Referat Astronomie Geodezica

Saturn

Student : Pirvan Laurentiu Nicolae Conf. Dr. : Dragomir Lucian

Octavian
 -Saturn este a șasea planeta de la soare și a doua ca mărime din Sistemul solar, după Jupiter.
Este un gigant zos cu o rază medie de aproximativ nouă ori mai mare decât cea a Pamantului Deși densitatea sa este
de doar o optime din densitatea medie a Pământului, datorită volumului său mare, masa lui Saturn este de 95 de ori
mai mare decât cea a Pământului.
Caracteristici Fizice:
Raza medie 58.232 km 
Raza ecuatorială 60.268 km 
Raza polară 54.364 km 
Aplatizare 0,09796
Circumferință 365.882,4 km ecuator
Suprafață 4,27×1010 km2  (42,612,133,285km2)
Volum 8,2713×1014 km3 
Masă 5,6834×1026 kg
568,319,000,000,000,000,000,000,000kg
Densitatea medie 0,687 g/cm3 
Gravitația de suprafață 10,44 m/s2 
Viteza de aplatizare 35,5 km/s 
Per. Rotatiesiderală 10h 33m 38s +h 1m 52s Imagine compozit comparând
−h 1m 19s  dimensiunile planetelor: Saturn
Viteză de rotație ecuatorială 9,87 km/s 
Inclinare Axiala 26,73° (față de orbită) și Pământ
Ascensie dreapta pol. nord 40,589°; 2h 42m 21s
Declinatie pol. nord 83,537°
Albedo 0,342 (Bond) 
0,499 (geom.)
Temperatură medie 134 K (−139 °C)
Magnitudine aparenta −0,55-+1,17 
Diametru unghiular 14.5″ la 20,1″ (fără inele)
 -Saturn este un gigant gazos, deoarece este compus în principal din hidrogen și heliu. Îi lipsește o
suprafață definită, deși poate avea un nucleu solid. Saturn este singura planetă a Sistemului Solar care este mai
puțin densă decât apa — cu aproximativ 30 % mai puțin. Deși nucleul lui Saturn este considerabil mai dens decât apa,
densitatea medie specifică a planetei este de 0,69 g/cm3 datorită atmosferei. Jupiter are de 318 ori masa Pământului,
iar Saturn are de 95 de ori masa Pământului. Împreună, Jupiter și Saturn dețin 92 % din masa planetară totală din
Sistemul Solar.
Structura internă:
- Nucleul are o compoziție similară cu a Pământului, dar este mai dens. În 2004, oamenii de știință
au estimat că nucleul trebuie să fie de 9-22 ori masa Pământului, ceea ce corespunde unui diametru de aproximativ 25.000
km. În nucleu, se ating temperaturi de aproape 12.000 °C și o presiune de 10 milioane de atmosfere. Nucleul este înconjurat de
un strat gros de hidrogen metalic lichid, urmat de un strat lichid de hidrogen molecular și heliu care se transformă în gaz pe
măsură ce altitudinea crește. Stratul cel mai exterior se întinde pe 1.000 km și este format dintr-o atmosferă gazoasă.Saturn,
ca și Jupiter, radiază în spațiu de 2,5 ori mai multă energie decât primește de la Soare. Doar o parte din această energie poate
fi atribuită Mecanismul Kelvin Helmholtz; un mecanism suplimentar care ar explica căldura generată este acela al unei „ploi” de
picături de heliu adânc în interiorul lui Saturn. Pe măsură ce picăturile coboară prin hidrogenul cu densitate mai mică, procesul
eliberează căldură prin frecare și lasă straturile exterioare ale lui Saturn sărace în heliu.

ATMOSFERA:
-Atmosfera exterioară a lui Saturn conține 96,3 % hidrogen molecular și 3,25 %
heliu. Proporția de heliu este semnificativ deficitară în comparație cu abundența acestui element în Soare. Cantitatea de elemente
mai grele decât heliul (metalicitatea) nu este cunoscută cu precizie, dar se presupune că proporțiile corespund abundențelor
primordiale de la formarea Sistemul solar. Se estimează că masa totală a acestor elemente mai grele este de 19-31 de ori mai mare
decât masa Pământului, cu o fracțiune semnificativă situată în regiunea nucleului planetar.
 Urme de amoniac, acetilena, etan, propan, fosfina și metan au fost detectate în atmosfera lui
Saturn. Norii superiori sunt compuși din cristale de amoniac, care îi conferă aspectul tipic gălbui, în timp ce norii de
nivel inferior par să fie compuși din hidrosulfură de amoniu (NH4SH) sau apă. Radiațiile ultraviolete de la Soare
determină fotoliza metanului în atmosfera superioară, ducând la o serie de reacții chimice ale hidrocarburilor,
produsele rezultate fiind transportate în jos de vârtejuri atmosferice. Acest ciclu fotochimic este modulat de ciclul
sezonier anual al lui Saturn.
Compoziție atmosferică

Presiune atmosferică 140 kPa [12]

