Andrei Şaguna

Cuprins
1. Biografie
2. Cuvinte de invatatura
3. Fapte
4. Scrieri
5. Bibliografie
 1. Biografie
Mitropolitul Andrei Şaguna a
fost cel mai mare ierarh al Bisericii
Ortodoxe Române din Transilvania,
în decursul secolului XIX.
Acest ierarh s-a născut la
Mişcolţ, la 20 decembrie, 1808, din
părinţi macedo-români, anume
Naum şi Anastasia. După ce
termină şcoala greco- valahă din
oraşul natal, urmează gimnaziul,
apoi dreptul şi filosofia la
Budapesta şi în cele din urmă
studiază teologia ortodoxă în oraşul
Vârşeţ din Banatul sârbesc.
 În anul 1833 este tuns în monahism la
Mitropolia din Carloviţ, cu numele de
Andrei, fiind hirotonit apoi diacon şi preot.
Astfel, din tinereţe îşi închină viaţa lui
Hristos.  În anul 1842 ajunge profesor la
Seminarul Teologic din Vârşeţ, apoi devine
egumen la mănăstirile sârbeşti Hopovo şi
Covil. În anul 1846 este numit vicar general
al Episcopiei Sibiului, iar în aprilie, 1848,
este ales şi hirotonit episcop al Ardealului. 
2. Cuvinte de invatatura
Încă pe când era vicar, arhimandritul Andrei
Şaguna şi-a început activitatea de păstor,
îndemnând preoţii să aibă viaţă morală şi să
păstorească bine turma lui Hristos. Iată
primele sale sfaturi adresate preoţilor din
Transilvania: 
- Fiecare preot să umble în reverendă, nu
numai când are a săvârşi vreo slujbă, ci şi
când va veni la cetate sau va merge la mai-
marii lui; 
- Nici un preot să nu îndrăznească a-şi rade
barba, iar părul să şi-l pieptene înapoi; 
- De la cercetarea jocurilor şi a cârciumilor
şi de la orice vorbe vătămătoare cinului
preoţesc să se contenească; 
 - Negustorie a face sau a umbla în persoană după alte
câştiguri să înceteze de tot; 
- Pentru ca fiecare preot după cuviinţă să-şi poată împlini
datoriile sale, tot insul să se îndeletnicească în citirea
Sfintei Scripturi şi a Sfinţilor Părinţi. Să citească şi să înveţe
catehismul pe de rost şi, câştigându-şi folositoare
cunoştinţe, să fie în stare a cuvânta din timp către popor cu
spor şi cu folos şi a-i putea arăta calea către fapte bune,
spre care sfârşit se cuvine să aibă o viaţă neprihănită,
purtare bună întru toate şi în tot locul, ca o trâmbiţă bine
răsunătoare, să deştepte pe toţi spre cucernicia cea
adevărat creştină şi spre frica lui Dumnezeu.
 3. Fapte
Pentru apărarea Ortodoxiei şi întărirea
vieţii duhovniceşti şi culturale în Transilvania,
episcopul Andrei Şaguna a înfiinţat, în anul
1850, o vestită tipografie eparhială la Sibiu,
care a fost ca o binecuvântare dumnezeiască
pentru toţi. Despre ea vorbea marele ierarh
mai târziu: 
- Această tipografie, care până la moartea
mea o am grijit şi o am administrat, numai
Dumnezeu ştie cu câte greutăţi o am apărat şi
susţinut faţă de duşmanii Bisericii şi ai naţiunii
noastre române. Că ce era să fac în
împrejurările acestea? Să şed la râul
Babilonului şi să plâng? Nu! Ci să mă
socotesc despre modul cum s-ar putea lăţi în
preoţime şi poporul nostru cunoştinţele
sistematice şi temeinice despre Biserică şi
despre alte lucruri bisericeşti.
~ Primele articole ~
 O altă mare realizare a mitropolitului
Andrei Şaguna a fost reînfiinţarea vechii
Mitropolii Ortodoxe din Transilvania,
desfiinţată în anul 1701. La 24 decembrie,
1864, episcopia din Sibiu este ridicată la
rang de Mitropolie, cu autonomie proprie,
desprinzându-se de Mitropolia sârbă din
Carlovitz. 
Pentru buna organizare a Bisericii
Ortodoxe din Transilvania, marele
mitropolit a dat, în anul 1868, un renumit
Statut Organic, care avea la bază deplina
colaborare sinodală între clerici şi mireni.
Astfel s-a dovedit a fi unul din cei mai mari
legiuitori bisericeşti.
 4. Scrieri
Cărţi de slujbă : "Apostolul" din 1851,"Ceasolvul" (1851),
"Molitvelnicul" (1853), "Liturghierul" (1856), "Penticostarul" (1859),
"Octoihul mare" (1861).
Biblia lui Andrei Şaguna : Noua versiune şaguniană avea la bază
vechile traduceri româneşti ale Sfintei Scripturi: Noul Testament de
la Bălgrad (1648), ediţiile Bibliei de la Bucureşti (1688), Blaj (1795),
Petersburg (1819) şi Buzău (1854-1856), toate confruntate cu textul
grecesc al Septuagintei. O "noutate" în ediţia şaguniană a Bibliei
este data de cele 94 de ilustraţii (xilogravuri) preluate după Biblia
tipărită la München, în 1851, de catolicul Joseph Franz Allioli
Manuale pentru elevii "Institutului Teologic Pedagogic Diecezan“
Manuale pentru şcolile primare întemeiate de Biserică