Liceul Teoretic ,,Mircea Eliade”

Tema: Obiceiuri și tradiții a portului

național moldovenesc

Autor: Gajam Crina, elevă a clasei a-XI-a ,,S”

Profesor îndrumător: Darăban Ludmila

Chișinău 2023
 Cuprins
Introducere………………………………………….……………………………………1

Capitolul 1 –
Descriere generală a costumului și elementele sale.

§1 Elementele esențiale a costumul (femei & bărbați)

…………………………………......2

§2 Bijuterii………………………………………..……….………………………………
3

§3 Cămașa femeiască……...……………........
…………………………………………..3-5

§4 Motive ………………………...………………………....……………………………
5

§5 Ornamnente ……………………………………………………………..……………6

§6 Brâul ………………………………………………………………….……….………
7

§7 Căciula ………………………………………………………………………...…….7-
8

Capitolul 2 –
Portul pe parcrusul secolelor.

§1 Secolele 14-15…………………………………………………………………………
9

§2 Secolele 16-18…………………………………………………………………………
9

§3 Secolele 19-20………………………………………………………………………9-
10

§4 Azi……………………………………………………………………………………
11
 §Încheiere………………………………………………………………………………..1
2

§Bibliografie ………………..………………..………………..………………..
………...13

Introducere
Costumul popular reprezinta mai mult decat veșminte, povestește despre o cultură, viața zilnică și
cea dintr-o comună. Acesta a fost un fenomen unitar până la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
Fiecare perioadă din istoria costumului moldovenesc suportă unele modificări determinate de
schimbările de materie primă, croială, tehnica de ţesut a pînzelor, decorul pieselor, apariţia noilor
elemente de port ş.a.
Perioada de formare a trăsăturilor specifice a costumului tradiţional moldovenesc coincide cu
secolele XIII-XIV. Din această perioadă se poate stabili costumul naţional moldovenesc. 1
Dacă ne uităm în trecutul îmbrăcămintei tradiţionale, deja în manuscrisele din sec. al XIX-lea se
găsesc avertismente privind dispariţia portului strămoşesc din spaţiul nostru cultural. Schimbări
esenţiale s-au produs în el odată cu anexarea părţii de nord-est a Moldovei la Imperiul Rus în anul
1812 şi numirea acestui teritoriu Basarabia. Atunci îmbrăcămintea tradiţională era înlocuită cu cea
urbană,. Prestigiul portului local scădea treptat şi erau impuse ţinutele specifice altor culturi.
O etapă distinctă în dezvoltarea costumului tradiţional a început în anii ’20 ai secolului al XX-lea şi
a durat până prin anii 30 ai aceluiaşi secol. În contextul construirii identităţii naţionale, având ca
modele de inspiraţie costumele vechi, păstrate în patrimoniul familiilor 2
Însă simplificația ornamnetelor începuse în prima pătrime a sec. 20, cu degradarea tradiție
costumului și înlocuirea cu cea facută gata de uzine.
Ca să generalizăm această etapă, este necesar să subliniem că în perioada interbelică costumul
popular era susţinut pe două planuri – de către instituțiile tradiţionale ale satului şi de către
instituţiile de stat care îşi asumă anumite responsabilităţi privind continuitatea culturală. Multele
schimbări sociale care au avut loc pe parcursul secolului al XX-lea, au promovat ideologii care au
accentuat spiritul naţional încurajându-l sau confruntându-l.
În acest proiect voi descrie amănunțit costumul național și elementele sale pe parcursul secolelor în
urma evenimentelor istorice și schimbările care a suferit acesta.

Actualitatea subiectului
In sec 21 costumul popular nu este des intalnit, chiar apropae deloc. Nu exista promovarea sa
ca simbol national iar insusi arta creerai acestuia este aproape pierdut. Consider ca ar trebui sa fim
educati asupra istoriei acestuia si sa intelegem valoarea sa si ce reprezinta pentru noi – o istorie lunga

1
www.moldovenii.md
2
Cartea costumul popular de Varvara buzila
si bogata. De asemenea cunoasterea evenimentelor istorice care au realizat faptul pierdirii identiatii
noastre.

Scopul investigatiei:
-De a cunoaste istoria portului nostru si cum neam dezvoltat ca popor prin hainele ce le purtam.
-De a educa alte persoane asupra acestei teme si simbol national.
-De a descoperi modurile prin care stramosii nostrii se exprimau prin ce purtau.
-De a readuce aminte de traditiile noastre si ceea ce am pierdut.