Hidrogen 96,3%±2,4%
Heliu 3,25%±2,4%
Metan 0,45%±0,2%
Amoniac 0,0125%±0,0075%
Hidrogen deuterid 0,0110%±0,0058%
Etan 0,0007%±0,00015%
 Orbită și rotație:
-Distanța medie dintre Saturn și Soare este de peste 1,4 miliarde de kilometri (9 AU). Cu o viteză medie
orbitală de 9,68 km/s, Saturn are nevoie de 10.759 zile terestre (sau aproximativ 29 1⁄2 ani) pentru a finaliza o orbită în jurul
Soarelui. În consecință, formează o rezonanță de mișcare medie de 5:2 cu Jupiter.Orbita eliptică a lui Saturn este înclinată cu 2,48 °
față de planul orbital al Pământului. Caracteristicile vizibile de pe Saturn se rotesc la viteze diferite în funcție de latitudine și perioade
de rotație multiple au fost atribuite diverselor regiuni (ca în cazul lui Jupiter).
Astronomii folosesc trei sisteme diferite pentru a specifica rata de rotație a lui Saturn. Sistemul I are o perioadă
de 10  14  00  și cuprinde Zona Ecuatorială, Centura Ecuatorială Sud și Centura Ecuatorială Nord. Regiunile polare sunt considerate
h m s

a avea rate de rotație similare cu Sistemul I. Toate celelalte latitudini saturniene, cu excepția regiunilor polare nord și sud, sunt
indicate ca Sistem II și li s-a atribuit o perioadă de rotație de 10 h 38m 25.4s. Sistemul III se referă la rata de rotație internă a lui Saturn.
Bazat pe emisiile radio ale planetei detectate de Voyager 1 și Voyager 2 Sistemul III are o perioadă de rotație de 10 h 39m 22.4s.
Sistemul III a înlocuit în mare măsură Sistemul II.
O valoare exactă pentru perioada de rotație a interiorului planetei rămâne necunscută. În timp ce se apropia
de Saturn în 2004, Cassini a constatat că perioada de rotație radio a lui Saturn a crescut considerabil, la aproximativ 10 h 45m 45s ± 36
s. Cea mai recentă estimare a rotației lui Saturn (ca rată de rotație indicată pentru Saturn în ansamblu) bazată pe o compilație a
diferitelor măsurători de la sondele Cassini, Voyager și Pioneer a fost raportată în septembrie 2007 și este de 10h 32m 35s
Inele planetare:
-Saturn este probabil cel mai bine cunoscut pentru sistemul de inele planetare care îl face unic din punct de
vedere vizual.Inelele se extind de la 6.630 la 120.700 de kilometri spre exterior de la ecuatorul lui Saturn și au o grosime medie de
aproximativ 20 de metri. Ele constau din nenumărate particule mici, variind în mărime de la micrometri la metri, care orbitează Saturn.
Particulele inelului sunt formate aproape în întregime din gheață de apă, cu o urmă de componentă de material stâncos. Încă nu
există un consens cu privire la mecanismul lor de formare. Deși modelele teoretice au indicat că inelele s-ar fi format probabil la
începutul istoriei Sistemului Solar, date noi de la Cassini sugerează că s-au format relativ târziu. În timp ce toți Giganti gazosi au și
sisteme de inele, cel al lui Saturn este cel mai mare și mai vizibil.
 O parte din gheața din inelul E provine din gheizerele de la Enceladus. Abundența de apă a inelelor variază radial, inelul
cel mai exterior, inelul A, fiind cel mai pur în geață din apă. Această varianță a abundenței poate fi explicată prin bombardarea
meteorilor. Dincolo de inelele principale, la o distanță de 12 milioane de km de planetă se află inelul Phoebe. Este înclinat la un unghi
de 27 ° față de celelalte inele și, la fel ca satelitul Phoebe, orbitează în mod retrograd.
Deși reflexia din inele mărește strălucirea lui Saturn, acestea nu sunt vizibile de pe Terra cu ochiul liber. În 1610, anul
după ce Galileo Galilei a întors un telescop către cer, el a devenit prima persoană care a observat inelele lui Saturn, deși nu le-a putut
vedea suficient de bine pentru a discerne adevărata lor natură. În 1655, Christiaan Huyegens a fost prima persoană care le-a descris
ca pe un disc care înconjoară Saturn. Văzute prin telescop, două inele sunt mai strălucitoare, inelul B, mai intern și inelul A, separate
printr-un spațiu cunoscut sub numele de divizia Cassini.
Unii dintre sateliții lui Saturn, inclusiv Pandora și Prometeu, acționează ca „sateliți păstori” pentru a limita inelele și a le
împiedica să se extindă. Pan și Atlas provoacă unde de densitate liniară slabă în inelele lui Saturn care au condus la calcule mai
fiabile ale maselor lor.

