Nuvela romantică

Alexandru Lăpușneanul de
Costache Negruzzi
 Costache Negruzzi

Se naște în 1808, la Trifeștii-Vechi, lângă Iași şi

moștenește dragostea pentru literatură de la tatăl său,
postelnicul Dinu Negruț. Autorul învață mai întâi în limbile
franceză și greacă, urmând ca la treisprezece ani să
învețe surprinzător de repede limba română.
Activitatea sa literară a excelat în scrieri în proză, nuvela
sa „Alexandru Lăpușneanul”, fiind capodopera genului
în literatura română. Autorul este considerat ctitorul
nuvelei romantice, istorice, în literatura română, deoarece
tot ce se scrisese până atunci în acest domeniu, se
dovedise a fi doar un exercițiu fără prea multe rezolvări.
Încadrare în gen și specie
Nuvela este o specie a genului epic în proză, cu un singur fir
narativ, urmărind un conflict unic, concentrat. Personajele nu sunt
numeroase, fiind caracterizate succint, în funcție de contribuția lor
la desfășurarea acțiunii. Este o narațiune în proză, mai scurtă decât
un roman și mai lungă decât o povestire.
În funcție de conținut „Alexandru Lăpușneanul” este o nuvelă
istorică (este o nuvelă inspirată din trecutul istoric (cronici,
lucrări științifice, folclor).
Nuvela își are rădăcinile adânc înfipte în istoria Moldovei,
Negruzzi inspirându-se din cronica lui Grigore Ureche, şi, poate,
într-o oarecare măsură, din cronica lui Miron Costin.
Pornind de la fragmentul reprezentativ din cronica lui Grigore
Ureche, autorul, cunoscând bine literatura europeană de
inspirație istorică (Dumas, Puşkin, Hugo), nu urmărește întocmai
firul istoric ci își permite numeroase abateri, care îi dovedesc
talentul și forța imaginativă.
Încadrare în curent literar
În funcție de curentul literar nuvela este una romantică.
Alexandru Lăpușneanul răspunde, fără îndoială, unui program artistic
de sorginte romantic, formulat de Mihail Kogălniceanu în Introducție la Dacia
Literară, încurajând criticismul obiectiv, replierea pe elementul specific,
național, având ca surse folclorul, istoria sau peisajele pitorești autohtone.
Nuvela a fost publicată în primul număr al reviste Dacia Literară din 1840.
Puncte de reper pentru încadrarea nuvelei în curentul romnatic sunt:
1. Tema istorică- din cronici s-au preluat:
replica memorabilă: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...”;
episodul măcelăririi boierilor;
moartea prin otrăvire;
atmosfera sumbră a domniei lui Al. Lăpușneanul.
2. Modificarea reperelor istorice în funcție de interesele ficțiunii;
3. Evocarea personajului „excepțional în situații
excepționale” – firea tiranică, sângeroasă a
Lăpușneanului
4. Construcția prin antiteză- avem ca personaje
cuplul angelic-demonic (Ruxanda-Lăpușneanul)
5. Motivul victimei devenite călău- Ruxanda, îl
otrăvește, Spancioc și Stroici se întorc pentru a
face dreptate.

