Conf. dr.

Carmen Angelescu
1. Conceptul de consultanţă
2. Istoricul şi evoluţia activităţii de consultanţă
agricolă pe plan mondial
3. Importanţa consultanţei
4. Necesitatea consultanţei agricole
5. Principiile consultanţei agricole

2
 Conceptul de consultanţă
Termenul de consultanţă provine de la latinescul
„consultare“, din care a derivat în franceză termenul de
„consulter“, care înseamnă a întreba, a cere părerea sau
un sfat, dar şi a lua avizul unei persoane autorizate
sau a te sfătui cu cineva.

De-a lungul timpului, s-au conturat mai multe definiţii ale

consultanţei, fără ca acestea să se cristalizeze într-un
concept care să întrunească unanimitatea.

3
Consultanţa reprezintă o formă de a acorda ajutor cu
privire la conţinutul, desfăşurarea şi structura unei
activităţi.

Consultanţa mai reprezintă un serviciu profesional de

consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat de către
specialişti sau organizaţii autorizate, având ca scop
sprijinirea persoanelor interesate de un anumit domeniu,
pentru rezolvarea unor probleme sau atingerea unor
obiective.

Consultanţa mai poate reprezinta o profesie in sine,

care a apărut din necesitatea de a se asigura asistenţă de
specialitate (tehnică, tehnologică, economică, managerială,
juridică sau cu caracter social) celor care activează in
anumite domenii, în vederea eficientizării activităţii
acestora.
4
Consultanţa poate constitui la un moment dat o metodă
de lucru, care poate fi folosită pentru rezolvarea problemelor
care apar în desfășurarea unei activități sau pentru a fi atinse
anumite obiective.

Pentru obţinerea statutului de consultant, mai mult ca în

cazul altor profesii, este nevoie de înalt profesionalism,
obţinut prin pregătire profesională, specializare,
autoinstruire şi experienţă practică.

Consultanţa presupune desfăşurarea unor activităţi de tip:

5
corectiv, prin care se urmăreşte ameliorarea unei situaţii
ce se înrăutăţeşte sau este pe cale de a se înrăutăţi;

informativ, prin care cei care solicită acest serviciu obţin

informaţii într-un domeniu care le este mai puţin familiar;

progresiv, care vizează creşterea performanţelor faţă de

un nivel de referinţă;

creativ, când se solicită crearea unor situaţii noi, cu

caracter inovator.

6
În diferite limbi, termenul de consultanţă se traduce astfel:
extension, advisory work, counselling, consultation, în
limba engleză (britanică şi americană);
beratung, în limba germană;
vulgarisation, animation, în limba franceză;
extension, în limba spaniolă;
assistenza tecnica, divulgazione, în limba italiană;
voorlichting, în limba olandeză;
oplysning, în limba daneză;
extensao, în limba portugheză.

7
Consultanţa foloseşte comunicarea ca instrument de
introducere a unor schimbări în comportamentul şi atitudinea
persoanelor sau organizațiilor.

Efectul este cel scontat numai în cazul în care schimbările

urmărite au loc voluntar, acestea depinzând de bunăvoinţa
solicitanților de a se lăsa convinşi şi de a conştientiza că
serviciul de consultanţă serveşte propriilor lor interese.

 Indiferent de modul cum este privită şi receptată consultanţa,

este unanim acceptat pe plan mondial faptul că fără acest tip
de serviciu este greu să se obţină performanţă şi eficienţă
in anumite domenii.

8
DEFINITIE:
Consultanța este o activitate care își propune să
optimizeze resursele organizațiilor din sectorul public și
privat și, în același timp, să le îmbunătățească eficiența
proceselor, trainingul, selecția și integrarea resurselor
umane și tehnologice, în conformitate cu nevoile specifice
ale activității economice respective, în scopul obținerii unei
valori adăugate cât mai mari.

9
 Istoricul şi evoluţia activităţii de consultanţă
agricolă pe plan mondial
 Activitatea de extensie agricolă are o istorie îndelungată, deşi în mare parte
neînregistrată.

 Ea a constituit o forţă importantă pentru dezvoltarea şi evoluţia agriculturii,

fiind creată şi recreată, adaptată şi dezvoltată de-a lungul secolelor.

 Evoluţia sa se extinde pe o perioadă de aproape patru mii de ani, deşi formele

sale moderne sunt, în mare parte, un produs al ultimelor două secole.

