Buruienile nutritive şi

vindecătoare

”...cât de multe sunt lucrările

Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai
făcut cu înţelepciune.”
Psalmi 104:24
Rocoina(Stellaria media)
În România este
foarte răspândită
pe terenuri
virane, în culturi,
pe marginea
drumurilor, în
grădini. Este
considerată a fi o
plantă
invadatoare, care
se întinde cu
rapiditate.
• Cele mai importante
proprietăţi ale plantei sunt:
- antiinflamatoare, digestivă, tonică,
febrifugă, calmantă, resorbantă sau
dizolvantă (ajută în vindecarea sau
dispersarea, excrescenţelor patologice
sau tumorilor), antiherpetică .
• Uz intern:
- Viroze, amigdalite, laringite, bronşite,
tuse iritativă, probleme digestive,
oboseală, lipsă de energie, bronşită,
pleurezie, stomatită, ulcere gastro-
duodenale, afecţiuni hepato-biliare
(hepatită, colecistită), colite, colon iritabil,
constipaţie, anemie, scorbut, diabet,
ateroscleroză, cistite, dismenoree,
hemoragii uterine, gută - sub formă de
sevă proaspătă, infuzie, decoct.
• Uz extern:
- în afecţiuni cutanate (piele uscată şi
cu crăpături) dar şi în eczeme, psoriazis,
furuncule (favorizează
maturarea), urticarie, erupţii
eritematoase, erupţii alergice, cu prurit intens
sau usturime, cu piele caldă, dermatită de
scutec la bebeluşi, erizipel,
ulceraţii, crăpături, arsuri, ulceratii, ulcer
varicos, hemoroizi, inflamaţii testiculare sau
perianale, reumatism, luxaţii - sub formă de
sevă aplicată local, băi sau cataplasme.
• Rocoina este o plantă care ajută la
regenerarea ţesutului pulmonar. Alte
plante care sunt bune în aceeaşi direcţie
sunt: rădăcina de tătăneasă, rădăcina de
nalbă-mare şi podbalul.
• Rocoina, la fel ca şi aloe vera aplicate
local pot calma urticaria.
• Rocoina este o plantă ce are efecte
detoxifiante, dar şi tonifiante, nutriitive.
• Rocoina poate fi folosită de către femei pentru
reducerea durerilor menstruale, a perioadei
menstruale, a hemoragiilor, caz în care planta
se foloseşte atât intern, sub formă de macerat,
cât şi local, sub formă de băi, spălături sau
aplicaţii şi comprese.
• Rocoina are unele proprietăţi remarcabile în
ceea ce priveşte îmbunătăţirea stării
sistemului urinar, fiind un bun diuretic şi
antiinflamator urinar (cistite, a infecţii urinare şi
în general, pentru îmbunătăţirea funcţionalităţii
sistemului urinar).
• Rocoina acţionează benefic ca
antiinflamator articular şi ajută astfel la
îmbunătăţirea stării articulaţiilor şi implicit
la îmbunătăţirea mobilităţii corporale fizice.
• Folosirea îndelungată a plantei in
alimentaţie şi în tratamente duce treptat la
frânarea proceselor de îmbătrânire,
îmbunătăţirea memoriei, calmarea
sistemului nervos.
• Salata - daca planta este consumată
zilnic, pe toată perioada verii, se reglează
nivelul de zahar din sânge, se
îmbunătăţeşte vederea. Se taie iarba, se
spală bine, se lasă până se scurge apa şi
se adaugă în salate de ridichi, castraveţi,
roşii, împreună cu ceapă verde, mărar şi
ulei nerafinat.
• În trecut era folosită datorită acţiunii ei
lactiferă (creşterea secreţiei de lapte la
mame).
• Planta are ca atare un gust
plăcut de mazăre şi se adaugă
în salate, în ciorbe şi sosuri. Se
pune la murat împreună cu
leurdă, frunze de păpădie şi
ştevie.