Surse de investigatie
Siteuri de pe internet precum www.moldovenii.md și cărți ghid a costumului popular.
Capitolul 1
-Descriere generala a costumului si elementele sale
§1 Elementele esentiale a costumul
Femei:
Costumul de bază constă din trei componente: cămaşa, catrinţa şi brâul.

Cămaşa este o constantă a portului, fiind veche de milenii.

femeiele sunt principalele autoare si executoare ale principalelor
piese a costumului femeiesc. Barbatii doar participa la integrarea
acestui ansamblu.
Pe parcursul ultimelor două secole femeile din spaţiul nostru cultural
au purtat la sărbători trei tipuri principale de cămeşi: cămaşa
bătrânească (numită în sate cămeşoi sau cămaşa dreaptă, cămaşă de-a
întregul; sau cămaşa de tip tunică), cămaşa încreţită la gât sau
cămaşa cu altiţă,si ie; cămaşa cu petic sau cămaşa cu platcă, intrată
mult mai târziu în uz decât primele două care sunt arhaice. 3

Barbați:
Costumul bărbătesc are piese de bază şi adăugătoare.
Cele de bază acoperă pielea precum cămaşa şi pantalonii (izmenele, iţarii), sau le susţin pe
acestea, ca brâul (chingă, frânghiile).

3
Cartea ,,Costumul national moldovenesc”
Datorită cămăşii şi pantalonilor, care sunt piesele cele mai mari, culoarea dominantă a costumului
bărbătesc pentru timp cald este cea albă. Cel pentru timp rece, dimpotrivă, întrunea mai mult
nuanţe întunecate, pentru că era alcătuit din piese ţesute din lână sau cusute din piei de animale. 4
În categoria pantalonilor intrau câteva haine: izmenele, iţarii, bernevicii, meşinii.
Bărbaţii din familii mai bogate, vornicul, primarul satului, dar şi proprietarii de boi purtau chimire
cu trei sau patru catarame, cumpărate de la iarmaroc. De chimir erau prinse briceagul, punga cu
bani, punga cu tutun, cremenea şi iasca.
Spre deosebire de zilele de lucru, când purtau opinci, în cele de sărbătoare încălţau papuci,
bocanci, ciobote sau cizme.

§2 Bijuterii

Acestea erau obligatorii in zilele festive, absența lor era o

nenormalitate.
Exista noțiunea de decorațiuni ca amulete de protectie. In sec.
al 19-lea se considera că cerceii sunt purtați pentru a nu te
doechea.
Pentru femei de la sate, bijuteriile erau confecționate din
lemn, metal, iar cei bogaț i aveau coliere din coral,granat,
chihlimbar.
De asemenea erau preominente monede de aur și argint
împrejurul gâtului.
In multe sate, precum Râbnita, fetele ar purta 15-18 randuri
de margele si un rand de monede.
Spre sfârșitul sec. al 19-lea si începutul sec. al 20-lea, sticla,
plata de metal, mărgelele au
devenit populare.5

4
Cartea ,,Costumul national din Republica Moldova” de Barbara Vuzila
5
Cartea ,,Costumul national moldovenesc”
§3 Cămașa femeiască

Acestea erau de diferiuti tipuri, încontinuu schimbatorea.

Ca exemplu este cea cu mânicile kimono care se putea găsi chiar și la femeile trace.
Existau variații de tăieturi, una din dansele fiind aceasta. Acest tip de cămașă era specific denumită
cămașa moldoveneasca, fiind si cea mai decorată.
Se găsea o combinație a motivelor vegetative si geometrice. Prin secolele 15-16 unele ornamnete
redau statutul social a unei persoane însă cu timpul acestea au devenit doar pentru estetic folosite.
Cămeșile cu mânici kimono si cu ornamente de felul acestea erau populare în partea stânga a
Nistrului.
De asemenea ele erau îmbrăcate la sărbători sau de femeiele care se căsătoreau.

Cămașa cu altista:
 Aceste tipuri de cămeșe aveau decorațiuni denumite altiste care
constau în o parte fiind decorată cu simboluri ale naturii- fructe
legume și cealaltă cu decorațiuni geometrice.

Mai apoi a aparaut cămașa cu petic în sec. 19-20-lea din cauza influenței rusești si ucrainene.

§4 Motive
Exista doua tipuri de motive geometrice si vegetale.
Cele vegetale deveneau din ce în ce mai mult folosite în sec. al 19-lea.
De obicei erau aranjate pe mânici și șolduri.