 Astăzi, organizaţiile şi personalul angajate în extensia agricolă întreprind o

gamă diversă de acţiuni, în scopul creşterii şi îmbunătăţirii abilităţilor
fermierilor în a adopta practici care să fie în concordanţă cu condiţiile şi
nevoile mereu în schimbare ale societăţii.

10
 Diseminarea informaţiilor relevante şi a sfaturilor pentru fermieri are,
totuşi, o istorie mult mai lungă şi variată, încă înainte de apariţia
formelor moderne de extensie agricolă din secolul nouăsprezece.

 Primul exemplu cunoscut a fost în Mesopotamia în jurul anului 1800

ÎC. Arheologii au dezgropat tăbliţe din lut din acea perioadă pe care
erau înscrise sfaturi privind irigarea culturilor şi stârpirea şobolanilor
– importante pentru înlăturarea oricăror posibile pierderi de
venit din impozitele percepute de la fermieri.

 Unele hieroglife de pe coloanele egiptene oferă de asemenea sfaturi

privind evitarea pierderii culturilor sau a vieţii, în timpul revărsării
Nilului.

 Un progres important l-au reprezentat scrierile agricole.

11
Deşi s-au păstrat puţine, primele au fost scrise în timpul
civilizaţiilor Greciei antice şi feniciene, dar câteva dintre acestea
au fost adaptate de scriitorii romani.

În aproximativ aceeaşi perioadă, în China imperială, au început

formele primordiale de promovare şi diseminare a informaţiilor
agricole.

Îmbunătăţirea producţiei de către proprietarii de terenuri şi

chiriaşii acestora a preocupat încă de atunci statul, deoarece din
secolul VI ÎC şi până astăzi, la baza veniturilor sale au stat
impozitele pe terenuri.

12
Începuturile serviciilor moderne de extensie agricolă
 Primul serviciu de extensie agricolă de tip modern a apărut ca rezultat
al unei crize.

 Criza a fost cauzată de răspândirea manei cartofului în Europa anului

1845. În Irlanda, efectele acesteia au fost şi mai grave deoarece dieta
populaţiei predominante de la ţară se baza pe cartofi. Această criză a
durat până în 1851.

 Contele de Clarendon - noul vicerege britanic - a scris o scrisoare

preşedintelui Societăţii regale de modernizare a agriculturii din Irlanda.

 Această scrisoare, cu rol de directivă oficială, a forţat Societatea să

numească conferenţiari itineranţi care să călătorească în districtele
cele mai defavorizate pentru a informa micii fermieri şi a-i învăţa, cu
cuvinte simple, cum să-şi îmbunătăţească culturile şi cum să cultive
rădăcinoase mai nutritive decât cartofii.
13
 În patru ani de existenţă, programul a fost finanţat, aproximativ
jumătate din costul său total, de către proprietarii de terenuri şi din
donaţiile caritabile, restul provenind din fonduri controlate de
guvern.

 Foametea cartofului a făcut de asemenea ca la Württemberg, în Bavaria,

să se ia în considerare ideea angajării de consultanţi agricoli
itineranţi. De la mijlocul anilor 1850 au început să fie numiţi profesori
agricoli itineranţi, sub auspiciile societăţilor agricole.

 În mod normal profesorii agricoli itineranţi petreceau jumătate din an,

vara, călătorind în districte, discutând, prezentând şi oferind sfaturi
fermierilor, iar în cealaltă jumătate de an, educau fii fermierilor la şcolile
agricole de iarnă.

 Deşi oficial făceau parte din asociaţiile agricole, activitatea acestora era
în toate cazurile sprijinită puternic cu fonduri de la stat, iar
14
consultanţa era gratuită pentru fermieri.
 La sfârşitul secolului nouăsprezece, sistemele de extensie agricolă,
modelate în mare parte după cel german, s-au răspândit în
Danemarca, Olanda, Italia, Elveția, Rusia, Franța etc.

 Dezvoltarea şi organizarea activităţii de extensie agricolă nu a fost

limitată doar la ţările din zona temperată.

 În diferite moduri, ea a început să se dezvolte şi în zonele tropicale, în

special în teritoriile coloniale. Puterile coloniale europene priveau
teritoriile lor de peste mări ca pe o sursă de produse agricole tropicale.

