Creșterea și alimentația caprinelor

Caprinele  erbivore rumegătoare  nutriția și alimentația sunt similare cu

ale taurinelor și ovinelor.

Rasele de caprine sunt împărțite în 4 tipuri morfo-productive:

 pentru lapte (r. Saanen);
 pentru lână (Angora);
 pentru puf (Caşmir);
 rase mixte (rasa locală carpatină).

Perioada de montă: iunie-decembrie.

Durata gestației:150 de zile (între 145 și 158)
caprinele sunt foarte selective în alegerea hranei (dacă au această
posibilitate); preferă lăstarii, frunzele tinere și ierburile bogate în
substanțe nutritive;
dacă nu sunt menținute în spații închise, caprinele se deplasează pe
suprafețe mari de teren, în căutarea frunzelor;
caprele au un stomac multicompartimentat – ca oile și taurinele;
acesta le permite să consume și să digere cantități mari de nutrețuri
fibroase;
stomacul compartimentat al iezilor nu este funcțional până la vârsta de
4-6 săptămâni, la care digestia este apropiată de cea a monogastricelor.
 ovinele au lungimea relativă a tubului digestiv (respectiv capacitatea
relativă a rumenului) mai mare decât bovinele;
 în rumen  nișă ecologică bogată în microorganisme (30-60 mld/ml
lichid rumenal), se depozitează 80-85% din nutrețurile ingerate; sunt
supuse proceselor fermentative  are loc o digestie eficientă a
celulozei;
 digestia celulozei se produce lent (75% în 24 de ore);
 rația alimentară  să conțină componente glucidice (zaharuri și amidon)
 sursă de energie facil asimilabilă de către microorganisme;
 masa florei și faunei rezultate prin multiplicare rumenală constituie o
importantă sursă de proteine cu valoare biologică ridicată, digerabile
intestinal.
Raționalizarea alimentației la capre se face după normele folosite la
vacile de lapte, dar caprele sunt capricioase și autoselective. De aceea,
cantitățile ingerabile se măresc – comparativ cu cele calculate pentru
taurine.

Cantitățile de alimente recomandate și capacitatea de ingestie a caprelor

variază cu:
greutatea corporală;
producția realizată;
starea fiziologică;
natura și calitățile gustative ale nutrețurilor;
tehnologia de hrănire (de exemplu, nr. de tainuri);
factorii de mediu, ca luminozitatea (caprele, la fel ca taurinele, consumă
hrana în timpul zilei și o rumegă noaptea).
 Hrănirea caprelor în lactație

 o capră în lactație poate consuma zilnic o cantitate de hrană echivalentă cu

5% din greutatea proprie (2-3.5 kg);

 la caprele crescute în sistem intensiv, 50% din hrană poate fi alcătuită din
amestecuri de concentrate și 50% din fân;

 o capră cu greutatea corporală de 55 de kg poate fi hrănită cu 2 kg fân și 2

kg concentrate;

 cantitatea de proteină conținută în amestecul de concentrate depinde de

conținutul de proteină din furajele de volum:
• fânurile de leguminoase sunt mai bogate în proteină decât cele de
graminee;
• dacă animalele sunt hrănite cu fân de lucernă, trifoi, ghizdei, atunci
conținutul de proteină din amestecul de concentrate poate fi de 13%;
• dacă sunt hrănite cu alte categorii de fânuri și mai ales depoacee,
conținutul de proteină din amestecul de concentrate trebuie să fie de 18%.
La caprele în lactație, hrănirea se face cu furaje fibroase la discreție.
Cantitatea de concentrate se administrează în funcție de producția de lapte
(crește la începutul lactației, atinge un maximum la sfârșitul primei
săptămâni și în săptămâna a doua; laptele de capră (Jarrige, R., 1988)
conține 3.27% grăsime și 2.71 % proteine).

Cantități de concentrate administrate:

în prima perioadă a lactației: 500 g concentrate/1 l de lapte produs;
în a doua parte a lactației: până la 300 g/l de lapte.

Ex: o capră cu o producție de 2.5 l de lapte are nevoie de 1.75 kg

concentrate pe zi în prima perioada de lactație și de 0.75 kg pe zi în a
doua perioadă.
Greutatea vie a caprelor (primele 3 luni de gestație) crește cu 2-4 kg.
În următoarele 6-7 săptămâni crește cu 6-9 kg.
În ultimele 3 săptămâni creșterea ponderală e mai lentă sau chiar se
oprește (în perioada precedentă parturiției).

Greutatea iezilor la naștere  cca 12% din greutatea mamei la montă.

Masa corporală a caprei scade în prima lună după fătare, însă este
mascată de creștere a conținutului digestiv.

Rezervele corporale se reconstituie după luna a 3-a, mai ales în lunile 5-6
de lactație.
Categorii:
 capre crescute în regim de stabulație

 capre hrănite pe pășune

 hrănirea țapilor

 alimentația ieduțelor de reproducție

 Hrănirea caprelor crescute în regim de stabulație

Regimul nutrițional: diferit în timpul gestației și lactației. Nutrețurile folosite în

hrană sunt aceleași ca la bovine și ovine:
 fânuri naturale sau cultivate și masă verde de plante din familia Poaceae
(Gramineae): iarba de gazon (Lolium) obsiga, păiuș, golomăț, porumb, sorg;
 fânuri și masă verde: plante din familia Fabaceae (Leguminosae): lucernă,
trifoi, măzăriche, borceag etc.;
 plante din familia Crucifere (rapiță, varză);
 nutrețuri concentrate: grăunțe, boabe (mazăre, fasole, lupin), reziduuri agro-
industriale (tărâțe, șroturi de la procesarea uleiului);
 nutrețuri verzi însilozate, borhoturi;
 nutrețuri suculente: rădăcinoase (în special, sfecla care stimulează
lactogeneza);
 aditivi alimentari (de exemplu, ureea – până la 10 g/cap/zi, ca substituent
parțial al azotului proteic).