Iarba grasă (Portulaca oleracea)
 Iarba grasă (Portulaca oleracea)
• Este o “buruiană problemă” despre care cărţile
spun următoarele lucruri:
• “Infestează cca 45 de culturi agricole din
aproximativ 80 de ţări ale lumii.
• Prolificitate ridicată. O plantă formează 1000-
250 000 seminţe. Pe unele exemplare s-au găsit
peste 1 milion de seminţe.
• În sol seminţele îşi păstrează vitalitatea peste 40
de ani şi tolerează temperaturi între 15-50 grade
celsiul.
• Este mare consumatoare de azot, fosfor,
potasiu, calciu, magneziu, în detrimentul
plantelor agricole.”
 Iarba grasă, de fapt, o mare
binecuvântare
• Conţine mari cantităţi de carotenoizi, fiind
astfel benefică în tratarea bolilor pielii,
afecţiunilor oculare, cardiovasculare şi
cancerului.
• De asemenea este foarte bogată în
vitaminele C şi E – ce susţin imunitatea şi
reprezintă agenţi ce combat infecţiile.
• Este o sursă foarte bogată în antioxidanţi,
conţinând glutation (un compus) ce
stimulează imunitatea şi este şi puternic
antioxidant.
• Iarba grasă este una dintre cele mai
bogate plante în acizi graşi omega-3 ce
previn formarea cheagurilor, hipertensiunii
arteriale, infarctului miocardic şi atacurilor
cerebrale.
• Este o plantă bogată în calciu şi
magneziu (cea mai bogată sursă) într-o
combinaţie ideală 1:1– elemente atât de
importante în funcţionarea inimii,
sistemului nervos şi aparatului locomotor.
• Se poate folosi în tratarea inflamaţiilor
tubului digestiv şi respirator, cistitelor,
viermilor intestinali, litiazei renale,
hemoragiilor, constipaţiei, gingivitei (se
mestecă planta crudă), prevenirea
cancerului, a infarctului miocardic, a
problemelor vasculare, migrenelor,
problemelor legate de circulaţia sângelui,
anemiei etc.
 Mod de folosire:
• Iarba grasă se poate folosi crudă în salate
în combinaţie cu alte plante sau puţin
opărită precum spanacul ca adaus în supe
(urzică, ştevie) sau diverse mâncăruri.
• Dată prin blender sunb forma unui terci se
poate aplica pe răni, eczeme sau pentru
îmbunătăţirea tenului.
Lipicioasa
(Galium
aparine)
 Lipicioasa (Galium aparine)
• Lipicioasa este unul dintre cele mai
eficiente remedii contra infecţiilor cu
stafilococi. De asemenea, planta are un
puternic efect antiinflamator,
stimulează imunitatea, combate
psoriazisul, cistitele, litiaza renală,
dermatita seboreică, dar şi retenţia de
lichid.
• Lipicioasa îmbunătăţeşte circulaţia limfei, fiind indicată
mai ales în afecţiunile pielii cauzate de o funcţie
limfatică deficitară care duce la eliminarea
necorespunzătoare a toxinelor din organism, în
tratamentul eczemelor, psoriazisului şi dermatitei
seboreice. Se mai foloseşte de asemenea şi în cazuri
de julituri, arsuri sau pentru tratarea edemelor
limfatice.
• Este indicată pentru tratarea congestiei sau edemaţierii
ţesutului limfatic, fiind prescrisă pentru diverse afecţiuni,
printre care se numără tonsilita, boala mamară
fibrochistică, febra glandulară şi limfadenita.
• Lipicioasa poate fi utilizată în tratarea ganglionulor
limfatici umflaţi, abceselor, fucurnculelor, tumorilor.
Poate fi recomndată în combaterea tuturor formelor de
cancer.
• Cercetătorii au descoperit că lipicioasa tratează
cu succes stările de insomnie, efectuând un
studiu într-un spital pentru persoane cu tulburări
psihice.