 În timpul ultimului sfert al secolului trecut, activitatea serviciilor de

extensie s-a diversificat foarte mult. În ţările mai puţin dezvoltate,
aceste servicii rămân în continuare concentrate pe producţia agricolă,
dar bineînţeles că se implică şi în direcţia influenţării sau sprijinirii
micilor fermieri cu resurse limitate.
15
În timp, asociate cu metodele de producţie intensivă, au apărut
şi multe aspecte şi probleme legate de deteriorarea mediului
şi bunăstarea animalelor.

Astfel, acestea au devenit aspecte importante ale activităţii de

extensie, adăugând o puternică dimensiune socială acestui
domeniu de activitate.

Ca o concluzie a celor prezentate se poate spune că

trecerea timpului a adus schimbări multiple în
organizarea, funcţiile, strategiile şi abordările legate de
extensia agricolă, făcând ca aceasta să fie indispensabilă
desfăşurării unei activităţi eficiente, în concordanţă cu
tehnologiile moderne, în agricultură.

16
 Importanţa consultanţei
Importanţa consultanţei rezultă din faptul că aceasta
asigură:
 furnizarea de date şi informaţii;

 furnizarea de sfaturi şi soluţii de rezolvare a problemelor

cu care se confruntă persoanele sau organizațiile
solicitante;

 transferarea rezultatelor cercetării ştiinţifice;

 transferarea noilor tehnologii de producţie;

17
popularizarea noutăţilor din diferite domenii;

acordarea de asistenţă tehnică de specialitate în scopul

susținerii intreprinzătorilor de a identifica, analiza şi rezolva
problemele cu care se confruntă, precum şi pentru atingerea
anumitor obiective;

editarea, multiplicarea şi distribuirea de reviste, ziare,

cărţi, broşuri, pliante, filme şi alte materiale
audiovizuale, cu teme de interes pentru anumite domenii;

18
realizarea de cursuri de instruire şi perfecţionare,
destinate diferitelor categorii profesionale din diferite
domenii;

crearea de deprinderi practice;

motivarea pentru iniţierea unei acţiuni sau

activităţi.

19
 Activitatea consultantului începe, de cele mai multe ori, de la o situaţie
considerată a fi nesatisfăcătoare sau posibil de a fi îmbunătăţită.

 În general, persoanele sau organizațiile recurg la serviciul de

consultanţă dacă simt nevoia unui ajutor în rezolvarea diferitelor
probleme cu care se confruntă.

 În afară de consilierea privind problemele de natură tehnică şi

tehnologică a producţiei, valorificarea productiei, procurarea şi
folosirea unor factori de producţie, consultanţa trebuie să vizeze şi
anumite probleme socio-economice.
Exemplu: posibilităţile de creştere a veniturilor anumitor categorii de
personal, posibilităţile de pregătire profesională sau perfecţionare etc.

20
 Necesitatea consultanţei agricole
Necesitatea consultanţei este determinată de:

Nivelul scăzut al pregătirii profesionale a

producătorilor agricoli
 Mulţi agricultori nu au cunoştinţe şi informaţii de specialitate, iar cei
care au o pregătire agricolă de bază se pot confrunta cu situaţii dificile
care necesită informaţii, metode şi tehnici speciale, pe care aceştia nu
le cunosc şi în care consultantul este expert.

 De exemplu: diagnosticarea şi combaterea unor agenţi patogeni sau

dăunători, întocmirea unui studiu de fezabilitate sau a unui plan de
afaceri pentru obţinerea unor credite etc.

21
Nevoia reîmprospătării cunoştinţelor profesionale ale
specialiştilor din domeniu.
 Activitatea din agricultură este supusă şi ea, ca de altfel toate
activităţile pe care le desfăşoară omul, schimbărilor şi proceselor de
transformare.

 În permanenţă apar noutăţi, se schimbă tehnologiile de producţie,

apar noi inputuri etc.

 Ca atare, şi specialiştii din agricultură au nevoie de o permanentă

actualizare a cunoştinţelor şi chiar a aptitudinilor (de exemplu,
utilizarea calculatoarelor în procesul de informatizare a
managementului exploataţiilor agricole, interpretarea rezultatelor
unor analize chimice, utilizarea de noi echipamente şi instalaţii
agricole etc).
22
Necesitatea obţinerii unui punct de vedere
imparţial.
 Chiar şi cei mai buni manageri sau producători agricoli pot fi
influenţaţi de implicarea lor personală în activitate pe care o
desfăşoară. Astfel, aceştia nu pot „vedea“ o problemă în adevărata ei
lumină, afectând, astfel, fezabilitatea soluţiilor pe care le propun.

