CUPRINS Introducere 3 1. Cadrul general privind reforma administratiei publice 4 1.1. Capacitatea administrativa si reforma administratiei publice 4 1.2.

Utilizarea sondajului statistic n analiza caracteristicilor procesului de implementare a reformei n administratia publica 5 1.3. Caracteristici generale ale procesului de reforma 6 1.3.1. Perceptia procesului de reforma a administratiei publice 1.3.2. Perceptia actorilor implicati n procesul de reforma 1.3.3. Introducerea instrumentelor moderne la nivelul administratiei publice 6 9 11 1.4. Procesul de integrare europeana din perspectiva administratiei publice 14 2. Reforma functiei publice 17 2.1. Recrutarea si selectia functionarilor publici 19 2.2. Motivarea functionarilor publici 22 2.3. Perfectionarea functionarilor publici 24 2.4. Evaluarea performantelor 26 2.5. Conduita functionarilor publici 28 2.6. Stabilitatea n functia publica, relatiile cu sistemul politic 30 2.7. Comunicarea, stilul de conducere si creativitatea 32 2.8. Responsabilitati n procesul de reforma a functiei publice. 33 3. Reforma administratiei publice locale 35 3.1. Definirea conceptului de descentralizare 35 3.2. Stadiul actual al descentralizarii 39 3.3. Riscurile procesului de reforma 44 3.3.1. Implicatiile coruptiei asupra activitatilor economice 46 3.3.2. Coruptia la nivelul administratiei publice 47 4. Concluzii si recomandari 52 Bibliografie

Cadrul general privind reforma administratiei publice Pe plan mondial tendinta ultimilor douazeci de ani este cea a globalizarii si dezvoltarii intense a sistemelor sociale. n acest nou context statele nationale sunt puse ntr-o pozitie cu totul noua, n care institutiile si sistemele administrative trebuie sa fie flexibile pentru a se adaptata acestor transformari. n noul context geopolitic administratia publica centrala si locala au devenit factori definitorii n competitivitatea economica a unei tari sau regiuni economice. Pentru Romnia procesul de transformari din administratia publica capata noi dimensiuni. Astfel, acestea trebuie sa raspunda noilor schimbari din economia mondiala, dar n egala masura si noilor cerinte ale procesului de integrare n structurile Uniunii Europene. Reforma administratiei publice implica modificari de substanta ale componentelor sale majore, att la nivelul administratiei publice centrale ct si al administratiei publice locale si a serviciile publice n general. Pe de alta parte, dezvoltarea democratiei reclama instituirea unei noi relatii ntre cetateni si administratie, cresterea si ntarirea rolului autoritatilor si reconsiderarea parteneriatului cu societatea civila si alesii locali. Capacitatea administrativa si reforma administratiei publice Adesea, discutiile despre reforma administratiei publice din Romnia dau nastere unor confuzii referitoare la sensul acestei expresii. Concret, reforma nseamna mai mult dect mbunatatirea capacitatii administrative. Pe scurt, raspunsul este ca acestea sunt doua concepte diferite despre organizarea sectorului public. Totusi, ele sunt corelate functional. Reforma administratiei publice este un concept larg, care include toate aspectele organizarii sectorului public, printre care se remarca: arhitectura generala a ministerelor si agentiilor, organizatiile si institutiile de la nivel local, sistemele, structurile, procesele, motivatiile, precum si modul de supraveghere a acestora si de adaptare periodica a sistemului. Pe de o parte, administratia se refera la modul n care este autorizata formal, ordonata si organizata coordonarea activitatilor din sectorul public, iar pe de alta parte, capacitatea administrativa care este o evaluare a functionarii structurii ierarhice a personalului din serviciile publice, fiind deci doar unul dintre elementele reformei administratiei publice. Cu toate acestea, capacitatea administrativa este esentiala pentru reforma si pentru functionarea statului, dar, asa cum am aratat, este doar o parte a acestei viziuni complexe si, n sine, nu poate asigura rezultatele asteptate de la o administratie moderna. De fapt, simpla crestere a capacitatii administrative poate fi un impediment n obtinerea rezultatelor, pentru ca depinde partial de modul n care este organizata si realizata, dar si de modul de ncadrare cu personal si de atitudinea acestora referitoare la realizarea atributiilor lor. Pentru sustinerea procesului de transformare a administratiei publice, n acord cu cerintele procesului de reforma din acest domeniu este nevoie de un ansamblu coerent de masuri ce trebuie ntreprinse ntr-o perioada bine delimitata, n domeniul functiei publice, care urmareste crearea unui corp profesionist de functionari publici, stabil si neutru din punct de vedere politic, n domeniul administratiei publice locale prin continuarea procesului de descentralizare/deconcentrare a serviciilor publice si cel al administratiei publice centrale prin mbunatatirea procesului de formulare a politicilor publice. Pentru a combina ierarhia administrativa clasica cu managementul modern, creativ si orientat spre rezultate intr-o organizare unitara a sectorului public, trebuie sa modificam arhitectura generala a sistemului, diversele forme ale contractului de munca din sectorul public, rolurile si functiile agentiilor, reproiectarea sistemelor si proceselor decizionale interne, modurile si 2

nivelurile participarii si incluziunii sociale n luarea deciziilor si implementarea politicilor, sistemele de stabilire a obiectivelor, masurarea performantelor, alocarea resurselor, asumarea raspunderii, supravegherea si controlul, etc. Reforma administratiei publice include toate aspectele organizarii statului si fiecare dintre acestea trebuie verificate, testate si, daca este necesar, ajustate, pentru a obtine cea mai potrivita combinare a structurii ierarhice si capacitatii administrative cu eficacitatea si eficienta manageriala si capacitatea de a obtine rezultate si performante. nsa, problema managementului este una esentiala, reprezinta un test-cheie si acopera toate celelalte aspecte deoarece schimba ntregul potential al statului si, intr-o lume competitiva, tarile trebuie sa urmeze tendinta globala cat mai repede pentru a nu iesi din competitie. Pentru sustinerea unui proces consistent si coerent de reforma, la nivelul sistemului, consideram ca este necesara existenta unei retele stabile de promovare a schimbarii alcatuita din principalii actori ai procesului. In practica, reteaua de reforma si poate demara activitatea prin a ncerca sa dezvolte capacitatile de management, si sa gaseasca solutia pentru inserarea acestor capacitati n ierarhiile existente ale statului. Pas cu pas, acest proces identifica tipul de probleme pe care celelalte tari au trebuit sa le rezolve si n fiecare etapa acestea vor deveni noile preocupari ale reformei administratiei publice. In acest fel, reforma se va dezvolta n timp, animata de nevoia combinarii ierarhiei si managementului intr-un sistem unitar. ntelegerea tipurilor de probleme cu care s-au confruntat si pe care le-au rezolvat celelalte tari n acest proces va scurta ciclul de nvatare pentru Romnia. Caracteristici generale ale procesului de reforma Un aspect important al reformei administratiei publice l constituie managementul reformei n procesul de aplicare a acesteia. Un risc important n realizarea reformei administratiei publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, ramnnd astfel putin timp pentru a cauta noi solutii la disfunctionalitatile aparute. n consecinta, pentru ca reforma administratiei publice sa aiba succes este necesar ca un numar mare de grupuri tinta, (n particular persoane cheie de la nivele de conducere si decizie) sa-si exprime sprijinul si angajamentul n recunoasterea necesitatii schimbarilor si n implementarea acestor schimbari. Pe baza modelului dezvoltarii integrate a organizatiilor, se pot identifica patru factori de blocaj n implementarea reformei: o strategici - complexitatea decizionala; o structurali - birocratia specifica oricarui sistem, mijloace umane si financiare limitate, dimensiunea si complexitatea; o culturali - teama de risc, traditia continuitatii, schimbarea mentalitatii; o comportamentali - absenta stimulentelor individuale, nentelegerea obiectivelor finale, demotivare si frustrari, comportamentele de asteptare. Perceptia procesului de reforma a administratiei publice Procesul de reforma a administratiei publice, att la nivelul aparatului tehnic, ct si la nivelul alesilor locali este perceput ca un proces care nu a adus nca transformarile asteptate. Astfel, jumatate dintre primari au o opinie nefavorabila cu privire la schimbarile din administratia publica, n timp ce 36.4% dintre modernizatori considera ca administratia publica este supusa unui proces de reformare ntr-o mica masura. Mai mult, ntre cei doi actori importanti ai

