Posibilitati de terapie

complementara cu
produse vegetale care
contin uleiuri
esenţiale
Generalităţi
Definiţie
 Uleiurile esenţiale (uneori numite simplu, esenţe) sunt
amestecuri complexe de substanţe parfumate şi
volatile care sunt conţinute in plante.

 La ora actuală, utilizarea lor este considerabilă în

parfumerie şi alimentaţie;
 din această cauză anumite organe normatoare au dat
o definiţie mai exactă uleiurilor esenţiale: acestea
reprezintă produşi în general parfumanţi, obţinuţi fie
prin antrenarea cu vapori de apă din plante sau părţi
de plante, fie prin presarea epicarpului proaspăt ale
anumitor specii de Citrus.
GENERALITATI
 Definiţie
Uleiuri volatile (Aetherolea) – impropriu “uleiuri eterice “
sau “uleiuri esentiale”.
- lichide cu caracter lipofil (se evapora in totalitate si nu
lasa pete grase pe hartie)
- amestecuri complexe de substante organice
(aldehide, alcooli, acizi,esteri) in care predomina
terpenele
- miros placut aromat (rezultate din metab. secundar al
plantelor)
- gust iute, aromat sau amar
- greu solubile in apa
Generalităţi
Starea naturală şi rolul la nivelul plantelor

a) Răspândire
Uleiurile esenţiale sunt larg răspândite în regnul vegetal, anumite
familii fiind bogate în mod special în aceste substanţe:
 Coniferae,
 Rutaceae,
 Myrtaceae,
 Umbeliferae,
 Labiatae,
 Compozitae.
Generalităţi
Ele se pot regăsi în toate organele vegetale:
somităţi florale (levănţică, mentă),
scoarţă(arbore de scorţişoară),
rădăcină(vetiver, verbena),
rizomi(ghimbir),
fructe(anason, fenicul),
lemn(arbore de camfor)
 La nivelul aceleiaşi plante ele pot fi prezente pe rând în
organe diferite; compoziţia esenţelor poate astfel varia
de la un organ la altul(ex. uleiurile esenţiale din florile,
frunzele şi fructele de Citrus).
Generalităţi
 b) Localizarea la nivelul plantei
Esenţele pot fi localizate în
 celule secretoare izolate(Lauraceae), dar le
găsim cu precădere în
 organe secretoare = buzunare secretoare
schizogene sau scizolizante(Rutaceae,
Myrtaceae),
 canale secretoare(Conifere,Umbelifere,) sau
 peri secretori(Labiate, Compozite)
GENERALITATI
 Localizare
- glande si perii glandulari de pe epiderma (fam.
Lamiaceae si Asteraceae)
- canale si pungi secretoare de origine lizigena,
schizogena (fam. Myrtaceae, Apiaceae,
Aurantiaceae)
- celule oleifere (fam. Lauraceae, Piperaceae,
Magnoliaceae)
Generalităţi

 c) Concentraţia
Uleiurile esenţiale sunt prezente în
produse vegetale în concentraţii între 1%
şi 1%o, ; există totuşi şi excepţii
ex. cuişoarele care posedă peste 15%
esenţe.
Generalităţi

 d) Rolul în plante
După anumiţi autori acestea ar avea un
rol de magnet faţă de insecte, favorizând
astfel polenizarea; conform altor surse,
ele exercită o acţiune antiseptică faţă de
anumite microorganisme(ciuperci), având
astfel un rol protector.
Generalităţi
Proprietăţi fizice
 În ciuda compoziţiei lor foarte diferite, uleiurile
esenţiale prezintă un anumit număr de caracteristici
fizice comune:
  sunt în general lichide la temperatura obişnuită
  sunt volatile, ceea ce le diferenţiază de
uleiurile fixe (vezi cap. Lipide); de această proprietate
se leagă şi caracterul lor parfumant cât şi posibilitatea
de-a le obţine prin antrenare cu vapori de apă.
  sunt în general incolore sau galben palid după
procesare; există totuşi şi excepţii: uleiurile esenţiale
cu azulene sunt de culoare albastră
Generalităţi
  adesea densitatea lor este inferioară unităţii; doar 3 uleiuri
esenţiale oficinale au o densitate superioară apei: cel de
scorţişoară, de cuişoare, de Sassafras
  uleiurile esenţiale au indice de refracţie adesea ridicat, şi
sunt caracterizate şi de putere rotaţională
  sunt puţin solubile în apă, îi transmit totuşi acesteia
parfumul lor(apa distilată aromatică); sunt solubile în alcooli ,
realizând concentraţii ridicate în aceştia(ceea ce îi diferenţiază de
lipide), sunt solubile în uleiuri fixe şi în marea majoritate a
solvenţilor organici
  sunt foarte alterabile, sensibile la oxidare(dar nu
râncezesc); au tendinţa de a polimeriza, formând astfel produşi
rezinoşi; conservarea uleiurilor esenţiale este deci limitată
Generalităţi

