Covor persan

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Jump to navigationJump to search

Covor persan fabricat la Nain

Covorul persan (in persana medie bob[1], in persana actuala ??? fars, insemnand �a
intinde�, ?i in limba araba qali)[2] este un element esen?ial al artei ?i culturii
persane, ?eserea sa devenind una dintre manifestarile cele mai distincte ale
culturii ?i artei persane, al caror inceput dateaza din Epoca bronzului (cca 500
i.Hr.).

Luxul care este asociat astazi covorului persan se afla in contrast cu inceputurile
sale modeste in randul triburilor nomade din Persia. Covorul era atunci un element
de izolare termica a cortului necesar in iernile aspre ?i, din secolul al V-lea, un
instrument de cult pe care musulmanul credincios ingenuncheaza in cadrul celor
cinci rugaciuni zilnice. Ulterior, el a devenit un mijloc de exprimare artistica,
mai ales prin libertatea de alegere a culorilor vii ?i a diverselor motive.
Secretele fabricarii sale au fost pastrate ?i transmise din genera?ie in genera?ie.
Me?terii populari utilizeaza insecte, plante, radacini, copaci ?i alte materii ca
surse de inspira?ie.

Incepand din secolul al XVI-lea, fabricarea covoarelor s-a dezvoltat pana a devenit
o arta de sine statatoare.

Cuprins
1 Istorie
1.1 Primele covoare
1.2 Perioada pre-islamica
1.3 Perioada islamica
1.4 Apari?ia covoarelor persane in Europa
1.5 Na?terea industriei covoarelor in Persia
1.6 Produc?ia contemporana
2 Procesul de fabrica?ie
2.1 Razboiul de ?esut ?i ustensilele folosite
2.2 Materiile prime
2.3 Coloran?ii
2.4 Urzeala ?i batatura
2.5 Nodurile
2.6 Dimensiuni
3 Diferen?a dintre covoarele anatoliene ?i covoarele persane
4 Arhitectura unui covor
4.1 Par?ile unui covor
4.2 Scheme orientate
4.3 Scheme neorientate
4.4 Scheme cu motiv centrat
5 Motive decorative
5.1 Covoare cu decor geometric
5.2 Covoare cu desene curbilinii sau florale
5.3 Motivele
5.4 Simboluri ?i semnifica?ie
6 Centre tradi?ionale de produc?ie de covoare in Iran (Persia)
6.1 Tipuri de covoare
7 Note
8 Bibliografie
9 Legaturi externe
Istorie
Primele covoare
Covor din Pazirik, sec. V inainte de Hristos. Descoperit in Valea Pazirik
(Siberia).
Arta fabricarii covoarelor a existat in Iran din cele mai vechi timpuri, fiind
descoperite marturii istorice care atesta acest fapt. In opinia oamenilor de ?tiin?
a, covorul Pazyryk din jurul anului 500 i.Hr. dateaza din perioada achaemenida.[3]

Aceasta arta a suferit multiple transformari in diferitele epoci ale istoriei

persane pe care le-a traversat inainte de perioada islamica care a precedat
invadarea Iranului de catre mongoli. Dupa invadarea Persiei de catre mongoli, arta
covoarelor persane a inceput sa se dezvolte din nou in perioada domniei dinastiilor
mongole Timurida ?i Ilkhanida.[4]

Odata cu trecerea timpului, materialele folosite la fabricarea covoarelor, cum ar

fi lana, matasea ?i bumbacul, se degradeaza. Din acest motiv, arheologii nu au
putut sa faca descoperiri interesante ale unor vestigii mai vechi.

Dar tot ceea ce a ramas din ?eserea covoarelor din acele vremuri de demult se
limiteaza la cateva fragmente de covoare prost conservate. Aceste fragmente nu sunt
astazi foarte utile pentru a recunoa?te caracteristicile tehnicii de ?esere a
covoarelor din perioada pre-selgiucida (secolele XI-XII) din Persia. Exista, totu?
i, men?iuni scrise ale existen?ei covoarelor persane in Asia occidentala in cursul
perioadei pre-islamice, dar este dificil de ?tiut daca aceste covoare erau cu
noduri sau ?esute. Cateva fragmente de covoare provin din epoca sasanida,
descoperite la ?ahr-e Cumis.

Perioada pre-islamica
Intr-o excavare realizata in anul 1949, a fost descoperit un covor excep?ional de
tip Pazirik in mijlocul ghe?arilor din Valea Pazirik, in Mun?ii Altai din Siberia.
Covorul se afla in mormantul unui prin? scit descoperit de catre un grup de
arheologi ru?i sub indrumarea lui Serghei Ivanovici Rudenko. Testele efectuate cu
izotopul radioactiv de Carbon 14 au demonstrat faptul ca acest covor fusese ?esut
in secolul V inainte de Hristos.[5] Acest covor masoara 2,83 metri la?ime ?i 2
metri lungime ?i numara 36 noduri simetrice pe cm?.[4] Tehnica utilizata la acest
covor indica un anumit grad de experien?a in manuirea acestei arte. Majoritatea
exper?ilor cred ca covorul Pazirik este rezultatul unei lungi evolu?ii a me?te?
ugului de carpetarie de cel pu?in un mileniu. Conform acestei teorii, apari?ia
tehnicii de ?esere a covoarelor dateaza de cel pu?in 3.500 ani.

