SCOALA NATIONALA DE SANATATE PUBLICA, MANAGEMENT SI

PERFECTIONARE IN DOMENIUL SANITAR BUCURESTI

Centrul National de Dezvoltare Profesionala in Domeniul Sanitar

Programul de studii complementare pentru atestat in

LASERTERAPIE DE JOASA SI INFRAJOASA
ENERGIE (LLLT) IN PRACTICA CLINICA

Cursul 31. BIOFOTONICA SI SISTEMELE COERENTE IN

BIOLOGIE SI MEDICINA ENERGETICA
Lector: Fizician Ioan Mamulaş

1
 Cuprins

1. Conceptul de coerenta…………………………………………………………..3
2. Interactiuni electrodinamice la distanta in structurile biologice…....…………..8
3. Laseri biologici…………………………………………………………………10
4. “Corpul electromagnetic”………………………………………………………13
5. Bibliografie……………………………………………………………………..16

2
 1. Conceptul de coerenta

Definitii de dictionar pentru “coerenta”/”coerent” (din lat. cohaerence = coeziune,

combinare, asociere) :
 “Coerenta. 1. Legatura stransa (si armonioasa) intre partile sau elementele unui intreg.
2. (Fiz.) Proprietatea mai multor unde de a avea aceeasi lungime si diferente de faza
constante in timp.” (DEX: Dictionarul explicativ al limbii romane).
 “Coerenta. 1. insusirea de a fi coerent; legatura stransa, logica intre mai multe
elemente, idei, lucruri. 2. (matematica) proprietate a unui sistem de axiome de a nu
admite contradictii intre nici o pereche de propozitii care pot fi deduse din el. 3. (fizica)
proprietate a undelor de a fi coerente.” (Marele dictionar de neologisme).
 “Coerent. 1. (despre un intreg) Care consta din elemente strans legate intre ele;
inchegat; armonios. 2. (despre componentii unui intreg) care este strans legat de celelalte
elemente constitutive”. (Noul dictionar explicativ al limbii romane).
 “Coerenta – situatia in care partile a ceva se potrivesc intr-un mod natural sau
rezonabil.” (Cambridge Dictionary).
 “Coerenta. 1.FIZICA. Uniune stransa intre elementele constitutive ale unui corp.
OPTICA. Caracterul unei radiatii luminoase ale carei unde sunt in faza. 2. Concordanta
stransa, legatura logica si armonioasa intre idei.” (Dictionnaire de L’Académie
Française).

3
In fizica, notiunea de coerenta este mai des folosita pentru a descrie pachetele/trenurile de
unde si a caracteriza conditiile de producere a fenomenelor de interferenta (indeosebi in
cazul undelor electromagnetice).
Un pachet de unde/tren de unde (fig. 1) este constituit din suprapunerea unor unde cu
lungimi de unda diferite centrate pe o valoare particulara λ0 (corespunzatoare unei
frecvente ν0). Pachetul/trenul de unde este regiunea din spatiu in care aceste unde interfera
intr-o maniera constructiva. Sursele reale de lumina/radiatii electromagnetice emit trenuri
de unda.
Un tren de unde/pachet de unde nu este caracterizat de o singura frecventa, ci de o gama
de frecvente ∆ν = h/∆t (in jurul lui ν0), unde ∆t = durata respectivului pachet de unde, iar h
= constanta lui Planck.
Deoarece intr-un pachet de unde nu exista schimbare de faza, ∆t este o masura a timpului
de coerenta, τc, sau, echivalent, a gradului de coerenta temporala.
Asociata cu τc este lungimea logitudinala de coerenta lL = c ∙ τc (unde c = viteza luminii in
vid), care este o masura a distantei, pe directia propagarii, de-a lungul careia faza radiatiei
este stabila, adica e coerenta. De asemenea, exista si o lungime transversala de coerenta l T,
a carei valoare depinde nu numai de caracteristicile sursei de radiatii, ci si de distanta de la
sursa la un punct al campului de radiatie.
In tabelul 1 sunt redate unele valori pentru ∆ν/ν0, τc si lL.

4
 Fig. 1 – Formarea unui pachet de unde.

Tabel 1 – Valori tipice pentru masuri ale coerentei la trenuri de unde electromagnetice.