procesului de reforma, modernizatorii din prefecturi si consilii judetene si primarii localitatilor, exista diferente semnificative n perceperea acestuia. Reprezentantii retelei de modernizatori au o perceptie mult mai pozitiva asupra procesului n raport cu cea a primarilor avnd n vedere implicarea mai intensa a acestora n actiunile de reforma ntreprinse. Reforma functiei publice Nu exista un acquis comunitar n ceea cepriveste administratia sau functia publica. Tratatul Uniunii Europene precizeaza ca libertatea de circulatie a persoanelor nu se aplica ncadrarii n serviciul public, ceea ce nseamna ca statele membre sunt libere sa decida asupra legislatiei nationale aplicabile n acest domeniu. Aceeasi dispozitie este reluata de altfel si n Tratatul de instituire a unei Constitutii pentru Europa (art. III 133, par. 4). Cu toate acestea, Uniunea Europeana insista pe ntarirea capacitatii administrative care este considerata a sta la baza unei mai bune absorbiri a fondurilor comunitare. ntarirea acestei capacitati nu poate fi conceputa fara o functionare eficienta a administratiei publice, att n statele membre, ct si n cele candidate, iar o asemenea functionare presupune adaptarea continua a acestui sector prin strategii de lunga durata si prin mbunatatirea cadrului legislativ. Este motivul pentru care Strategia actualizata a Guvernului Romniei privind accelerarea reformei n administratia publica a fost adoptata la cererea si cu sprijinul organismelor comunitare. Poate cea mai buna dovada a acestei legaturi indirecte ntre cerinta transpunerii acquis-ului comunitar n legislatia romneasca, pe de o parte si reforma administratiei si functiei publice, pe de alta parte, este faptul ca Raportul din 2004 al Comisiei Europene privind progresele Romniei pe calea aderarii2 face referiri substantiale la masurile de reforma ntreprinse n domeniul reformei din aceste sectoare, fara a face referire la vreun act comunitar pe care Romnia ar trebui sa l implementeze n legislatia romneasca. Se fac n schimb referiri la Strategie si se precizeaza ca aceasta reprezinta o buna baza pentru viitoare reforme si trebuie acordata prioritate implementarii ei. Institutiile responsabile pentru reforma functiei publice sunt: o ANFP - pentru managementul functiei publice; o Institutul National de Administratie - pentru formarea continua a functionarilor publici. Pe lnga Institutul National de Administratie, n prezent, formarea continua este asigurata de centrele regionale, facultati si centre de formare continua din nvatamntul superior, scoli si centre de formare apartinnd ministerelor si altor institutii publice centrale, precum si de organizatii neguvernamentale si institutii private. Ca urmare a monitorizarii procesului de implementare a legislatiei din domeniul functiei publice si al formarii continue a functionarilor publici, dar si a evolutiei managementului functiei publice si formarii continue la nivel european, s-au constatat unele probleme n dezvoltarea functiei publice din tara noastra. S-au identificat att probleme de ordin legislativ, ct si unele probleme privind gestionarea functiei publice. Acestea au impus, n anul 2003, modificarea cadrului legislativ si ntarirea rolului Agentiei Nationale a Functionarilor Publici. Prin Legea nr.161/2003 a fost mbunatatit regimul juridic al incompatibilitatilor si al conflictului de interese, aplicabil functionarilor publici. De asemenea, au fost adoptate acte normative care completeaza legislatia (organizarea carierei, organizarea comisiilor de disciplina si paritare, dosarul profesional, codul de conduita al functionarilor publici, etc.). Acest proces de dezvoltare institutionala si legislativa privind functia publica a continuat.

Functia publica a fost n atentia proceselor de reforma derulate, dar nu s-a conturat o strategie de reforma dedicata exclusiv functiei publice, care sa vizeze toate aspectele acestui domeniu, prin care sa se constientizeze ca deciziile materializate n acte normative se pot pune n practica doar daca exista corpul de profesionisti, stabil si neutru din punct de vedere politic. Acest aspect s-a materializat n inexistenta unei reglementari integrate pentru managementul resurselor umane din administratia publica. 1.Recrutarea si selectia functionarilor publici n contextul acestui studiu, trebuie sa precizam ca recrutarea personalului reprezinta procesul de cautare, de localizare, de identificare si atragere a candidatilor potentiali din care urmeaza sa fie alesi, prin selectie, candidatii capabili care, n cele din urma, prezinta caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerintelor posturilor vacante actuale si viitoare3. Aceste precizari sunt necesare ntru-ct legislatia n vigoare face confuzii n utilizarea acestor termeni. n administratia publica, adesea, problema nu este pe cine sa alegem pentru ocuparea unui post vacant, ci de unde si cum sa atragem un numar ct mai mare de candidati competitivi si motivati din care sa selectam persoanele necesare. Astfel, administratia trebuie sa stabileasca si sa identifice cai de atragere a potentialilor candidati, care dovedesc reale aptitudini si motivare pentru o cariera de functionar public. De asemenea, trebuie identificate cai eficiente de selectie, de alegere a candidatilor potriviti, care corespund cel mai bine cerintelor posturilor vacante. Administratia publica din Romnia trebuie sa-si orienteze procesele de recrutare si selectie a personalului spre un sistem formal-normativ, n dauna celui real-uman. n formularea obiectivelor de reforma privind recrutarea si selectia personalului din administratia publica s-a pornit de la constatarea ca nu se asigura pe deplin corectitudinea acestor procese, personalul angrenat nu este specializat si nu sunt utilizati indicatori de performanta. De asemenea, exista o puternica influenta a sistemului politic si sunt foarte multe concursuri organizate la nivelul administratiei publice n dauna unui concurs national. Astfel, personalul angrenat n gestiunea resurselor umane nu poseda ntotdeauna suficiente cunostinte pentru a identifica acei candidati cu adevarat pregatiti, limitndu-se doar la utilizarea instrumentelor de recrutare si selectie imperativ impuse prin legislatie. n ceea ce priveste recrutarea personalului remarcam ca sunt utilizate relativ putine surse de informare a potentialilor candidati, existnd o evidenta problema de transparenta, sunt utilizati putini intermediari n asigurarea publicitatii posturilor vacante, unul dintre ei ANFP, nu a reusit nca sa centralizeze si sa publice functiile vacante pe pagina web, paginile web ale diferitelor institutii publice sunt destul de putin utilizate n vederea asigurarii unei publicitati adecvate, sunt putin utilizate parteneriate cu institutii de formare/ perfectionare. n materie de selectie a personalului se pune nca un accent destul de mare pe memorarea de fapte, idei etc., aspect dovedit de bibliografiile de concurs formate exclusiv din acte normative si de numarul mare de subiecte de concurs ce presupun redarea unor paragrafe, articole din legislatie. De asemenea, sunt putin utilizate studiile de caz, exercitiile practice si cele care urmaresc sa identifice competentele si abilitatile candidatilor si foarte rar n evaluarea finala exista un echilibru ntre cunostintele de specialitate, abilitati, competente, trasaturi de caracter, acest fapt datorndu-se si inexistentei procedurilor unitare de recrutare si selectie. Externalizarea procesului de recrutare poate fi o solutie viabila n viitorul apropiat. Externalizarea poate avea n vedere formarea unor comisii nationale de concurs, compuse din specialisti n domeniul recrutarii si selectiei personalului, personalitati recunoscute, asa cum este cazul 5

recrutarii naltilor functionari publici. De asemenea, consideram ca s-ar putea apela la firme specializate n recrutarea si selectia personalului.. De asemenea, este necesara limitarea accesului la functiile publice a unor categorii de pensionari si proceduri speciale pentru selectia naltilor functionari publici. O mentiune speciala trebuie facuta n ceea ce priveste recrutarea si selectia ocupantilor functiilor de manageri publici. Ocuparea acestor functii doar de catre anumite categorii de absolventi ai unor programe de formare este foarte limitativa si ncalca principiul enuntat privind accesul egalitar la ocuparea functiilor publice. n ceea ce priveste recrutarea si selectia viitorilor prefecti, functionari publici, constatam ca actualul cadru legal nu este n masura sa asigure stabilitatea si continuitatea n fata schimbarilor politice. n concluzie, recrutarea si selectia personalului n administratia publica din Romnia trebuie profund restructurate, astfel nct sa se asigure promovarea neutralitatii politice a functionarilor publici si cresterea transparentei procesului. 2.Motivarea functionarilor publici Motivatia ca proces psihologic, reprezinta ansamblul de factori dinamici care determina conduita unui individ5. Oamenii pot avea motive diferite n abordarea unui anume tip de comportament; personalitatea, conditiile sociale, experienta, influentele grupului sau alti factori pot avea impact asupra motivatiei. n ceea ce priveste administratia publica, de prea putine ori se constientizeaza faptul ca aceasta este n competitie cu sectorul privat n identificarea si mentinerea unui personal calificat, astfel ca si importanta acordata motivarii functionarilor publici este destul de nensemnata, reducndu-se de cele mai multe ori la abordarea salarizarii si a drepturilor materiale n general. Legislatia n domeniu abordeaza n primul rnd drepturile functionarilor publici, ca si baza a motivarii: dreptul la opinie, dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau n aplicarea Statutului functionarului public si care l vizeaza n mod direct, dreptul de asociere sindicala, dreptul la greva, dreptul la salariu etc. Constatnd ca exista un nivel scazut de salarizare pentru functionarii publici, ca lipsesc instrumente de motivare alternative, nu exista transparenta cu privire la veniturile salariale ale unor categorii de functionari publici, precum si inexistenta unor compensatii care sa asigure un trai decent, elemente ce conduc la cresterea numarului cazurilor de coruptie, la crearea unei imagini negative a corpului functionarilor publici, s-a propus drept obiectiv crearea si implementarea unui sistem unitar de salarizare. Daca n materie de salarizare lucrurile nu au evoluat si datorita unor restrictii bugetare sau impuse de organisme internationale, restructurarea din perspectiva numarului de angajati publici a fost rar adusa n discutie si mai rar pusa n aplicare. Foarte putine reglementari au vizat acest aspect n sensul dimensionarii numarului de angajati n raport cu obiectivele fiecarei entitati publice. Din pacate, se constata ca unele functii publice nu si justifica existenta. Pe de alta parte, managerii din sectorul public, asociaza cel mai frecvent motivarea cu recompensele banesti si materiale, fapt explicabil si prin competentele manageriale inadecvate. Motivarea se poate realiza printr-o serie de elemente care tin nsa de cunostintele managerilor n domeniu, fapt ce impune o reforma a functiilor de conducere si o selectie a acestora si pe baza abilitatilor manageriale. Pe de alta parte este importanta inovarea n materie de motivare si o noua atitudine a managerilor fata de colaboratori. Astfel, se pot utiliza ca alternative de motivare: 6