• De asemenea, infuzia din frunzele plantei (două
linguriţe la o cană cu apă fierbinte), băută de trei
ori pe zi, îmbunătăţeşte funcţiile ficatului, luptând
împotriva hepatitei.
• În plus, infuzia se recomandă şi în stările
febrile, curăţind organismul de toxine.
• Planta este utilizată atât intern, sub formă de
infuzie, dar şi extern, ca şi cataplasmă pentru
răni.
• Contribuie la eliminarea secreţiilor
congestive din căile respiratorii
(sinusuri, gât, plămâni).
• Are proprietăţi antiinflamatorii şi
decongestive fiind recomandată în
tratarea oricărei forme de congestie.
• Lipicioasa conţine substanţe numite
asperuloside, ce stimuleză activitatea
aparatului circulator. Dacă aveţi o
circulaţie periferică deficitară puteţi
remedia această problemă bând infuzie
din lipicioasă, dar şi făcând băi cu fiertură
din această plantă. Puneţi la fiert două
mâini cu frunze uscate de plantă în doi litri
de apă, pentru aproximativ zece minute.
Adăugaţi fiertura în apa din cadă şi staţi în
ea o jumătate de oră.
• În unele ţări europene, femeile se clăteau cu
fiertură din lipicioasă, având un efect mai
puternic şi mai plăcut decât bicarbonatul,
datorită puternicei arome florale. Bolile de piele
şi eczemele sunt vindecate de acest deodorant
natural prin băi sau comprese aplicate pe locul
afectat (se înmoaie compresa sterilă în fiertură)
de cel puţin două ori pe zi.
• Alifia din lipicioasă este recomandată
persoanelor care au varice şi ulceraţii ale
gambei.
• Sucul proaspăt de plantă este unul dintre cele
mai puternice diuretice, fiind folosit adesea
pentru vindecarea litiazei urinare (pietre la
nivelul tractului urinar), a infecţiilor urinare şi a
inflamaţiilor rinichilor şi vezicii urinare.
• Planta a fost utilizată în medicina populară
pentru efectele de combatere a obezităţii,
pentru tratare afecţiunilor cutanate, în
amigdalită, în faringită, ca sedativ sau sudorific,
în reumatism sau în spasme intestinale şi
abdominale.
• Lipicioasa are şi proprietatea de a coagula
laptele.
• Mod de folosire: În terapeutică se foloseşte
planta culeasă în momentul când apar florile şi
fructele.
• Infuzie - 1 linguriţă plantă mărunţită se pune la
250 ml apă clocotită. Se acoperă pentru 15
minute apoi se strecoară. Se pot folosi 3 căni pe
zi.
• Pentru amigdalite şi faringite se pune 1
linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml apă şi se
fierbe pentru 5 minute, apoi se strecoară. Se
face gargară de mai multe ori pe zi, sau se pune
extern compresă cu ceai cald, de mai multe ori
pe zi.
 Ştirul
(Amaranthus
retroflexus)
- O plantă
valoroasă,
ponegrită şi
dispreţuită din
ignoranţă
• Dispreţuit şi ponegrit, considerat bun doar pentru
porci, ştirul este, de fapt, foarte bogat în vitamine
şi minerale. În scrierile sanscrite, planta este
menţionată cu rangul de regină a nemuririi,
aztecii o socoteau hrană a imortalităţii, iar
grecii antici o denumeau "amaranthus” - planta
care nu moare.
• Popoarele precolumbiene, aztecii şi incaşii, au
fost primii care au descoperit că ştirul este cu
mult mai hrănitor decât porumbul şi grâul, cu
un bogat conţinut în substanţe nutritive, vitamine
şi minerale, un excelent energizant.
• Denumit şi "boabele lui Dumnezeu”, ştirul era
la fel de preţios ca aurul.