Sursa de radiatii ∆ν0/ν τc (s) lL

Lumina solara ≈1 10-15 0,1 μm

Lampa cu 10-6 10-9 0,3 m

descarcare in gaz
Emitator radio 10-9 10-6 300 m

Anumiti laseri 10-12 10-3 105 m

5
Pentru ca doua sau mai multe unde sa produca fenomenul de interferenta este necesar ca
ele sa aiba aceeasi frecventa/lungime de unda si sa fie coerente. Se spune ca undele sunt
coerente daca au o diferenta de faza constanta. Daca sunt indeplinite aceste conditii, in
anumite puncte din spatiu se vor forma zone cu aceeasi valoare a intensitatii radiatiei
rezultante, denumite franje de interferenta, ce pot fi de minim sau de maxim, in functie de
valoarea amplitudinii rezultante.
Unele dintre proprietatile materiei prevazute teoretic de fizica cuantica si confirmate
experimental sunt descriptibile in termenii unui comportament colectiv (cooperativ) al
atomilor si moleculelor (care, de regula, au spinul intreg), asociat de obicei cu un anumit
fel de ordine la distanta, ce apare sub forma unui pattern spatial definit. Un tip de ordine
la distanta este cel intalnit in fenomenele de superfluiditate si de supraconductibilitate
electrica, fiind strans legat de conceptul de coerenta: corelatia de faza la distanta.
Superfluidele si supraconductorii sufera, la temperaturi foarte joase, tranzitii de faza care
le confera, respectiv, vascozitate zero si conductibilitate electrica nula.
Modelul fizic ce descrie acest tip de tranzitie este asa-numita condensare Bose-Einstein
(fig. 2) a unui ansamblu cuantic de bosoni (particule cu spin intreg), in care – pe masura
ce scade foarte mult temperatura, pana aproape de zero absolut, din ce in ce mai multe
particule trec (“condenseaza”) intr-o aceeasi stare cuantica.
Numai particulele de tip bosoni pot avea starea de condensat Bose-Einstein, caci, spre
deosebire de fermioni, nu trebuie sa indeplineasca principiul de excludere al lui Pauli,
care afirma ca doua particule cu spin semiintreg nu pot fi in aceeasi stare cuantica in
acelasi timp.

6
 Fig. 2 – Prin racirea accentuata a unui ansamblu cuantic de bosoni ia nastere un
condensat Bose-Einstein, in care particulele componente au un comportament
colectiv.

Intr-un condensat Bose-Einstein, toate particulele componente (atomi, molecule sau

fotoni) se afla la acelasi nivel energetic, respectiv la cel mai scazut nivel de energie
posibil.
Impartasimd aceeasi stare cuantica si avand aceeasi energie (minima), particulele dintr-
un condensat Bose-Einstein nu se pot distinge si se comporta ca o singura
“superparticula”, iar corelatiile cuantice devin recognoscibile la o scara macroscopica.
Faptul ca particulele condensatului se afla in aceeasi stare, le face sa fie coerente, ele
avand aceeasi functie de unda. Aceasta stare este, intr-un fel, comparabila cu cea a
fotonilor din sistemele laser (care emit lumina cvasimonocromatica, inalt coerenta spatial
si temporal, formata din fotoni ce se propaga unidirectional).

7
 2. Interactiuni electrodinamice la distanta in structurile biologice
La prima vedere, s-ar parea ca tipul de ordine reprezentat de condensatul Bose-Einstein,
care apare la temperaturi foarte scazute, nu este relevant pentru studiul proceselor biologice.
Totusi, fizicianul britanic de origine germana Herbert Fröhlich (1905 – 1991) a aratat ca, in
conditii adecvate, care se intalnesc in structurile vii la temperaturi biologice, un efect
(denumit in literatura de specialitate “condensare Fröhlich”), similar condensarii Bose-
Einstein, se poate produce in structurile bio-macromoleculare care au moduri longitudinale
de oscilatii electrice (proteine, acizi nucleici). Daca se furnizeaza energie acestor moduri
oscilatorii, se atinge o stare stationara in care continutul energetic al modurilor de vibratie
electrica este mai mare decat la echilibrul termic. Acest exces energetic este “canalizat” intr-
un singur mod de vibratie – ca in condensarea Bose-Einstein – cu conditia ca furnizarea de
energie sa depaseasca o valoare critica. In aceste circumstante, energia furnizata randomizat
cu o anumita rata nu mai este complet termalizata, ci este utilizata partial pentru mentinerea
in sistem a unor unde electromagnetice coerente, prin corelatii de faza la distanta. Astfel,
“condensarea” modurilor de vibratii electrice serveste nu numai pentru stocarea eficienta a
energiei, dar si ca modalitate de coordonare la distanta a unor bio-procese (fig. 3).