o aprecierea, politetea, atentia acordata muncii, informarea echipei, elemente ce tin de relatiile dintre oameni ce nu pot fi reglementate; o implicarea n munca ce are n vedere repartizarea sarcinilor si realizarea unui echilibru ntre angajati; o conditiile de munca; o competitia n realizarea sarcinilor.(managerii din sectorul public sunt n fata unui paradox: trebuie sa si motiveze colaboratorii fara a avea la ndemna mijloace materiale si financiare, astfel ca se impune cu att mai mult utilizarea unor forme alternative de motivare. n acest sens este necesara crearea si implementarea unui sistem unitar de salarizare a functionarilor publici motivant, simplu si transparent care sa reflecte importanta si rezultatele activitatii depuse si sa permita atragerea si mentinerea functionarilor publici competenti. Pentru crearea unui sistem de salarizare unitar sunt necesare: elaborarea unei metodologii de evaluare a posturilor si evaluarea propriu- zisa a acestora) o elaborarea mai multor optiuni privind sistemul de salarizare si estimarea costurilor financiare, mpreuna cu Ministerul Finantelor Publice si cu consultarea partenerilor de dialog social; o finalizarea proiectului legii cadru privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici; o implementarea legii privind sistemul unitar de salarizare a functionarilor publici, astfel nct, n mod gradual, pna n 2007 sa creasca gradul de atractivitate a carierei n functia publica; o colaborarea n proiectarea promovarii rapide si a sistemului de plata lund n considerare modelul dezvoltat prin programul Schema Tinerilor Profesionisti pentru ntarirea functiei publice la cel mai nalt nivel. 3.Perfectionarea functionarilor publici Perfectionarea resurselor umane reprezinta un ansamblu de procese prin care, n urma parcurgerii unor programe specializate, angajatii si mbogatesc aptitudini, cunostinte, deprinderi, comportamente si tehnici de lucru n care au deja o calificare de baza, n vederea realizarii la un nivel superior a obiectivelor si sarcinilor ce le revin. Deci prin perfectionare este vizata mbunatatirea capacitatii profesionale deja existente. Desi perfectionarea reprezinta un drept si o obligatie a functionarilor publici, n prezent, administratia publica din Romnia se confrunta cu unele constrngeri, cele mai importante fiind insuficienta resurselor n paralel cu o crestere si o diversificare permanenta a cerintelor cetatenilor si a mediului economic si social. n acest moment, responsabilitatea principala cu privire la perfectionarea functionarilor publici revine Institutului National de Administratie si celor opt centre regionale coordonate de catre acesta. n contextul unor resurse financiare limitate, absentei unei retele structurate a furnizorilor de formare n domeniul administratiei publice, absentei relatiei directe ntre formarea functionarilor publici si dezvoltarea carierei si absentei unui sistem extern de monitorizare si evaluare a calitatii procesului de formare, s-a stabilit drept obiectiv strategic consolidarea capacitatii Institutului National de Administratie n vederea asigurarii implementarii componentelor strategice ale formarii continue a functionarilor publici. n prezent, trebuie sa remarcam amploarea programelor 7

de perfectionare destinate functionarilor publici si eforturile depuse n acest sens de sistemul institutional national si regional. Cu toate acestea trebuie precizat ca, n opinia noastra, resursele destinate perfectionarii nu sunt utilizate cu maxima eficienta, deoarece: o nu exista un sistem coerent si expertiza necesara pentru identificarea exacta a necesarului de perfectionare pentru fiecare institutie publica. Criteriile frecvent utilizate n acest moment sunt rotatia si relatia informala cu conducatorii institutiei; o nu se fac evaluari ale rezultatelor obtinute n urma participarii la programme de perfectionare; o cursurile de perfectionare de scurta durata se finalizeaza cu acordarea diplomelor de participare ceea ce conduce la lipsa de implicare a cursantilor; o calitatea prelegerilor, seminarilor de perfectionare si a conditiilor de desfasurare lasa de dorit datorita inexistentei unor standarde n domeniu; o implicarea limitata a institutiilor de nvatamnt n programele de perfectionare; o capacitatea limitata de perfectionare a centrelor regionale; o inexistenta programelor de perfectionare si dezvoltarea de solutii alternative (sistem elearning de perfectionare) care ar reduce costurile perfectionarii si ar facilita accesul unui numar mai mare de functionari publici. Ca principale modalitati de consolidare a capacitatilor institutionale n vederea asigurarii implementarii componentelor strategice ale formarii continue a functionarilor publici se pot propune: Dezvoltarea mecanismului institutional legat de implementarea, monitorizarea si evaluarea procesului de formare continua,; Dezvoltarea mecanismelor institutionale de corelare ntre actorii formarii continue (incluznd crearea unor standarde unitare, a unor grupuri de lucru tematice ntre experti, precum si organizarea unor evenimente periodice, pentru multiplicarea rezultatelor si diseminarea bunelor practice nsusite prin colaborarea cu partenerii externi); Dezvoltarea capacitatii INA de a asigura realizarea activitatilor de formare continua prevazute, la standarde calitative de nivel european; Dezvoltarea centrelor regionale de formare continua ale administratiei publice locale att din punct de vedere logistic, ct si al resurselor umane; Extinderea retelei de parteneri nationali si internationali. 4.Evaluarea performantelor Evaluarea angajatilor din administratia publica are n vedere: masurarea obiectiva a rezultatelor obtinute n timp de personal; fundamentarea posibilitatilor de promovare a personalului; justificarea unor decizii de redistribuire sau reducere a personalului. n materie de evaluare, constatnd ca nu se parcurge ntreg ciclul formulare de obiective realizare evaluare/masurare, s-a propus generalizarea CAF (cadrul de evaluare a functiilor publice). n acest moment CAF-ul este cunoscut n foarte putine institutii publice si este utilizat n si mai putine. n ceea ce priveste evaluarea performantelor profesionale individuale se reclama subiectivismul acesteia. Desi evaluarea se realizeaza n functie de obiective individuale, n cele mai multe cazuri aceste obiective nu exista, pentru ca nu exista capacitatea de le formula sau nici obiectivele organizatiei nu sunt foarte

clare si cunoscute de tot personalul. Astfel, evaluarea performantelor individuale reprezinta o apreciere subiectiva a superiorului direct, ce se bazeaza n primul rnd pe relatia informala superior-subordonat. Pornind de la aceasta constatare, este necesara includerea elementelor de evaluare externa, prin aprecieri din partea clientilor. De asemenea, trebuie constientizat rolul autoevaluarii ca baza a cresterii performantelor profesionale individuale. 5.Conduita functionarilor publici Atitudinea functionarilor publici, relatiile acestora cu cetatenii si profesionalismul cu care si ndeplinesc atributiile reprezinta repere frecvent aduse n discutie n cadrul proceselor de reforma a administratiei, n ncercarea de a mbunatati imaginea si eficienta acesteia. n materie de conduita, se face adesea apel la coruptia existenta n sistemul administratiei publice, aspect semnalat de numeroase rapoarte internationale sau ale societatii civile din Romnia. Ultimii ani au fost marcati de ncercarea de ameliorare a imaginii administratiei publice, prin cresterea transparentei actului administrativ si luarea unor masuri anticoruptie ferme, vizibile pentru opinia publica. Au existat propuneri privind nfiintarea, ncepnd cu anul 2004, a Observatorului Functiei Publice, format din reprezentanti ai societatii civile, ai institutiilor publice beneficiare, ai sindicatelor si ai partidelor politice, pentru a asigura o transparenta sporita a managementului functiei publice si a independentei corpului functionarilor publici. De asemenea, au existat intentii de a reduce fenomenul coruptiei. Trebuie evidentiate ncercarile ultimilor ani n materie de conduita a functionarilor publici, dar, de asemenea, trebuie sa remarcam ca rezultatele sunt departe de a fi semnificative deoarece nu a existat o abordare sistemica a fenomenului care sa vizeze: 1. angajament politic dorinta si vointa puterii politice de generalizare a unui comportament etic, inclusiv prin puterea exemplului; 2. cadrul legal uneori mult prea general si neclar, permisiv si interpretabil n unele zone, cum ar fi licitatiile, achizitiile, investitiile publice; 3. mecanisme eficiente de tragere la raspundere; 4. coduri de conduita functionale codul de etica este ineficient n acest moment, mai mult este un instrument de control si constrngere la ndemna conducatorilor; 5. mecanisme de socializare profesionala, inclusiv perfectionare nota dominanta n institutiile publice din Romnia o reprezinta teama de a avea initiative, de a avea puncte de vedere, de a comenta, pentru ca pot exista sanctiuni; 6. conditii care sa sprijine actiunea serviciilor publice, inclusiv o atitudine pozitiva a cetatenilor - comportamentul acestora genereaza de foarte multe ori acte de coruptie si sprijin din partea mediului de afaceri; 7. existenta unor organisme de coordonare; 8. o societate civila si o presa active, care sa supravegheze si sa sanctioneze actiunile oficialilor si functionarilor publici. ncalcarea normelor de conduita este strns legata de valoarea umana a celor care activeaza n administratia publica, fiind strns legata de procesele de recrutare si 9