Mozaic de imagini în culoare naturală făcute de Cassini ale laturii neiluminate a inelelor D, C, B, A și F ale lui Saturn (de la
stânga la dreapta) la 9 mai 2007 (distanțele sunt până la centrul planetei).
 Inelele lui Saturn:
-Inelele lui Saturn reprezintă cel mai mare sistem de inele planetare din Sistemul solar . Inelele sunt
formate din nenumărate particule mici, variind în mărime de la microni la metri, care formează pâlcuri care se rotesc în jurul
planetei Saturn. Particulele din inele conțin aproape în întregime din apă înghețată, cu unele contaminări de praf și alte
substanțe chimice.
Nu există încă un consens cu privire la mecanismul de formare; unele caracteristici ale inelelor sugerează o origine relativ
recentă, dar modelele teoretice indică faptul că acestea s-ar putea să se fi format mai devreme în istoria Sistemului
Solar. Deși reflecția de la inele crește luminozitatea lui Saturn, ele nu sunt vizibile de pe Pământ cu ochiul liber.

Sateliții naturali ai lui Saturn:

-Sateliții naturali ai lui Saturn sunt numeroși și diferiți, variind de la mici sateliți cu mai puțin de 1
kilometru diametru până la enormul Titan, care este mai mare decât planeta Mercur. Saturn are 83 de sateliți cu orbite
confirmate care nu sunt încorporate în inelele sale – dintre care doar 13 au diametre mai mari de 50 de kilometri – precum și
inele dense care conțin milioane de sateliți mici încorporați și nenumărate particule inelare mai mici.
Principalii sateliți, comparați cu Luna:
Diameteru Masă
Nume (km) (kg) Raza orbitei (km) Perioada orbitală (zile)

MIMAS 400 0.4×1020 185,000 0.9

(10% Luna) (0.05% Luna) (50% Luna) (3% Luna)
500 1.1×1020 238,000 1.4
ENCELADUS
(15% Luna) (0.2% Luna) (60% Luna) (5% Luna)

Tethys 1060 6.2×1020 295,000 1.9

(30% Luna) (0.8% Luna) (80% Luna) (7% Luna)
1120 11×1020 377,000 2.7
Dione (30% Luna) (1.5% Luna) (100% Luna) (10% Luna)

RHEA 1530 23×1020 527,000 4.5

(45% Luna) (3% Luna) (140% Luna) (20% Luna)
5150 1350×1020 1,222,000 16
TITAN (150% Luna) (180% Luna) (320% Luna) (60% Luna)
1440 20×1020 3,560,000 79
LAPETUS (40% Luna) (3% Luna) (930% Luna) (290% Luna)

Sateliții lui Saturn

 Vizibilitate:
-Saturn este cea mai îndepărtată dintre cele cinci planete ușor vizibile cu ochiul liber de pe Pământ, celelalte patru
fiind: MERCUR ,VENUS ,MARTE si Jupiter. (Uranus și, ocazional, 4 vesta, sunt vizibile cu ochiul liber pe cerul întunecat). Saturn
apare cu ochiul liber pe cerul nopții ca un punct luminos gălbui strălucitor. Magnitudinea aparenta medie a lui Saturn este de 0,46 cu
o abatere standard de 0,34. Cea mai mare parte a variației magnitudinii se datorează înclinației sistemului inelar față de Soare și
Pământ. Cea mai strălucitoare magnitudine, −0,55, apare când planul inelelor este cel mai înclinat, iar cea mai slabă magnitudine,
1,17, apare în jurul momentului când planul inelelor este cel mai puțin înclinat.
-Saturn are o perioadă de revoluție de 29,5 ani tereștri și aproximativ la fiecare 15 ani, când se află în anumite puncte
ale orbitei sale, inelele dispar scurt din vedere deoarece ajung să fie perfect tăiate așa cum se vede de pe Pământ. O astfel de
„dispariție” va avea loc în 2025, dar Saturn va fi prea aproape de Soare  pentru observații. Majoritatea oamenilor vor avea nevoie de
un ajutor optic (binoclu foarte mare sau un telescop mic) care să mărească de cel puțin 30 de ori pentru a obține o imagine a inelelor
lui Saturn în care este prezentă o rezoluție clară.

Saturn așa cum apare într-un telescop newtonian de 250 mm

 -Saturn și inelele sale sunt văzute cel mai bine atunci când planeta se află în opoziție, atunci când
alungirea sa este de aproximativ 180 °, adică planeta este vizibilă pe cer pe partea opusă Soarelui. O opoziție
saturniană apare în fiecare an – aproximativ la fiecare 378 de zile – rezultatul fiind o strălucire mai mare a planetei.
Atât Terra, cât și Saturn orbitează Soarele pe orbite excentrice, ceea ce înseamnă că distanțele lor față de Soare
variază în timp, și, prin urmare, distanțele lor una față de cealaltă, variind astfel strălucirea lui Saturn de la o opoziție la
alta. Saturn apare, de asemenea, mai luminos atunci când inelele sunt înclinate astfel încât să fie mai vizibile. De
exemplu, în timpul opoziției din 17 decembrie 2002, Saturn a apărut la maxim, datorită orientarii favorabile inelelor sale
 în raport cu Pământul, chiar dacă Saturn era mai aproape de Pământ și Soare la sfârșitul anului 2003.
Una dintre ultimele imagini făcute de Cassini. Saturn și câțiva sateliți
(ENCELADUS, Epimetheus, Janus, MIMAS,PANDORA și PROMETHEUS), 21
noiembrie 2017.