INDIA

Civilizația indiană a luat naștere cu aproape 4500 de ani în urmă și

reprezintă una dintre cele mai vechi culturi din lume. India este foarte bogată în
tradiții, obiceiuri și simboluri și are, în același timp, una dintre cele mai stratificate și
ierarhizate societăți care există în lume. India se întinde pe 29 de state, adăpostește
peste 1, 2 miliarde de locuitori, fiind întrecută doar de China. Nu există o limbă oficială,
populația vorbind hindusa, bengaleza, telugu, tamila, marathi și urdu.

India este considerată a fi una dintre cele mai spirituale zone de pe

glob, fiind identificată ca locul de unde au luat naștere două dintre cele mai răspândite
religii, hinduismul și budismul.

Religii
Religia este un element vital în India de astăzi și parte integrantă din istoria,
artele și monumentele sale. Hinduismul este practicat de majoritatea indienilor. Din el
s-au născut budismul, jainismul și sikhismul. Indienii respectă, de asemenea, și
credințele din afară, ceea ce dă fiecărei regiuni un caracter aparte; curentele moderne,
inclusiv ashramurile hedoniste; venerarea naturii și alte practici străvechi. Aceste
credințe înfloresc, în general, pașnic laolaltă. Într-un sat de pescari își găsesc locul și un
templu, și o moschee, și o biserică. Iar călătorii se pot opri să privească desfășurarea
ritualurilor în locurile de cult urbane și rurale sau să stea de vorbă cu localnicii despre
credința lor, fiind întotdeauna bine primiți, dacă obiceiurile precum descălțatul sunt
respectate.

Organizarea socială

Societatea indiană este divizată în caste, care se diferențiază între ele prin

statut și putere și sunt influențate puternic de religie. Casta brahmanilor sau a
preoților și a intelectualilor hinduși este cea mai importantă castă, fiind considerați
deținătorii puterii sacre. Următoarea în rang este casta Kșatriya sau casta
războinicilor, formată din războinici și nobili care dețineau funcții de conducere în
instituțiile statului, bucurându-se de privilegii sociale. Urmează apoi casta Vaisya sau
casta oamenilor liberi, formată din proprietari de pământ și negustori, iar ultima
este casta Sudra, formată în principal de fermieri și agricultori. De asemenea, exista o
castă aparte, numită Pancama, membrii acesteia fiind considerați „de neatins” și
impuri din punct de vedere spiritual.

Statutul social al individului este dat de casta în care s-a născut, care este un
drept din naștere și pe care nu îl poate schimba cu o altă castă. Această fragmentare
socială este justificată prin preceptele hinduiste, religia susținând reîncarnarea
multiplă. După moarte, sufletul unui individ va intra într-un alt corp, omenesc sau de
animal, în funcție de păcatele și faptele bune pe care le-a făcut în viața anterioară. Cu
cât este mai păcătos, individul
riscă să se nască în viața
următoare într-o castă mai
joasă sau într-un trup de
animal. Fiecare castă are
subcultura proprie, care
dictează felul în care se
îmbracă membrii ei, numele
lor, ce zeitate venerează,
ocupația, regimul alimentar și
dialectul pe care îl vorbesc.

Familia

Familia tradițională indiană este de natură patriarhală, acest sistem

definind relațiile dintre membrii familiei, precum și dintre femeie și bărbat. Femeia
trebuie să asculte de tată, apoi de bărbat și apoi de fiu, iar bărbatul este cel
responsabil de situația familială, precum și de aranjamentele privind căsătoria.

Căsătoria în India este privită ca una dintre cele mai importante evenimente
din viața unui individ, presupune numeroase ritualuri, se desfășoară deseori cu sute de
invitați și poate dura mai multe zile. Hindușii cred că odată ce un cuplu este căsătorit,
acesta va dăinui timp ce șapte vieți. Cele mai multe căsătorii sunt aranjate de părinți,
căsătoriile între membri din caste diferite sunt interzise, iar tipul căsătoriei depinde în
funcție de zonă. În nordul Indiei, nu este indicat ca un bărbat să se căsătorească cu o
verișoară apropiată, în timp ce în sud, soția ideală este fiica fratelui mamei sau fiica
surorii tatălui. Tot aici se acceptă și căsătoriile între unchi și nepoată.

