Religiile lumii
Budismul
Budismul este una dintre
religiile principale ale lumii în
ceea ce privește adepții,
distribuirea geografică și
influența socio-culturală. Este o
religie unică printre religiile
lumii, învață karma (etica
cauză-efect), maya (natura
iluzorie a lumii) și samsara
(ciclul de reîncarnări). Budiștii
cred că țelul cel mai înalt al
vieții este să dobândească
„iluminarea”, după cum o
percep ei.
Fondatorul budismului, Siddhartha Guatama, s-a născut în
familia regală din India în anul 600 î.Cr.
Părinții săi au vrut ca el să fie ferit de influența religiei și
protejat de durere și suferință. Totuși, nu după multă vreme,
adăpostul său a fost penetrat, și a avut viziuni cu un om în
vârstă, un bolnav și un cadavru. Cea de-a patra viziune a fost cu
un călugăr ascetic liniștit (unul care respinge luxul și confortul).
Văzând liniștea călugărului, a decis să devină și el ascet. A
abandonat viața de bogăție și de prosperitate, pentru a urmări
iluminarea, prin austeritate. Avea înclinație pentru
automortificare și meditare intensă. A fost lider între colegii săi.
În cele din urmă, eforturile lui au culminat cu un gest final. S-a
„răsfățat” cu un bol de orez și apoi s-a așezat sub un smochin
(numit și copacul bodhi), pentru a medita până fie va dobândi
„iluminarea”, fie va muri în încercarea sa. În ciuda chinului și a
tentațiilor, în dimineața următoare, dobândise iluminarea. Astfel
a ajuns cunoscut ca „cel luminat”, sau „Buddha”.
Mai multe curiozitati despre budism:
• 1. Mulți consideră că budismul este, de fapt, o filozofie de viață și nu o religie.

• 2. Nu există o ierarhie în budism. Fiecare călugăr și adept se ghidează după propria conștiință.

• 3. Buddha este un titlu care se poate atribui oricărei ființe umane, înseamnă „cel luminat”.
Reprezintă o ființă pe deplin trezită și care a înțeles cele 4 adevăruri nobile.

• 4. Există aproximativ 520 milioane de budiști în lume (conform statisticilor din 2015), iar 85%
dintre ei trăiesc în Asia.

• 5. Budiștii sunt non-teiști, adică nu venerează un zeu creator. Siddhartha Gautama (primul
Buddha) este considerat un lider, cineva care nu trebuie uitat, nu un zeu. Au o multitudine de ființe
divine (avatari) care sunt venerate în diferite ritualuri.
 Taoismul
• Taoismul (daoismul) este o filozofie din China și este atribuită înțeleptului Lao Tzu (500 i.Hr.).
Este atât o filozofie cât și o religie și a devenit religia oficială a țării în timpul dinastiei Tang
(618-907 d.Hr.)Taoismul pune accent pe a face lucrurile în mod natural („a merge cu fluxul”),
în acord cu Tao (Dao), forță universală care curge prin toate lucrurile, legându-le și eliberându-
le.
• Această filozofie s-a născut din respectarea naturii. Religia care s-a dezvoltat ulterior pornește
din credința în echilibrul cosmic menținut de Tao.Taoismul a devenit foarte influent în timpul
dinastiei Tang (618-907 d.Hr.). După declinul dinastiei Tang, taoismul a fost înlocuit de
confucianism și budism. Principiul Yin-Yang a început de la întrebarea privind originea
universului. Potrivit acestui principiu, universul este rezultatul interacțiunii dintre yin și yang,
forțe opuse, primordiale. Taoismul a fost asociat cu Yin-Yang deoarece filozofia taoismului
întruchipează acest principiu. Yin-Yang este simbolul contrariilor aflate în echilibru:
feminin/masculin, pasiv/agresiv, întuneric/lumină, în afară de bine și rău, viață și moarte –
natura nu face diferența între bine și rău, viață și non-viață. În natură, totul este în armonie.
Taoismul încurajează oamenii să trăiască în armonie.
 Spiritismul
• Spiritismul este o doctrină filosofică creștină apărută
în Franța la mijlocul sec. al XIX-lea, aparținând
pedagogului Denizard Rivail, sub pseudonimul Allan
Kardec.Termenul a fost atribuit ca distinctiv doctrinei pe care
urma să o publice, dar datorită faptului că derivă dintr-un
cuvânt din limbajul comun a fost repede încorporat în uzul
normal și este folosit pentru a numi și alte
doctrine.În 1855 Denizard Rivail a început să cerceteze un
fenomen relativ cunoscut în acea vreme – "mesele care se
rotesc" sau "mesele care vorbesc": e vorba de mese și obiecte
în general care păreau a se umple cu o stranie vitalitate. După
doi ani dedicați investigării, nu a considerat că fraudele
evidente pe care le-a întâlnit pe parcurs sunt motive suficiente
pentru a concluziona că toate acele fenomene sunt erori sau
șarlatanii. Convins personal de realitatea existenței
fenomenului și de posibilitatea ca acesta să fie provocat de
suflete ale morților, Rivail a mai făcut un pas: în loc de a se
dedica "dovedirii științifice" a existenței acestor
fenomene, Kardec și-a mutat atenția asupra posibilității, pe
care o considera reală, existenței unei explicații de natură
spirituală sau mediumnică, cu beneficii pentru umanitate.
Iudaismul,despre credinta iudeilor:
• Dumnezeu este Creatorul a tot ceea ce există; El este unul, imaterial (fără trup) și numai Lui trebuie să I se aducă închinare,
deoarece este Conducătorul absolut al Universului.
• Primele cinci cărți ale Bibliei evreiești i-au fost revelate lui Moise de către Dumnezeu.
• Dumnezeu a comunicat cu poporul iudeu prin profeți.
• Dumnezeu monitorizează activitățile oamenilor; El îi răsplătește pe oameni pentru faptele bune și pedepsește răul.
• Cu toate că creștinii își bazează mare parte din credința lor pe aceleași Scripturi evreiești ca iudeii, există deosebiri majore de
crez: iudeii consideră în general că acțiunile și comportamentul sunt primordiale; ceea ce crezi rezultă din acțiuni.
• Crezul iudeu nu acceptă conceptul creștin de păcat original (convingerea că toți oamenii au moștenit păcatul lui Adam și al Evei,
atunci când aceștia nu au ascultat indicațiile lui Dumnezeu în Grădina Edenului).
• Iudaismul susține bunătatea inerentă a lumii și a oamenilor din ea, ca creații ale lui Dumnezeu.
• Credincioșii iudei își pot sfinți viața și se pot apropia de Dumnezeu prin împlinirea mitzvoturilor (poruncilor divine).
• Mesia va veni în viitor să-i adune încă o dată pe iudei în țara lui Israel. Atunci va avea loc o înviere generală a morților.
• Iudeii sunt adesea numiți poporul ales al lui Dumnezeu. Acest lucru nu înseamnă că trebuie în vreun fel considerați superiori față
de alte grupuri.
Crestinismul
• Creştinii cred că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat, şi că învăţătura
Bibliei are autoritate supremă. Creştinii cred într-un Dumnezeu care există în 3
persoane, Tatăl, Fiul (Iisus Hristos), şi Duhul Sfânt.