Compoziţia chimică
 Compoziţia chimică a uleiurilor
esenţiale este destul de complexă; în
general sunt alcătuiţi din numeroşi
constituenţi, aceştia făcând parte în
principal din două mari clase chimice:
compuşi terpenici şi compuşi
aromatici derivaţi de fenilpropan
Generalităţi
 Compuşi terpenici
– formaţi din unităţi izoprenice(C5), cuprind:
  monoterpene (C10)
  sescviterpene (C15)
  diterpene (C20)
  triterpene (C30)
Aceştia au aceeaşi origine biogenetică.
Concluzii
  compoziţia uleiurilor volatile este foarte complexă
  marea majoritate a constituenţilor sunt de natură
terpenică; doar un număr restrâns de esenţe conţin cu
preponderenţă compuşi aromatici
  între compuşii prezenţi în compoziţia unui ulei volatil
(adesea sunt prezenţi peste 100 de compuşi ) unul
este în general dominant, ex în esenţa de Badiana şi
anason, anetolul este prezent în proporţie de peste
95%
  în cadrul aceleiaşi specii vegetale se observă variaţii de natură
chimică, atât calitativă cât şi cantitativă; diferenţe uneori cu
însemnătate practică, ceea ce a dus la admiterea existenţei
diverselor rase chimice: în special este cazul speciilor de cimbru –
care conţin fie timol, fie geraniol, fie linalol, etc.
  compoziţia chimică a uleiurilor esenţiale variază cosiderabil şi
funcţie de mediul culturii, perioada de vegetaţie; aceasta se poate
modifica în cursul obţinerii(ceea ce explică de ce Farmacopeele şi
organismele normative impun un anumit mod de extracţie), a
conservării (de unde necesitatea păstrării flacoanelor bine închise,
ferite de lumină, cu indicaţia de a le reînnoi anual)
Modalităţi de obţinere

 Printre diversele procese de extracţie a

uleiurilor esenţiale, doar două sunt
admise de Farmacopeea Franceză(şi de
AFNOR şi de ISO): antrenarea cu vapori
de apă şi presarea la rece a pericarpului
proaspăt de citrice
Modalităţi de obţinere
Antrenarea cu vapori de apă

 Planta întreagă sau partea din plantă adesea sub forma

concissum este plasată într-un alambic/vas fiind traversată de un
curent de vapori de apă; principiile volatile puţin solubile în apă,
sunt antrenate şi în urma condensării sunt separate din distilat
prin decantare; această tehnică se efectuează într-un vas special
numit vas florentin (tipul diferă în funcţie de densitatea uleiului în
raport cu apa)

 o variantă a acestei metode numita hidrodistilare constă din

plasarea materialului vegetal direct în apa care va fi adusă la
temperatura de fierbere; această tehnică se aplică în cazul dozării
uleiurilor esenţiale din produsele vegetale
Modalităţi de obţinere

Presarea la rece
 Esenţele alterabile prin antrenarea cu
vapori de apă vor fi extrase conform acestei
tehnici din epicarpul proaspăt al citricelor prin
diferite metode; în industrie se procedează
prin scarificarea mecanică şi antrenarea
uleiurilor esenţiale cu un curent de apă;
esenţele sunt separate prin decantare la fel ca
în cazul precedent
Modalităţi de obţinere