- motivul frunzei - motivul viței de

poamă

- motuvul cununiei - motivul

puiului

§5 Ornamente

Donduseni Causeni Briceni

Cimislia Suvorov (Ș tefan Vodă) Iedinet (barbati)

§6 Brâul

Este o piesă esențială a costumului național, acesta poate fi găsit încă din secolele al 2-3-lea pe
timpul tracilor.
Arheologii confirmă ca din al 5-lea secol sunt găsite brâuri
din piele cu metal care nu diferă de cele moderne.
Brâul sau cureaua se considera sacră și una cu o vrajă se
punea în prejurul unui invalid pt recuperare sau în jurul
logodiților.
În unele sate în sec. al 19-lea când venea primăvara se
aruncau brâuri roșii cât mai sus astfel având speranță că
grâul va crește la fel de mare cât au aruncat brâul.

Mărimea brâului, în nord, ca exemplu, dacă era mai mare

însemna că omul era bogat.
Lungimea era 2m și lățimea 25 cm. În antichitate se măsura
după palmă, adică în jur de 28 cm.
§7 Căciula

Caciula este un semn vestimentar distinctiv a bărbaţilor, pentru că, în mod obişnuit, le purtau
numai ei, prin tradiţie fiind interzise femeilor. Aceasta are o semnificatie importnata pentru că
împodobesc cea mai înaltă parte a corpului uman – capul – folosit în toate culturile, pentru a arăta
statutul social al purtătorului.

Căciula înaltă sau ţuguiată, numită şi ţurcănească, sau mai târziu – ţărănească (purtată la nord şi la
centru) şi căciula mocănească, numită de alţi autori retezată, purtată de locuitorii satelor de la sud,
în special, de ciobani şi de descendenţii din familiile lor, indiferent de apartenenţa lor etnică, încât,
la prima vedere, este greu să faci deosebiri dintre căciula moldovenilor, bulgarilor şi a găgăuzilor.

Prelucrau pieile şi confecţionau căciuli meşterii specializaţi (căciularii, cuşmarii, cojocarii), dar şi
ţăranii, ciobanii (mocanii). În sec. al XIX-lea, în fiecare sat şi în toate oraşele erau meşteri care
făceau căciuli. Treptat ei au început a se uni în ateliere. În a doua jumătate a secolului al XX-lea au
fost lăsate să funcţioneze doar atelierele din oraşe. În sate au continuat să lucreze doar meşteri
solitari. În acest context meşteşugul aproape că a dispărut, fiind continuat actualmente de
foarte puţini meşteri.

Bătrânii au cuşmele drepte, trapezoidale aşezate deasupra sprâncenelor. Unii bătrâni poartă
mustăţi sau barbă.
În sec. al XIX-lea – prima jumătate a sec. al XX-lea, oamenii mai bogaţi aveau căciuli făcute din
cârlani de caracul, considerate cele mai frumoase, graţie cârlionţilor mărunţi şi uniformi, iar ale
ţăranilor erau făcute din pielicele de oi ţuşte.
Diferența culorilor și mărimilor:

Cea neagră era foarte răspândită, fiind purtată de oamenii

cu un prestigiu social mai înalt, cea cafenie, era de toate
zilele, îi identiica pe cei mai puţin avuţi. Căciulile albe
apar în portul copiilor, probabil, pentru a-i pune în
valoare.

Cuşmele înalte au în jur de 30-35 cm şi sunt ţuguiate,

purtate cu vârful drept, cu vârful drept în sus. Aşa cum au
apreciat şi premergătorii în cercetare, prin orientarea
vârfului în stânga sau în dreapta, în spate, spre faţă sau
prin coborârea lui în centrul căciulii, păstrând înălţimea
trunchiului conului de 20-22 cm, se obţine o mare
varietate de expresii plastice. Căciulile joase sunt, de
obicei, cele mocăneşti. Ca formă tind către un cilindru
imaginar şi au între 20-25 cm

Moralitatea tradiţională condiţiona foarte strict, inclusiv

locul de amplasare al căciulii, după ce era scoasă de pe
cap. Ea trebuia pusă doar în cui, sau pe o policioară, chiar la intrarea în casă, de regulă în tinda casei.
Oaspetele, de cum pătrundea în casă, vedea imediat dacă ea are gospodar, apoi aşeza şi căciula sa
alături. În satele din bazinul Nistrului de mijloc (Mateuţi, Hincăuţi, Cerna, raionul Rezina; Alcedar şi
Şestaci, raionul Şoldăneşti) căciulile de sărbătoare, la fel şi pălăriile, atârnau la loc de cinste, în cuiele
bătute la grinda principală a casei mari, ca să le vadă toată lumea. Pretutindeni se înterzice aşezarea
căciulii pe masă.