selectie care nu au n vedere aceste aspecte. Reglementarea excesiva a conduitei si impunerea de sanctiuni aspre nu va rezolva niciodata problema conduitei, fiind un domeniu n care ar trebui sa actioneze autocontrolul fiecarui individ. Pe de alta parte, chiar existenta unor norme imperative cu privire la comportament, cum este cazul acum, presupun si existenta unui mecanism de urmarire a modului n care se aplica. 6.Stabilitatea n functia publica, relatiile cu sistemul politic Neutralitatea si impartialitatea sunt principii fundamentale ale functiei publice, n sensul ca ocupantii acestora trebuie sa fie impartiali n rezolvarea problemelor de serviciu. Legislatia trebuie sa creeze cadrul adecvat prin care sa se asigure stabilitatea n functie indiferent de schimbarile de natura politica. Din pacate nsa, schimbarile politice, indiferent de garantiile legale, conduc la numeroase schimbari n rndul functionarilor publici, ndeosebi ocupanti ai functiilor publice de conducere. Desi teoretic este asigurata stabilitatea asistam din patru n patru ani la migrari masive ale functionarilor publici generate de presiuni ale nivelului politic. 7.Comunicarea, stilul de conducere si creativitatea Comunicarea poate fi formalizata, cnd se realizeaza n baza unor norme imperative si neformalizata, bazndu-se pe interactiunile dintre indivizi. n orice organizatie comunicarea este definitorie, fiind strns legata de cultura acelei organizatii. n administratia publica din Romnia, domina comunicarea neformalizata, n multe cazuri si datorita inexistentei unor proceduri si circuite clare ale documentelor. Din pacate, tendinta este de a nlocui comunicarea pe orizontala cu una pe verticala, tip directiva. n ceea ce priveste stilul de conducere asistam la dominarea stilului autoritar, astfel ca apare pertinent obiectivul de a construi o categorie de manageri profesionisti pentru administratia publica, eventual ncadrati pe baza unui contract managerial, astfel nct performanta sa fie elementul cheie n activitatea acestora si nu apartenenta politica. n materie de creativitate, inovare, lucrurile sunt departe de a fi ncurajatoare. Managerii nu ncurajeaza initiativele, angajatii nu doresc sa-si asume responsabilitati noi. Si n aceasta situatie lucrurile sunt legate de calitatile manageriale si cultura organizationala, care, n general, n institutiile publice este una de tip negativ, birocratic. n aceste domenii, legislatia nu are mare efect, pentru ca stilul de conducere sau creativitatea nu pot fi impuse prin acte normative, astfel ca schimbarea este legata n primul rnd de calitatile si cunostintele celor care activeaza n institutiile publice. 8. Responsabilitati n procesul de reforma a functiei publice. Agentia Nationala a Functionarilor Publici (ANFP) are atributii pentru managementul functiei publice, iar Institutul National de Administratie (INA)6 n domeniul perfectionarii resurselor umane. ANFP este condusa de un presedinte cu rang de secretar de stat numit de primul ministru la propunerea ministrului administratiei si internelor (art. 19/alin. 2, Legea nr. 188/19997 Statutul functionarilor publici nu se aplica dect celor aproximativ 100.000 de functionari publici, nu nsa si personalului contractual sau celui cu statut special. ANFP nu gestioneaza totalitatea informatiilor relevante privind salariatii din sectorul public. Aceasta situatie va exista si n continuare, atta vreme ct nu exista o autoritate publica responsabila cu centralizarea datelor privind personalul contractual. Exista necesitatea unei asemenea autoritati care sa aiba atributii asemanatoare ANFP. 10

Ea ar putea sa functioneze pe o perioada de tranzitie, determinata prin efectul legii, la capatul careia sa fie formata o singura institutie: Oficiul National de Gestiune a Resurselor Umane din cadrul Administratiei Publice. - Aceasta institutie este justificata si de urmatoarele consideratii. Ideea care a stat la baza functionarii ANFP potrivit Legii nr. 188/1999 a fost ca aceasta institutie sa colaboreze cu toate compartimentele specializate de resurse umane din cadrul institutiilor publice (art. 22). Ulterior intrarii n vigoare a Statutului functionarilor publici, a aparut Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei n exercitarea demnitatilor publice, a functiilor publice si n mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei9. n practica, prevederile Legii nr. 161/2003 care erau menite sa rationalizeze activitatea din cadrul administratiei publice si sa reduca numarul functiilor de conducere, nu se aplica integral. Un asemenea Oficiu ar avea ca atributie si urmarirea aplicarii prevederilor Legii nr. 161/2003, astfel nct structurile interne de gestionare a resurselor umane din cadrul autoritatilor si institutiilor publice sa fie standardizate, n sensul unui numar compatibil de personal, n acord cu obiectivele institutiei publice. Apreciem ca acordarea unui rol substantial n procesul de reforma Unitatii Centrale pentru Reforma Administratiei Publice reprezinta un pas nainte n ceea ce priveste monitorizarea eficienta a acestui proces. Aceasta Unitate are, dupa cum am aratat, atributii n privinta descentralizarii si deconcentrarii, precum si n ceea ce priveste reforma functiei publice, prin introducerea PMM si a CAF. Aceste atributii ar trebui nsa mai bine delimitate, o optiune de luat n calcul fiind restrngerea lor sau, daca se prefera n continuare ca acestea sa fie exercitate la acest nivel institutional de luare a deciziilor, este absolut necesara ntarirea capacitatii administrative a Unitatii Centrale pentru Reforma Administratiei Publice. 9 M.Of. nr. 279/21.04.2003. 3. Reforma administratiei publice locale 3.1. Definirea conceptului de descentralizare Descentralizarea reprezinta transferul de autoritate si responsabilitati pentru anumite functii publice de la nivelul guvernului central al unei tari la niveluri subnationale de guvernare sau institutii autonome (Rondinelli et al. 1983). n literatura de specialitate descentralizarea este adesea clasificata dupa tipul de responsabilitati transferate si dupa nivelul de autonomie a autoritatilor locale. n acord cu strategia de reforma a administratiei publice agreata de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare n Romnia, este definit prin intermediul a trei elemente majore: - continuarea descentralizarii prin transferul de competente si responsabilitati administrative si financiare, de la nivelul autoritatilor administratiei publice centrale la nivelul autoritatilor locale; - continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilitati n teritoriu functie de necesitatile pe plan local, n cadrul aceleiasi structuri administrative (serviciile deconcentrate functioneaza n subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea); - transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, functie de necesitatile cetatenilor si pentru eficientizarea acestora, n servicii descentralizate n 11

responsabilitatea autoritatilor locale. Dupa responsabilitatile transferate, descentralizarea este mpartita n trei categorii: politica, administrativa si fiscala. Descentralizarea politica implica conferirea ctre cetateni a unei puteri mai mari n procesul de luare a deciziilor, n particular acest lucru ntmplndu-se prin derularea de procese democratice. Dincolo de argumentele care sustin descentralizarea politica este de retinut urmatoarea afirmatie: deciziile luate cu o cat mai mare participare din partea cetatenilor vor fi mai bine fundamentate si mai relevante avnd n vedere diferite interese care se manifesta la nivelul societatii dect acelea luate numai la nivelul autoritatilor politice nationale. Acest concept implica faptul ca, alegerea reprezentantilor pe circumscriptii electorale prin vot, permite cetatenilor sa-i cunoasca mai bine pe cei care ii reprezinta politic si n acelasi timp, permite alesilor sa cunoasca mai bine nevoile si aspiratiile celor care i-au ales (Rondinelli 1999). Succesul descentralizarii politice, n general, depinde de o serie de componente cheie: reforme constitutionale sau statutare, existenta pluralismului politic, ntarirea corpurilor legiuitoare si a unitatilor politice locale. Absenta unora dintre aceste aspecte poate conduce la capturarea sistemului electoral de elite locale care, apoi ar putea dezvolta si implementa politici si actiuni care sa-i favorizeze pe ei sau grupurile care ii sustin. De obicei, descentralizarea politica determina baza aparitiei si dezvoltarii unor numeroase sarcini administrative la nivelul sectorului public. Acest aspect a fost surprins si n raspunsurile obtinute la nivelul esantionului intervievat n cadrul prezentei cercetari. Astfel, n jur de peste 50% dintre respondenti au considerat cronica influenta politicului n administratia publica locala. Descentralizarea administrativa, conform literaturii de specialitate reprezinta transferul de responsabilitati privind planificarea, finantarea si gestionarea unor anumite functii publice de la nivelul guvernului central si al agentiilor sale la unitatile subordonate, autoritati publice semi- autonome sau autoritatilor regionale sau locale (Rondinelli 1999). Diferitele subcategorii de descentralizare administrativa sunt frecvent definite pe baza tipurilor de institutii sau agentii la care responsabilitatile sunt transferate. Deconcentrarea reprezinta cea mai slaba forma de descentralizare care implica transferul de autoritate si responsabilitati de la nivelul ministerelor sau agentiilor la structurile din teritoriu care apartin de acestea. Devolutia genereaza un grad de autonomie mai ridicat si implica transferul de responsabilitati de la nivelul guvernului central la nive luri de guvernare inferioare care au fost mputernicite prin prevederi constitutionale sau statutare. Delegarea implica transferul de responsabilitati de la agentiile centrale la entitati semi-autonome operand independent sau semi-independent de guvern. (Rondinelli et al. 1983; Rondinelli 1999; Brinkerhoff and Leighton 2002). Privatizarea este cteodata privita ca o forma de descentralizare (una proiectata n asa fel nct performante mai nalte privind eficienta stilului de piata pot fi generate prin grade sporite de autonomie si flexibilitate mai mare n luarea deciziilor) si implica transferul de responsabilitati de la guvern la entitati private (Rondinelli 1999, Mills 1994). n cadrul privatizarii, responsabilitatile pot fi transferate chiar la furnizorii de servicii propriu- zisi. 12