Alte procedee: Enfleurage

 Organele fragile(flori de portocal, petale
de trandafir)sunt puse în contact cu un corp
gras la temperatura ambiantă; această
substanţă se va satura cu esenţă în decursul
câtorva zile; unguentul obţinut va fi epuizat cu
alcool absolut(în care compuşii graşi sunt
foarte puţin solubili); alcoolul va fi apoi
evaporat sub vid
Alte procedee
Extracţia cu solvenţi organici volatili
 Cei mai utilizaţi solvenţi sunt carburile alifatice (pentan,
hexan)sau cele aromatice (benzen); cel mai adesea se lucreză la
temperaturi obişnuite; este o metodă tot mai utilizată în industria
parfumurilor
 Esenţa concretizată era considerată la început produsul
rezultat în urma tratării florilor cu o substanţă grasă(enfleurage),
obţinându-se astfel ‚esenţa unguentului’concretes des
pommades ; iar în urma tratării cu alcool absolut formau după
eliminarea acestuia ‚absolues des pommandes’
 Astăzi i se dă numele de esenţă concretizată extractului
obţinut prin extracţie cu solvenţi, şi numele de esenţă absolută,
esenţei obţinută la rece cu alcool absolut, căreia i-au fost
îndepărtate materiile grase prin precipitare, iar soluţia alcoolică a
fost evaporată.
Caracteristici; dozare

a) Punerea în evidenţă a uleiurilor

vegetale în secţiunile organelor
plantelor:
 se efectuează cu ajutorul coloranţilor
lipofili ca Sudan III, care colorează în
roşu picăturile de uleiuri esenţiale
Proprietăţi fiziologice
 Diversitatea constituenţilor prezenţi în uleiurile esenţiale au ca şi
consecinţă varietate activităţilor fiziologice pe care acestea le
exercită:
  anumite uleiuri esenţiale acţionează la nivelul tubului
digestiv ca stomahice, eupeptice, carminative: Badiana, mentă,
verbină; altele sunt colagoge sau coleretice: salvia; iar altele sunt
vermifuge: tătănesa, ceai mexican
  numeroase uleiuri esenţiale prezită proprietăţi
antiseptice:
 - la nivel respirator: pin, eucalipt, gomenol
 - la nivel urinar: uleiurile din Buchu
  anumite uleiuri au proprietăţi stimulante la nivel SNC:
anetol
  alte uleiuri de uz extern, au proprietăţi antiinflamatoare,
cicatrizante: levănţică, rozmarin, salvie....
Proprietăţi fiziologice

Toxicitate:
 numeroase uleiuri esenţiale sunt cunoscute
pentru toxicitatea lor: anetolul în doză
crescută, tuiona(Tuia, Pelin) au efect
convulsivant
 de notat faptul ca esenţele administrate
singure de uz intern (Aromaterapie), pot
prezenta o anumită toxicitate
Utilizări
 În farmacie
  produse vegetale cu ul.ese utilizate pentru
acţiunea lor terapeutică
 - ca atare: mentă, verbină, muşeţel
 - pentru extracţia esenţelor; utilizate fie
pe cale externă fie intrnă(atenţie la toxicitate)
  izolarea anumitor constituenţi din produse
vegetale cu uleiuri esenţiale: eugenol, anetol, pinen...
  ca excipienţi pentru numeroase
medicamente(adjuvanţi sau aromaţizanţi)
Utilizări
 . În industrie
  parfumerie şi cosmetologie:
numeroase parfumuri sunt şi astăzi de origine
naturală şi anumite uleiuri esenţiale constituie
baza de neînlocuit a anumitor parfumuri:
trandafir, iasomie, vertiver, Ylang-ylang
  alimentaţie: uleiurile esenţiale sunt
foarte întrebuinţate ca aromatizanţi ai unor
alimente: sucuri de fructe, patiserie; un
important număr de produse vegetale
 MONOTERPENE (C10)

aciclice

Alcooli Aldehide

OH

C OH CHO
H2

linalol (levantica) geraniol (trandafir) citral (lamaie, melissa)

 MONOTERPENE (C10)

monociclice

Hidrocarburi Alcooli Cetone

OH O

limonen (lamaie) mentol (menta) mentona ( menta) carvona(chimen)

Eteri-oxizi Peroxizi Fenoli

O
O O
OH

eucaliptol= 1,8-cineol (eucalipt) ascaridol (ceai mexican) timol (cimbrisor)

 MONOTERPENE (C10)

biciclice

Hidrocarburi

alfa - pinen beta- pinen sabinen

Alcooli Cetone

O
OH O

borneol (levantica,rozmarin) camfor tuiona (tuia, pelin)

