Teoria probabilităţilor.

Legea cifrelor mari.

Eşantionajul şi teoria selecţiei
Nina Globa
Master în Managementul Sănătăţii Publice
Subiecte în discuţie
 Definirea şi interpretarea teoriei
probabilităţilor. Noţiunea de probabilitate „p”.
Calculul probabilităţii şi contraprobabilităţii.
 Legea cifrelor mari şi aplicarea ei. Eroarea
reprezentativă „m” şi eroarea limită admisă
„Δ”.
 Noţiunea de eşantion. Avantajele
eşantionajului. Erorile de implementare,
măsurare şi de selecţie în eşantionare.
Calcularea Mărimii eşantionului reprezentativ.
 Definirea teoriei selecţiei. Tipurile de selecţie.
Teoria probabilităţilor

 Este o teorie matematică ce se ocupă cu

studiul fenomenelor întâmplătoare ce
pot apărea în gruparea unui semn
studiat pe baza unui experiment
probabilist aleatoriu
 Exe. Adresarea pacienţilor la medicul de
familie
Probabilitatea

 Măsura posibilităţii apariţiei unor

fenomene întâmplătoare în condiţiile
concrete date
 Probabilitatea se înseamnă prin “p”
Definiţia lui P. S. Laplace

Probabilitatea apariţiei în totalitatea

parţială a unui fenomen “p” se
determină prin raportul fenomenelor
deja apărute “m”, la numărul tuturor
cazurilor posibile “n” p = m/n
Contraprobabilitatea

 Este mărimea alternativă sau

probabilitatea lipsei fenomenului. Se
notează prin “q”
q = (n-m)/n = 1- m/n = 1- p
q = 1 – p; p + q = 1
Probabilitatea: explicaţii
 p+q=1
 p + q = 100% Cu cât probabilitatea se
 Probabilitatea află mai aproape de 1
apariţiei sau 100%, cu atât
fenomenului “p”, prezenţa fenomenului
se află între limitele în totalitate e mai
0 şi 1 sau 0 şi 100% reală şi vice-versa.
0≤p≥1
0 ≤ p ≥ 100%
Legea cifrelor mari
 Are două aplicaţii pentru determinarea
totalităţii selective:
1. La majorarea numărului de observaţii,
rezultatele cercetării obţinute pe baza
totalităţii selective tind să reproducă datele
totalităţii generale
2. La atingerea unui anumit număr de
observări în totalitatea selectivă rezultatele
cercetării vor fi maximal apropiate de cele
posibile din totalitatea generală (exe. Urna
Galton)
Concluzie

 Limita maximă corespunzătoare a

totalităţii selective, poate fi calculată
cu o oarecare probabilitate.
Exemplu

Să presupunem că:

Ponderea fenomenului în totalitatea
selectivă”P1”diferă de cea din
totalitatea integrală “P” cu o mărime ce
exprimă eroarea reprezentativă “m”
Dacă vom lua un eşantion de volum mai
mare probabilitatea de necoincidenţă a
ponderilor va deveni mai mică şi “m” la
fel
 Statistic este demonstrat:
În caz de o totalitate selectivă mare, cu
probabilitatea apariţiei fenomenului de 95%
ponderea fenomenului “P1” va fi diferită
faţă de cea din totalitatea integrală “P” cu
2m
La o probabilitate de 99,7%, diferenţa va fi 3m
Cifrele 2, 3, …n, se numesc coeficienţi de
exactitate.
Coeficientul de exactitate
Eroarea limită admisă
Cifrele 2, 3, …n, se numesc coeficienţi de
exactitate “t”.
 Cu majorarea coeficientului de exactitate
creşte probabilitatea cu care vom putea
afirma că diferenţa ponderilor căpătate din
ambele totalităţi este situată în intervalul
erorii limită admisă “Δ”.
 Δ=txm
 P = P1± Δ
Concluzie

 Pentru a determina numărul totalităţii

selective “n”, de la care indiferent cât
vom majora numărul de observări,
rezultatele nu vor fi senmnificativ
diferite, trebuie să cunoaştem eroarea
limită admisă pentru pentru studiul
dat.
Eşantionul