Covorul Pazyryk este considerat ca fiind cel mai vechi covor din lume.[6] Campul
sau central este de culoare ro?u inchis ?i are doua margini largi, una reprezentand
o caprioara ?i cealalta un cal persan.

Cu toate acestea, se crede ca covorul din Pazyryk nu este un produs de origine

nomada, ci un produs al centrului de produc?ie de covoare achaemenide.[7]

Marturiile istorice demonstreaza faptul ca nobilimea achaemenida a regelui persan

Cyrus cel Mare de la Pasargade avea un numar mare de covoare superbe. Aceasta se
intampla cu peste 2500 de ani in urma.[8]

Cele mai vechi vestigii au fost descoperite in estul regiunii Turkistan, datand din
secolele III-V din era cre?tina, cum ar fi cateva ?esaturi de mana ale
selgiucizilor din Asia mica care sunt expuse in moscheea Alah-a-din din Konya ?i in
moscheea Ashrafoghlu din Beyshehir, in Turcia. Aceste piese de arta au atras aten?
ia cercetatorilor la inceputul secolului anterior ?i sunt astazi conservate in
Muzeul artelor turce?ti ?i islamice din Istanbul ?i in Muzeul Molana din Konya.

Prin secolul al VI-lea, covoarele persane de lana sau de matase s-au raspandit in
intreaga Persie, depa?ind limitele cur?ii regale. Covorul de vara Baharestan al
regelui persan Khosrow I (531�579) a fost confec?ionat pentru principala sala de
audien?e a Palatului imperial sasanid de la Ctesiphon, din provincia sasanida
Khvarvaran (astazi pe teritoriul statului Irak). El avea 137,16 metri lungime ?i
27,43 metri la?ime ?i avea reprezentata o gradina orientala. In secolul al VII-lea,
odata cu ocuparea capitalei iraniene, Tuspawn, covorul Baharestan a fost furat de
catre arabi, taiat in mici fragmente ?i impar?it solda?ilor victorio?i ca trofeu de
razboi.[9]

Dupa marturiile istoricilor antici, faimosul Tron Taqdis era acoperit cu 30 de

covoare speciale reprezentand cele 30 zile ale lunii ?i alte patru covoare
reprezentand cele patru anotimpuri ale anului [10].

Perioada islamica

Prin folosirea firelor si fibrelor colorate, fiecare parte a covorului persan este
lucrat in mod tradi?ional de mana din ingrediente naturale in decursul a mai multor
luni. Acest proces minu?ios este prezentat in filmul japonezo-iranian Carpet of
Wind, regizat de catre Kamal Tabrizi.
In secolul al VIII-lea, regiunea Azerbaidjan din nord-vestul Persiei se numara
printre cele mai importante centre de fabricare a covoarelor (zilu) din intregul
Iran. Provincia Tabarestan, pe langa faptul ca platea tribut, trimitea in fiecare
an ?i un numar de 600 covoare la curtea califilor din Bagdad. In acele vremuri,
principalele obiecte exportate de catre aceasta regiune erau covoarele ?i carpetele
folosite pentru spunerea rugaciunilor. In plus, covoarele din Khorassan, Sistan ?i
Buhara, aveau o cerere mare in randul cumparatorilor in principal datorita
motivelor ?i desenelor reprezentate.[4]

In timpul dinastiilor Seljuq (secolele XI-XIV) ?i Ilkhanate (1256-1399), fabricarea

de covoare a devenit o afacere intr-atat de dezvoltata incat o moschee construita
de catre Ghazan Han la Tabriz (nord-vestul Iranului), a fost ornamentata cu covoare
persane superbe. Designul covoarelor era reprezentat de miniaturi apar?inand epocii
Timuride, ceea ce a dus la dezvoltarea acestei industrii in acele timpuri.

Industria fabricarii covoarelor a inceput sa fie externalizata odata cu atacarea

Iranului de catre armata mongola.[11]

Apari?ia covoarelor persane in Europa

Hans Holbein cel Tanar - Portretul negustorului Georg Gisze, 1532, Berlin -
Gemaldegalerie. Covorul din aceasta pictura este de tip selgiucid, cu margine
cufica.
Conform datelor oferite de catre Kurt Erdmann, covoarele din Orient nu au fost
importate in Europa inainte de secolul al XIII-lea [12]. Intr-adevar, covoare
presupuse a fi de origine persana apar in tablourile pictate de arti?tii Giotto
(1266-1337), care pare a fi primul care reprezinta artistic un astfel de covor,
apoi in operele lui Jan Van Eyck (c. 1390-1441), Andrea Mantegna (1435-1506),
Antoine Van Dyck (1599-1641) ?i Rubens (1577-1640). Aceste covoare cumparate de
catre europeni erau de prea mare valoare pentru a fi puse pe podea, a?a cum era
practica folosirii lor in Orient. Termenii folosi?i de catre inventarele vene?iene
indica faptul ca acestea erau puse pe mese (tapedi da desco, tapedi da tavola) ?i
drept cuvertura pe tronurile regale (tapedi da cassa); picturile europene confirma
aceste utilizari [13] (vezi ?i Portretul unui senator de L. Bassano).

Na?terea industriei covoarelor in Persia

Numeroase covoare (intre 1.500 ?i 2.000) au fost conservate incepand din perioada
dinastiei safavide (1501-1732), dar datarea ?i stabilirea provenien?ei acestor
covoare raman foarte dificile. De asemenea, au fost conservate mult mai multe
covoare din perioada dinastiilor Qajar (1786-1925) ?i Pahlavi (1925-1979). Inscrip?
iile reprezinta o indica?ie pre?ioasa pentru a determina realizatorii, locurile de
fabrica?ie, comanditarii etc. In plus, odata ce a fost fabricat un covor ?i ramane
intr-un loc precis, el permite identificarea altor piese de arta care provin din
aceea?i epoca.

