Pronumele este o parte de vorbire flexibil, prezent n majoritatea limbilor, care ine locul unui substantiv atunci cnd

participanii la dialog cunosc sau neleg din context obiectul sau persoana numit de acesta. Pronumele este o clas de cuvinte eterogen; uneori pronumele adaug informaii suplimentare despre substantivul nlocuit: respectul vorbitorului, identitatea obiectului numit cu un altul, absena obiectului etc.

n limba romn pronumele se clasific dup cum urmeaz.Clas Cu forme personale Pronume personal eu, voi, el, dnsul

Exemple

Pronume personal de politee dumneavoastr, dumneata, dumnealui Pronume reflexiv Pronume posesiv Pronume de ntrire Fr forme personale Pronume demonstrativ acesta, sta, aceea, acelai Pronume interogativ cine, ce, care, ct se, sine, i (ai) mei, (al) su, (a) sa nsumi, niv

Pronume relativcare, ceea ce, cine Pronume nehotrt Pronume negativ unul, unii, cineva, altul, oricare, vreunul nimeni, nimic

Observaie. n funcie de context, o parte din exemplele indicate pot aparine unei clase de pronume sau alteia, ori pot fi chiar alte pri de vorbire. De exemplu care poate fi pronume interogativ sau relativ, iar ce poate fi att pronume (relativ sau interogativ) ct i adjectiv, conjuncie, adverb sau interjecie.

Alte limbi pot avea o alt clasificare a substantivelor, cu clase n plus sau n minus fa de cele din acest tabel. De exemplu n unele limbi (ca de exemplu n englez) lipsesc pronumele de politee, iar alte limbi (de exemplu japoneza) pot s nu aib deloc pronume propriu-zise.

n gramatica limbii romne numeralele formeaz o parte de vorbire separat, dei n cadrul propoziiei aceste cuvinte pot juca un rol similar cu cel al adjectivelor, substantivelor i pronumelor. De exemplu n propoziia Tu ai trei mere, iar eu am numai dou cuvntul dou nseamn dou mere, deci conine i sensul exprimat de substantivul mere, astfel comportndu-se ca un pronume; n alte limbi (de pild n englez) ntr-o astfel de situaie cuvntul dou este considerat pronume.