 Se subînţelege un număr “n” de

elemente extrase pentru o cercetare
parţială dintr-o populaţie care, dacă ar
fi studiată ar reprezenta o cercetare
integrală
Strategii de eşantionare
 Eşantionarea din cercetările
cantitative (cantitativă, statistică,
probabilistică);
 Eşantionarea din cercetările
calitative (calitativă,
nonprobabilistică): eşantionarea
cazurilor deosebite; eşantionarea
cazurilor tipice; e. cazurilor critice;
e. de moment, etc.
Avantaje

 Grad de operativitate
 Efort redus
 Cost mai mic
 Datele pot fi extrapolate la populaţia
ţintă
Dezavantaje

 Probabilitatea este întotdeauna mai

mică ca 1
 Apar diverse erori:
1. De observare (înregistrare);
2. De prelucrare;
3. De reprezentativitate;
4. De modelare.
Erori de înregistrare: clasificare

II. După sursă:

I. După modul de 1. Erori ale obiectului
producere: observat;
1. Întâmplătoare; 2. Erori ale
2. Sistematice; anchetatorului
3. Greşeli. 3. Ale mijloacelor de
înregistrare
4. Datorate metodelor
utilizate
5. Datorate condiţiilor
externe
Erori de reprezentativitate

1. Sunt de 2 tipuri:
 Sistematice;
 Întâmplătoare.
Erorile sistematice
 Se datorează nerespectării principiilor
teoriei selecţiei ca fiecare unitate a
colectivităţii generale să aibă şanse
egale şi diferite de zero de a pătrunde
în eşantion.
 Atunci când există erori sistematice
de reprezentativitate extinderea
rezultatelor prin inferenţă statistică nu
va fi validă şi corectă.
Erorile sistematice

 Sunt determinate de:

 Alegerea preferenţială, din
comoditate sau interes a unităţilor
din eşantion;
 Alegerea la nimereală a unităţilor;

 Alegerea voită a aşa - ziselor unităţi

“reprezentative”
Erori întâmplătoare de
reprezentativitate
 Sunt legate strict de specificul
sondajului şi apar chiar dacă se
respectă principiile teoriei selecţiei.
 Apar deoarece prin numărul mic de
unităţi din eşantion nu se poate
reproduce identic structura
colectivităţii generale.
 Erorile întâmplătoare nu se pot
înlătura, dar se pot calcula, anticipa şi
limita.

 Inferenţa statistică este făcută sub

presupunerea că erorile întâmplătoare
există, iar cele sistematice sunt
absente.
Teoria selecţiei

 Studiază relaţiile existente între o

populaţie şi eşantionul sau
eşantioanele posibile a fi extrase din
această populaţie.
 Scopul fiind: cunoaşterea întregii
populaţii cu minim de efort.
Procedee clasice de eşantionare

I. Selecţia aleatorie sau

probabilistică;
II. Selecţia dirijată
III. Selecţia mixtă sau parţial aleatorie
Selecţia aleatorie sau
probabilistică

1. Selecţia 2. Selecţia mecanică sau

Randomizată simplă: quasialeatorie
a. Tehnica loteriei sau Elementele sunt
tragerii la sorţi selectate aplicând un
pas fix de la punctul
b. Tabelul cu numere
de plecare random.
întâmplătoare
Se calculează N/n
3. Selecţia în cuiburi sau
clustere
Selecţia dirijată
 Eşantionare pe cote
a. Metoda voluntariatului;
b. Metoda eşantionării la faţa locului
c. Metoda itinerariilor(traseelor)
Argumente pro
 când se doresc cheltuieli mici
 când se doresc doar anumite aprecieri şi
nu inferenţa
 Când este necesară aprecierea experţilor
Selecţia mixtă sau parţial
aleatorie
 Selecţia tipică (stratificată) se
formează zone în dependenţă de
intensitatea fenomenului, apoi din
fiecare zonă se extrage un număr
proporţional cu intensitatea
fenomenului;
 Selecţia multistadială sau pe trepte
(localitatea –gospodăria –individul );
etc.