n contextul actual al reformei administratiei publice prioritare sunt considerate descentralizarea si deconcentrarea ca parti ale descentralizarii administrative, cu observatia ca descentralizarea este asimilata devolutiei si delegarii. n acelasi context, devolutia n cazul Romniei, nu implica si o eventuala autonomie teritorialadministrativa. Din raspunsurile oferite de primarii localitatilor la ntrebarea de mai sus pot fi formulate urmatoarele concluzii preliminare: Exista o opinie favorabila n ce priveste sustinerea procesului de descentralizare cu avantajele pe care le poate genera; Raspunsurile nefavorabile se nregistreaza n special n cazul localitatilor mici care n acest moment nu beneficiaza de regula de asemenea servicii publice oferite de la nivel central. Potrivit studiilor efectuate de experti straini la nivelul administratiei publice locale exista o frustrare puternica a alesilor locali, care pot afirma, pe buna dreptate, ca descentralizarea nscrisa n textele legale este aplicata ntr-o masura insuficienta si depinde n final de capacitatea alesilor locali de a negocia cu statul, cu riscul politic care decurge din aceasta. Mai mult, n opinia acestor experti, sentimentul de frustrare este ridicat mai ales n colectivitatile sarace care dispun de putine resurse fiscale proprii. ntradevar, dat fiind ca transferurile de la stat depind n principal de resursele din impozitul pe venit si din TVA colectata din teritoriul respectiv, fara un efort semnificativ n ceea ce priveste echilibrarea, multe colectivitati au dificultati foarte mari n a-si finanta competentele de functionare obligatorii si de aceea nu pot genera resurse pentru finantarea investitiilor care sunt, cu toate acestea, necesare. n ceea ce priveste colectivitatile bogate, adica cele care dispun de un potential fiscal nou generat de actuala crestere economica, sunt insuficient incitate sa si mobilizeze potentialul fiscal si prefera sa opereze numeroase deduceri sau renuntari la colectare, facnd apel la stat pentru a-si finanta deficitul. Astfel, expertii Ministerului de Finante au putut sa constate la sfrsitul anului 2003, dar mai ales n 2004, ca din contul global al colectivitatilor sunt degajate excedente importante, chiar n momentul n care numeroase colectivitati se plng, n mod legitim, de lipsa lor de resurse; Descentralizarea fiscala se refera la marirea controlului autoritatilor locale asupra resurselor financiare, fie n termeni de repartizare a cheltuielilor fie a generarii de venituri. Multe din lucrarile de specialitate privind descentralizarea fiscala se concentreaza pe natura transferurilor inter- guvernamentale si pe diferentele privind capacitatea de generare a veniturilor a diferitelor tipuri de autoritati. Un aspect primar n analiza descentralizarii fiscale este reprezentat de o echilibrare corespunzatoare intre autoritate si resursele financiare necesare exercitarii acelei autoritati. Din cercetarea efectuata pe teren, rezulta ca cea mai mare parte (peste 60%) din cei intervievati considera ca pasii facuti pna n prezent n descentralizarea fiscala nu sunt suficienti si n unele cazuri adecvati pentru a sustine o finantare corespunzatoare a serviciilor publice oferite cetatenilor. Conform analizelor efectuate de experti straini si romni In ceea ce priveste descentralizarea si deconcentrarea serviciilor publice, acest proces nu a fost dus pana la capat, n sensul ca nu s-au transferat resursele financiare corespunzatoare si nu s-au stabilit clar competentele transferate si nivelurile de descentralizare (Strategia de reforma a administratiei publice 2004). 3.2. Stadiul actual al descentralizarii 13

Constitutia adoptata n 1991 a fost primul act legislativ al Romniei post comuniste care a recunoscut "autoritatile comunale si orasenesti" "pe baza principiului descentralizarii"(Art 119) drept autoritati administrative autonome(Art. 120/2). Strategia privind accelerarea reformei administratiei publice aprobata n 2001 de Guvernul Romniei a identificat necesitatea descentralizarii anumitor servicii publice n vederea reducerii cheltuielilor si a ntaririi capacitatii manageriale a administratiei publice locale. Cu sprijinul unor donori internationali s-au elaborat o serie de analize sectoriale privind procesul de descentralizare n anumite domenii (ex. asistenta sociala protectia copilului). Cteva aspecte majore privind descentralizarea cum ar fi: rolul asocierilor de unitati teritorial administrative n furnizarea de servicii publice (la nivel de judet, oras, comuna), rolul prefectilor, implicarea autoritatilor locale n procesul decizional, se recomanda a fi solutionate pentru o mai buna gestionare a serviciilor publice la nivel local. In conformitate cu Constitutia revizuita si adoptata n 2003 Administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se ntemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice. n acelasi timp, actul fundamental considera Consiliul Judetean drept "autoritatea administratiei publice pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale si orasenesti, n vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean" (Art. 122/1). Descentralizarea financiara este o componenta importanta a procesului de descentralizare deoarece autoritatile publice locale detin cele mai complete informatii, pe baza carora pot lua decizii mai bine justificate dect organele de specialitate de la nivel central, n legatura cu alocarea resurselor financiare locale. Evident, descentralizarea financiara si administrativa sunt strns corelate. n decursul ultimului deceniu, Romnia a facut pasi importanti n planul descentralizarii financiare. n cadrul acestui proces au putut fi identificate patru cicluri. n primul ciclu (1991-1994)10 au fost initiate schimbari importante n structura si finantarea autoritatilor locale, care au inclus si introducerea sistemului de taxe si impozite locale. n ciclul al doilea al politicii de reforma (1998-2000) s-au facut noi pasi pentru realizarea descentralizarii administrative si financiare. n acest sens, pe baza noii legislatii privind finantele autoritatilor publice locale 11 a crescut nu numai partea din PIB referitoare la bugetele locale, dar si proportia corespunzatoare a cheltuielilor locale din totalul cheltuielilor publice (ntre 1998-2001 procentul din PIB a crescut de la 3,6 la 6,5% si cheltuielile locale au crescut de la 14,4 la 26,6%). n timpul celui de al treilea ciclu (2001 2004) noile legi au adoptat si stabilit noi reguli pentru anumite functii ale autoritatilor locale12, n special privind serviciile/utilitatile publice13. Al patrulea ciclu (2004 pna n prezent) a fost demarat odata cu proiectarea si aprobarea Strategiei actualizate privind accelerarea reformei administratiei publice (H.G. 699/2004). O componenta importanta a acestei strategii este axata pe continuarea procesului de descentralizare si deconcentrare. Prin punerea n aplicare a acestei strategii, a fost elaborat un prim pachet legislativ pentru sustinerea procesului (legea cadru a descentralizarii nr. 339/2004, legea institutiei prefectului nr. 340/2004 si H.G. nr. 2201/2004 privind functionarea si atributiile Comitetului Tehnic Interministerial si a Grupurilor de Lucru pe descentralizare din institutiile implicate). Tendinte de centralizare si de descentralizare au existat n acest interval. 14

Cteva prevederi legale noi au ntarit controlul autoritatilor centrale asupra functiilor autoritatilor locale, n timp ce altele au actionat n directia descentralizarii14. n iulie 2003, o lege noua privind finantele publice locale a abrogat-o pe prima, avnd prevederi corelate cu cele ale Legii Finantelor Publice nr. 500/2002 (armonizata cu prevederile Reglementarilor Consiliului Europei (CEE) nr. 1605/2002) si au crescut procentul din impozitul pe profit aplicat individual (IPP) care se aloca autoritatilor locale 15. Un studiu detaliat al stadiului actual al descentralizarii financiare la nivelul ntregii tari, precum si pe cele mai importante sectoare de activitate (educatie, sanatate, asistenta sociala, ordine si siguranta publica, agricultura, cultura, servicii publice de dezvoltare locala) a fost ntocmit de Uniunea Nationala a Consiliilor Judetene din Romnia si Asociatia Directorilor Economici din cadrul Consiliilor Judetene din Romnia. Pe lnga aspectele pozitive, n derularea procesului de descentralizare au fost nregistrate si o serie de aspecte negative: 10 Legea administratiei publice locale nr. 69/1991, OG nr.15/1992 privind impozitele locale. Legea nr.27/1994 privind impozitele locale 11Au fost facute cteva amendamente la Legea nr.69/1991 si la Legea nr. 189/1998 privind finantele publice locale. 12 Legea nr. 215/2001 privind administratia publica locala 13 De exemplu: Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala, OG nr.86/2001 privind serviciile de transport public local de calatori, OG nr.84/2001 privind serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, OG nr.88/2001 privind serviciile comunitare publice pentru situatii de urgenta, OUG nr. 202/2002 privind gospodarirea integrata a zonei costiere, OG nr. 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale, OG nr. 32/2002 privind serviciile publice de alimentare cu apa si de canalizare, OG nr.71/2002 privind nfiintarea de servicii publice locale pentru administrarea patrimoniului public si privat de interes local. 14 Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 15 OUG nr. 45/2003 privind finantele publice locale Drepturi importante nu au fost acordate autoritatilor APL, ceea ce limiteaza capacitatea acestora de a organiza eficient oferta de servicii (de exemplu dreptul de a stabili preturi pentru aceste servicii16); In unele domenii mecanismele de control direct si deciziile discretionare persista. Exista putine domenii cu reglementari clare si transparente. Acest lucru limiteaza att planificarea si previziunea financiara ct si posibilitatea de a experimenta si de a introduce solutii locale creative pentru a oferi servicii mai eficiente. Indirect, acest aspect limiteaza si capacitatea de absorbtie a fondurilor Uniunii Europene; Autonomia managementului financiar local este limitata de reglementarile privind alocarea veniturilor proprii prin restrictionarea utilizarii transferurilor; Preponderenta alocarilor cu destinatie precisa este un obstacol pentru o 15

