TEMPLUL DIN

IERUSALIM
• Templul lui Solomon sau Primul Templu din
Ierusalim a fost lăcașul sfânt al vechilor evrei.
După izvoarele biblice, ar fi fost construit de
Solomon pe Muntele Moria din Ierusalim,
identificat cu Muntele Templului din zilele
noastre. După relatarea biblică, templul a fost
distrus în timpul cuceririi regatului Iudeei de către
babilonieni, în anii 587-586 î.Hr.
• Al Doilea Templu din Ierusalim a fost construit de
către exilații evrei întorși din Babilon în timpul
dominației persane în Palestina sau Iudeea antică,
pe locul Templului lui Solomon, la circa 70 ani de
la distrugerea Primului Templu, deci pe la anul
516 î.Hr.
CURTEA PĂGÂNILOR

• Prima treaptă, care cuprindea aproape jumătate din toată suprafaţa, se numea „Curtea
păgânilor” şi era înconjurată de ziduri cu portice acoperite. Aceste portice serveau drept
adăpost împotriva soarelui şi ploii.
CURTEA EVREILOR
În mijlocul curţii neamurilor se ridicau alte ziduri – ca o a doua
terasă –, care împrejmuiau curtea interioară rezervată evreilor,
unde nu era îngăduit să intre nici un străin, care dacă ar fi încălcat
regula s-ar fi aflat în primejdie de moarte. Aici intrând Apostolul
Pavel a fost învinuit că a spurcat templul, aducând şi elini în
templu; şi scoțându-l afară, voiau să-l omoare (cf. Fapte 21, 27-
30). Această terasă era înconjurată de o scară cu 14 trepte.
• Curtea evreilor era împărţită în două
părţi: cea a femeilor (care nu aveau voie
să treacă mai departe), dar în care intrau
şi bărbaţii, şi cea a bărbaţilor evrei, care
era înconjurată de portice şi de săli
destinate diverselor servicii al templului.
În partea de nord se afla Korvana, adică
sala tezaurului templului.
SANCTUARUL
• Sanctuarul era împărţit în trei părţi:
„tinda” sau vestibulul; „Sfânta”, unde
intrau numai preoţii, şi „Sfânta
Sfintelor”, unde intra numai arhiereul o
dată în an, la ziua înnoirii sau a Ispăşirii.
• În „Sfânta Sfintelor” a avut Zaharia vedenia
îngerului, când a intrat în templul Domnului
să tămâieze (Luca 1, 9). Tot aici se afla
masa cu „pâinile punerii-înainte” (Matei 12,
4; Marcu 2, 26; Luca 6, 4; Evrei 9, 2), care
se schimbau în fiecare sâmbătă şi pe care nu
aveau voie să le mănânce decât preoţii.
DĂRÂMAREA TEMPLULUI ŞI ZIDUL PLÂNGERII

• Aşa cum prorocise Mântuitorul (Matei 24, 2), Templul avea să fie incendiat şi dărâmat de
soldaţii romani în urma revoltei evreilor din anul 66. Din acest moment, jertfele au încetat
pentru totdeauna. După a doua revoltă, în 135, când Adrian a transformat Ierusalimul în
Aelia Capitolina, pe esplanada templului au fost înălţate două statui: una în cinstea lui
Adrian, învingătorul, iar alta în cinstea lui Jupiter Capitolinul.
• Îndată după cucerirea Palestinei de către arabi, aceștia au transformat esplanada templului
în loc sfânt musulman, în amintirea călătoriei pe care Mahomed ar fi făcut-o la Ierusalim.
• Astăzi, vechiul zid de apus al Templului sau „Zidul Plângerii” este un memorial național
al poporului evreu. Loc de rugăciune cotidian, „Zidul Plângerii” reunește mari mase de
credincioși cu ocazia sărbătorilor cultului mozaic.
AL DOILEA TEMPLU DIN
IERUSALIM
El a fost construit de către exilații evrei întorși din
Babilon în timpul dominației persane în Palestina sau
Iudeea antică, pe locul Templului lui Solomon, denumit
Primul Templu din Ierusalim
• Din al Doilea Templu lipseau Chivotul sacru în care se
aflaseră Tablele Legii, Cutia conținând mana cerească,
bățul lui Aaron, uleiul cel sfânt, cu care se unseseră
marii preoți și regii, Orim uTumim, care ajutau să se
răspundă întrebărilor poporului. În schimb se aflau
candelabrul Menora, și alte din ustensilele de cult,
care nu erau relicve sacre si se puteau reconstitui.
• În locul Chivotului Legământului, exista Piatra numită
Even Hashtiya și pe ea se îndeplineau poruncile
religioase legate de sacrificiile din Sfânta Sfintelor la
ceremoniile de Yom Kipur.
Construcția al doilea Templu a început după captivitatea
lui Iuda în Babilon în timpul perioadei persane sub
guvernator Zorobabel . Zorobabel a început construcția
templului din Ierusalim în 538. Templul lui Zorobabel a
fost finalizat în 417 sub conducerea lui Darius al II-lea.
• Ierusalimul în perioada celui de-al Doilea
Templu descrie istoria orașului din
întoarce-te la Sion sub Cirus cel Mare la
Asediul Ierusalimului din anul 70 e.n. De
Titus in timpul Primul război evreu-roman,
care a văzut atât regiunea, cât și orașul
schimbându-și mâinile de mai multe ori. A
fost centrul vieții religioase pentru toți
evreii; chiar și cei care locuiau în diaspora
• Cei 600 de ani ai A doua perioadă a
Templului poate fi împărțit în mai multe
perioade, fiecare cu propriile sale
distincte politic și caracteristici sociale.
Dezvoltarea fizică a orașului a fost
puternic afectată de schimbarea
caracteristicilor fiecărei ere, influențând
în același timp aceste perioade.
• Nouăzeci la sută din toate descoperirile
arheologice din Ierusalim care datează din
perioada celui de-al doilea templu sunt de
origine irodiană. Aceasta este o dovadă atât
a cantității și calității construcției irodiene,
cât și a insistenței lui Irod asupra
îndepărtării prealabile a rămășițelor antice,
pentru a permite construirea să aibă loc
direct pe roca de baza.
Ierusalimul la sfârșitul celei de-a doua
perioade a Templului
• După moartea lui Irod în 4 î.Hr. Și o
scurtă perioadă de guvernare sub Irod
Arhelau ca tetrarhie, Iudeea a fost
transformată într-un Provincia romană
numită Iudaea în anul 6 e.n.
BIBLIOGRAFIE

• https://ro.frwiki.wiki/wiki/Second_Temple_de_J%C3%A9rusalem
• https://wikicro.icu/wiki/jerusalem_during_the_second_temple_period
• https://doxologia.ro/locuri-de-pelerinaj/templul-din-ierusalim