Fig. 3 – Modelul Fröhlich pentru un sistem cu 3 oscilatori

conectati la un termostat (bath): cu rosu, energia de intrare cu
rata S pentru fiecare oscilator; cu albastru, pierderile de
energie cu rata ø catre termostat; cu verde, redistribuirea cu
rata χ a energiei (ramasa dupa pierderi) intre elementele
sistemului.
8
Condensarea Fröhlich are loc date fiind proprietatile dielectrice deosebite ale unor
componenti structurali importanti din sistemele vii. De exemplu, membrana celulara este un
strat puternic polarizat electric de un camp foarte intens (de ordinul a 10 5 V/m), a carui
vibratie genereaza oscilatii electrice cu frecvente de 10 11 – 1012 Hz. De asemenea,
macromoleculele biologice au caracteristici electrice intens dipolare (in special din cauza
legaturilor de hidrogen), conformatiile de tip alfa-helix prezentand oscilatii dipolare
colective in acelasi domeniu de frecvente. Alte surse de oscilatii dipolare din gama
respectiva de frecvente pot fi constituite de electronii nelocalizati din unele zone ale celulei
vii. Pentru astfel de structuri, furnizarea de energie (metabolica sau de alt gen) la o rata P
duce la excitarea coerenta a unui singur mod de vibratie, in cazul in care P depaseste o
valoare de prag P0. Aceasta excitatie poate avea consecinte biologice notabile. Daca, in
particular, efectul biologic consta dintr-un numar de evenimente inlantuite, dintre care
numai unul este stimulat de excitarea coerenta, in vreme ce celelalte sunt independente de
excitare, atunci rata R a efectului depinde de P conform relatiei:
R = [a(P – P0)n/[1 + b(P – P0)n]
unde a, b si n > 1 sunt constante pozitive. Daca P M este contributia metabolica la P, iar P m
este o contributie suplimentara externa sau interna (deci P = P M + Pm), si sistemul biologic
este pregatit pentru evenimentul particular prin furnizarea de energie la o rata P m = P0 – p
(doar cu putin sub valoarea critica P 0), atunci o rata mica Pm > p va declansa evenimentul.
Trebuie subliniat, ca in aceste conditii, energia necesara pentru raspunsul biologic la un
impact energetic extern foarte mic este intotdeauna disponibila pentru sistemul biologic;
impactul extern nu face decat sa declanseze evenimentul. Asa s-ar putea explica (cel putin
partial) efectele acupuncturii, ale laserterapiei de joasa si infrajoasa energie, precum si
efectele netermice al microundelor de joasa energie. 9
 3. Laseri biologici
Termenul de “laser biologic” are, in literatura de specialitate, doua intelesuri: (i) laser
biologic intrinsec – denumire generica pentru emisiile coerente de biofotoni; ii) laser
biologic extrinsec – dispozitiv laser in care mediul activ este de natura biologica.
 Laser biologic intrinsec. Conform teoriei laserilor biologici (TLB), biofotonii, cu rol
important in vehicularea energiei si informatiei in structurile vii, sunt generati de un camp
electromagnetic coerent, prezent intra- si extra-celular. Caracteristicile de coerenta ale
emisiilor biofotonice sugereaza mecanisme de producere a lor prin procese de tip laser. TLB
considera ca sistemele de laseri biologici prezinta analogii structurale cu laserii tehnici:
rezonator optic, mediu activ, sursa de pompaj, sistem de amortizare si de racire, camp
electromagnetic. Emisia biofotonica nu ar fi astfel un fenomen aleatoriu sau un by-product
al metabolismului, ci un proces biofizic provocat si stimulat de radiatia luminoasa si/sau
termica externa ori interna, care se realizeaza in doua faze complementare:
• Faza de “bioluminescenta stimulata” a materiei vii, care presupune existenta unei surse
stimulatoare de lumina, absorbtia si emisia ei amplificata la nivelul structurilor
mitocondriale si constituirea “stocurilor” de biofotoni in “capcanele de energie-informatie”
macroergice ale ADN-ului, ARN-ului etc. Din punct de vedere tehnic, aceasta faza ar
corespunde secventei de excitare a sistemului laser, in scopul realizarii inversiunii de
populatie care precede emisia laser propriu-zisa.
• Faza de “bioluminescenta intarziata”: emisie fotonica coerenta amplificata energetic, prin
eliberarea spontana a biofotonilor “depozitati in “capcanele” nucleare, celulare etc. Din
punct de vedere tehnic, aceasta faza corespunde mecanismelor de autoamorsare a sistemului
laser.
10
Fritz-Albert Popp a adus argumente care demonstreaza ca o sursa importanta de biofotoni
(cel putin partial coerenti) este ADN-ul din cromatina, care, pe langa cunoscutele sale
roluri in procesualitatea biologica, ar functiona in mod analog cu un sistem laser. Acest
lucru a fost indicat de faptul ca modificarile conformationale ale ADN-ului induse de
bromura de etidiu in vivo sunt clar reflectate de modificari ale emisiilor biofotonice
celulare → ADN-ul poate fi descris ca un sistem laser de tip exciplex, in care o stare
stabila poate fi atinsa, la un anumit prag, departe de echilibrul termic.
De remarcat, in acest context, ca celulele rosii sanguine, care nu au cromatina activa, sunt
singurele celule care nu emit biofotoni.
Datorita caracterului pronuntat coerent al biofotonilor, ei pot furniza energia necesara de
activare pentru amorsarea reactiilor biochimice in celula vie, la momentul si in locul
potrivit. De altfel, campul fotonic din interiorul unei celule are intotdeauna un grad
semnificativ de coerenta: o tranzitie optica permisa are o durata de ordinul a 10 -9 s (= τc =
timpul de coerenta), de-a lungul careia un pachet de unde electromagnetice se propaga pe
o distanta de 0,3 m (lungimea longitudinala de coerenta = l L = c ∙ τc = (3 ∙ 108 m/s) ∙ (10-9
s) = 30 cm), care este de cca. 3 ∙ 104 ori mai mare decat diametrul unei celule.
Biofotonii sunt utilizati de sistemele vii pentru stocarea, prelucrarea si transmiterea
informatiei/comunicatiei biologice. Prin intermediul lor, celulele multor organisme
realizeaza transferul de energie/informatie la viteze mult mai mari decat transferurile
efectuate prin difuzie chimica si/sau prin semnale bioelectrice.