 Consultantul, fiind independent de client (de agricultor), poate oferi

un punct de vedere imparţial, uneori cu caracter original, care
reprezintă un avantaj pentru agricultor.

 De asemenea, există un bun obicei al unor manageri ca înaintea luării

unor decizii importante să se sfătuiască cu diverşi consultanţi pentru
a testa valabilitatea deciziilor respective.

23
Necesitatea justificării unei decizii sau acţiuni.
 Adesea, o parte dintre managerii agricoli, înaintea demarării unor
acţiuni cu caracter strategic sau cu implicaţii economice majore,
apelează la consultanţi.

 Aceştia analizează conţinutul deciziilor şi întocmesc rapoarte ce

susţin, dacă este cazul, în faţa şefilor, acţionarilor sau
subalternilor, oportunitatea acestora.

 De asemenea, în cazul unor decizii din trecut, pot apărea

controverse, iar managerii, pentru a se justifica, pot aduce ca
argumente părerile sau rapoartele consultanţilor.

24
Rapoarte ale consultanţilor pot fi solicitate şi de unele
instituţii bancare sau financiare, atunci când se solicită
credite sau facilităţi fiscale.

În toate situaţiile menţionate, rapoartele consultanţilor

trebuie să aibă un caracter imparţial, fără să fie
influenţate, în nici un fel, de conţinutul deciziilor
managerilor.

25
Necesitatea popularizării rezultatelor cercetării
ştiinţifice.
 De cele mai multe ori, din păcate, rezultatele cercetărilor ştiinţifice
care se fac la nivelul institutelor şi staţiunilor de cercetare sau la
nivelul instituţiilor de învăţământ superior nu ajung la
producătorii agricoli, care ar trebui să fie beneficiarii finali.

 Aceasta se datorează pe de o parte unei diseminări reduse a acestor

rezultate iar, pe de altă parte, inexistenţei unor servicii specializate
în popularizarea şi diseminarea rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.

 În aceste condiţii, serviciul de consultanţă agricolă se constituie ca

o verigă de legătură între cercetarea agricolă şi practica
agricolă.

26
Necesitatea apelării la serviciul de consultanţă în
anumite perioade de timp.
 Unii manageri sau alte categorii de personal dispun de competenţa
şi experienţa necesară pentru rezolvarea unor probleme dar,
datorită lipsei de timp, sunt obligaţi să apeleze la serviciul de
consultanţă pentru rezolvarea lor.

 Consultanţii pot rezolva aceste probleme la timp şi cu mai mult

profesionalism.

Necesitatea popularizării noilor reglementări şi

norme.
 Prin activitatea de consultanţă agricolă se popularizează noile acte
normative, noile reglementări şi norme, noile reguli de producţie,
stocare şi comercializare a producţiei agricole etc.
27
Necesitatea rezolvării unor probleme nou
apărute.
În desfășurarea activității pot apărea noi probleme generate de
mediul natural, economic, social sau politic.

Aceste probleme noi, cum ar fi: apariţia unor noi boli,

problematica accesării unor fonduri, problematica plăţilor
directe, necesitatea asocierii şi cooperării pentru procurarea de
inputuri sau valorificarea produselor agricole, necesită o
intervenţie specială din partea serviciilor de consultanţă.

28
Necesitatea de a învăţa din consultanţă.
În conceptul modern de consultanţă, o componentă
importantă a activităţii consultanţilor este aceea de a-i
învăţa pe solicitanți cum să-și rezolve problemele cu care
se confruntă.

Mulţi manageri sau producători agricoli recurg la

consultanţi, nu neapărat pentru a găsi o soluţie la o
problemă anume, ci pentru a-şi însuşi cunoştinţe şi
deprinderi cu caracter special, astfel încât aceştia să poată
să se descurce singuri în viitor pentru rezolvarea unor
probleme similare.