eficienta cheltuire a banilor deoarece limiteaza coordonarea si integrarea serviciilor locale; Mecanismele de echilibrare existente nu asigura echitatea sistemului; Transferul incomplet de proprietate este un obstacol n gestionarea efectiva a bunurilor locale; Insuficienta precizare privind garantiile legale si constitutionale legate de autonomia locala; Politici publice insuficient argume ntate si partial implementate nu au putut oferi solutii rationale pentru problemele existente; Preponderenta ordonantelor si legilor emise n procedura de urgenta, n loc de legi emise pe cale ordinara; Autoritatile APL nu au beneficiat n toate cazurile, n avans, de instruire specializata privind gestiunea financiara si managementul serviciilor publice descentralizate; nregistrarea unui decalaj intre competentele decizionale transferate ctre autoritatile locale si resursele alocate n vederea sustinerii acestora (alocarea resurselor locale nu reflecta schimbarile de responsabilitate) . Un proces de descentralizare gestionat defectuos poate conduce la aparitia unei game largi de esecuri ale statului: att "erori prin omisiune", atunci cnd statul nu reuseste sa faca ceva care ar fi mbunatatit performanta economica/administrativa, cat si "erori de actiune", atunci cnd statul desfasoara actiuni care conduc la nrautatirea performantelor economice.17 Nu numai ca aceste erori mpiedica dezvoltarea unei politici semnificative de descentralizare, care ar putea conduce la o oferta de servicii 16 De exemplu: Legea nr. 326/2001 privind serviciile publice de gospodarie comunala, OG nr.86/2001 privind serviciile de transport public local de calatori, OG nr.84/2001 privind serviciile publice comunitare de evidenta a persoanelor, OG nr.88/2001 privind serviciile comunitare publice pentru situatii de urgenta, OUG nr. 202/2002 privind gospodarirea integrata a zonei costiere, OG nr. 21/2002 privind gospodarirea localitatilor urbane si rurale, OG nr. 32/2002 privind serviciile publice de alimentare cu apa si de canalizare, OG nr.71/2002 privind nfiintarea de servicii publice locale pentru administrarea patrimoniului public si privat de interes local. 17 Krueger, Ann. 1990. Esecurile guvernarii n procesul de Dezvoltare, Journal of Economic Perspectives 4 (3): 9locale mai eficiente si echitabile, ci are si efecte negative privind credibilitatea autoritatilor locale. In Raportul de Tara pe 2004 s-a aratat ca, Cel mai important, autoritatile romane au facut eforturi considerabile n vederea dezvoltarii strategiei pentru conducerea procesului de descentralizare intr-o maniera transparenta si stabila. Strategia a fost adoptata n mai 2004 si identifica prioritati clare pentru viitoarea reforma. Este important faptul ca strategia a fost pregatita ca urmare a unei dezbateri publice extinse (intr- un Forum National) cu principalii beneficiari. Oricum, reformele propuse sunt inga n faza incipienta si ar trebui asigurata implementarea acestora. Ar trebui mbunatatita considerabil cooperarea efectiva dintre MAI si MFP pentru a 16

asigura succesul reformei18. Figura 3.5 Cunoasteti vreun serviciu public descentralizat de la nivel central la nivelul colectivitatilor locale n ultimii 4 ani? Din raspunsurile persoanelor intervievate rezulta ca efectele descentralizarii la nivel local nu s-au manifestat intr-o maniera consistenta pna n prezent. Posibile explicatii la aceasta situatie pot fi: Parcurgerea pna n prezent a etapei corespunzatoare dezvoltarii cadrului institutional si legislativ cu efecte concrete n plan local n anii viitori; Lipsa unei descentralizari coerente, nefundamentata corespunzator, fara o asigurare a resurselor necesare si nsotita de o comunicare defectuoasa cu beneficiarii acestui proces; Pna n prezent si probabil si n perioada imediat urmatoare, nu toate unitatile administrativ teritoriale au fost si vor fi implicate, avnd n vedere capacitatea administrativa si manageriala a acestora. Acest fapt este mentionat de asemenea si n Raportul Comisiei Europene pe anul 2004: Majoritatea autoritatilor locale sufera de o capacitate administrativa limitata iar fluctuatia functionarilor publici locali este mare.19; 19 2004, Regular Report on Romanias progress towards accession, p 17. Figura 3.6 n decursul mandatului dumneavoastra ati formulat propuneri care sa sustina procesul de descentralizare? Raspunsurile consemnate la nivelul alesilor locali demonstreaza pe lnga alte cauze si o slaba aplicare a legilor administratiei publice locale si o transparenta redusa n derularea procesului (legile 215/2001 si 54/2003). 3.3. Riscurile procesului de reforma Un aspect important al reformei administratiei publice l constituie managementul reformei n procesul de aplicare a acesteia. Un risc important n realizarea reformei administratiei publice este aglomerarea sarcinilor cotidiene, ramnnd astfe l putin timp pentru a cauta noi solutii la disfunctionalitatile aparute. n consecinta, pentru ca reforma administratiei publice sa aiba succes este necesar ca un numar mare de grupuri tinta, (n particular persoane cheie de la nivele de conducere si decizie) sa-si exprime sprijinul si angajamentul n recunoasterea necesitatii schimbarilor si n implementarea acestor schimbari. Pe baza modelului dezvoltarii integrate a organizatiilor, se pot identifica patru factori de blocaj n implementarea strategiei actualizate: strategici (complexitatea decizionala), structurali (birocratia specifica oricarui sistem, mijloace umane si financiare limitate, dimensiunea si complexitatea), culturali (teama de risc, traditia continuitatii, schimbarea mentalitatii) si comportamentali (absenta stimulentelor individuale, nentelegerea obiectivelor finale, demotivare si frustrari, comportamentele de asteptare). Administratia publica nu poate fi reformata ntr-un timp scurt. Este un proces pe termen lung, care trebuie sa fie implementat de mai multe guverne consecutive, ntr- un mediu dificil, competitiv si n continua schimbare. De aceea, este nevoie de Institutul European din Romnia Studii de impact III 45 obtinerea unui consens n plan politic n ceea ce priveste cerintele necesare realizarii ntregului proces de reforma, prin: - Diseminarea pe scara larga a informatiilor privind reforma si ncurajarea 17

participarii cetatenilor, a societatii civile, a mediului de afaceri, a functionarilor publici la realizarea reformei, printr-un schimb democratic de opinii n legatura cu desfasurarea acestui proces; - Fundamentarea reformei pe baza unei analize profesioniste a stadiului actual, a activitatii si performantelor administratiei publice, precum si pe baza evaluarii periodice a consecintelor activitatilor finalizate; - Folosirea experientelor n domeniul reformei administratiei publice din alte state, n special din statele membre UE si din tarile candidate, mentinnd totodata elementele istorice si culturale ale administratiei publice romnesti; - Abordarea reformei n mod global: nici o schimbare izolata sau partiala nu trebuie realizata, daca nu a fost conceputa ca parte integranta si organica a ntregii strategii de reforma; - Abordarea reformei ca un proces deschis: componentele strategiei de reforma vor fi actualizate si adaptate schimbarilor din mediul extern, dar si transformarii altor componente ale reformei, pentru a folosi n cel mai bun mod experienta acumulata n timpul implementarii; - Stabilirea prioritatilor strategice: pentru fiecare etapa este stabilit un numar limitat de obiective prioritare, asupra carora se va ndrepta ntreaga atentie si pentru care vor fi alocate fondurile necesare. Acestea trebuie sa fie acele schimbari care determina progresul reformei n ansamblul sau si conditioneaza sau influenteaza toate celelalte transforma ri; - Asigurarea continuitatii functionarii administratiei publice, astfel nct aceasta sa si ndeplineasca functiile n timpul reorganizarii, descentralizarii, etc.; - Coordonarea si managementul ntregii reforme dintr-un punct unic, la cel mai nalt nivel al Guvernului, pentru a asigura coerenta implementarii strategiei. Figura 3.7 Considerati ca exista transparenta n implementarea mecanismului de descentralizare? 3.3.1. Implicatiile coruptiei asupra activitatilor economice n ultimii ani, din partea mediului universitar si de cercetare, a organizatiilor internationale (dintre acestea mentionam Fondul Monetar International, Banca Mondiala) a existat un interes sporit pentru estimarea nivelului coruptiei si economiei subterane din fiecare tara. Dintre cele mai importante lucrari din domeniul masurarii nivelului coruptiei din fiecare tara si a implicatiilor acesteia asupra dezvoltarii economice mentionam A. Krueger [1974]20, S. Rose-Ackerman [1975]21, P. Mauro [1995]22, P. Bardhan [1997]23, V. Tanzi [1998]24, Shang-Jin Wei [2001]25 etc. Prin efectele pe care le provoaca, cele doua fenomene determina o diminuare puternica a disponibilitatilor banesti proprii fiecarui stat, precum si o scadere a eficientei valorificarii acestor fonduri. n vederea evaluarii nivelului coruptiei dintr-o tara sunt calculati o serie de indici ai coruptiei26, dintre care, demni de mentionat, sunt urmatorii: Indicele Riscului International de Tara, calculat n cadrul Ghidului Riscului International de Tara (International Country Risk Guide (ICRG), bazat pe opiniile expertilor; indicele 20 Krueger A., The political economy of rent-seeking society, American Economic Review, vol. 64. N0 3, june 1974