11
 Laseri biologici extrinseci. Acestia sunt sisteme laser care folosesc ca mediu activ
structuri vii (celule, tesuturi). Un exemplu este prezentat in fig. 4.
Fig. 4 – (a) Schema experimentala pentru realizarea unui laser biologic extrinsec; mediul
activ a fost o celula vie transfectata cu o proteina fluorescenta verde (eGFP) si plasata intr-o
cavitate optica formata din doua oglinzi de inalta calitate, separate de distanta d. Celula a
fost pompata optic cu lumina pulsata albastra (cu 465 nm lungime de unda); (b) celula a
produs emisii laser de culoare verde (cu lungimea de unda de 513 nm) in diferite zone ale
sale; bara alba de scala reprezinta 5 micrometri, iar bara de culori reprezinta cresterea
intensitatii emisiei fotonice de la negru alb.

12
 4. “Corpul electromagnetic”
Fiecare din componentele structurale/anatomice ale unui organism biologic – organite
celulare, celule, tesuturi, organe – este sursa de campuri si radiatii electromagnetice si/sau
fotonice care se combina la nivelul intregului organism. Campul electromagnetic propriu
unui organism biologic (camp rezultat din integrarea celor endogene) este determinat
specific de genom, iar patologiile, anormalitatile si traumele sunt manifestate si prin devieri
de la campul normal si, in anumite limite, pot fi compensate de tendinta homeostatica a
sistemului de a reveni la normal.
Intr-o teorie (initiata de fizicianul chinez Chanling Zhang) care conecteaza datele stiintifice
cu concepte din medicina energetica (in special din acupunctura traditionala chineza, si din
doctrinele hinduse despre nadis si chakras), se stipuleaza ca emisiile bio-electromagnetice
endogene interfereaza unele cu altele in cavitatea rezonanta, deosebit de complexa,
reprezentata de corpul fizic (“dens”) uman. Ele formeaza un pattern de unde
electromagnetice stationare, denumit “corp electromagnetic” (un fel de analog al
“corpurilor subtile”), in ale carui “noduri” se afla “centrii bioenergetici”, cum ar fi
punctele/meridianele de acupunctura si chakras.
Localizarea “nodurilor”, a franjelor si a altor detalii dintr-un pattern de interferenta
depinde de forma si structura cavitatii rezonante in care are loc suprapunerea undelor. De
aceea, de exemplu, localizarea punctelor si meridianelor de acupunctura depinde in mod
semnificativ de forma si structura anatomica a corpului uman. Astfel, structura membrelor
superioare si inferioare este relativ simpla, determinand o distributie a meridianelor in mare
masura paralela; in schimb, structura capului este relativ mai complicata si, ca urmare,
configuratia meridianelor este aici mai complexa.
13
Data fiind stabilitatea structurala a corpului fizic, distributia “centrilor bioenergetici” este si ea
relativ stabila. Totusi, undele electromagnetice endogene stationare care formeaza “corpul
electromagnetic” nu sunt chiar asa de stabile cum le-ar indica denumirea. Intr-un sistem
deschis, ca organismul uman, campul intern are are, de fapt, o structura dinamica si disipativa;
ea ramane relativ stabila (cu mici fluctuatii) in conditii normale, dar devine foarte sensibila la