29
 Principiile consultanţei agricole
Consultanţa îşi desfăşoară activitatea pe baza unor
principii bine definite.
Dintre acestea, cele mai importante sunt următoarele:

1. Competenţă profesională şi specializare în activitatea

de consultanţă.
Prin însuşi conţinutul şi specificul activităţii sale, consultantul
trebuie să aibă competenţă profesională în ceea ce priveşte
domeniul de activitate pentru care acesta oferă consultanţă,
(trebuie să fie un bun profesionist).

30
 Această calitate se dobândeşte prin:
 pregătire profesională (de regulă universitară şi
postuniversitară)
 instruire specializată şi stagii de practică
 pregătire profesională continuă
 autoinformare şi autoperfecţionare.

2. Consultantul trebuie să dispună de independenţă

totală în activitatea sa.
• Consultanţa constituie o activitate ce necesită independenţă
în desfăşurarea sa.

• Aceasta presupune ca persoana care desfăşoară o asemenea

activitate să nu aibă nici un fel de legături de dependenţă faţă
de beneficiarul consultanţei.
31
 De asemenea, consultantul trebuie să aibă posibilitatea de a-şi
forma opinii proprii pe care să le exprime în mod deschis, fără ca
aceasta să-i influenţeze interesele proprii.

 Pentru a-şi asigura poziţia de independenţă faţă de beneficiar,

consultantul:
 nu trebuie să fie influenţat de opiniile politice ale
beneficiarului
 să nu aibă interese economice în structurile organizatorice
ale acestuia
 să fie detaşat afectiv faţă de beneficiarul consultanţei.

 Consultantul trebuie să renunţe la o misiune anume, dacă nu

poate fi obiectiv în îndeplinirea acesteia, din motive sentimentale.

32
3. Activitatea de consultanţă trebuie să aibă un caracter
de consiliere, de recomandare
 Activitatea de consultanţă, prin propunerile sau soluţiile pe care le
avansează, nu trebuie să aibă un caracter imperativ pentru solicitant.

 De fapt, trebuie avut în vedere faptul că...“consultanţa recomandă,

nu comandă”.

 Consultanţii trebuie să aibă un statut de consilieri, aceştia neputându-

şi asuma autoritatea ierarhică în legătură cu deciziile ce urmează a fi
luate de către solicitanți.

 Responsabilitatea consultantului trebuie să se limiteze la calitatea

sfaturilor sau recomandărilor, precum şi a informaţiilor şi ideilor pe
care le avansează solicitantului.

33
4. Activitatea de consultanţă trebuie să aibă un
caracter de confidenţialitate.
 Caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, a
informaţiilor la care are acces şi a soluţiilor sau a propunerilor avansate,
constituie unul dintre principiile importante pe care consultantul
trebuie să le respecte.

 Din aceste considerente, consultanţii au datoria să nu divulge

informaţii despre organizațiile cu care lucrează şi nici să folosească
aceste informaţii pentru a obţine beneficii sau avantaje în interes
propriu, sau în interesul unei terţe părţi.

 Prin conduita lor, consultanţii trebuie să-i convingă pe solicitanți să

aibă încredere în ei, pentru a avea acces la toate informaţiile de care au
nevoie în reuşita misiunii lor.

34
5. Consultantul trebuie să promoveze noul, precum şi
realizările ştiinţifice importante din domeniul în
care-şi desfăşoară activitatea.
 Atunci când recomandă diferite soluţii, consultanţii trebuie să fie la
curent cu rezultatele cercetării privind efectele şi avantajele acestora,
precum şi dacă au fost efectuate încercări în condiţii similare locului
în care urmează a fi aplicate.

 De altfel, consultanţii au obligaţia morală de a se informa în

permanenţă în legătură cu rezultatele cercetării ştiinţifice în
domeniul în care sunt specializaţi.

 Este de dorit şi benefic pentru calitatea soluţiilor pe care le propun,

ca aceştia să întreprindă chiar studii şi cercetări proprii.

35
6. Consultantul trebuie să gândească din punctul
de vedere al solicitantului şi să ia în consideraţie
relaţiile sociale.
 Consultantul trebuie să înţeleagă bine contextul în care
solicitantul îşi desfăşoară activitatea, atât din punct de vedere
economic, cât şi din punct de vedere social, familial, etc.

 Acesta trebuie să identifice forţele inhibitoare şi stimulatoare din

câmpul de acţiune al solicitantului şi să înţeleagă percepţia
subiectivă a acestuia asupra problemei cu care se confruntă şi
pentru care solicită ajutor din partea consultantului.

36