 SESCVITERPENE (C15)

aciclice monociclice biciclice

CH2OH

farnesol(tei) humulen cadinen

 COMPUŞI AROMATICI
DERIVAŢI DE FENIL-PROPAN
OH
OMe
HC C CH3 CHO
H

CH CH2
CH CH
CHO CH2 OMe OMe

aldehida cinamica eugenol anetol aldehida anisica

H2C C CH2
H
OMe

O
MeO
O

safrol
Eucalypti folium – eucalipt –
Eucalyptus globulus Labill.- fam.
Myrtaceae
EUCALIPTUL, Eucalyptus
globulus
Produsul vegetal: frunza; Ph.Fse, IX Ed.
 Botanică:
 Eucaliptul oficinal este un arbore de dimensiuni mari, originar din
Australia, aclimatizat în regiunile mediteraneene şi în numeroase
regiuni tropicale (pentru asanarea terenurilor mlăştinoase).
 Frunzele sunt de două tipuri:
 cele aflate pe ramurile tinere sunt opuse şi sesile, limbul lor este oval,
subţire şi de culoare verde-albăstrui; ele sunt dispuse orizontal;
 cele aflate pe ramurile mai vechi sunt alterne, peţiolate, limbul lor este
falciform (de forma secerii), ascuţite şi coriacee şi de culoare gri-
verzui; ele sunt persistente.
 Bobocii de floare sunt de forma unei mici urne cu patru colţuri drepte,
provenind din unirea sepalelor, capacul acestei urne fiind format din
reunirea petalelor. Când cele două părţi se separă, se pot vedea
numeroase stamine foarte lungi şi albe. Fructul este o capsulă cu
patru unghiuri drepte.
Eucalypti folium
Caracteristicile produsului vegetal:
 Frunzele aflate pe ramurile bătrâne sunt singurele
oficinale; mirosul, puternic şi balsamic, este exaltat prin
răcire; gustul este arzător şi aromat.
 Secţiunea transversală a unei frunze prezintă:
 unui limb cu mezofilul simetric având mai multe şiruri
de ţesut palisadic;
 un ţesut criblat perimedular;
 un fascicul libero-lemnos constituit dintr-un arc principal
şi din două arce secundare orientate invers;
 o cuticulă îngroşată;
 buzunare mari secretoare de uleiuri esenţiale
Eucalypti folium
Chimie: 7

 frunzele conţin 1÷3

% ulei esenţial bogat 1
6 2
mai ales în cineol 1-8
3
sau eucaliptol. 5
O
4
Printre alţi
constituenţi, se poate
nota prezenţa 8

carburilor terpenice: 10 9
ex. felandren. eucaliptol
Eucalypti folium
Acţiune fiziologică: este
datorată uleiului esenţial, mai
precis a eucaliptolului,
stimulent respirator şi
antiseptic pulmonar
(eliminarea eucaliptolului are
loc pe cale pulmonară şi
urinară).
Utilizari:
 Expectorante
 Antiseptice
 Bronsite, tuse, laringite,
faringite
Eucalypti folium
Utilizare:
 Frunzele de Eucalipt sunt
utilizate:
 ca atare: decocturi,
inhalaţii, fumigaţii, ţigări;
 pentru prepararea
formelor galenice;
 pentru extracţia uleiului
esenţial oficinal (Ph.Fse, IX
Ed) (aerosoli, inhalaţii) şi
eucaliptolului (supozitoare).
Acestea intră în compoziţia
diferitelor specialităţi.
Există numeroase specii de
eucalipt producătoare de
uleiuri esenţiale de compoziţie
chimică foarte variată:
 E. australia, E.divers, bogate
în eucaliptol.
 E.citriodora, bogată în
citronelal.
 E. piperata, bogata în
piperitonă.
 E.astringens, bogată în
taninuri.
 Ele sunt utilizate ca sursă
pentru extracţia uleiurilor
esenţiale şi principiilor active
majoritare.
Aetheroleum Eucalypti
Caracteristici
 se obt. prin antrenare cu
vapori de apa a fr. proaspete
 Lichid incolor, slab galbui
 contine 70% da cineol
(eucaliptolol), α- β- pinen,
camfen, limonen, linalool, α-
terpinol si sescviterpene
Actiune
 efect secretolitic si expetorant
precum si bactericid si
virustatic
 Activitate antimicrobiana -
Staphylococcus aureus,
Pseudomonas aeruginosa,
Bacillus subtilis, Enterococcus
faecalis, Escherichia coli
 Activitate antiinflamatoare –
inhiba biosinteza
prostaglandinelor
 Efecte antitusive
Studiu clinic