18

21 Rose-Ackerman R., The economics of corruption, Journal of Public Economics, n0 5617, June 1975 22 Mauro P.,Corruption and growth, Quarterly Journal of Economics, Vol. 110, n0 3, 1995. 23 Bardhan, P., Corruption and development: a review of issues, Journal of Economic Literature, Vol.35, n0 3, 1997 24 Tanzi, V., Corruption Around the World: Causes, Consequences, Scope and Cures, IMF, 1998. 25 Shang-Jin Wei, Corruption n economic development:grease or sand?, Economic Survey of Europe, n0 2, United Nation, 2001. 26 Shang-Jie Wei, Corruption n Economic Development:Grease or Sand?, Economic Survey of Europe, 2001, n0 2, United Nations. Institutul European din Romnia Studii de impact III 47 coruptiei calculat n cadrul Raportului Competitivitatii Globale (Global Competitiveness Report (GCR)) si al Raportului Dezvoltarii Mondiale (World Development Report (WDR)), bazat pe anchete asupra firmelor sau cetatenilor; indicele perceptiei coruptiei, calculat de Organizatia Transparency International (TI), bazat pe un pol al polilor; indicele coruptiei al carui calcul se bazeaza pe mai multe obiective sau date puternice. Calcularea indicelui coruptiei dintr-o tara se bazeaza raspunsurile oferite de oameni de afaceri straini care detin afaceri n aceasta tara. Dintre indicatorii utilizati n vederea evaluarii nivelului coruptiei demn de mentionat este Transparency International Corruption Index27(TICI). ntre valoarea acestui indicator si Indicele dezvoltarii umane (HDI) exista o dependenta puternica. Pentru tarile dezvoltate se nregistreaza niveluri scazute ale coruptiei, n timp ce pentru tarile slab dezvoltate coruptia este un fenomen generalizat la nivelul ntregii societati. De exemplu, pentru seriile de date a variabilelor TICI si HDI nregistrate n anul 2001 pentru tarile lumii valoarea coeficientului liniar de corelatiei este 0.77. Pentru tarile membre NATO valoarea coeficientului este 0.71. Economia subterana si coruptia au existat n tarile Europei centrale si de est nainte de 1989 sub diverse forme. Ulterior, procesele de tranzitie catre economia de piata au fost nsotite de coruptie si de constituirea si dezvoltarea economiei informale. n Romnia, n anul 2001, aproape 30% din populatie traieste n stare de saracie. n acelasi an, Indicele Coruptiei situeaza aceasta tara n grupul tarilor din estul continentului la nivelul cel mai ridicat al coruptiei. n concluzie, n tarile cele mai sarace, daca economia subterana a permis crearea unui anumit numar de locuri de munca, din dorinta de a mentine o anumita solidaritate si unitate familiala, dezvoltarea lor excesiva reprezinta un real pericol, att pentru economie, ct pentru sistemul politic din aceste tari.28 3.3.2. Coruptia la nivelul administratiei publice Potrivit Comisiei europene In domeniul descentralizarii si al administratiei locale temerile care au existat si n Raportul de Tara de anul trecut ramn valabile. Transferul competentelor ctre autoritatile locale nu s-a realizat n concordanta cu transferul resurselor. Competenta de a spori veniturile locale ramne limitata, legislatia care 19

guverneaza transferurile financiare ctre autoritatile locale nu este transparenta, acordnd consiliilor judetene o puternica functie de control n ceea ce priveste cheltuielile consiliilor locale. Surse complementare de finantare a investitiilor locale (in mod particular a drumurilor si a sistemului de ncalzire) sunt fonduri speciale acordate de administratia publica centrala. Institutiile responsabile cu gestionarea fondurilor publice sunt lipsite de forta la nivel local, iar rapoartele plauzibile realizate cu privire la resursele publice care au deturnate n interesul unor anumite grupuri 27 Pentru explicarea metodologiei de calcul a indicatorului se poate consulta: Lambsdorff Johann Graf, Transparency International Corruption Index, Responding to the Challenges of Corruption, Act of the International Conference, Milan, 19-20 November 1999, p.257-277. 28 Germanangue-Debare, M., Les pieges de leconomie souterraine, Le Courrier de lUNESCO, juin 1996, p. 22Figura 3.8 Considerati coruptia o problema reala a administratiei publice? Pentru aprecierea cauzelor acestui fenomen, pentru cele doua categorii de intervievati, au fost luate n calcul urmatoarele aspecte: Cadrul legal - nca favorizeaza intr-o masura foarte mare posibilitatea aparitiei coruptiei la nivelul institutiilor administratiei publice locale. Aceasta constatare recomanda urgentarea revizuirii legislatiei actuale (legile 215/1998, 213/, 326/, OUG 45/2003, etc.) care guverneaza activitatile administratiei publice locale si care este n acord cu cerintele Uniunii Europene si ale Bancii Mondiale privind reforma administratiei publice locale Sistemul de salarizare reprezinta factorul determinant n aparitia si mentinerea coruptiei n sistem conform opiniei celor intervievati. Acest lucru este mai mult dect evident n conditiile n care nivelul salariilor nu este n concordanta cu responsabilitatile sectorului. n egala masura, acest aspect este generat de lipsa unei strategii durabile privind salarizarea personalului si dezvoltarea unui sistem unitar de salarizare care sa puna n practica prevederile acesteia. Acesti factori ar contribui decisiv la o crestere a motivarii functionarilor publici, atragerea si mentinerea elementelor valoroase si reducerea discrepantelor dintre diferite categorii din cadrul functiei publice si n acelasi timp, ntre sectorul public si cel privat. Moralitatea functionarilor publici reprezinta un aspect cu o pondere ceva mai scazuta n generarea coruptiei fata de alte categorii de factori, nsa nu 29 2004, Regular Report on Romanias progress towards accession, p 17. Institutul European din Romnia Studii de impact III 49 neglijabila. Explicatia acestei situatii de fapt poate fi gasita ntr-o dezvoltare redusa a culturii organizationale si a unei mentalitatii neconforme cerintelor actuale ale societatii si care se nregistreaza la nivelul unei mari mase a angajatilor din administratia publica. S-a constatat o pondere mult mai ridicata a acestui factor n cazul modernizatorilor n raport cu primarii. Acest rezultat poate fi explicat prin pozitia acestora n raportul cu cetatenii (mai directa) fata de factorul decizional. Presiunea din partea mediului economic are de asemenea o pondere nsemnata n generarea coruptiei, nsa sesizata mai accentuat la nivelul primarilor dect la nivelul tehnic de executie, fapt explicat printr-o implicare 20

mai pronuntata pe aceasta dimensiune a nivelului decizional. Presiunea sistemului politic se remarca de asemenea ca un factor determinant. Astfel, aproape 50% dintre respondenti au apreciat ca influenta politicului este mare si foarte mare n aparitia coruptiei. Explicatiile pot fi oferite de o instabilitate pronuntata a functiei publice, n special de conducere, datorata ciclurilor electorale si functionarea clientelismului politic, n special n distributia resurselor financiare la nivel local. Comportamentul cetatenilor are o influenta moderata n comparatie cu ceilalti factori putnd fi considerat mai mult un efect dect o cauza a coruptiei. 4. Concluzii si recomandari Din cercetarea realizata asupra procesului de descentralizare s-au desprins urmatoarele concluzii : Decalajul considerabil existent ntre drept (constitutional si legislatie) si realitatea din teren. Teoretic, Romnia este deja un stat descentralizat. Aducem n acest sens urmatoarele argumente: constitutia garanteaza administrarea libera a colectivitatilor locale si lipsa tutelei ntre diferitele nivele; legile succesive au atribuit judetelor si colectivitatilor locale competente largi n materie de educatie, sanatate, ajutor social, actiune culturala, gestiune a serviciilor publice locale, etc. Realitatea din teren pare ramasa mult n urma, adeseori din motive de ordin financiar. De exemplu, transferurile din TVA care servesc finantarii noilor competente sunt atribuite n mod relativ opac si nu par sa respecte mereu criterii obiective; Efectele descentralizarii la nivel local nu s-au manifestat intr-o maniera consistenta pana- n prezent; Exista o opinie favorabila n ceea ce priveste procesul de descentralizare cu avantajele pe care le poate genera; Inexistenta unei veritabile contabilitati locale de angajament: bugetele anuale ramn indicative si sunt ajustate n cursul anului n functie de veniturile colectate si de platile efective, ceea ce face ca numeroase colectivitati sa faca apel la stat (si n plus la judete) pentru a solicita fonduri suplimentare n caz de necesitate; Serviciilor statului le lipseste vizibilitatea n ceea ce priveste nevoile locale si au tendinta de a da dovada de parcimonie n atribuirea creditelor, care, cu toate acestea, ar trebui sa finanteze automat noile competente. Din aceasta rezulta o frustrare puternica a alesilor locali, care pot afirma, pe buna dreptate, ca descentralizarea nscrisa n textele legale este aplicata ntr-o masura insuficienta si depinde n final de capacitatea alesilor locali de a negocia cu statul, cu riscul politic care decurge din aceasta. Propuneri : Un aspect care pare fundamental este necesitatea de a introduce mai multa transparenta n gestiunea finantelor publice locale si mai multa obiectivitate n relatiile financiare dintre stat si colectivitati. Noul program guvernamental reia de altfel aceste idei, insistnd ndeosebi asupra necesitatii unei dezbateri publice cu privire la pregatirea si executia bugetelor locale; Un alt aspect asupra caruia expertii sunt de acord este necesitatea reconcilierii teoriei si practicii, adica acordarea unei finantari suficiente descentralizarii. Altfel spus, nu este vorba despre reinventarea reformei, ci despre o mai buna aplicare a acesteia, n special prin prghia financiara; 21

