Drumul matasii - “Povestea secreta”

-Bucuresti-
 Drumul matasii - “Povestea secreta”

Nicio inovaţie modernă în domeniul textil nu poate egala mătasea.

Rezistenţa firului ei e comparabilă cu cea a unei sârme de oţel având aceeaşi
secţiune. Unic este şi confortul termic pe care-l oferă: ţine cald iarna şi e răcoroasă,
vara. Are proprietăţi hipoalergenice.

Istoria descoperirii şi răspândirii ei abundă în mituri, legende şi poveşti

cu iz de o mie şi una de nopţi.

Conform legendei, mătasea a fost descoperită în China, acum 4.000 de

ani. Se spune că împărăteasa Leizu, care se juca cu un cocon de mătase, l-a lăsat să
cadă, din greşeală, în ceaşca cu ceai. A scos coconul din lichid şi a început să
deşire firul delicat. Fascinată de fineţea şi de rezistenţa acestuia, nobila doamnă a
pus să se planteze în grădina ei nenumăraţi duzi albi, cu frunzele cărora se hrăneau
viermii de mătase – azi cunoscuţi sub numele de Bombyx mori. Din firele subţiri, a
pus să se ţeasă un material nemaivăzut, strălucitor, uşor ca fulgul şi dulce la pipăit,
destinat doar capetelor încoronate. Tot legenda spune că gogoşile de mătase,
păstrate ca un tezaur naţional, ar fi părăsit pentru prima oară China şi ar fi ajuns în
India ascunse în coafura unei prinţese. Aceasta a recurs la acest gest extrem pentru
că nu voia să se căsătorească departe de casă fără să fie îmbrăcată în stofa
multîndrăgită.
 Descoperirile arheologice arată că cele mai vechi fragmente de mătase
chinezească datează din anul 2.570 înainte de Hristos. În timpul dinastiei Han,
mătasea era folosită pe post de monedă, pentru a plăti funcţionarii publici şi pentru
a-i recompensa pe cetăţenii merituoşi. Chinezii au exportat timp de milenii stofă
din mătase, nu doar în Asia, ci şi pe rute pline de pericole, spre continentul
european.

Sericicultura – creşterea viermilor Bombyx, în vederea obţinerii

gogoşilor de mătase – a rămas însă un secret păstrat cu străşnicie, sub ameninţarea
pedepsei capitale.

Astfel că romanii au crezut, mult timp, că firul foarte apreciat de ei şi

adus de peste mări şi ţări era cules... din copaci!

Romanii erau fascinaţi de stofa de mătase. Aceasta, extrem de scumpă,

era adusă cu mari eforturi din Extremul Orient. Senatul roman a încercat chiar să
interzică portul mătăsii, din motive economice şi morale, veşmintele din acest
material fiind percepute ca semn al decadenţei şi al imoralităţii.

In vechea Chină, mătasea nu era doar folosită pentru veşminte. Firul

rezistent se folosea pentru diverse instrumente muzicale, pentru fabricarea arcurilor
cu săgeţi sau a hârtiei de lux.
 Celebrul Drum al Mătăsii – ruta comercială spre Occident – a fost
deschis de chinezi începând cu secolul al II-lea. Incepea din Pekin, trecea pe
lângă deşertul Taklamakan, unul din cele mai aride din lume si traversa Pamirul.
O ramură secundară ocolea mai spre sud, trecea prin Birmania şi India, înainte
de a se uni cu drumul principal. Caravane alcătuite din câte 100-500 de oameni,
care mânau cămile şi iaci cu samare, străbateau zone pline de pericole, pentru a
atinge coasta Mediteranei după un an încheiat de călătorie. În ciuda
interdicţiilor, gogoşile de mătase au fost scoase totuşi clandestin din China. Se
spune că Împăratul Iustinian a trimis doi călugări în Asia, în anul 552, şi că
aceştia au ascuns în toiagele lor din bambus coconii preţioşi.

Atelierele imperiale bizantine nu au reuşit însă să obţină fineţea

stofelor asiatice – de aceea, chinezii şi-au păstrat mult timp monopolul asupra
exportului de ţesături fine, de calitate. Treptat, sericultura s-a dezvoltat în centre
specializate din Italia şi Franţa, în oraşe-cetate precum Veneţia sau Florenţa, şi
mai târziu în capitala europeană a mătăsii, Lyon.

Producţia a atins apogeul în jurul anului 1850, dar apoi a cunoscut un

declin considerabil, din cauza apariţiei unei maladii a viermilor Bombyx. În
ciuda eliminării bolii, mătasea europeană n-a mai atins niciodată măreţia de
altădată.

Inaugurarea Canalului de Suez, care a deschis porţile concurenţei

străine si invenţia textilelor artificiale a descurajat sericicultorii europeni. Astăzi,
India, China, Japonia, Brazilia, Thailanda sunt ţările cele mai mari producătoare
de mătase.