Introducere, generalităti, embriologie

generală. Dezvoltarea corpului uman.

Gametogeneza. Fertilizarea. Perioada
embrionară
• Anatomia omului este ştiinţa biologică, care se ocupă cu studiul
formei şi structurii normale a corpului omenesc. Pentru aceasta sunt
folosite observaţia şi disecţia.
• Utilizarea disecţiei ca principală metodă de cercetare a dat şi numele
acestei ştiinţe „anatomie“.
• (gr. anatome = disecţie, ana = de o parte; tome = tăiere, de la temnein
= a tăia)
• Anatomia se împarte în:
• - anatomie macroscopică, pentru studiul căreia utilizăm bisturiul şi privirea,
• (gr. makros = mare; gr. skopein = a vedea)
• - anatomie mezoscopică, în care se utilizează lupa,
• - anatomie microscopică, care necesită utilizarea microscopului optic sau a
celui electronic.
• Dacă anatomia macroscopică şi în unele cazuri şi cea mezoscopică fac obiectul
anatomiei, anatomia microscopică face obiectul altor discipline cum sunt
biologia celulară sau citologia şi histologia.
• (gr. cytos = celulă; gr. histion = țesătură)
• Anatomia descriptivă sau sistematică se ocupă cu
descrierea analitică a organelor şi sistemelor, în timp
ce anatomia topografică se ocupă cu studiul regiunilor
corpului, descriind stratigrafic totalitatea structurilor
anatomice, care se găsesc într-o regiune.
 Terminologie anatomică de bază