 S-au luat în studiu un număr de 60 de

pacienţi care prezentau afecţiuni din
sfera O.R.L.
 RINOFARINGITE
 AMIGDALITE CRIPTICE –purtători
cronici de Stafilococus aureus hemolitic
 AMIGDALITE
Studiul statistic
 Produsul s-a administrat sub formă de picături
în ulei de floarea soarelui,miere sau zahăr,
funcţie de patologia asociată a bolnavului
(diabetul zaharat exclude administrarea
produsului pe zahăr).
 În general,tratamentul presupune 7 zile de
administrare continuă,timp în care remediul se
administrează într-un ritm de 2 picături la 6 ore.
 Menţionăm faptul că fiecararui pacient luat în
studiu i s-a executat exudat faringian iniţial şi
după terminarea tratamentului,la 10 zile.
Studiul statistic
 Din cei 60 de pacienţi cu afecţiuni ORL ,un număr de 30
erau copii între 7-18 ani diagnosticaţi drept purtători cronici
de Stafilococcus aureus hemolitic iar 30 erau adulţi cu vîrste
cuprinse între 20-70 ani diagnosticaţi cu rinofaringite
majoritatea de origine virală.
 Dintre cei 30 de copii-purtători cronici-care în prealabil au
urmat în mai multe rînduri antibioterapie şi care nu s-au
sterilizat, după 7 zile de tratament s-au obţinut rezultate
pozitive la 25 din cazuri, 5 rămînînd purtători de
Stafilococcus ,care nu au reacţionat la tratament. La cei 25
de copii li s-au făcut controale la două luni şi s-a constatat
negativitatea exudatului.
 Cei 5 copii nu au răspuns la tratament, fără însă a avea
efecte secundare la tratamentul cu ulei esenţial de eucalipt.
Studiul statistic
Cazuri rezolvate

Cazuri nerezolvate

17%

83%

 Studiul statistic al rezultatelor obţinute în urma terapiei

cu Aetheoleum Eucalypti asupra unui lot de pacienţi cu
afecţiuni ORL
Studiul statistic

Este de menţionat faptul că aceşti copii purtători

cronici de Stafiloccocus aureus aveau
 stare de oboseală cronică persistentă,
asociată cu
 artralgii fugace,
 transpiratie nocturnă,
 lipsa apetitului, aspecte care după sterilizarea
focarului de infecţie au dispărut.
Studiul statistic
 Celor 30 de adulţi, majoritatea cu rinofaringite
consecutive unor infecţii virale de căi
respiratorii superioare li s-au administrat ulei
de eucalipt preventiv pentru a preîntîmpina
complicaţiile bacteriene.
 Din totalul de 30 de pacienţi-27 au reacţionat
pozitiv la tratament.
 Patologia asociată era febra ridicată,starea
generală de curbatură,cefaleea,tusea seacă
care se transformă în tuse pruductivă,
transpiraţiile nocturne.
Studiul statistic
Cazuri rezolvate

Cazuri nerezolvate

10%

90%

 Studiul statistic al rezultatelor obţinute în urma terapiei

cu Aetheoleum Eucalypti asupra unui lot de pacienţi
adulti cu afecţiuni ale aparatului respirator
Concluzii

 Uleiul volatil de eucalipt este tratament

adjuvant ,pe lîngă medicaţia clasică,
constituindu-se într-un substituent de
antibiotic.
 Totdeauna uleiul volatil se administrează
după masă, niciodată pe stomacul gol,
pentru a evita reacţiile gastrice.
Concluzii

 Prin tratarea unor afecţiuni ca

rinofaringite,amigdalite criptice cu
purtători de Stafiloccocus aureus
hemolitic cu ulei volatil de eucalipt s-a
dovedit eficacitatea ridicată a acestui
produs de origine naturală
Concluzii
 1. Se poate afirma că uleiul esenţial de eucalipt are
acţiune antiinfecţioasă,atât antibacteriană cât şi
antivirală,anticatarală şi mucolitică.
 2. Acţiunile sus-amintite au fost experimentate în cure
de 2 picături la 6 ore,timp de 7 zile pe zahăr,pe miere
sau pe ulei de floarea-soarelui.
 3. La bolnavii cu afecţiuni gastrice (gastrite,ulcer gastro-
duodenal) administrarea se face cu precauţie deoarece
pot accentua simptomatologia respectivă.
 4.Avantajul terapiei cu ulei de eucalipt constă în faptul
că se administrează comod, este un tratament ieftin, nu
produce alte reacţii secundare vis-a-vis de
 antibioterapie(candidoze).
 Va multumesc !