INDIA ANTICĂ

MODUL DE VIAȚĂ
Panuța Andreea
CON 203
In India primii oameni s-au asezat in nord, intre fluviul Indus, de la care se trage numele tarii. Acolo s-a
dezvoltat o civilizatie la fel de straveche si infloritoare ca Egiptul sau Mesopotamia. Mai multe
civilizatii s-au dezvoltat in antichitate, fara sa reuseasca sa stapaneasca acest ansamblu care, fiind atat de
vast, este desemnat adesea sub numele de „Subcontinentul Indian”.Cotropita cu regularitate prin
frontiera ei nordica, India nu a construit aproape niciodata un imperiu unificat; numai două dinastii
Maurya si apoi Gupta, au ajuns sa domneasca aproape in intreaga tara. Începând cu anul 7000 i Hr.,
primii indieni se grupeaza in state in nordul Indiei antice.
Crescători de animale sunt totodata meșteșugari indemanatici; utilizând roata olarului producând ceramica. Prin anul
2400 i Hr., își clǎdesc de-a lungul fluviului Indus, mari orașe înconjurate de metereze. Cladirile lor din caramizi sunt
aliniate de-a lungul unor strazi care se intretaie in unghi drept. Un sistem perfectionat de canalizare permite alimentarea
lor cu apa curenta. Datorita sapaturilor arheologice efectuate in aceste orase, se cunoaste destul de bine viata locuitorilor
lor. Se stie ca faceau negot cu Mesopotamia si foloseau un sistem de scriere. In schimb nu se cunosc motivele disparitiei
aceste civilizatii numita „Civilizatia Indusului”. In 1920, in valea Indusului au fost descoperite doua orase Mohenjo-
daro si Harappa. Acestea datau din anii 2000 i.Hr. si erau construite in forma de retea, asemanator oraselor americane
moderne.

Dravindienii ramân însă majoritari în sudul Indiei pâna în zilele noastre.

Odată cu arienii se impune și sistemul de împărțire a societății pe caste.
Prin naștere fiecare om aparține unei caste, grup social pe care n-o poate
părăsi. Există peste 100 de caste care corespund unor meserii. Ele pot fi
grupate in patru categorii, conform legilor lui Manu :
1. casta brahamanilor – preotii - cei care se roaga si provaduiesc
invatatura;
2. Kșatriya, casta razboinicilor;
3. Vaisya – producatorii;
4. Sudra, cei care muncesc cu mainile.
1. Probabil că vinul a fost consumat de om încă din cele mai vechi timpuri, însă primele consemnări ale producerii și consumului de
vin îl avem din India Antică.
2. Matematica actuală o datorează vechilor savanți indieni pentru dezvoltarea abilității de a număra. Comerțul cu materiale și idei a fost o
activitate predominantă între India antică și Grecia antică și, prin urmare, există multe înregistrări despre schimbul de idei matematice între
cele două civilizații. Chiar dacă Grecia este creditată pentru că a contribuit cu unele opinii cu privire la conceptul de zero, lumea
matematicii a fost revoluționată de indienii antici în 500 CE.
3. Astăzi, practica chirurgiei plastice este la fel de importantă în spectacol, la nivel internațional, ca și abilitățile și talentele reale. Aceste
operații estetice sunt cu siguranță pe lista invențiilor indiene, ale căror mențiuni le veți găsi de-a lungul miturilor și textelor istorice ale
subcontinentului.
4. Șahul este considerat un joc pentru persoanele evoluate intelectual. Cu toate acestea, chiar și în vremurile de demult, modelul lui
Chaturanga, cea mai faimoasă dintre cele două invenții indiene premature ale jocului de masă, a fost jucat de indieni. Jocul a ajuns în
Persia și Europa prin arabi.
5. Probabil că bumbacul este cea mai comercializată marfă din lume. Cu o altă realizare pe sub lunga listă a invențiilor indiene, civilizația
Indus Valley începuse să crească din bumbac înainte de oricine altcineva. În timp
ce vechii greci împodobeau
piele de capră și alte piei de
animale ca îmbrăcăminte,
indienii antici începuseră să
cultive bumbac în mileniul
V-IV î.e.n.
 Modul de viață
Nobilimea traia in mare lux. Erau ingrijiti de slujitori,
purtau haine frumoase – din matase, in, canepa si turbane.
Traiau in palate luxoase, unde aveau mese imbelsugate,
distrandu-se si privind o multime de dansatoare. Ei mergeau
calare pe elefanti, frumos impodobiti. Populatia era
majoritar saraca, traiau in case din lut, mancau ce cultivau
sau culegeau (orez, peste, carne de pui), femeile purtau
haine din panza, acoperite pe cap cu o marama si purtand pe
frunte un semn vopsit. Indienii cantau la tambala iar femeile
practicau dansul. Barbatii care mureau erau incinerati
impreuna cu femeile acestora de vii. Femeile aveau
obligatia de a-si urma barbatii in continuitatea ciclului vietii
– sa fie impreuna cu el si la reincarnare. Indienii credeau ca
dupa moarte, sufletul omului renaste intr-un alt trup.
 Îmbrăcămintea Indiană
• După condiţiile, existente în India antică, femeia era lipsită de drepturi şi nu avea bogăţii,
în afară de cele pe care le purta.
• Induţi erau cei mai mari posesori de bijuterii. Femeile din familiile sărace posedau in
deosebi bijuterii ieftine din cupru, bronz, sticlă, bogătaţii – însă bijuterii din metale
scumpe. Existau bijuterii pentru păr şi frunte, cercei, inele, pentru nas, diverse coliere,
brăţări, purtate la antebraţ sau încheietura mîinei, inele pentru mîini şi picioare, brăţări
pentru picioare, cureli cu cataramă. Bijuteriile erau confecţionate şi din scoici, oasele
elefanţilor, corali, perle, din seminţele diferitor cereale, sîmburii fructelor şi pomuşoarelor,
ceramică,lacurilor cu sticlă colorată. Diferenţa principală a bogăţiei sferei sociale era
calitatea şi cantitatea ţesăturilor, folosite pentru costum, decoraţiile şi bijuteriile.

• Banda de pe şolduri – dhoti – baza costumului naţional indian. Dhoti – este dunga dreaptă
din ţesătură cu lungimea de la 2 pînă 5 m, cu care se drapează picioarele şi şoldurile.
• Alt articol al costumului masculin – pelerina. Ea reprezintă o dungă dreptunghiulară, pe
care o aşezau din spate spre faţă, o încrucişau pe piept, după care ambele capete le aruncau
peste umeri. Această îmbrăcăminte o purtau regii indieni, suita regală şi ostaşii.