S-a acceptat, in general, in randul speciali?tilor ipoteza ca in perioada dinastiei

safavide s-a facut trecerea de la covorul asigurat prin produc?ia artizanala de
catre triburile nomade la statutul de �industrie na?ionala� ale carei produse au
fost exportate in India, in Imperiul Otoman ?i in Europa[14]. Exportul covoarelor a
fost infloritor, in perioada safavida, catre Europa (mai ales prin colonia
portugheza Goa[15]) ?i catre Imperiul Moghol (din nordul statului India), unde
covoarele persane au stimulat produc?ia locala. Cateva covoare safavide au fost, de
asemenea, transportate de catre Compania olandeza a Indiilor orientale catre
Batavia, Ceylon, Malaysia, Cochin, precum ?i catre Olanda. Comenzi europene erau
transmise in Persia pentru ?eserea de covoare speciale : de exemplu, grupul �
covoarele poloneze � au fost ?esute, fara indoiala, la Ispahan, dar unele dintre
ele poarta stema Poloniei.

Pornind de la relatarile calatorilor europeni afla?i in Persia ?i din alte surse

textuale [16], se pare ca existau ateliere de covoare regale la Ispahan, Kashan ?i
Kerman. Aceste ateliere produceau covoare pentru palatele ?i moscheile ?ahului, dar
?i pentru a fi oferite monarhilor din ?arile vecine sau demnitarilor straini, unde
continuau sa se realizeze covoare pentru a onora comenzile nobilimii sau ale altor
ceta?eni. Cei care faceau comanda furnizau atunci capital sub forma de materii
prime ?i plateau salariile me?terilor in timpul cat dura fabricarea covorului
dorit.

Dezvoltarea rapida a industriei covoarelor in Persia, in epoca safavida, pare sa se

datoreze gustului suveranilor pentru acest me?te?ug de artizanat. ?ahii persani
Ismail I (1487-1524), apoi Tahmasp I (1524-1576) ?i Abbas I cel Mare (1587-1629)
sunt recunoscu?i pentru interesul manifestat pentru produc?ia de covoare. S-a
presupus chiar ca ultimii doi suverani cita?i s-ar fi implicat personal in produc?
ia de covoare, mai ales prin desenarea motivelor artistice [17]. In decursul
domniei lor, produc?iile de covoare persane au fost cele mai importante din
intreaga epoca safavida.

De?i monarhii din dinastia safavida transformasera fabricarea covoarelor intr-o

industrie na?ionala, triburile nomade ?i micile ateliere urbane au continuat sa
produca covoare persane, inclusiv dupa invazia afgana din anul 1722, care a pus
capat perioadei de domnie a dinastiei sus-amintite � deci ?i sprijinului acordat in
favoarea produc?iei de covoare. Totu?i s-a demonstrat ca Nadir Shah (1736-1747),
fondatorul dinastiei afsharide ?i Muhammad Karim Han (1760-1779), fondatorul
dinastiei Zand, au poruncit realizarea de covoare in sudul Persiei, reinnoind
astfel mecenatul regal. Acesta a devenit politica de stat odata cu instaurarea
dinastiei Qajar in anul 1797, produc?ia de covoare reinflorind, incurajata mai ales
de cererea locala. Exportul a ramas pu?in raspandit pana ce o conjunctura
favorabila de factori a facut sa explodeze exporturile. Intr-adevar, la inceputul
celei de-a doua jumata?i a secolului al XIX-lea, epidemia de pebrina a atins
viermii de matase din Persia ?i a determinat scaderea puternica a produc?iei de
matase, pana atunci un element important al exporturilor acestei ?ari. In paralel,
o cerere europeana masiva de covoare orientale, ca urmare a expozi?iei de la Viena
din anul 1873, ca ?i formarea unei clase de mijloc numeroasa in Marea Britanie a
deschis o pia?a importanta in Persia, care cauta un produs de substituire a matasii
pentru export. Incepand de la sfar?itul anilor 1870, Persia ?i-a crescut exportul
in Marea Britanie (doua companii engleze, Messrs. Ziegler & Co. ?i Hotz & Co. au
infiin?at manufacturi in Iran), in Fran?a <--(era aprovizionat anual un cumparat al
Marilor Magazine de la Luvru)--> ?i in Statele Unite ale Americii.

Din pacate, sfar?itul perioadei de domnie a dinastiei Qajar (1786-1925) este

marcata printr-un paradox. Pe de o parte, au fost realizate covoare luxoase de
matase, de o calitate artistica comparabila cu cele din secolul al XVII-lea. Pe de
alta parte, calitatea generala a covoarelor scade prin introducerea coloran?ilor de
sinteza in Persia, interzisa totu?i de catre guvern in anul 1877.