Adoptarea strategii de finantare care priveste n acelasi timp cresterea resurselor proprii ale colectivitatilor si alocarile de la stat, nsa n proportii diferite, n functie de potentialul lor fiscal. Exista, ntr-adevar, un anumit numar de colectivitati, n special n zonele urbane, care dispun de un potential fiscal considerabil, rezultat din cresterea economica actuala si din dezvoltarea imobiliara ce rezulta din aceasta; n fine, implementarea unor instrumente tehnice care permit un echilibru bun ntre descentralizare si controlul democratic. Perspectivele anuntate n acest sens de catre noul guvern n materie de publicitate a pregatirii si executiei bugetelor merg pe calea dorita. Pentru eficienta controlului democratic, ar trebui mbunatatita pregatirea bugetelor (prin introducerea distinctiei ntre bugetul de functionare si bugetul de investitii) si prin mbunatatirea tehnicilor de control si de audit, contrapartide inevitabile ale noilor responsabilitati atribuite alesilor; Accentuarea efortului de echilibrare n favoarea colectivitatilor cu un potential fiscal scazut, prin cresterea partii redistribuite din produsul impozitului pe venit; Pentru aplicarea propuse mai sus ar putea fi ntreprinsa o serie de actiuni, n cadrul unui demers progresiv, pe durata a doi ani (2006-2007): n anul 2006 trebuie sa se aplice cadrul institutional elaborat n 2005. Astfel, decizia guvernamentala cu privire la implementarea descentralizarii nu ar trebui sa ridice probleme de ordin politic. Este vorba doar de organizarea lucrului interministerial n colaborare cu asociatiile alesilor locali si cu societatea civila. Crearea unui Comitet National al Finantelor Locale, care sa adune laolalta alesi locali si functionari si care sa fie prezidat de un ales important. Prima sarcina a acestui comitet ar fi definirea caietului de sarcini al unei baze de date referitoare la Finantele Locale, care sa permita pregatirea reformelor datorita obtinerii unor simulari financiare fiabile. In anul 2007 trebuie sa se asigure: a. clarificarea competentelor printr-o noua lege si aplicarea unor compensatii financiare n cel putin doua domenii sectoriale (educatie si ajutor social ). Aceasta clarificare ar reiesi din activitatea realizata n 2006 prin dispozitivul institutional pus n practica, mentionat mai sus; b. Implementarea planului de actiune n vederea mbunatatirii resurselor fiscale ale colectivitatilor care dispun de un potential fiscal ridicat; c. accentuarea efortului de echilibrare n favoarea colectivitatilor cu un potential fiscal scazut, prin cresterea partii redistribuite din produsul impozitului pe venit; d. aplicarea cadrului bugetar si contabil modificat n 2006, cu realizarea mai multor experimente pilot; c. accentuarea efortului de echilibrare n favoarea colectivitatilor cu un potential fiscal scazut, prin cresterea partii redistribuite din produsul impozitului pe venit. n materie de personal din administratia publica, este necesara n primul rnd o noua atitudine care vizeaza pozitionarea acestuia n lista de prioritati ale reformei societatii romnesti. Reforma functiei publice este departe de a fi ncheiata, studiul de fata relevnd o serie de deficiente n managementul functiei publice. Reforma administratiei publice trebuie sa abordeze cu prioritate aceasta resursa esentiala, astfel ca se afla n fata unei provocari importante stabilirea modalitatilor prin care sa identifice si sa dezvolte potentialul creativ al resursei umane. Pentru 22

Institutul European din Romnia Studii de impact III 54 realizarea acestui deziderat este necesara abordarea adecvata a componentelor procesului de gestiune a resurselor umane: recrutare, selectie, ncadrare promovarea meritului si competentei; motivare salariala adecvata, combinata cu alte tipuri de motivare; perfectionare n acord cu nevoile institutionale si personale; evaluarea performantelor obiectiva; conduita n acord cu misiunea administratiei publice; asigurarea stabilitatii n functia publica; crearea unui corp de manageri profesionisti; n materie de recrutare si selectie a personalului, administratia trebuie sa stabileasca si sa identifice cai de atragere a potentialilor candidati, care dovedesc reale aptitudini si motivare pentru o cariera de functionar public. De asemenea, trebuie identificate cai eficiente de selectie, de alegere a candidatilor potriviti, care corespund cel mai bine cerintelor posturilor vacante; Importanta acordata motivarii functionarilor publici este destul de nensemnata, reducndu-se de cele mai multe ori la abordarea salarizarii si a drepturilor materiale n general. Lipsesc instrumente de motivare alternative, nu exista transparenta cu privire la veniturile salariale ale unor categorii de functionari publici. Motivarea se poate realiza printr-o serie de alte elemente care tin nsa de atitudine a managerilor fata de colaboratori. n ceea ce priveste evaluarea performantelor profesionale individuale se reclama subiectivismul acesteia. Desi evaluarea se realizeaza n functie de obiective individuale, n cele mai multe cazuri aceste obiective nu exista, astfel ca este necesara includerea elementelor de evaluare externa. De asemenea, trebuie constientizat rolul autoevaluarii ca baza a cresterii performantelor profesionale individuale. Ultimii ani au fost marcati de ncercarea de ameliorare a imaginii administratiei publice, prin cresterea transparentei actului administrativ si luarea unor masuri anticoruptie ferme, vizibile pentru opinia publica. n ceea ce priveste stilul de conducere asistam la dominarea stilului autoritar, astfel ca apare pertinent obiectivul de a construi o categorie de manageri profesionisti pentru administratia publica, eventual ncadrati pe baza unui contract managerial, astfel nct performanta sa fie elementul cheie n activitatea acestora si nu apartenenta politica. n materie de creativitate, inovare, lucrurile sunt departe de a fi ncurajatoare. Managerii nu ncurajeaza initiativele, angajatii nu doresc sa-si asume responsabilitati noi. Si n aceasta situatie lucrurile sunt legate de calitatile manageriale si cultura organizationala, care, n general, n institutiile publice BIBLIOGRAFIE [1] Alesina A., Perotti R., The Politics of Economic Growth, Harvard University, Cambridge, Working Paper, n0 4341, Cambridge, 1993 [2] Alesina A., Perotti R., Income Distribution. Political Instability and Investment, NBER Working Paper, n0 4486, Cambridge, 1993 [3] Azam J.-P., How to Pay for the peace? Atheoretical Framework with References to African Countries, Public Choice, 83, p. 173-184, 1995 [4] Azam J-P, Risque politique et crossance en Afrique, comunication au congres de lAFSE, Paris, 1995 23

[5] Balls A., Bombing costs prezent allies with hefty bill, Financial Times, 9 avril 1999 [6] Bardhan P., Corruption and development: a review of issues, Journal of Economic Literature, Vol.35, n0 3, 1997 [7] Barro R., Lee J.-W, Losers and Wienners n economic Growth, NBER Working [8] Barro R., J., Economic growth n a cross-section of countries, Quarterly Journal of Economics, vol. 106, p. 407-443, 1991 [9] Besnainou D., Les fonds structurels: quelle aplication aux PECO?, Transition et elargissement, Economie internationale, Nr. 62, 1995 [10] Blanchard O.-J., Fischer S., Lectures on Macroeconomics, MIT Press, 198 [11] Bruno L., Leconomie informelle, La Decouverte, Paris, 1994 [12] Buffotot P., La defense en Europe-Les adaptations de lapres-guerre froide, Edition 1989, Notes et Etudes documentares n0 5064-65, Paris [13] Chevallier A., Lemoine F., Nayman L., LUnion europeenne et sa peripherie. Consequences de lintegration commerciale de lEurope centrale, Revue Economique, N0 6, 1999 [14] Fischer S., Sahay R., Vegh C., A., How far is Eastern Europe from Brussels?, IMF working paper, nr. 98/53, avril. [15] Germanangue-Debare M., Les pieges de leconomie souterraine, Le Courrier de lUNESCO, juin 1996, p. 22-24 [16] Graf L.M J., Transparency International Corruption Index, Responding to the Challenges of Corruption, Act of the International Conference, Milan, 19-20 November 1999, p.257-277. [17] Gupta S., Luiz de Mello, Sharan R., Corruption and military spending, European Journal of Political Economy, vol. 17, 2001, p. 749-777 [18] Gupta D., The Economics of Political Violence, Praeger, New York, 1991 [19] Mauro P., Corruption and growth, Quarterly Journal of Economics,Vol. 110, n0 3, 1995 [20] Mauro P., The Effects of corruption on Growth, Investment, and Government Expenditure, FMI, Washington, 1996 Institutul European din Romnia Studii de impact III 56 [21] Mauro P., La coruption: causes, consequences et recommandations, Finance et developpement, volume 35, no 1, mars 1998. [22] Paul L. Hutchinson, Anne K. LaFond, Monitoring and evaluation of decentralization reforms n developing country health sectors, Tulane University, 2004 [23] Rose-Ackerman R., The economics of corruption, Journal of Public Economics, n0 5617, June 1975 [24] Tanzi V., Corruption Around the World: Causes, Consequences, Scope and Cures, IMF, 1998 [25] Wei Shang-Jie, Corruption n Economic Development:Grease or Sand?, Economic Survey of Europe, 2001, n0 2, United Nations [26] Yost D., NATO Transformed. The Alliancess New Roles n International Security, United States Institute of Peace Press, Washington, DC, 1998 [27] ***. Human Development Report 1990,,2001, Published for UNDP, Oxford University Press, 1990,,2001 24

[28] *** World Development Report 1993, Published for the World Bank, Oxford University Press, 1993 Institutul European din Romnia Studii de impact III

25