orice alterare a acestora, iar “corpul electromagnetic” sufera modificari notabile. Deoarece
locurile cele mai potrivite pentru a influenta un pattern de interferenta sunt “nodurile”,
tratamentul acupunctural se bazeaza pe actiuni asupra centrelor acupunctice.
Un aspect deosebit al “corpului electromagnetic” este cel holografic: fiecare unda
electromagnetica emisa de structurile interne traverseaza cavitatea rezonanta a corpului fizic
cu o viteza atat de mare si de atat de multe ori incat, practic, “viziteaza” aproape instantaneu
fiecare punct din corp. In acest fel, se colecteaza informatii din toate zonele corpului, iar
fiecare punct din cavitatea rezonanta contine anumite informatii despre fiecare unda.
Fiecare nivel al ierarhiei unui organism are un spectru caracteristicv de oscilatii
electromagnetice endogene produse prin diferite procese specifice. Se produc rezonante pe
acelasi nivel si intre niveluri, asigurandu-se, intr-o masura mai mare sau mai mica, corelatia
(coerenta) la distanta dintre aceste procese. O patologie, care se poate ivi la orice nivel, va
perturba cvasitotalitatea oscilatiilor prin interactiunile dintre unde, indiferent de originea lor.
Pattern-ul interferential distorsionat al undelor endogene dintr-un organism bolnav reflecta
relationari incorecte intre procese biochimice si fiziologice. Utilizarea dispozitivelor de
terapie electromagnetica si a laserterapiei contribuie la restabilirea ordinii fiziologice intr-un
organsim

14
O constatare experimentala remarcabila este aceea ca, in cazul subiectilor umani sanatosi,
valorile de conductibilitate electrica cutanata (expresii ale pattern-ului de interferenta
electromagnetica din organism) au o distributie normal-logaritmica si nu una gaussiana. In
general sunt posibile trei tipuri de distributii matematice ale valorilor masurate pentru o
marime data ce caracterizeaza un sistem: (i) gaussiana (sau normala); (ii) normal-
logaritmica; (iii) distributia delta. Prima dintre ele descrie o stare dezordonata, in care
elementele sistemului nu conlucreaza intre ele (nu exista coerenta), iar ultima este specifica
pentru sistemele perfect ordonate. Distributia de tip normal-logaritmica se plaseaza intre
cea gaussiana si ce de tip delta, caracterizand o stare cu un grad inalt de coerenta, de
cooperare, intre elementele sistemului. Daca valorile de conductibilitate electrica cutanata
se aseaza dupa o distributie normal-logaritmica, aceasta insemna ca elementele constitutive
ale organismului sunt intr-o stare de buna cooperare, iar corpul este sanatos.
Formatiunile interne ale unui organism biologic functioneaza in moduri specifice, emitand
radiatii electromagnetice/fotonice de lungimi de unda/frecvente diferite. Totusi, pentru
mentinerea integritatii functionale a organismului, trebuie sa existe o anumita cooperare,
coordonare si comunicare intre ele. Un sistem viu nu este nici intr-o stare perfect haotica,
nici intr-una perfect ordonata, ci intr-o stare cu un inalt grad de coerenta, ordonare si
cooperare. O contributie importanta la mentinerea acestei stari este furnizata de “corpul
electromagnetic”.

