Procesul de învățământ ca relație

PREDARE-ÎNVĂȚARE-EVALUARE

Ecaterina Țărnă, doctor în pedagogie, conferențiar universitar,

Catedra Științe ale Educației și Management, UPS „I. Creangă”

ÎNVĂȚAREA – este o schimbare în comportamentul individual, ca urmare a trăirii
unei noi experiențe proprii

Actualmente, sistemul educațional din Republica Moldova, conform Codului

Educației, art. 11, aliniatul (2), urmărește formarea a nouă competențe-cheie:
1. competențe de comunicare în limba română;
2. competențe de comunicare în limba maternă;
3. competențe de comunicare în limbi străine;
4. competențe în matematică, științe și tehnologie;
5. competențe digitale;
6. competența de a învăța să înveți;
7. competențe sociale și civice;
8. competente antreprenoriale și spirit de inițiativă;
9. competența de exprimare culturală și de conștientizare a valorilor culturale.
 În plan mondial
1. Selectarea/filtrarea informației.
2. Gândirea flexibilă și divergentă.
3. Înțelegerea semnificațiilor.
4. Inteligența socială.
5. Relația cu mass-media modernă. Aproape toate principiile
6. Universalitatea abilităților și a gândirii. didactice recunoscute în
7. Gândirea pozitivă. prezent își au originea
8. Capacitatea de a calcula. în reflecțiile profunde ale
9. Colaborarea în spațiul virtual. pedagogului ceh J.A.
10. Competența interculturală. Comenius (Didactica magna)
Taxonomia formelor de organizare a
procesului de învățământ cuprinde:
 activități frontale (în care predomină
acțiunea frontală);
 activități individuale (în care predomină
acțiunea individuală);
 activități colective sau grupale (în care
predomină acțiunea colectivă);
 activități desfășurate în Predarea nu are sens decât în
microgrupuri/echipe; măsura în care determină un
 activități desfășurate în perechi; efort corespunzător de învățare
 activități mixte. din partea elevilor. (I. Cerghit)
Predarea frontală se caracterizează printr-o activitate sporită a profesorului care
limitează foarte mult activitatea elevului, situație în care comunicarea dintre aceștia
și cu atât mai mult, cooperarea au loc în afara predării (E. Geissler, 1977, pp . 314).

Predarea bazată pe activitățile desfășurate în microgrupuri (echipe) - oferă

posibilitatea subiecților să colaboreze între ei, să participe la discuții și dezbateri , la
activități de cercetare, de realizare de proiecte și jocuri de rol etc .

Curriculum predat - se referă la totalitatea cunoștințelor, deprinderilor, atitudinilor

actualizate efectiv în predare de către actorii implicați în proces (profesori - elevi) .

principiile didactice - cu referire directă la conținuturi :

• principiul accesibilității cunoștințelor, priceperilor, deprinderilor ;
• principiul sistematizării și continuității în învățare.
Predarea este procesul de prezentare organizată a unor cunoștințe elevilor
de către cadre pregătite în acest sens . Conținutul predării este atent
dimensionat pentru ca transmiterea informațiilor să poată avea loc. Rolul
director în predare îl are profesorul.
Predarea este o relație cu un obiect de cunoscut :
 propus de un subiect (profesorul) ;
 conform unei actiuni de înmagazinare care se organizează prin tratarea
informatiei ;
 ce angajează subiectul din punct de vedere psihologic, afectiv şi
cognitiv ;
 înrădăcinat într-o dorinţă care se exprimă prin aşteptarea unei
schimbări (C. Cucoș, p.132)
Conexiunea şi progresia diferitelor elemente se vor realiza în acord cu următorii
vectori logici şi didactici, în funcţie de circumstanţe :
 de la simplu la complex/de la complex la simplu ;
 de la general la specific/de la specific la general ;
 de la factori singulari către factori multipli/de la factori multipli către factori
singulari ;
 de la ordine slabă spre ordine înaltă/de la ordine înaltă spre ordine slabă ;
 de la punct de vedere unic către principiu atotcuprinzător/de la principiu
atotcuprinzător către punct de vedere unic;
 de la concret la abstract/de la abstract la concret ;
 de la cunoscut la necunoscut/de la necunoscut la cunoscut ;
 de la prezent către trecut/de la trecut către prezent ;
 de la apropiat la distant/de la distant la apropiat.
Procesul instructiv-educativ presupune o corelativitate funcțională între predare-
învăţare-evaluare. Predarea se definește prin următoarele trăsături :
 planificarea, proiectarea, pregătirea introducerii schimbărilor ; pentru apariția noului
 trebuie pregătit „terenul” pentru o optimă joncțiune dintre precedent și consecvent ;
 conturarea fizionomiei schimbărilor (prin desemnarea finalităților: ce fel de om
 vrem, ce tipuri de comportamente, conduite, atitudini etc.) ;
 identificarea conținuturilor celor mai potrivite care pot genera „forma” proiectată
 (dorită, convertită, ascunsă ) prin finalități ;
 dirijarea și pregătirea conștientă a situațiilor generatoare de cunoștințe, de
„înstructurare” de noi atitudini şi valori ;
 activarea unor metode şi cadre strategice facilitatoare de asimilare a cunoştinţelor
sau a generării acestora la elevi ;
 întărirea, marcarea, evaluarea şi validarea acelor parcursuri care conduc la noi
competențe în a achiziţiona (eventual autonom) viitoare cunoştinţe şi dobândirea de
noi capacităti.
Cel care predă se află într-o poziție de explorare a
posibilităților de acțiune, a alterativelor care îi stau
la îndemână; el trebuie să enunțe ipoteze
explicative, ipoteze strategice (modalități de lucru);
el este nevoit să examineze opțiuni și decizii
posibile, să adopte decizii adecvate , să-și pună
întrebări în legătură cu decizia pentru care a optat,
să se gândească la condițiile care ar trebui
îndeplinite și la ce efecte sau rezultate s-ar putea
aștepta .
Predarea există și se justifică numai în măsura în care induce un efort sau un
proces corespunzător de învățare, numai dacă îi motivează pe elevi şi îi implică
în efortul de învățare, numai dacă obiectivele învățării se regăsesc în scopurile
predării (Neacşu, p. 109).
Câmpul proceselor de predare-învățare (pedagogice) se definește ca un câmp al
transformării informației în cunoștințe prin mediația profesorului , prin
comunicare, prin actiunea elevului, prin interactiune (interactivitate), prin
organizarea situației de instruire, prin asistența dată de calculator, mai nou.

