Broderia

A realizat:Ungureanu Maria Grupa 23Șc

A ferificat:Cicanci Svetlana
Dragostea de frumos se manifestă la ei pretutindeni: în felul de a-şi împodobi locuinţa, modul de a se
îmbrăca zilnic şi îndeosebi la sărbători. Dovada de împodobire a vestimentaţiei vine de la strămoşii
noştri, găsite fiind unele monumente originale din antichitate. Pe columna lui Traian de la Roma şi
monumentul triumfal de la Adamclisi din Dobrogea sînt săpate în piatră imagini ale dacilor în
costume identice cu cele ale ţăranilor moldoveni. În diverse documente care datează din sec. XV-XVI
(testamente, foi de zestre, etc.) sunt menționate piese textile pentru decorul interiorului, vestimentare,
etc. Aceste descrieri ne oferă informații și despre procedeele tehnico-artistice de realizare și decorare
a țesăturilor: alesul covoarelor, broderia costumelor, croșetatul dantelelor. Despre broderiile din
trecut ne mărturisesc vestitele opere de tip covoare brodate realizate de Elena Voloşanca – fiica lui
Ştefan cel Mare şi multe piese mănăstireşti şi haine ale slujitorilor bisericeşti. De asemenea se găsesc
descrieri fragmentare, foi de zestre, informaţii ale călătorilor străini despre piese textile şi costum.
Un bogat şi original material etnografic documentar se păstrează în colecţiile muzeistice şi cercetările de
teren, despre vestimentaţie şi piese textile împodobite cu decor prin intermediul cusăturilor şi broderiei,
racordate la caracterul materiei prime şi funcţia obiectelor.

Arta populară de împodobire a obiectelor textile s-a dezvoltat pe parcurs de secole, însă cea mai originală
şi bogată în tehnici de lucru şi motive decorative a fost în secolul al XVIII – prima jumătate a secolului al
XIX-lea, cînd îndeletnicirile casnice şi atelierele meşteşugăreşti de pe lîngă mănăstiri şi casele boiereşti
erau în deplină dezvoltare, cînd tradiţiile ţesutului şi broderiei erau înalt apreciate ca valori al statutului
social-economic al fetelor tinere.

Analizînd tehnologia şi ornamentica broderiilor prin prisma istorică atestăm urme de influenţă orientală,
europeană, slavă. Acestea se datoresc poziţiei geografice a Moldovei şi relaţiilor ei comercial-economice cu
alte state în perioadele precedente.

Totodată cusăturile moldoveneşti, broderia şi-au păstrat un stil original cu variate procedee tehnice de
realizare şi compoziţii ornamentale, cu motive şi nuanţe cromatice diverse.

Cusăturile decorative se folosesc ca şi în trecut la înfrumuseţarea vestimentaţiei, îndeosebi a cămaşelor

femeieşti şi bărbăteşti de sărbătoare, la ţesăturile decorative din casa mare, pe unele obiecte albe pregătite
ca zestre fetelor şi pentru „legătorile de nuntă”.
Brode
rii
Astăzi ţesăturile şi broderiile
industriale îndeplinesc funcţiile
pieselor lucrate manual.
Dacă în trecut fiecare fată îşi broda costumul său în dependenţă de înălţime, culoarea ochilor etc.,
astăzi costumele naţionale sînt executate manual de meşteriţe sau cusute la maşini performante,
sau desenul broderiei este înlocuit cu cel ţesut în multe iţe. Pînă astăzi se păstrează o continuitate cu
durată de secole cît priveşte ornamentarea, respectîndu-se anumite canoane a părților decorate la
costum. După legea estetică se brodează suprafeţele vizibile, care suportă mai puţin tensionare,
atingere. Acestea sînt partea de deasupra a mînecii, care constituie segmentul vizibil de bază al
cămăşii, după care se execută şi clasificarea şi tipologia lor. Pe mînecă se ornamentează partea ei de
sus, care acoperă umărul şi care poartă denumirea de „altiţă”, apoi urmează o dungă de-a
curmezişul lată de 5-7 cm cu desen geometric de o singură culoare deschisă – „încreţul”, şi după ea
merg în jos „rîurile” drepte sau oblice. La marginea mînecilor se brodează dunguliţe pe orizontală –
„mărginuţe”, „bentiţe”.
Se înfrumuseţează bogat de asemenea piepţii cămăşii, care de fapt repetă în mare parte elemente
din ornamentica mînecilor, dar de obicei repartizate în 3-5 dungi decorative verticale.
În zona de centru a Moldovei se înfrumuseţează broboada subţire de batist sau de bumbac „colţul”.
Se decorează marginea din faţă deasupra capului şi colţul de la spate.
În unele ansambluri se întîlnesc fote şi şorţuri de lînă brodate cu fire de lîniţă de diferite culori, iar
deseori în armonie cromatică şi ornamentală este brodată şi bondiţa cu motive geometrice sau după
desen liber.
Astăzi în republică se dă o mare atenţie valorificării genului de artă – broderiei, mai ales a
costumului etnografic, care se prezintă ca matrice a identităţii etnice.
Costume populare brodate
Meșteri populari:
Maria Cristea – meșter popular, specializată în «broderii, costum
național», fondatoarea Casei Portului Popular „Casa Cristea".
Maria Rusu, meșteriță în arta brodatului
Tradiţiile de secole sînt brodate pe pânză în atelierul unui meşter
popular din raionul Edineţ. Valentina Guţu este o femeie cu mîini de
aur care depune suflet, deja de 20 de ani, pentru confecţionarea unor
costume naţionale deosebite. Lucrările se bucură de popularitate şi în
rîndul interpreţilor moldoveni.
Valentina Guţu a moştenit pasiunea pentru arta populară încă de la
străbunica sa, care i-a lăsat în dar şi stative de ţesut, vechi de 150 de ani.
Vă mulțumesc pentru atenție! ❤️❤️😊😊