Motto:

”Nu iaște alta mai

frumoasă și
mai de preț zăbavă în viața
omului decât cetitul
cărților...!”
Miron
Costin
 CARACTERISTICI ALE VORBIRII DIRECTE SI
VORBIRII INDIRECTE

 Vorbirea directă:
 1. Vorbirea directă presupune transpunerea
întocmai a cuvintelor celui care vorbeşte.

 2. Înaintea textului reprodus se utilizează linia

de dialog [ –– ]

 3. În vorbirea directă ne folosim de verbe de

declaraţie: a zice, a spune, a ţipa, a murmura,
a striga, etc.

 4. După verbele de declaraţie se utilizează

două puncte (:)
 5. În alte situaţii, verbele de declaraţie lipsesc,
acest procedeu dinamizând acţiunea.

 6. În comunicare, verbele şi pronumele sunt

folosite la toate persoanele.

 „– Mamă, nu e aşa că o să mă fac bine? Nu e aşa

c-o să merg şi eu să-mi arăţi cetăţi mari şi râuri şi
marea?
 – Da, mamă, răspundea prepeliţa, silindu-se să
nu plângă.”
 (Ioan Al.Brătescu-Voineşti)
 Vorbirea indirectă:
 1. Vorbirea indirectă presupune reproducerea
sub forma povestirii a celor exprimate de
cineva.
 2. În vorbirea indirectă nu există posibilitatea
dialogului şi a citării.
 3. Se folosește doar persoana a III-a.
 4. Nu sunt admise propoziţiile după care
utilizăm semnul întrebării şi nici verbele care
arată o poruncă.
 5. Sunt folosite doar propoziţii enunţiative (la
sfârşitul cărora se pune punctul).

 6. Şi în vorbirea indirectă apar verbele de

declaraţie urmate, de obicei, de cuvintele că, să
şi o propoziţie secundară.

 7. Există posibilitatea utilizării tuturor modurilor

verbului.
 „Şi a pus părintele pravilă şi a zis că în
toată sâmbăta să se procitească băieţii şi
fetele, adică să asculte dascălul pe fiecare
de tot ce-a învăţat peste săptămână.”
 (Ion Creangă)
 Săculețul cu surprize
Lucrați în echipe:
 Transformați din vorbire directă în
vorbire indirectă următorul text
folosindu-vă de ideile găsite în
săculețul cu surprize: -Eliminarea liniei
 Ex.: ”Dar vocea de dincolo de dialog
adaogă: - Pers. a-III-a
 - Coniţă! Uite Ionel! Vrea să-mi -Verbe de decla
răstoarne maşina!… Astâmpără- -ratie urmate de:
te, că te arzi! că, să, căci,
 - Ionel! Strigă iar madam fiindcă,dacă.
Popescu; Ionel vin’ la mama! -Propoziții enun-
-țiative
 - Sări, coniţă! Varsă spirtul ! s-
aprinde!
 - Ionel! Strigă iar mama, şi se
scoală repede să meargă după
el.
 (”Vizită” –de I.L.Caragiale)
  Rezumă în 5-7 rânduri fragmentul de mai jos, observând
modificările care au intervenit:

”Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar(...)

- Vezi ce bine-i şade lui - zice mam' mare - cu costumul de marinel?
- Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?
- Da' cum?
- Marinal...
- Ei! ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit
întâi moda asta la copii - marinel.
- Vezi, că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici
marinel...
- Da' cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.
- Mariner...
-Apoi de! n-a învăţat toata lumea carte ca d-ta! zice mam' mare, şi iar sărută pe nepoţel și iar
îi potriveşte pălăria de mariner.”
D-l Goe – I.L.Caragiale