• Creştinii cred că oamenii au fost creaţi cu scopul specific de a avea o relaţie

apropiată cu Dumnezeu, dar că păcatul îi separă pe toţi oamenii de Dumnezeu.
Creştinismul învaţă că Iisus Hristos a venit pe acest pământ, fiind pe deplin
Dumnezeu şi pe deplin om, şi că El a murit pe cruce. Creştinii cred că după
moartea Sa pe cruce, Hristos a fost îngropat, a înviat şi acum trăieşte la dreapta
Tatălui, mijlocind întotdeauna pentru credincioşi. Creştinismul proclamă că
moartea lui Iisus pe cruce a fost deplină pentru a plăti complet pentru păcatele
întregii omeniri, aceasta refăcând relaţia ruptă între Dumnezeu şi oameni.
• Pentru a fi mântuită, o persoană trebuie doar să îşi pună întreaga credinţă în jertfa deplină a lui
Hristos pe cruce. Dacă cineva crede că Hristos a murit în locul său şi astfel a plătit preţul pentru
păcatele sale, iar apoi El a înviat din nou, atunci acea persoană este mântuită. Nimeni nu trebuie să
facă nimic mai mult pentru a primi mântuirea. Nimeni nu poate fi “suficient de bun” pentru a-I fi
plăcut lui Dumnezeu pe baza eforturilor proprii, pentru că toţi suntem păcătoşi. În al doilea rând,
nu este nimic ce trebuie făcut în plus, întrucât Hristos a făcut lucrarea pe deplin! Atunci când era
pe cruce, Iisus a spus: “S-a sfârşit”.
• Unii pot să gândească astfel “Asta e excelent – odată ce sunt mântuit, pot să fac tot ce îmi place,
pentru că nu îmi pot pierde mântuirea!” Însă mântuirea nu înseamnă că eşti liber să faci ceea ce îţi
place. Mântuirea înseamnă să fii eliberat de a sluji naturii tale vechi, păcătoase, şi să perseverezi în
mod liber într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Câtă vreme credincioşii îşi trăiesc viaţa pe acest
pământ în trupurile lor păcătoase, va exista o luptă permanentă cu tendinţa de a păcătui. A trăi în
păcat împiedică dezvoltarea relaţiei pe care Dumnezeu caută să o aibă cu oamenii, şi pe măsură ce
un credincios trăieşte în păcate, nu se va bucura de relaţia pe care Dumnezeu a intenţionat să o
aibă cu el. Totuşi creştinii pot experimenta victoria în lupta cu păcatul prin studierea şi aplicarea
Cuvântului lui Dumnezeu în vieţile lor, şi prin a se lăsa controlaţi de Duhul Sfânt – adică a se
supune influenţei şi îndrumării Duhului Sfânt în circumstanţele vieţii de zi cu zi, şi astfel, prin
Duhul Sfânt supunându-se Cuvântului lui Dumnezeu.
 Astfel, în timp ce multele sisteme religioase cer ca persoanele să facă sau nu anumite lucruri,
creştinismul constă în a avea o relaţie cu Dumnezeu. Creştinismul înseamnă a crede că Iisus a
murit pe cruce ca plată pentru păcatele tale, şi apoi a înviat. Preţul păcatelor tale este plătit şi
astfel poţi avea comuniune cu Dumnezeu. Poţi experimenta biruinţa asupra naturii tale
păcătoase şi astfel poţi progresa în părtăşie şi supunere faţă de Dumnezeu. Acesta este
creştinismul adevărat, biblic.