Familia fetei este cea care, de regulă, alege un soț și face propunerea
acestuia și familiei sale, iar înainte de căsătoria propriu-zisă, se respectă
câteva ceremonii: bariksha este momenul în care părinții fetei își arată intențiile către
mire, iar acesta împreună cu familia acceptă. Foarte rar are loc un refuz; tilak constă
într-o petrecere dată cu ocazia primei vizite a părinților fetei acasă la băiat pentru a
oficializa relația; și byaha haat, o ceremonie ce îi pregătește pe însurăței pentru
căsătorie, care constă în purificarea acestora. Șapte fete nemăritate îi vor spăla pe
aceștia pe față, mâini și picioare cu o pastă făcută din apă de trandafiri și alte mirodenii
(uptan), iar după ceremonie cei doi nu mai au voie să părăsească casa până la
căsătorie.

În timpul căsătoriei au loc mai multe ritualuri, în funcție de casta din care fac
parte cei doi sau de zona în care s-au născut. Un altar al nunții este ridicat, în
care mirele este spălat pe picioare de către mama fetei, iar apoi i se oferă lapte și
miere. În acest timp, sora miresei va încerca să îi fure papucii, iar dacă reușește va
trebui ca mirele să îi răscumpere. De obicei, mirele va purta un turban, de care sunt
agățate șiruri de flori, pentru a-l apăra de spiritele rele, iar mireasa va avea mâinile și
picioarele vopsite cu henă (mehndi). Invitaților li se dau ghirlande cu flori, iar părinții
miresei trebuie să fie puri înainte de ceremonie, astfel că nu pot mânca până nu se
oficiază cununia. În timpul ceremoniei, sariul miresei este legat de eșarfa mirelui,
acest lucru simbolizând unirea sufletelor celor doi.

După căsătorie, femeia va purta un punct roșu în frunte (bindi), cei din jur
știind astfel că aceasta este căsătorită. Semnul se realizează cu pudră de vermilion și
are și conotație religioasă, el fiind considerat „al treilea ochi” sau „ochiul magic” și este
purtat atât de femei, cât și de bărbați.
 Atracții turistice
1. Fortul Rosu (Delhi) – construita intre 1638 si 1648 de catre sahul Jahan,
aceasta cetate spectaculoasa este punctul de reper a capitalei indiene. Se intinde pe o
suprafata de 2 km si este inconjurata de ziduri masive, a caror inaltime variaza de la 18
la 33 de metri. Fortul a avut
initial 14 porti dar acum au
ramas doar portile Delhi si
Lahore. In interior se afla o
multime de structuri impozante,
intre care si Jama Masjid, cea
mai mar moschee indiana. In
fiecare seara se organizeaza un
spectacol de sunet si lumini, care
prezinta in imagini semnificative
istoria Indiei.

2. Taj Mahal (Agra) – una dintre cele 7 minuni ala lumii moderne, Taj Mahal
este situat in orasul Agra. Constructia a fost ridicata de imparatul sah Jahan in memoria
iubitei sale sotii, Mumtaz Mahal si a fost gata in anul 1653. 20.000 de muncitori au
muncit zi si noapte vreme de 20 de ani pentru a-i oferi sahului un monument perfect,
din marmura alba. Taj Mahal este, in fapt, un intreg complex ce adaposteste alte
cateva constructii uimitoare – o moschee, o casa de rugaciuni, cateva gradini.
 3.Qutub Minar (Delhi) –
supranumit Pilonul Victoriei, Qutab
Minar e una dintre principalele
atractii ale orasului Delhi. Este un
turn inalt de 72,5 metri, care domina
zona si este vizibil de la mare
distanta. Inceputul constructiei a fost
facut de Qutab-ud-din Aibak, in anul
1199, dar acesta a murit cand fusese
ridicat doar primul etaj. Fiul sau a
ridicat etajele 2 si 3, celelalte doua
fiind adaugate de catre Feroz Shah
Tughlaq. Initial, turnul a fost construit
in stil afgan insa de-a lungul timpului
a suferit multe modificari
arhitectonice. Pe peretii lui pot fi
citite versete din Coran.

4.Temple Khajuraho (Khajuraho, Madhya Pradesh) – situate in regiunea

Madhya, aceste temple sunt renumite pentru sculpturile lor erotice. Ele au fost
construite de catre conducatorii Chandela, in timpul secolelor 9 si 10. Initial au fost 85
de temple insa in prezent au ramas doar 22, ce au fost impartite in trei zone: de est, de
vest si de sud.

5. Pesterile elefantilor
(Mumbai) – situate la doar 9 km de
orasul Mumbai, aceste pesteri dateaza
de pe vremea regilor Silhara (810-1260)
si reprezinta locul in care arta indiana si-
a gasit cel mai bun mijloc d
ereprezentare, in special daca ne gandim
la reliefurile masive din pestera centrala.
In pesteri se gasesc o multime de
sculpturi, reliefuri si chiar un micut
templu din piatra, dedicat zeului Shiva.