Caprele sunt mai sensibile la schimbarea componentelor hranei. Ingestia

scade când se adaugă furaje noi sau concentrate. Se recomandă ca trecerea
de la un regim alimentar la altul să se facă pe un interval mai lung decât la
alte specii de rumegătoare.
 Hrănirea țapilor

 țapii reproducători au câteva cerințe nutriționale diferite de cele ale

caprelor;
 necesarul de energie este cu ~10% mai mare, normele de proteină și
substanțe minerale sunt identice cu ale femelelor;
 capacitatea de ingestie diferă de a femelelor doar în sezonul de montă,
când țapii au un comportament caracteristic: unii indivizi consumă mai
puțin, alții își mențin constant nivelul ingestiei;
 în timpul repausului sexual, masculii sunt hrăniți la discreție cu aceleași
furaje ca și caprele – de obicei, fără adaos de concentrate
(concentratele vor fi distribuite, în cantități de 100-200 g/cap/zi, doar când
nutrețurile fibroase sunt de calitate mediocră);
 în ultimele șase săptămâni care preced sezonul de montă, cerințele de
hrană pentru întreținerea țapilor se măresc cu ~15%, după starea
fiziologică a acestora; se administrează câte 300-600 g de
concentrate/cap/zi;
 în timpul perioadei de montă, aporturile alimentare se mențin la același
nivel.
 dacă e necesară reconstituirea rezervelor organismului, țapii vor fi hrăniți
identic încă 4-5 săptămâni după ce intră în repaus sexual;
 țapii sunt foarte sensibili la excesul de fosfor, care le poate produce
litiază urinară; concentratele se administrează cu prudență (<500 g
cereale/cap/zi);
 calciul și fosforul se găsesc în cantități suficiente în rația de nutrețuri;
substanțele minerale deficitare se completează prin încorporare în
brichete sau calupurile de lins.
 Alimentația ieduțelor de reproducție

 creșterea femelelor pentru reproducție presupune o îngrijire și hrănire

care să asigure o dezvoltare corporală potrivită, astfel ca, la vârsta de 8 luni
să atingă greutatea de 30 kg și maturitatea sexuală (să poată fi date la
montă și să intre în prima gestație);

 în primele 2-3 săptămâni de viață, ieduțele sug lapte de la mame, apoi li

se poate distribui lapte de capră și chiar înlocuitori de lapte (de tip
“creștere”) cu o structură asemănătoare înlocuitorilor pentru viței (nivel
proteic de 22-27% și conținut de grăsime de 18-21%); laptele se
administrează cald, în cantități care trebuie să reprezinte cca 90% din
consumul voluntar;

 începând din săptămâna a 3-a de viață, ieduțele sunt obișnuite cu fân de

calitate bună și concentrate;

 înțărcarea se face la 5-8 săptămâni (până la 3 luni), atunci când acestea

ating o greutate de 2.5 ori mai mare decât au avut la naștere și când
consumă, în medie, 300 g nutreț concentrat/zi.
 după înțărcare, hrănirea se face în special cu fânuri de leguminoase,
administrate la discreție și concentrate (maximum 500 g/cap/zi);

 în continuare, cantitatea de nutrețuri fibroase ingerate crește, iar rația de

concentrate se reduce treptat, încât în luna a 7-a consumul sa fie de
100-200 g/cap/zi;

 ieduțelor li se pot administra și nutrețuri verzi și însilozate, dar cu

prudență (sunt destul de sensibile); de altfel, sensibilitatea mare la
contaminarea cu paraziți impune prudență și se recomandă ca ieduțele
să nu fie scoase pe pășune, mai ales acolo unde pasc caprele adulte.
 Alimentația iezilor crescuți pentru carne

 mieii de măcelarie se sacrifică foarte timpuriu (vârstă 2-3 săptămâni),

când ajung la o greutate de 6-7 kg; aceștia sunt hrăniți doar cu lapte de
capră supt la uger sau muls;
 dacă sunt crescuți în efective mari, iezii sunt alimentați cu înlocuitori de
lapte la discreție și sunt sacrificați mai târziu, când ating 7-11 kg;
 înlocuitorii de lapte sunt constituiți din lapte praf în care se adaugă seu
și/sau alte grăsimi, realizând un procent de grăsime de 20-24% și lactoser;
nivelul proteic este de 22-27%;
 substituenții de lapte se administrează iezilor începând cu prima
săptămâna de viață, motiv pentru care, alături de proteina de origine
vegetală, în structura grăsimilor intră și uleiuri vegetale (ca uleiul de cocos),
în proporție de 10-20% din acestea;
 laptele reconstituit se realizează în apă caldă, din 130-160 g pudră/l;
 alimentația se practică prin diferite sisteme; este recomandată
administrarea la discreție, folosind un sistem automat de hrănire.