15
 Bibliografie

1. Barrett, T. W., Pohl, H. A. – Energy Transfer Dynamics, Springer-Verlag, Berlin

Heidelberg New York London Paris Tokyo, 1987.
2. Beloussov, L. V., Voeikov, V. L., Martynyuk, V. S. (eds) – Biophotonics and Coherent
Systems in Biology, Springer, New York, 2007.
3. Bertolaso, M. at al – “The Role of Coherence in Emergent Behaviour of Biological
Systems”, ELECTROMAGNETIC BIOLOGY AND MEDICINE, vol. 34, no. 2, 2015.
4. Bischof, M. – “Synchronization and Coherence as an Organizing Principle in the
Organism, Social Interaction, and Consciousness”, NEUROQUANTOLOGY, vol. 6, no. 4,
p. 440-451, 2008.
5. Bischof, M., Del Giudice, E. – “Communication and the Emergence of Collective
Behaviour in Living Organisms: A Quantum Approach”, MOLECULAR BIOLOGY
INTERNATIONAL, 2013, Article ID987549.
6. Fröhlich, H., Kremer, F. (eds) – Coherent Excitations in Biological Systems, Springer-
Verlag, Berlin Heidelberg New York Tokyo, 1983.
7. Fröhlich, H. – Biological Coherence and Response to External Stimuli, Springer, Berlin
Heidelberg New York, 1988.
8. Ho, Mae-Wan – The Rainbow and the Worm: The Physics of Organisms, World Scientific
Publishing Co., 1998.

16
9. Khrennikov, A. – “Order stability via Fröhlich condensation in bio, eco, and social
systems: The quantum-like approach”, BIOSYSTEMS, 212, 2022.
10. Liboff, A. R. – “Toward an Electromagnetic Paradigm for Biology and Medicine”, THE
JOURNAL OF ALTERNATIVE AND COMPLEMENTARY MEDICINE, vol. 1, 10, p. 41-
47, 2004.
11. McTaggart, L. – Campul. Cautarea fortei secrete a Universului, Editura Adevar Divin,
Brasov, 2009.
12. Nunn, A. V. W. – “Bioelectric Fields at the Beginnings of Life”, BIOELECTRICITY, vol.
4, no. 4, p. 1-11, 2022.
13. Oschman, J. L. – Energy Medicine: The Scientific Basis, Elsevier, London New York,
2016.
14. Popp, F.-A., Li, K. H., Scholz, W., Weingartner, O., Wolf, R. – “Biophotn Emission.New
Evidence for Coherence and DNA as Source”, CELL BIOPHYSICS, vol 16, no. 1, p. 33-
52, 1984.
15. Popp, F.-A., Li, K. H., Gu, Q. (eds) – Recent Advances in Biophoton Research and its
Applications, World Scientific, Singapore, 1992.
16. Popp, F.-A., Beloussov, L. V. (eds) – Integrative Biophysics, Kluwer Academic
Publishers, Dordrecht 2003.
17. Prasetyanto, E. A., Wasisto, H. S., Septiadi, D. – “Cellular lasers for cell imaging and
biosensing”, ACTA BIOMATERIALIA, 143, p. 39-51, 2022,
18. Rosch, P. J. (ed) – Bioelectromagnetic and Subtle Energy Medicine, Second Edition,
CRC Press, 2015.

17
19. Stanciulescu, T. D. – Terapia prin lumina: fundamente biofotonice ale medicinei
complementare, Editura Cristal-Concept, Iasi, 2001.
20. Van Wijk, R. – Light in Shaping Life. Biophotons in Biology and Medicine,
Meluna, Geldermalsen, The Netherlands, 2014.
21. Zhang, C., Popp, F.-A., Bischof, M. – Current Development of Biophysics,
Hangzhou University Press, 1996.
22. Zhang, C. – Invisible Rainbow, North Atlantic Books, Berkley, California, 2016.

18