• Poziție anatomică

• Planuri și direcții anatomice

• Regiunile corpului
• Poziţia anatomică este poziţia
verticală sau ortostatică, cu
membrele inferioare alăturate,
cu membrele superioare
atârnând alipite de corp şi cu
palma privind anterior (în
supinaţie).
• Corpul uman prezintă trei
planuri şi trei axe principale.
Fiecare plan trece prin două
axe principale.
Planuri anatomice
• Planurile frontale sau coronale sunt planurile paralele cu fruntea şi care împart
corpul în două jumătăţi, una anterioară şi alta posterioară. Termenul coronal
este similar celui frontal şi este utilizat la Sutura coronalis. Termenii anatomici
care definesc formaţiuni situate anterior de aceste planuri sunt:
• - anterior
• - ventral defineşte ceva anterior, mai ales la nivelul abdomenului,
• - frontal defineşte partea anterioară a craniului,
• - palmar sau volar definește partea anterioară a mâinii.
• Termenii anatomici care definesc formaţiuni situate posterior de aceste planuri
sunt:
• - posterior
• - dorsal cu referire mai ales la spate,
• - occipital defineşte partea posterioară a craniului.
 Anatomia dezvoltării
• Filogeneza studiază apariţia şi evoluţia istorică a omului, în cadrul procesului de
hominizare. Omul (Homo) aparţine hominidelor (Hominidae), cea mai evoluată
grupă a primatelor. Cel mai vechi hominid este considerat a fi ramapitecul
(Ramapithecus), care a trăit în urmă cu circa 14 milioane de ani. În urmă cu 5
milioane de ani a trăit un descendent al ramapitecului şi anume australopitecul
(Australopithecus). Omul biped (Homo erectus), un strămoş mai apropiat al
omului actual, a apărut în urmă cu 1 milion de ani. A urmat omul înţelept -
Homo sapiens Heidelbergensis, Homo sapiens Neanderthalensis, Homo sapiens
sapiens, ultimul cunoscut sub numele de omul din Cro Magnon şi în sfârşit
omul contemporan (Homo recens).
• - ontogeneza (Ontogenesis) cuprinde toate transformările organismului uman
de la fecundaţie şi până la moarte.
(gr. ontos = fiinţă; gennon = a produce)
 Anatomia dezvoltării
• Ontogeneza studiază dezvoltarea şi transformările morfofuncţionale
ale organismului, în succesiunea lor dinamică, de la fecundaţie şi până
la moarte. Ontogeneza cuprinde:
• - ontogeneza prenatală cuprinde perioada de la fecundaţie şi până la
naştere, cu care se ocupă embriologia.
• - ontogeneza postnatală.
• Embriologia este ramura biologiei care se ocupă cu studiul embrionului în
toate fazele dezvoltării lui, de la formarea celulei-ou până la ecloziune sau
naștere.
• Corespunde etapei intrauterine.
• Denumită și anatomia dezvoltării, embriologia are rădăcini adânci de-a
lungul istoriei omenirii.
• Începând cu anul 3000 î.Hr. când egiptenii credeau că Aten, zeul
soarelui, a dat viață bebelușului din interiorul femeii, apoi Aristotel
care a scris un tratat despre embrionii găinilor și altor animale și astfel
este considerat fondatorul embriologiei, Leonardo da Vinci care prin
disecarea uterului unei femei însărcinate a realizat desene foarte
precise ale fătului, ajungându-se la embriologia modernă a zilelor
noastre, există lucruri încă necunoscute și care merită studiate.
• Embriologia este împărțită în
embriologie:
• - generală
• - sistemică
• - descriptivă
• - comparativă
• - experimentală
• - chimică
• - teratologie
• Embriologia generală - studiul
dezvoltării de la fertilizare și
formarea zigotului, prin
formarea și implantarea
blastocistului, formarea
embrioblastelor, până la
formarea embrionilor.
• Aceste evenimente se întind
pe opt săptămâni și sunt
împărțite în perioade pre-
embrionare și perioade
embrionare.
• Embriologia sistemică - studiul
dezvoltării organelor și
sistemelor în timpul etapei
embrionare
• Embriologia descriptivă –
descrierea etapelor de
dezvoltare a embrionului
• Embriologia comparativă -
comparația dezvoltării
embrionilor diferitelor specii de
animale. Această ramură este
legată de biologia comparativă și
integrativă, care a dat naștere în
anii ‘90 la biologia dezvoltării
evolutive.
• Embriologie experimentală -
experimente cu animale de laborator
(șobolani, șoareci, amfibieni etc.)
pentru a studia dezvoltarea
embrionară
• Embriologie chimică - studiu
biochimic al blastocistului,
embrionului și fătului până în
momentul nașterii
• Teratologie - studiul efectului
agenților infecțioși, substanțelor
chimice, radiațiilor și altor factori
externi care modifică morfologia și
funcția fetală.
• Termeni specifici embriologiei:
• Tipul constituţional – reprezintă
totalitatea caracterelor fiziologice,
morfologice, biochimice şi psihice ale
individului.
• Fenotipul – reprezintă totalitatea
caracterelor particulare şi de specie
ale individului, definind unicitatea
individuală. În cadrul fenotipului se
include fenotipul morfologic,
fenotipul biochimic şi fenotipul
fiziologic.
• Genotipul – reprezintă principalul
determinant al fenotipului uman,
fiind determinat de caracterele
moştenite genetic de la părinţi
(genitori).
• Ontogeneza – reprezintă totalitatea
proceselor evolutive ale fiecărui
individ, din momentul concepţiei
până la momentul morţii sale.
Cuprinde o perioadă prenatală și una
postnatală separate de naștere.
• Filogeneza – reprezintă totalitatea
modificărilor evolutive, de la apariţia
vieţii pe Pământ până în momentul
actual a tuturor speciilor.
• Embriologia studiază totalitatea fenomenelor care se derulează de la stadiul
de celulă unică până la stadiul de nou născut.
• Sarcina cuprinde perioada de dezvoltare intrauterină de la concepţie până la
naştere.
• Durata sarcinii la om este de 280 de zile de la prima zi a ultimei menstruaţii,
sau 40 de săptămâni de amenoree și este folosită de către clinicieni.
• Embriologii împart perioada prenatală în :
• - perioada preembrionară – primele 3 săptămâni de gestaţie
• - perioada embrionară – săptămânile 3 – 8 de gestaţie
• - perioada fetală – între săptămâna 9 de gestaţie şi termen
• Reproducerea este o funcție
fundamentală a ființelor vii, prin care
se asigură perpetuarea speciei și
transmiterea la urmași a caracterelor
ereditare.
• Aceasta poate fi asexuată și sexuată,
iar reproducerea sexuată sau
gametică este întâlnită la om, fiind
cea mai răspândită.
• Reproducerea sexuată se
caracterizează prin unirea în procesul
de fecundație a gametului feminin și
masculin, având ca rezultat zigotul.
• Ființele umane sunt unisexuale și în
cazuri destul de rare se întâmplă ca o
ființă umană să fie bisexuală sau
 Gametogeneza
• Cuprinde procesele de formare a celulelor sexuale masculine și feminine,
numite gameți.
• Gameții provin din celulele germinative primordiale.
• Acestea se formează de la nivelul epiblastului și migrează mai întâi în peretele
sacului vitelin și de aici și de aici la nivelul gonadelor.
 Gametogeneza
• Gametogeneza cuprinde
procesele prin care trec celulele
germinative primordiale până la
stadiul de gameți, incluzând
meioza și citodiferențierea.
• Astfel gameții vor fi celule
haploide, cu un singur set de 23
cromozomi, 22 autozomi și unul
sexual.
• Gametogeneza va evolua diferit
la cele două sexe și cuprinde
două procese distincte – ciclul
spermatogenic și ovogeneza.
 Spermatogeneza