În situaţii când vor să-şi manifeste unitatea, sătenii recurg şi în prezent la această căciulă. Spre
exemplu, orăşenii, dar şi mass-media au observat această solidaritate la protestele sociale din anul
1988, când pe străzile din Chişinău treceau în coloană ţăranii veniţi din sate, ca să-şi revendice
drepturile fundamentale. Erau în căciuli ţurcăneşti, purtau ciobote, încât arătau foarte înalţi. În anul
1992 la Muzeul Naţional de Etnograie şi Istorie Naturală au venit membrii comitetului bisericesc
(peste 20 de bărbaţi în etate) din satul Cociulia, raionul Cantemir pentru a discuta despre soarta
bisericii de lemn din sat. Toţi ca unul aveau căciulile negre, înalte, aşezate pe cap în toată plinătatea
volumului.

Este singurul sat cu un astfel de nume în spaţiul de la est de Prut şi cel care are un monument al
căciulii. Conform legendei, se consideră că satul a fost întemeiat de Ştefan cel Mare, care a dat cu
căciula de pământ şi a spus să se facă aici vatră, după ce a băut apă din izvorul abundent şi i-a plăcut
mult.

La marile sărbători, în timpul desfăşurării obiceiurilor, când toate comportamentele, inclusiv cele
vestimentare intrau sub controlul normei sociale, grupurile se identiicau clar printr-un anume fel de a
aşeza căciula. Flăcăii, ca principalii performeri ai obiceiurilor de iarnă, purtau căciuli ca însemn al
categoriei lor de vârstă. La Crăciun şi Anul Nou, fetele de măritat prindeau lăcăilor colindători la
cuşmă lână roşie şi busuioc, înlocuită mai târziu cu o panglică roşie în satele din părţile Orheiului, dar
şi în cele din fostul judeţ Hotin, ori batiste împăturite în formă de romb, deasupra având prinsă o floare
– în cele de la sud-vest
Încât spre dimineaţă, după numărul de însemne prinse de căciula lăcăilor, se putea judeca cât de
popular era iecare în rândul fetelor de măritat.6
Capitolul 2
Portul pe parcrusul secolelor
§1 Secolul 14-15
În aceste secolele influența bizantină se resimțea. Vestementațiile autro-
bizantine, precum tunicul, au ajuns prin întermediul Ungariei si Poloniei.
În sec. al 15-lea printre aristocrați și nobili, influența rochiei biazantine era
majoră, precum pentru bărbați tunicul și robele de catifea cu broderie de aur.
Coafurile femeielor erau diverse, cu proviniență din Italia, Germania și Franța.
Bijuteriile și decorațiunile erau aduse din Transilvania și Italia. 7

1Alexandru cel Bun, sec. al 15-lea

6
Cartea ,,Costumul national din Republica Moldova” de Barbara Vuzila
7
Piese de podoaba şi de vestimentaţiev pe teritoriul Moldovei istorice
§2 Secolul 16-17

Conform obiceiurilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea, ţăranii şi locuitorii oraşelor erau
obligaţi de a respecta utilizarea vestimentaţiei tradiţionale, fiind strict interzis împrumutul hainelor
turceşti sau ale altor popoare. Singurele dovezi le avem din cronicile epocii și picturile murale.

Cele mai vechi tradiții ale portului datează din aceste secole.
Motivele de asemena precum cele vegetale- frunza, ramura, floarea, strugurele de poamă și cele
geometrice.

În cele mai vechi cămeși decorațiunele se aflau atât pe piept cât și pe spate. În nord ornamnetele
pentru cămeși de sărbători se găseau pe toată partea de sus pana la talie inclusiv mânicile. Cele de
zi cu zi erau mai modeste.
Putem presupune că garderoba moldoveanului din acele timpuri era
compusă dintr-un costum cotidian, uneori ornamentat sumar, și un
costum de gală mai bogat ornamentat și asortat cu piese decorative.8

Costume medievale aristocratice moldovenești familia lui Ștefan cel

Mare
§3 Secolul 18-20
Odată cu accesibilitatea pânzei de bumbac, sub influenţa modei orăşeneşti, către mijlocul secolului
al XX-lea se impune ca o dezvoltare a cămăşii de tip tunic– cămaşa cu petic sau cămaşa cu platcă,
o piesă ce va asigura trecerea treptată de la portul tradiţional la cel de inluenţă urbană.

Urmatoarele persoane Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos,

Suceveni, Cupca, Carapciu, Prescureni din raionul
Storojineţ; Negreşti, Voloca, Oprişeni, raionul Adâncata;
Boian, Dinăuţi, raionul Nouasuliţă; Ostriţa, Horbova,
raionul Herţa, au purtat costumul tradiţional zilnic şi la
sărbători până prin anii ’80 ai sec. al XX-lea. Acum doar
femeile în sate îl poartă când se duc la biserică. În mai
multe localităţi îl îmbracă rudele mirilor în mod
obligatoriu la nunţi.