Evaluarea își propune să determine valoarea rezultatelor și progreselor învățării,

inclusiv a proceselor de învățare și predare pe care le explică, să pună în evidentă
„punctele lor critice” , totul în vederea îmbunătățirii şi optimizării acestor
activități, a maximalizării rezultatelor.
Observați reacțiile elevilor, corelându-le cu propria intuiție:
 modul în care prezintați conținutul: claritate în explicație sau expunere,
relevanța demonstrațiilor, accesibilitate, esențializare, corespondența
dintre obiective și ceea ce predați efectiv, adecvarea metodelor
utilizate, modul de a vorbi, de a gesticula, dicția, folosirea tablei şi a
altor suporturi, aptitudinea de a stimula interesul și participarea
elevilor etc. ;
 modul în care interacționați cu elevii: îi priviți cu interes, cu simpatie,
îi apreciați în mod obiectiv, îi stimulați, respectați diferențele
individuale, dovediți solicitudine, îi acceptați necondiționat etc. ;
 modul propriu de a fi: manifestați încredere în sine, siguranță pe sine,
naturalețe, afectivitate, entuziasm, simpatie, devotament pentru elevi
etc.
 Predarea constituie:
 Dezvoltarea motivației pentru învățare;
 Transmiterea cunoștințelor;
 Antrenarea elevilor în căutări şi
descoperiri personale;
 Demonstrații, exerciții, aplicații;
 Formare de capacități şi atitudini;
 Analize şi comentarii;
 Aprecieri critice;
 Instruire prin acţiune
 Elaborare de strategii didactice;
 Activitate multidirecţională;
 Organizare eficientă a grupului de
elevi;
 Evidenţa eforturilor de învăţare a
elevilor.
Învăţarea este:
 Achiziţie de cunoştinţe;
 Autoformare de capacităţi, atitudini;
 Asimilare de strategii cognitive;
 Schimbare produsă în
comportamentul elevului;
 Capacităţi de transfer, aplicare,
dezvoltare a informaţiei;
 Formarea concepţiei necesare
integrării profesionale;
 Formarea motivaţiei intrinseci;
 Conştientizarea valorilor profesionale;
 Dezvoltarea capacităţilor
acţionale şi relaţionale;
 Interiorizarea experienţelor
privind rolurile sociale;
 Elaborarea traseului de
ascensiune profesională.

Evaluarea este:
 Informare asupra stadiului de formare ;
 Controlul cunoştinţelor, capacităţilor, atitudinilor;
 Măsurarea rezultatelor învăţării;
 Apreciere şi notare;
 Reglarea procesului de predare;
 Diagnosticarea cauzelor insuccesului şcolar;
 Pronosticarea disponibilităţilor;
 Conştientizarea potenţialului individual;
 Orientarea profesională etc.
 Constatare eficienţii influenţelor formative;
 Ameliorarea rezultatelor învăţării.

Figura 1. Conexiunea predare-învăţare-evaluare

 Criterii Strategii didactice
Rolul elevului Orientarea tradițională
Urmărește prelegerea,
expunerea, explicația
profesorului
Încearcă să rețină și să
reproducă ideile auzite
Acceptă în mod pasiv ideile
transmise
Lucrează izolat
Orientarea modernă
Exprimă puncte de vedere
Realizează un schimb de idei
Argumentează( pune și își pune
întrebări cu scopul de a
înțelege, de a realiza sensul
unor idei)
Cooperează în rezolvarea
problemelor și sarcinilor de
lucru
 Criterii Strategii didactice

Rolul profesorului Orientarea tradițională Orientarea modernă

Expune, ține prelegeri Facilitează și modelează

Impune puncte de vedere
Se consideră și să manifestă în
permanență ca un părinte
învățarea
Ajută elevii să înțeleagă și să
explice punctele de vedere
proprii
Este partener în învățare
 Criterii Strategii didactice

Modul de realizare a învățării Orientarea tradițională Orientarea modernă

Predominant prin memorare și Predominant prin formare de

reproducere de cunoștințe, prin competențe și deprinderi
apel doar la exemple „clasice”, practice
validate
Competiție între elevi, cu Învățare prin cooperare
scopul de evaluare și
ierarhizare
Criterii Strategii didactice
Evaluarea Orientarea tradițională
Măsurarea și aprecierea
cunoștințelor (ce știe elevul)
Accent pe aspectul cantitativ
(cât de multă informație deține
elevul)
Vizează clasificarea „statistică”
a elevilor
Orientarea modernă
Măsurarea și aprecierea
competențelor (ce poate să facă
elevul)
Accent pe elementele de ordin
calitativ (valori și atitudini)
Vizează progresul de învățare la
fiecare elev.