• Celulele germinative primordiale

ajunse la nivelul gonadelor unui făt
de sex bărbătesc, se vor transforma
în spermatogonii.
• Acestea se vor găsi la nivelul tubilor
seminiferi testiculari .
• Spermatogeneza debutează la
pubertate.
 Spermatogeneza

• Spermatogoniile se vor divide mitotic

formând spermatogonii de tip A și
apoi spermatogonii de tip B și în cele
din urmă spermatocite primare, care
au garnitură cromozomială diploidă.
• În cursul meiozei I spermatocitele
primare se transformă în
spermatocite secundare, care au un
număr haploid de cromozomi dubli.
• Prin meioza II spermatocitele
secundare se vor transforma în
spermatide, care au un număr haploid
de cromozomi simpli, 22 + X sau 22 + Y
 Spermatogeneza
• Spermiogeneza reprezintă procesul
de transformare a spermatidelor în
spermatozoizi.
• Acest proces cuprinde :
• - formarea acrozomului
• - reducerea citoplasmei
• - condensarea nucleului
• - formarea colulului , piesei
intermediare și a cozii.
 Spermatogeneza
• Spermatozoidul este o celulă
mică de aproximativ 50 microni,
flagelată, cu un număr haploid
de cromozomi, 22 + X sau 22 + Y.
• Este format din cap și flagel.
• Capul este alungit, este format
din nucleu și puțină citoplasmă și
prezintă anterior acrozomul ce
conține enzime proteolitice.
 Spermatogeneza
• Flagelul este format din :
• -col sau partea de conjugare
• - partea intermediară ce conține
mitocondrii cu rol energetic
• -coada care asigură mobilitatea.
 Ovogeneza
• Celulele germinative primordiale
ajunse la nivelul gonadelor unui făt
de sex femeiesc, se vor diferenția în
ovogonii.
• Ovogoniile se vor divide mitotic și
se vor transforma în ovocite
primare. Numărul acestora va
crește și ajunge în luna a cincea la
câteva milioane. După acest
moment începe un proces de
degenerare.
 Ovogeneza
• Ovocitele primare rămase viabile se
vor afla în profaza meiozei I. Fiecare
ovocit primar va fi înconjurat de un
strat de celule foliculare și formează
foliculul primordial.
• Numărul ovocitelor primare va
scade până la naștere, iar la
pubertate numărul va fi de
aproximativ 400 000. Din aceștia
doar 300- 400 vor participa la
ovulație.
 Ovogeneza
• La pubertate, în fiecare lună
aproximativ 15-20 de foliculi în unul
de din cele două ovare, încep să
crească și să se maturizeze.
• Aceștia vor trece prin trei stadii :
folicul primar sau preantral, folicul
secundar sau antral și folicul
preovulator sau matur (de Graaf).
 Ovogeneza
• De-a lungul unui ciclu
menstrual doar unul din
acești foliculi numit și
dominant va ajunge la
maturarea completă și va
participa la ovulație.
• Acesta are dimensiuni de
20- 25 mm și conține
lichid folicular.
 Ovogeneza