Este o plantă bogată în
vitamina A, K, B1, B3, B5,
B6, B17, C, E, riboflavină,
acid folic, calciu, fier,
magneziu, fosfor, potasiu,
zinc, cupru şi
magneziu. Valoarea nutritivă
a ştirului este foarte ridicată,
frunzele conţin mai multe
proteine şi lisină decât
porumbul sau alte cereale şi
mai multă metionină decât
soia, ambele aminoacizi
esenţiali. Conţine, de
asemenea, cantităţi
importante de beta-caroten
şi omega-6 şi antioxidanţi
puternici.
• Seminţele de amarant sunt foarte bogate în
fier – element foarte important pentru
combaterea anemiei şi pentru creşterea
frumoasă şi armonioasă a copiilor. Dintre
toate cerealele, numai quinoa se clasează
inaintea amarantului la conţinutul de fier.
Amarantul, hrişca si quinoa nu conţin gluten
şi de aceea sunt recomandate şi copiilor încă
de la începutul diversificării (7luni) şi
persoanelor cu probleme legate de absorbţia
nutrienţilor. Amarantul este o sursa bogată de
calciu, magneziu si acid folic. Conţine
substanţa fitochimică numita squalena, care
ajută la reducerea colesterolului şi lupta
impotriva cancerului.
• Tratarea problemelor sistemului
respirator - Consumul de suc proaspat de
amarant cu miere este un remediu pentru
bronşita cronica, astm, tuberculoza.
• Controlul nivelului de glucoza in sange –
Amarantul este, o pseudocereala benefica
peroanelor care sufera de diabet zaharat,
datorita continutului ridicat de fibre cu un
indice glicemic scazut. Amarantul mareste
timpul de digestie al hranei si impiedica
cresterea brusca a nivelului de glucoza in
sange.
• Consumul regulat de amarant in timpul sarcinii si a
lactatiei este foarte benefic. O ceasca de suc din
frunze de amaranth, amestecat cu miere, poate fi
baut pe perioada sarcinii, pentru a ajuta la cresterea
normala a copilului, pentru prevenirea pierderii de
calciu si fier din corp, relaxarea ligamentelor uterine
si facilitarea nasterii usoare fara multa durere.
Consumul sucului dupa nastere va preveni
complicatiile postnatale si va creste fluxul de lapte
mamar.
• Pentru imbatranirea prematura, folosirea regulata
de amarant previne dezechilibrele metabolismului
de calciu si fier care apar la varsta inaintata.
 În multe ţări, ştirul este
comercializat ca o plantă valoroasă
• Din compoziţia chimică a ştirului face parte şi
squalenul, un compus antioxidant puternic, un
bun stimulent imunitar care ajută la prevenirea
cancerului. Acest compus organic natural
întinereşte celulele şi inhibă creşterea şi
răspândirea tumorilor maligne. Până de curând,
squalenul era extras doar din ficatul de rechin,
greu de obţinut şi extrem de costisitor.
• În uleiul din seminţe de ştir se găseşte cea mai
mare proporţie de squalen, circa 8-10%. Pentru
comparaţie, din ficatul de rechin se poate
extrage doar 1-1,5% squalen.
• Uleiul de ştir ajută la reducerea colesterolului din
sânge, protejează organismul împotriva
efectelor expunerii la radiaţii, contribuie la
resorbţia tumorilor maligne. Bolnavilor de
cancer supuşi terapiilor cu radiaţii li se recomandă
utilizarea uleiului de ştir înainte şi după asemenea
şedinţe. Acest ulei accelerează în mod
semnificativ acţiunea de recuperare a
organismului, iar squalenul din compoziţia sa
activează procesele de regenerare ale ţesuturilor
organelor interne, adesea grav afectate de
asemenea raze.
În plus, squalenul din uleiul de seminţe de ştir are
proprietăţi unice cicatrizante, ameliorând şi tratând
afecţiuni dermatologice, ca psoriazis şi pitiriazis.