Costumul femeiesc pentru timp rece a promovat piese

distincte datorită faptului că indiferent de frigul de afară,
femeile participau activ, de rând cu bărbaţii, la viaţa
comunităţii. Mergeau îmbrăcate în acest costum la
biserică, umblau la nunţi, la hramuri, la sărbătorile

8
Costumul – protagonist al evolutiei artei traditionale in Moldova
calendaristice din timpul iernii şi al toamnei, demonstrând o mare abilitate în a-l întregi şi
armoniza din mai multe haine
În Clocuşna, raionul Ocniţa femeile purtau două tipuri de cămaşă: de tip tunică (la poale aveau
motivul puişorilor sau cocoşeilor, brăţări pe la mâneci) şi cămaşă cu platcă (mâneca de trei sferturi,
având ornamentul dispus pe perimetrul plătcii, la poale cu pui brodaţi).

Spre sfârşitul secolului al XIX-lea în satele din centrul teritoriului, cel mai puternic afectate de
schimbări, portul tradiţional mai era respectat de către bătrânii ideli eticii comunitare şi de către
grupuri profesionale, care în virtutea activităţilor economice utilizau piese de port consacrate.

Sub impactul schimbărilor în sec. al XIX-lea vestimentaţia ca marcă a unităţii sociale nu mai este
una generalizată, ci zonală, locală. Mai îndelung costumul a fost păstrat în uzul social în părţile
nordului şi sudului, fiind înlocuit prin portul orăşenesc mai degrabă în localităţile de centru.9

Anii 40-50 ai sec. 20, port de sarbători: Sfârsitul sec. al 19-lea:

Partea stîngă a Nistrului Partea nordică Partea nordică

Sec. 18-19, port de iarnă Port tradițional a miresei - Port de sărbători din
sfârs. sec. 19 , Camenca partea nordică

9
Cartea ,,Costumul national din Republica Moldova” de Barbara Vuzila
§4 Azi

Portul național nu este îmbrăcat cu excepția nunților, altor evenimente religioase sau pe scenă.
Trebuie de accentuat faptul că hainele traditionale sunt cel mai des reprezentate pe scenă de către
artițstii noștriie- cîntăreți, dansatori etc.
Desigur motiv fiind pierderea identității naționale dupa multe evemimente ale sale dar și influența
modernului.
În diferite părți a Moldovei s-au creat comunități de artițti care încă rețin tradiția portului și
simbolurilor sale. Multe decorațiunii străveche și moduri de creeare a vețmintelor s-au pierdut pe
parcursul anilor

.
 Încheiere

Costumul național reprezintă proviniența noastră și strămoșii care din generații în

generații au creat vestimentații ce reprezintă valorile noastre și frumusețea
înconjurătoare. Acesta este un patrimoniu national și trebuie prețuit astfel.
În urma nenumăratelor ocupații de către străini, hainele purtate de moldoveni au
fost în continuă schimbare, fie având elemente străine sau simplifacarea a ceea ce
deja exista.
Datorită acestuia s-a putut păstra identitatea etnică și culturală pe parcursul
istoriei. În contextul introducerii ideologiei totalitare în perioada modernă
populația, atât la sate cât și la orașe, este forțată să renunțe la costumele
tradiționale. Pe langă aceasta, indutrializarea a distrus complet modurile de croire
și de creeare a hainelor tradiționale, de asemena dispare ornamentațiile vechi
tradiționale, stilul specific-zonal și unele meșteșuguri populare, cu tehnicile lor
caracteristice.
În trecut costumul servea scopuri de protecție a corpului și de reprezentare a
identității, fie sociale sau entice. În urma descoperirilor elementelor de port
realizăm ă costumul este o operă de artă colectivă a poporului nostru, care au
folosit tot ce aveau la dispoziție pentru al crea. Pierderea unor elemente ale sale
este devastator, dar trebuie sa ne bucurăm și să apreciem cele lăsate de urmașii
noștrii.

Bibliografie

https://m.moldovenii.md/md/section/199

http://akademos.asm.md/files/Piese%20de%20podoaba%20%C5%9Fi%20de%20vestimenta
%C5%A3iev%20pe%20teritoriul%20Moldovei%20istorice.pdf

http://www.akademos.asm.md/files/146_154_Costumul%20%E2%80%93%20protagonist
%20al%20evolutiei%20artei%20traditionale%20in%20Moldova.pdf

https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000211085

https://ibn.idsi.md/vizualizare_articol/96382