• Preovulator se produce
meioza I, cu formarea
ovocitului secundar și a
primului corp polar. Aceștia
vor conține un număr
haploid de cromozomi dubli.
• Ovocitul secundar va primi și
aproape toată citoplasma.
 Ovogeneza

• În urma ovulației ovocitul secundar

este expulzat la suprafața ovarului și
ajunge la nivelul trompei uterine.
• Meioza II se va finaliza doar în
condițiile fecundării ovocitului,
rezultând și al doilea corp polar,
ambii având un număr haploid de
cromozomi simpli, 22 + X.
• În lipsa fecundației ovocitul
degenerează în aproximativ 24 de
ore.
 Ovogeneza
• Ovulul este cea mai mare celulă din
corpul omenesc, diametru de
aproximativ 150-200 microni, cu un
număr haploid de cromozomi, 22 +X.
• De la interior spre exterior va
prezenta :
• - ovolema
• - zona pellucida
• -coroana radiată
• Conține citoplasma și nucleul
 Ciclul menstrual

• Are loc lunar la 28 de

zile, alternativ într-un
ovar sau celălalt, în
mod normal este
spontană și de regulă la
om este uniovulară,
adică se pune în
libertate un singur ovul.
 Ciclul menstrual

• Ciclul menstrual poate fi anovulator –

întâlnit în primii ani după apariția
ciclului menstrual și înainte de
menopauză și ovulator care are mai
multe faze:
• - faza foliculară sau faza proliferativă
începe la finalul menstruației și ține
până la ovulație (aproximativ 10 zile).
• În această perioadă estrogenii sunt
dominanți iar sub acțiunea lor stratul
funcțional al endometrului se
îngroașă de la 1 mm până la 3-5 mm.
 Ciclul menstrual