Au existat cazuri când copii bolnavi de enurezis (eliminarea involuntară a
urinei) s-au vindecat cu ceai de ştir într-o săptămână.
Spicul ştirului, cu tot cu seminţe, se pune la uscat într-o cameră bine
aerisită şi întunecoasă. După 7-10 zile, se fărâmiţează şi se depozitează
într-un loc uscat. Peste o lingură de pulbere de spic de ştir, se toarnă o
cană cu apă clocotită. Se lasă la infuzat timp de 15-20 de minute, apoi se
ridică capacul şi se lasă la răcit.

Se consumă la temperatura camerei, după

aproximativ 3-4 ore. Se bea câte un sfert de
cană, de trei ori pe zi, cu 30 de minute
înaintea meselor principale şi înainte de
culcare. În cea de-a patra seară, după
administrarea ceaiului, nu se mai consumă
nimic, nici lichide, nici alimente. Durata
recomandată a tratamentului este de două
săptămâni. Dacă după cele două săptă­mâni
rezultatele nu apar, tratamentul trebuie reluat
o săptămână mai târziu.
• Decoct împotriva anemiei - Peste 15
grame de rădăcină sau tulpină de ştir
zdrobită se toarnă 200 ml apă
clocotită. Vasul cu infuzia se aşează
într-un alt vas cu apă şi se fierbe timp
de 30 de minute, pe aburi. Se lasă la
răcit şi se strecoară. Se consumă
câte o treime de ceşcuţă, de trei ori
pe zi, înainte de mese.
• De la ştir se consumă atât partea verde, tulpina
şi frunzele, cât şi seminţele.
• Frunzele, asemănătoare ca aspect, dar şi ca gust,
cu spanacul, îl pot înlocui pe acesta cu succes. Se
pot adăuga la ciorbe, tocăniţe sau salate.
Seminţele sunt mai sănătoase consu­mate crude,
însă se pot prăji.
• Planta poate fi recoltată atunci când ajunge la o
înălţime de 25-30 de centimetri, cel mai propice
moment fiind în luna august. Frunzele, folosite ca
ingredient alimentar, se culeg din partea cea mai
de jos a tulpinii, pe întreg parcursul verii şi până
toamna târziu.
• Seminţele sunt bune de cules atunci când se
scutură uşor.
• Seminţele se pot mânca crude dacă sunt
presărate peste mâncăruri sau salate,
prăjite asemeni popcornului, dar fără ulei
ceea ce le face foarte sănătoase (se obțin
niște floricele drăguțe de dimensiuni mici)
sau măcinate sub formă de făină. Aceste
seminţe de ştir sunt recomandate în multe
diete datorită faptului că nu conţin gluten
și pentru că sunt proteine-complete, cu
un profil mai ridicat decât proteinele
obținute din carne sau lactate.
• Sub formă de infuzii şi decocturi din
boabe, ştirul este benefic în bolile de ficat
şi inimă, pentru combaterea infecţiilor
şi tulburărilor gastro-intestinale,
anemie, beri-beri, diabet, obezitate, boli
de piele, stomatită, parodontoză, ulcer,
ateroscleroză.
• Ulei din seminţe de ştir prăjite
Mod de preparare: 100 de grame de seminţe de
ştir se prăjesc foarte puţin într-un vas
termorezistent din sticlă, până ce se simte o
uşoară aromă, apoi se zdro­besc cu un pisălog din
lemn. Pulberea obţinută se ames­tecă bine cu 250
de ml ulei de măsline şi se toarnă într-un recipient
de sticlă. Se închide cu un dop şi se lasă într-un
loc răcoros, timp de o lună, agitând sticla zilnic.
Uleiul poate fi folosit când devine uşor trans­
parent. Se păstrează la frigider, maxim un an.
• Este benefic persoanelor care suferă de diabet,
boli ale sistemului cardiovascular, ale tractului
gastro-intestinal, cu afecţiuni de ficat şi rinichi.