Produc?ia contemporana
Cele doua razboaie mondiale reprezinta o perioada de declin pentru covorul persan.
Produc?ia de covoare reincepe dupa anul 1948 gra?ie sprijinirii acestei arte de
catre dinastia persana Pahlavi. In anul 1949 guvernul iranian organizeaza o
conferin?a de presa la Teheran pentru a remedia problemele de scadere a calita?ii
covoarelor, constatata de mai bine de 60 ani (utilizarea anilinei ?i al coloran?
ilor pe baza de crom, scaderea de calitate a desenelor, folosirea nodului jofti).
Cu ocazia acestei conferin?e, au fost luate o serie de masuri de catre guvern care
au condus la o reinnoire a tehnicii de confec?ionare a covoarelor persane.

Produc?ia covoarelor persane s-a diminuat puternic dupa revolu?ia islamica din anul
1979 din cauza ca noul regim considera covoarele drept un �tezaur na?ional� ?i
refuza sa le exporte in Occident. Aceasta politica a fost abandonata in anul 1984,
data fiind importan?a covoarelor ca sursa de venituri externe pentru Iran.
Exporturile cunosc un nou avant la sfar?itul anilor '80 ?i al razboiului dintre
Iran ?i Irak. Ele s-au triplat ca valoare (de la 35 milioane US$ la 110 milioane
US$) ?i s-au dublat ca greutate (de la 1.154 tone la 2.845 tone) in perioada
martie-august 1986 � ceea ce contribuie la o scadere pe plan mondial a pre?ului
covoarelor.[necesita citare]

Astazi, tehnicile tradi?ionale de ?esere sunt reactualizate, chiar daca producerea

majorita?ii covoarelor se realizeaza in mod mecanizat. Aceste covoare tradi?
ionale ?esute manual, cu deosebire de catre copii ?i femei, ale caror degete sub?
iri produc un numar mai mare de noduri pe dm2 ?i sunt mai calitative ?i mai scumpe
decat cele realizate mecanizat. Pot fi admirate numeroase piese foarte fine de
covoare persane in �Muzeul Covorului din Iran�, din capitala Teheran.

Procesul de fabrica?ie
Razboiul de ?esut ?i ustensilele folosite

Femei ?esand un covor pe un razboi de ?esut vertical (in jurul anului 1890)
Exista patru tipuri de razboaie de ?esut: razboiul de ?esut orizontal, razboiul
de ?esut vertical fix, razboiul de ?esut vertical de tip Tabriz ?i razboiul de ?
esut vertical cu cilindre mobile.

Razboiul de ?esut orizontal este cel mai primitiv dintre cele patru tipuri de
razboaie. In prezent este folosit doar de catre triburile nomade. El consta simplu
din doua bare de lemn intre care se intind firele de lana in sens longitudinal. In
timpul lucrului, firele de urzeala se men?in intinse datorita celor doi supor?i
plasa?i la extremita?ile celor doua bare ?i a?eza?i pe sol. Acest razboi de ?esut
este u?or de transportat cand tribul nomad se muta dintr-un loc in altul.
Razboiul de ?esut vertical fix, folosit aproape exclusiv in centrele de produc?ie
de o mai mica importan?a, este de asemenea un model rustic. Este format dintr-un
cadru vertical al carui supor?i au la extremita?i doua bare rotunde ?i paralele
denumite cilindre. Intre aceste doua bobine se fixeaza firele de urzeala. ?eserea
incepe mereu de jos in sus. In timpul lucrului, muncitorul sta a?ezat pe o podea
care se sprijina pe doua bare fixate la o scara aflata pe supor?ii verticali ai
razboiului de ?esut. Pe masura ce ?eserea avanseaza, podeaua care serve?te de scaun
de lucru trebuie sa se ridice in acela?i timp cu covorul. Acest tip de razboi este
utilizat pentru covoare a caror lungime nu o depa?e?te pe cea a razboiului, adica
de trei metri lungime.
Razboiul de ?esut vertical de tip Tabriz reprezinta o imbunata?ire a razboiului
de ?esut vertical. A fost inventat de catre me?terii populari din aceasta regiune a
Persiei. Este folosit pu?in in toate fabricile din marile centre de produc?ie din
Iran. In acest tip de razboi de ?esut, firele de urzeala se deruleaza de la bobina
superioara catre bobina inferioara, sub care trec inainte de a reveni la bobina
superioara. Acest sistem ofera avantajul de a putea ?ese covoare de doua ori mai
mari decat inal?imea razboiului de ?esut.
Ultimul tip de razboi de ?esut, cu cilindre mobile, reprezinta versiunea cea mai
evoluata a razboiului de ?esut vertical. Cilindrele mobile din lemn sunt dispuse
paralel, fiind sus?inute de doua suporturi din lemn sau din fonta. Intreg firul de
urzeala necesar nodurilor covorului este intins vertical pe cilindrul superior, in
timp ce pe bobina inferioara se intinde covorul de-a lungul sau. Urzeala este
despar?ita in doua randuri paralele de fire - pare sau impare - cu ajutorul unor
tuburi din sticla. Firele impare din spate sunt grupate in manunchiuri cu ajutorul
unor inele dintr-o impletitura de bumbac. ?esatorul indeparteaza cu mana stanga
numarul de fire necesare executarii motivului ?i trece suveica incarcata cu firele
de batatura printre cele doua randuri de fire de urzeala.
Dupa aceasta prima trecere, ?esatorul aduce in fa?a randul de fire din spate,
tragand cu mana stanga inelele, ob?inand astfel incruci?area firelor. Inapoierea
suveicii in sens invers formeaza un rand, dupa ce a fost batut cu ajutorul unui
pieptene din metal, acopera in intregime urzeala. ?esatorul, a?ezat cu fa?a la
lumina, lucreaza pe reversul covorului ?i urmare?te compozi?ia cu ajutorul unei
oglinzi; in spate se gase?te cartonul, dupa care el a copiat pe calc modelul care
ii permite sa traseze pe fiecare fir de urzeala puncte de reper, corespunzatoare
liniilor principale ale compozi?iei. Acest razboi de ?esut permite deci confec?
ionarea de covoare oricat de lungi.