• - faza luteală sau faza secretorie

începe imediat după ovulație,
durează aproximativ 13 zile și
secreția de progesteron este
dominantă.
• Endometrul continuă să crească
în grosime până la 6-7 mm.
 Ciclul menstrual
• - faza ischemică sau faza
premenstruală durează
maximum 24 de ore și constă
într-o vasodilatație sanguină
urmată rapid de vasoconstricție
și ischemie endometrială, stratul
funcțional fiind gata de
eliminare.
 Ciclul menstrual
• - faza menstruală – are loc
eliminarea stratului
funcțional al endometrului
și durează aproximativ 4
zile
Ciclul menstrual
• Ciclul menstrual apare la
pubertate, iar prima menstruație
se numește menarhă.
• Lipsa menstruației se numește
amenoree.
• Perioada în care femeia nu mai
are ciclu menstrual se numește
climacteriu, iar momentul în
care începe această perioadă se
numește menopauză.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Ovocitul expulzat de către ovar în momentul ovulaţiei este recuperat
de către fimbriile trompei uterine şi transportat spre lumenul
acesteia.
• Fecundaţia, concepţia sau fertilizarea, adică procesul de fuzionare a
gametului masculin cu cel feminin, are loc la nivelul regiunii ampulare
a trompei uterine.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Spermatozoizii ajunşi în căile
genitale feminine pot supravieţui
câteva zile şi doar un număr mic
ajunge la nivelul colului uterin.
• De aici ajung la nivelul trompei în
aproximativ 7 ore, după care devin
imobili.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Pentru a avea posibilitatea de a
fecunda ovocitul, spermatozoidul
parcurge două procese - capacitaţia
şi reacţia acrozomială.
• Capacitaţia reprezintă acomodarea şi
activarea spermiei şi se realizează la
nivelul trompei, putând astfel să
străbată corona radiata
• Reacţia acrozomială se produce după
ataşarea spermiei la nivelul zonei
pellucida, prin eliberarea la acest
nivel a unor enzime proteolitice.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Etapele procesului de fertilizare
cuprind trei faze:
• - traversarea coronei radiata
• - traversarea zonei pellucida
• - penetrarea ovolemei.
Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Nucleul spermiei îşi măreşte
volumul devenind pronucleu
masculin şi va fuziona cu
pronucleul feminin formând
nucleul zigotului.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de
dezvoltare
• Prin fecundaţie :
• - se va reface numărul
diploid de cromozomi,
jumătate materni şi
jumătate paterni
• - se va stabili sexul genetic
al noului individ
• - se iniţia procesul de clivare
Perioada
preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Clivarea, fisiunea sau
segmentarea constă într-o serie
de diviziuni mitotice prin care se
formează blastomere.
• După trei diviziuni se ajunge la
stadiul de morulă, care conţine
16 celule.
• Prin fenomenul de compactare,
morula are forma sferică.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Blastomerele centrale sunt mai
mari, numite macromere şi
formează masa celulară internă,
iar cele periferice sunt mai mici,
numite micromere şi formează
masa celulară externă.
• Când morula ajunge în cavitatea
uterină, în centrul ei se va forma
o cavitate, numită blastocel.
 Perioada preembrionară
• Prima săptămână de dezvoltare
• Embrionul în acest stadiu se va numi
blasctocist unilaminar.
• Celelulele masei celulare interne vor
forma embrioblastul din care se va
dezvolta embrionul, fiind aşezate la un pol.
• La polul opus se vor găsi celulele masei
celulare externe din care se va forma
trofoblastul din care se vor dezvolta
anexele fetale.
• La sfârşitul primei săptămâni debutează
procesul de implantare sau de nidare .
 Perioada preembrionară

• A doua săptămână de dezvoltare

• În cursul acestei săptămâni se
finalizează procesul de implantare,
blastocistul devenind bilaminar.
• Nidaţia sau implantarea începe
în ziua a 6-a şi durează 6 zile.
• Endometrul aflat în faza
secretorie, va suferi reacţia
deciduală şi se va transforma în
deciduă.
• Implantaţia este invazivă şi de tip
interstiţial.
• În ziua a 8-a blastocistul este
parţial implantat.
 Perioada preembrionară

• A doua săptămână de dezvoltare

• Trofoblastul se va diferenţia în
două straturi: un strat intern -
citotrofoblastul şi un strat extern
– sinciţiotrofoblastul.
• Embrioblastul la rândul lui se va
diferenţia în stratul epiblastic
adiacent cavităţii amniotice şi
stratul hipoblastic adiacent
cavităţii blastocistului şi apoi
sacului vitelin primitiv.
 Perioada preembrionară
• A doua săptămână de dezvoltare
• Stratul epiblastic și hipoblastic
formează împreună un disc
aplatizat.
• În interiorul epiblastului apare
cavitatea amniotică, celulele care o
tapetează purtând denumirea de
amnioblaști.
 Perioada preembrionară

• A doua săptămână de dezvoltare

• Implantarea continuă spre
profunzimea endometrului și
dezvoltarea trofoblastului este
rapidă, apărând lacune la nivelul
sincițiului.
• Capilarele endometrului sunt
dilatate și poartă denumirea de
sinusoide.
• Pe măsură ce trofoblastul erodează
un număr tot mai mare de sinusoide,
sângele matern va trece prin
lacunele trofoblastice și astfel se
formează circulația utero-placentară.
 Perioada
preembrionară
• A doua săptămână de
dezvoltare
• La polul opus al embrionului
apare o membrană care
tapetează citotrofoblastul la
interior, numită membrana
exocelomică.
• Această membrană tapetează
cavitatea exocelomică sau
sacul vitelin primitiv.
 Perioada preembrionară
• A doua săptămână de dezvoltare
• Din hipoblast se vor forma celule
care vor delimita o nouă cavitate
în interiorul cavității exocelomice,
numită sac vitelin secundar sau
definitiv.
• Acesta este cu dimensiuni mult
mai mici decât sacul vitelin
primitiv.
 Perioada preembrionară