6. Recuzita romantică: otrava, pumnalele, replici memorabile

7. Coincidența, formală, între titlu și numele protagonistului

8. Intervenția auctorială- asociată cu eticism (...„pată de sânge în istoria

Moldovei”).
 Rezumatul Momentele
subiectului
• Nuvela are o structură clasică, simetrică, echilibrată, alcătuită din
patru părți, precedate de câte un motto: „Dacă voi nu mă vreţi eu vă
vreu...”, „Ai să dai samă, doamnă!...”, „Capul lui Moţoc vrem...”, „De mă
voi scula, pre mulţi am să popesc şi eu...”.
• Prima parte ( Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau...) cuprinde
expozițiunea.
• Alexandru Lăpuşneanul, izgonit după prima domnie, se reîntoarce cu o
armată de mercenari turci şi intră în Ţara Moldovei. Un grup şi anume,
Moţoc, Stroici, Spancioc şi Veveriţă, îl aşteaptă şi îl roagă să facă drum
întors, pentru că ţara nu îl vrea. Lăpuşneanu, însă le răspunde că el îi
vrea şi asta este de ajuns.
• Intriga o constituie dorința de răzbunare a domnitorului împotriva
boierilor care l-au trădat în prima domnie.
• Partea a doua („Ai să dai samă, doamnă!...”) surprinde relația
tensionată dintre domnitor și doamna Ruxanda datorată unei serii de
acțiuni desfășurate de acesta împotriva boierilor (confiscarea averilor,
uciderea boierilor) și constituie desfășurare acțiunii.
• Partea a doua mai descrie interioarele locuinţei domneşti, straiele
domniţei şi încercarea sa de a-l îndupleca pe domn. În urma unei întâlniri
cu o femeie îndurerată, domniţa Ruxanda îi cere soţului ei să înceteze cu
omorurile, însă el îi promite un „leac de frică”.
Punctul culminant se află în partea a treia, intitulată „Capul lui Moțoc
vrem...” și surprinde două momente înfiorătoare: uciderea celor 47 de
boieri ale căror capete sunt clădite într-o uriașă piramidă după rang și
după neamuri, după slujba de la Mitropolie și aruncarea lui Moțoc în
sânul mulțimii revoltate, ce îl acuză pe acesta de toate nemulțumirile ei.

Partea a patra, cu mottoul „De mă voi scula, pre mulți am să

popesc și eu...”, surprinde deznodământul nuvelei.
Retras în Cetatea Hotinului, domnitorul bolnav este călugărit înainte de
moarte, dar când își revine, el amenință că-i va ucide pe toți
De frică să nu-i ucidă fiul, doamna Ruxanda își otrăvește soțul,
îndemnată de Spancioc și Stroici, care îi dau lovitura de grație.
 Naratorul
Obiectiv, narează la
Omniscient persoana a III-a
și
omniprezent

Intervenții
Moduri de expunere: subiective,
narațiunea se îmbină cu concretizate în
dialogul (dinamizează, comentarii și
asigură progresia reflecții asupra
evenimentelor). Există și întâmplărilor sau
pasaje descriptive, personajelor
concretizate în portretele
vestimentare ale lui
Lăpușneanul și ale
Ruxandei.

Focalizare
externă
Conflictul nuvelei este complex și are în vedere lupta pentru putere
dintre domnitor și boieri.
Exterior
- Lăpușneanul - boierii
- Lăpușneanul – Doamna Ruxanda
- Lăpușneanul - tinerii boieri Spancioc și Stroici
Sarcini elevi:
1. Analizează raportul dintre realitate și ficțiune în această nuvelă și explică
motivul pentru care autorul ignoră informația de natură strict istorică.

Realitate Ficțiune

Readucerea boierilor:
împrejurările venirii lui Lăpuşneanul la Motoc, Veverita,
a doua domnie Spancioc si Stroici.

arderea cetăţilor Moldovei Moartea lui Motoc

Moartea lui Alexandru

Lapusneanul
 Finalul nuvelei este unul tragic, prin moartea lui Alexandru şi prin faptul că imaginea Ruxandei
a fost ştirbită de otrăvirea soţului.

2. Ce părere aveţi despre finalul nuvelei? Aţi prefera un alt final? Care ar fi
acesta?
Realizați un posibil final al nuvelei.

Finalul,cel putin pentru mine, este unul la care nu ma asteptam

dar nu unul uimitor. Un alt final mi ar fi asasinarea lui Alexandru
Lapusneanul de catre popor sătui de cruzimea si rautatea
domnitorului prin o ambuscada la cetate.Evident cu ajutorul
boierilor.