Ustensilele folosite la fabricarea covoarelor. De sus in jos : foarfeci, cu?ite,

piepteni si ace.
Ustensilele folosite la confec?ionarea covoarelor sunt mai pu?in numeroase ?i
foarte simple. Cu?itul serve?te la taierea resturilor firelor din noduri; fabricat
in intregime din metal, el este dotat uneori cu un varf indoit care este folosit
pentru a innoda (mai ales la Tabriz). Pieptenele este format din mai multe lame de
metal ale caror extreme sunt separate pentru a forma din?ii. El serve?te pentru a
indrepta ?i intinde firele de urzeala. Foarfecii, drep?i ?i largi, sunt folosi?i
pentru a reteza franjurile covorului ?i pentru a egaliza firele de dimensiuni
diferite.

Materiile prime
Materialele necesare pentru confec?ionarea unui covor persan sunt lana, matasea ?i
bumbacul. Lana ?i matasea se folosesc mai ales pentru por?iunea catifelata a
covorului, ?i mai rar in urzeala ?i batatura, care, in mod normal, sunt din bumbac.
Lana de oaie este cea mai folosita, in special cea cu fibra lunga (stransa de pe
umerii ?i de pe par?ile laterale ale oii). Lana de miel este, de asemenea, foarte
apreciata. Lana de buna calitate se nume?te kurk ?i lana de proasta calitate se
nume?te tabachi. Lana cea mai apreciata provine din regiunea Khorassan (din nord-
estul Iranului) sau de la triburile lors ?i kurde.

Bumbacul este utilizat exclusiv pentru urzeala ?i batatura. In anumite tipuri de

covoare, cum ar fi cele de Qom sau de Na'in, se amesteca in catifeaua din lana un
fir de matase. In covoarele cele mai scumpe, catifeaua este din matase. In anumite
covoare mai vechi s-au folosit fire de aur, de argint sau de matase inconjurata de
un fir de metal pre?ios. Actualmente, urzeala ?i batatura sunt realizate
intotdeauna din bumbac (cu excep?ia unor covoare nomade realizate in totalitate din
lana), pentru ca este mai solid ?i mai rezistent ?i permite o mai buna intre?inere
a covorului.

Coloran?ii
Paleta foarte variata de culori a covoarelor persane este responsabila, in mare
masura, de renumele acestora.

Lana care urmeaza a fi vopsita este mai intai depusa intr-o baie concentrata de
sulfat dublu de aluminiu care are rolul de a fixa coloran?ii pe fibrele textile.
Apoi ea este pusa in vopsea intr-o baie de coloran?i, ?i in cele din urma este pusa
la uscat la soare.

Inainte de apari?ia coloran?ilor sintetici (descoperirea anilinei in anul 1856 ?i

apari?ia coloran?ilor in Persia la sfar?itul secolului al XIX-lea), vopsitorii
foloseau doar coloran?i naturali, provenind din substan?e vegetale. Printre
coloran?ii utiliza?i men?ionam :

Culoarea ro?ie data de radacina de roiba, care cre?te in stare salbatica intr-o
mare parte a Iranului.
Foile de indigo dau culoarea albastra, care ar putea sa fie foarte inchis, aproape
de negru.
Foile de vi?a de vie produc culoarea galbena, care este ob?inuta de asemenea din ?
ofran (culoare mai delicata), cultivat in Khorassan.
Culoarea verde este ob?inuta prin amestecarea culorilor albastru ?i galben cu
sulfat de cupru.
Culorile naturale ale lanii furnizeaza culorile gri ?i maro, care poate fi de
asemenea ob?inuta din coaja de nuca.
Se folose?te lana naturala de oaie sau pielea de camila de culoare neagra pentru a
ob?ine culoarea neagra, pentru ob?inerea careia este folosit ?i oxidul de fier con?
inut in nuca de ghinda.
Astazi, majoritatea vopsitorilor utilizeaza coloran?i sintetici (cu excep?ia
covoarelor ?esute de catre triburile nomade, care mai folosesc inca coloran?i
naturali), majoritatea acestora fiind coloran?i pe baza de crom, care dispun de
avantaje in raport cu anilina ?i permit scaderea costurilor de produc?ie.

Pe anumite covoare ?i in anumite locuri sau chiar in mijloc, este posibil ca

vopseaua sa-?i schimbe nuan?a. Aceasta modificare a culorii este denumita abrash ?i
reprezinta dovada ca acel covor a fost vopsit cu coloran?i vegetali.

Urzeala ?i batatura

Anvers si revers al unui covor persan. Se pot zari firele de urzeala albe aflate
intre noduri.
Urzeala este ansamblul de fire verticale intinse intre cele doua extremita?i ale
razboiului de ?esut. Franjurile covorului sunt extremita?ile firelor de urzeala.

Batatura este formata dintr-una sau din mai multe fire transversale (in general
doua, unul lasat liber ?i celalalt intins), dispuse intre cele doua linii de
noduri. Batatura serve?te la alinierea nodurilor in linii paralele ?i asigura
soliditatea covorului. Batatura este presata cu ajutorul unui pieptene special
(vezi imaginea de mai sus).