• A doua săptămână de dezvoltare

• Cavitatea celomică extraembrionară crește în dimensiuni și se va numi cavitate
corionică.
• Mezodermul care tapetează suprafața internă a citotrofoblastului se va numi
placă corionică.
 Perioada preembrionară

• A doua săptămână de
dezvoltare
• Mezodermul extraembrionar va
pătrunde în cavitatea corionică
doar la nivelul pediculului de
fixație.
• Pedicolul de fixație sau pedicolul
de conexiune face legătura
dintre discul embrionar și corion
și se va transforma ulterior în
cordon ombilical.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de
dezvoltare
• Evenimentul central al celei
de-a treia săptămâni de
sarcină este gastrulația.
• Gastrulația reprezintă
procesul de formare a celor
trei straturi germinative ale
embrionului: ectodermul,
mezodermul și endodermul
 Perioada preembrionară

• A treia săptămână de dezvoltare

• In ziua a 15-a, la nivelul epiblastului apare linia primitivă, cu o așezare mediană.
În câteva zile aceasta se alungește, având aproximativ jumătate din lungimea
discului embrionar, și totodată se invaginează formând șanțul primitiv.
•
 P e rio ad ap re e m b rio n ară

• A treia săptămână de dezvoltare

• În porțiunea cranială acest șanț prezintă o proeminență numită nodul primitiv
înconjurat de o zonă mai adîncită numită foseta primitivă.
• Pe măsură ce invaginarea continuă de la nivelul epiblastului vor migra spre
interior celule care vor disloca hipoblastul, formând endodermul definitiv.
Perioada preembrionară
• A treia săptămână de dezvoltare
• Tot de la nivelul epiblastului vor
migra celule care se vor interpune
între epiblast și endodermul
definitiv formând mezodermul
intraembrionar.
 Perioada preembrionară

• A treia săptămână de dezvoltare

• După ce s-a definitivat formarea
endodermului și mezodermului
intraembrionar, epiblastul
restant se transformă în
ectoderm, care la rândul său se
diferențiază în placa neurală și
ectodermul de suprafață.
• În urma procesului de
gastrulație, epiblastul va fi deci
precursorul tuturor celor trei
straturi germinative.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de dezvoltare
• Spre sfârșitul săptămânii a treia vor aparea două mici invaginări, una la capătul
cranial iar cealaltă la capătul caudal al discului embrionar, formând două
membrane bilaminare numite, membrana orofaringiană cea situată cranial, și
membrana cloacală, cea situată caudal.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de dezvoltare
• Aceste membrane vor suferi un fenomen de liză și vor da naștere
orificiului de deschidere la nivelul cavității orale a tubului digestiv și
respectiv a deschiderii anale și a tracturilor urinare și genitale.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de dezvoltare
• Tot în săptămâna a treia se va
forma și notocordul.
• Notocordul se localizează sub
tubul neural și are rol de schelet
axial primitiv.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de
dezvoltare
• In decursul gastrulației are loc și
inducția neurală.
• Nodul primitiv induce
transformarea ectodermului în
placă neurală și mai departe a
acesteia în șanț neural.
• Neurulația va continua în
perioada embrionară.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de dezvoltare
• Trofoblastul va suferi și el
modificări în timpul celei de a
treia săptămâni.
• La începutul acestei săptămâni
sunt formate vilozitățile primare.
În această perioadă celule
mezodermice extraembrionare
pătrund în zona centrală și vor
forma vilozitatea secundară.
 Perioada preembrionară
• A treia săptămână de dezvoltare
• Spre sfârșitul acestei săptămâni celulele mezodermice din centrul
vilozității se diferențiază și formează vase de sânge, formând sistemul
capilar vilos.
• Astfel apare vilozitatea terțiară sau vilozitatea definitivă.