Nodurile

Turkbaf

Farsbaf
Exista doua tipuri de noduri: nodul de tip ghiordes sau turkbaf ?i nodul de tip
senneh sau farsbaf. Nodul turkbaf este folosit in special in Turcia ?i in Caucaz.
Nodul farsbaf (fars semnifica � limba persana �) se utilizeaza mai ales in Persia.

In nodul turkbaf, firul de lana se incolace?te in jurul a doua fire de urzeala,

intr-un mod in care se formeaza o spirala ale carei extremita?i reapar intre cele
doua fire (vezi desenul de alaturi).
In nodul farsbaf, firul de lana formeaza o spirala unica in jurul unui sau a doua
fire de urzeala.
Unii ?esatori, dorind sa ca?tige timp (de?i calitatea covorului este diminuata),
innoada firele de lana in doua fire de urzeala. Nodurile se numesc atunci turkbaf
jofti sau farsbaf jofti.

Me?terul incepe intotdeauna prin a ?ese un orificiu in partea de jos a covorului.

Orificiul este o margine apretata facuta din mai multe fire de batatura care
impiedica covorul sa se desfaca sau ca nodurile sa se desprinda. Cand este
terminata realizarea orificiului, se poate incepe realizarea nodurilor. Fiecare fir
de lana este innodat pe doua fire apropiate de urzeala. Aceste fire de lana
formeaza � catifeaua � covorului. Cand se termina o re?ea, ?esatorul trece un fir
de batatura, o data prin fa?a ?i o alta data prin spate, prin fiecare fir de
urzeala. Dupa fiecare nod realizat, ?esatorul taie firul de lana la 7 cm de nod ?i
il trage in jos; aceasta determina � sensul � covorului. Intr-adevar, una dintre
caracteristicile covoarelor persane este ca par cu totul diferite in func?ie de
unghiul de privire ?i de unghiul de inciden?a al luminii.

La fiecare patru sau ?ase re?ele de noduri, me?terul efectueaza o prima taiere a
catifelei. Doar cand se termina realizarea nodurilor de la covor se egalizeaza
suprafa?a catifelei. Daca covorul este de buna calitate, se va taia foarte din
scurt. Din contra, se va taia mai din lung daca calitatea realizarii nodurilor este
inferioara.

Calitatea realizarii nodurilor determina calitatea ?i pre?ul unui covor persan. Un

covor de calitate medie con?ine 2.500 noduri pe decimetru patrat, un covor de slaba
calitate numai 500 noduri pe decimetru patrat. Un covor de calitate excelenta poate
con?ine pana la 10.000 noduri pe decimetru patrat.

Dimensiuni
Ghali (literar � covor �) : desemneaza covoarele de mari dimensiuni, mai mari de
190x280 cm.
Dozar sau Sedjadeh : folosit in mod indiferent. Denumirea sa provine de la
cuvintele do, � doi � ?i zar, o masura persana corespunzand in sistemul metric la
aproximativ 105 cm. Aceste covoare masoara aproximativ 130�140 cm la?ime ?i 200�210
cm lungime.
Ghalitcheh : covor de aceea?i dimensiune cu precedentele, dar de o calitate mai
buna.
Kelleghi sau Kelley : covor de format alungit, masurand in jurul a 150�200 cm x
300�600 cm. Acest covor este folosit in mod tradi?ional pentru a fi pus inaintea
(kalleh semnifica � cap � in limba persana) unui covor (ghali).
Kenareh : format de asemenea alungit, dar mai mic; 80�120 cm x 250�600 cm. El este
pozi?ionat in mod tradi?ional in col?urile (kenar semnifica � col? � in limba
persana) unui covor mai mare.
Zaronim : corespunzand unui zar ?i jumatate. Aceste covoare masoara deci in jur de
150 cm lungime.
Diferen?a dintre covoarele anatoliene ?i covoarele persane
Diferen?a dintre covoarele turce?ti (sau din Anatolia) ?i cele persane este in
esen?a o chestiune de fabrica?ie ?i de tradi?ie in folosirea motivelor decorative.

Un covor tradi?ional persan tipic dispune de noduri asimetrice (nod persan sau
senneh), in timp ce covorul tradi?ional turcesc dispune de un nod dublu simetric
(nod turcesc sau ghiordes). Finalmente, procesul de realizare de � noduri simetrice
� utilizat la covorul tradi?ional turcesc da impresia ca imaginea este construita
din module in compara?ie cu covorul persan tradi?ional cu noduri simple al caror
design este mai delicat. Stilul tradi?ional turcesc reduce ?i numarul de noduri pe
metru patrat. Ace?ti factori au contribuit la crearea unei vechi ?i tradi?ionale
reputa?ii de calitate a covoarelor persane.

Actualmente este un lucru obi?nuit sa vezi covoare ?esute in Turcia sau Iran
folosind unul dintre cele doua stiluri. Cand sunt cumparate covoare, unicul tip de
identificare al tipului de nod folosit este prin plierea covorului ?i observarea
bazei nodului.
Arhitectura unui covor
Cum este vorba de o opera de arhitectura, covorul se confec?ioneaza pornind de la
un plan (denumit � carton �), care indica compozi?ia sa, dispunerea modelelor
decorative ?i a motivelor. Planul este desenat de catre un maestru (ostad in limba
persana), care nu este de meserie ?esator, ci chiar pictor. Schema unui covor
reproduce adesea coperta unui manuscris; ambele arte sunt in mod intim legate dat
fiind faptul ca desenatorii lor sunt adesea aceia?i pictori.

Se disting doua tipuri de scheme: scheme orientate ?i scheme neorientate.

Par?ile unui covor

Par?ile componente ale unui covor au urmatoarele denumiri:

Marginile secundare: pot fi interioare sau exterioare (cu referire la marginea

principala) ?i sunt mai mult sau mai pu?in numeroase ?i mai mult sau mai pu?in
stramte. Uneori, marginile exterioare sunt de o culoare unitara.
Marginea principala: completeaza ornamenta?ia covorului ?i adauga un echilibru
ansamblului.
Campul: este constituit din partea interna a covorului, delimitata de catre
marginile cadrului.
Col?urile: col?urile sunt determinate de catre unghiurile campului.
Medalionul central: medalioanele sunt de diferite forme: circulare, ovale, in forma
de stea sau de poligon. Pot fi asortate cu diverse pandantive.
Scheme orientate
Sunt desenate in jurul unui singur ax de simetrie ?i impun un sens covorului, care
poate fi privit doar dintr-o pozi?ie unica. Covoarele figurative adese sunt
concepute in aceasta maniera. De asemenea este cazul covoarelor de rugaciuni, care
au un camp ornamentat cu un arc sau o ni?a denumita mihrab.

Scheme neorientate
Aceste covoare pot fi privite din orice pozi?ie deoarece desenele sale nu sunt
orientate. Decora?ia consta sau din motive continue, sau din motive asemanatoare
care se repeta pana la a acoperi totalitatea campului.

Scheme cu motiv centrat

Acest tip de covoare este de asemenea desenat pentru a fi privit din orice pozi?ie,
dar compozi?ia sa poseda un element central dominant in jurul caruia sunt dispuse
gasesc motivele secundare.

Motive decorative
Covoare cu decor geometric

Motive animaliere de inspira?ie geometrica: de la stanga la dreapta caine, coco?,

camila.
Acestea reprezinta gustul particular al artizanului sau ale tradi?iilor unui trib.

Aceste covoare sunt decorate cu elemente lineare (linii verticale, orizontale ?i

oblice). Desenul este foarte simplu ?i adesea format prin repetarea aceluia?i
motiv. Desenele geometrice se gasesc cel mai adesea pe covoarele nomazilor din
micile sale din Anatolia ?i din Caucaz. Motivele geometrice s-au transmis din
genera?ie in genera?ie; pentru un ochi format este u?or de a recunoa?te tribul de
unde provin aceste covoare.

Covoare cu desene curbilinii sau florale

Acestea sunt rezultatul unei evolu?ii care a succedat artei islamice, careia ii
apar?in.

Aceasta este epoca dinastiei safavide ?i in particular a ?ahului Tahmasp I (1523-

1576) cand au fost create primele covoare cu motive florale, cu scopul de a
satisface gusturile safavizilor. Diferen?a dintre covoarele nomazilor ?i covoarele
florale se datoreaza rolului � me?terului popular � (ostad). Acesta deseneaza
cartonul care va fi reprodus de catre ?esatori. Desenele covoarelor nomade sunt
transmise din genera?ie in genera?ie.

Motivele

Boteh, unul dintre motivele cele mai cunoscute utilizate in Persia.

Motivele de camp sunt desene care se repeta pana ce ocupa intreaga suprafa?a a
campului. Cele mai cunoscute sunt urmatoarele:

boteh: desen in forma de migdal sau, pentru al?ii, de chiparos. Este cel mai
cunoscut dintre motivele utilizate in Persia.
gol: cuvant persan care semnifica � floare �. Este de forma octogonala.
herati: motiv compus dintr-un rozariu central inchis intr-un romb. Punctele
rombului sunt formate din rozarii mai mici.
joshagan: format dintr-o succesiune de romburi ornamentate cu flori stilizate.
Kharshiang: in limba persana, � crab �. Motiv inventat sub domnia ?ahului Abas.
minah khani: motiv care evoca un camp cu flori. Consta din patru flori dispuse
intr-un mod in care reprezinta un romb ?i dintr-o floare mai mica in centru.
zil-e sultan: format din doua vase suprapuse ornamentate cu trandafiri ?i ramuri
inflorate. Uneori, sunt pasari a?ezate pe vase. Originea lui este relativ recenta
(secolul al XIX-lea).
Chah Abbasi: sub aceasta denumire este grupat orice desen inventat sub domnia ?
ahului Abas. Este vorba de decora?iuni pe baza de flori, inspirate din floarea de
crin.
Motivele de margine sunt cele care ornamenteaza benzile laterale ale covorului.
Cele mai cunoscute sunt urmatoarele:

margine de herati : este diferita de motivul herati de pe camp. Este compusa dintr-
o alternan?a de rozarii, de flori ?i de ramuri inflorate.
margine de boteh: asemanator cu motivul boteh de pe camp.
margine cufica: poarta aceasta denumire datorita asemanarii sale cu stilul de
scriere al aceluia?i nume. Este mereu de culoare alba.
margine cu foi dantelate: formata dintr-o succesiune de foi dantelate, dispuse in
spirala.
Motivele de ornamentare sunt desene destinate sa completeze decora?iunile
campului ?i ale marginii. Intalnim motivele urmatoare:

steaua cu opt col?uri

rozariul
svastica
crucea greaca
motivul numit cainele care alearga.
Inscrip?iile ?i datele apar pe marginile anumitor covoare ?i sunt inscrip?ii
diverse: versete din Coran, versuri, dedica?ii, date de fabrica?ie, men?iunea
locului de fabrica?ie.

Simboluri ?i semnifica?ie
Covorul a indeplinit intotdeauna in Orient o func?ie dubla, practica ?i simbolica,
al caror sens se pierde uneori in actualitate. El constituie un spa?iu magic unde
marginile reprezinta elementele terestre realizate pentru apararea campului, locuit
de catre sfera universului ?i de divinitate.[18]

Una dintre decora?iile cele mai comune este arborele, arborele vie?ii, care
reprezinta fertilitatea, continuitatea ?i serve?te drept legatura intre
subpamantesc, pamantesc ?i divin. Acest motiv datand din perioada pre-islamica este
reprezentat adesea pe covoarele de rugaciune persane.
Norii, care intr-o forma foarte stilizata se pot transforma in trefle, simbolizeaza
comunicarea cu divinitatea ?i protec?ia divina.

Medalionul central reprezinta soarele, divinul, supranaturalul. La anumite covoare,

col?urile reiau motivele medalionului central; aceste patru elemente au atunci
semnifica?ia de por?i de apropiere ?i de protec?ie al centrului divinita?ii.

Gradina, asociata paradisului (cuvantul deriva de fapt din limba persana veche,
unde pairideieza semnifica � gradina �, � cercado �, care a dus la termenul de
pardis in limba persana) da loc unui tip de compozi?ie care apare incepand din
secolul al XVII-lea in Persia pentru a imita gradinile ?ahului, divizate in parcele
rectangulare sau patrate de catre alei ?i canale de iriga?ii (chahar bagh).

De asemenea pot fi intalnite ?i covoare cu teme cinegetice: vanatoarea este o

activitate apreciata de catre ?ah, care cere cunoa?terea ?i in?elegerea naturii.
Aceasta tema este de asemenea asociata paradisului ?i activita?ilor spirituale,
pentru ca vanatoarea se deruleaza adesea intr-o natura care poate evoca gradinile
paradisului. Covorul din Mantes, datand din cea de-a doua jumatate a secolului al
XVI-lea ?i conservat la Muzeul Luvru este un bun exemplu in acest sens.

Centre tradi?ionale de produc?ie de covoare in Iran (Persia)

Cele mai importante centre clasice de produc?ie din Persia erau situate la Tabriz
(1500-1550), Kashan (1525-1650), Herat (1525-1650) ?i Kerman (1600-1650).

Majoritatea covoarelor originare din Tabriz au un medalion central ?i sferturi de

medalion in col?uri acoperind o ornamenta?ie bogata vasta facuta dintr-un camp de
puncte inlan?uite, uneori punctate prin prezentarea de vanatori calare, animale
singure sau scene de lupta intre animale. Operele din Tabriz cele mai cunoscute
sunt probabil covoarele gemene din Ardabil (conservate astazi in colec?iile din
Victoria and Albert Museum din Londra ?i cele din Muzeul de Arta din Los Angeles.

Kashan este cunoscut prin covoarele sale de matase. Lucrarile cele mai celebre sunt
cele trei covoare de matase reprezentand scene de vanatoare cu vanatori calare ?i
animalele lor, care sunt adevarate opere de arta, conservate in colec?iile de la
Muzeul de Arte Aplicate din Viena[19] (sau MAK), in Muzeul de Arte Frumoase din
Boston, ?i in Muzeul Na?ional din Stockholm. Covoarele de Kashan se afla in randul
celor mai cautate. De exemplu, in anul 1969 s-a vandut in Germania un covor pentru
20.000 dolari SUA.[necesita citare]

Covoarele din Herat, sau cele cu un desen similar fabricate in Lahore ?i Agra
(India), sunt cele mai numeroase in colec?iile occidentale. Se caracterizeaza
printr-un camp ro?u cu ornamente de vi?a de vie ?i arbori cu frunze de culoare
verde intunecat sau cu margini albastre.

Cele ?apte clase de covoare de Kerman au fost definite de catre May Beattie. Ea a
identificat structura sa unica ?i a denumit-o �tehnica vasului�. Tipurile de
covoare din acest grup includ covoarele cu gradini (ornamentate cu gradini ?i
canale de apa curgatoare) ?i covoare cu zabrele ovale. Un exemplu foarte cunoscut ?
i perfect din acest ultim tip a fost achizi?ionat de catre Victoria and Albert
Museum la sfaturile pictorului ?i arhitectului britanic William Morris. Influen?a
covoarelor persane se manifesta flagrant in desenele acestor covoare.

Tipuri de covoare
Vanzatorii de covoare au dezvoltat o clasificare a covoarelor persane bazata pe
desen, tip de fabrica?ie ?i tehnica de ?esere. Categoriile au fost denumite dupa
ora?ul ?i regiunile asociate fiecarui tip de motive. Lista prezentata mai jos
enumera principalele tipuri de covoare persane.
Abadeh
Ardebil
Bakhtiari
Beluch
Bidjar
Feraghan
Hamedan
Heriz
Ispahan
Joshaghan
Kashan
Kerman
Lorestan
Mashhad
Meshkin
Nain
Sarab
Saraband
Sarouk
Senneh
Shiraz
Qom
Tabriz
Teheran
Veramin
Yazd