Drept procesual penal Anul III Drept zi

Curs nr. 7

Conditiile ce se cer a fi indeplinite pentru exercitarea actiunii civile in procesul penal Pentru exercitarea actiunii civile in cadrul procesului penal se cer a fi indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: Infractiunea trebuie sa produca un prejudiciu material sau moral; Sa existe o legatura de cauzalitate intre infractiunea savarsita si prejudiciul cauzat; Prejudiciul sa fie cert; Prejudiciul sa nu fi fost acoperit; Sa existe o manifestare de vointa din partea celui vatamat in legatura cu desdaunarea lui. Execitarea actiunii civile Dupa declansarea actiunii civile, partea civila o exercita in fata organelor judiciare prin dovedirea prejudiciului suferit si pentru care solicita instantei ca inculpatul sa fie obligat a-l repara. In general, actiunea civila este sustinuta de partea civila care este titularul acesteia. Procurorul potrivit art 18 alin. (1) C.Proc.Pen. poate sustine in fata instantei actiunea civila pornita de persoana vatamata. Actiunea civila se porneste si se exercita din oficiu cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa Procurorul poate sa sustina actiunea civila si concomitent cu actiunea penala. Cand cel vatamat este o persoana fara capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Cand cel vatamat este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa, procurorul cand participa la judecata este obligat sa sustina interesele civile ale acesteia, chiar daca nu este constituita parte civila. Rezolvarea actiunii civile: Ultima etapa a actiunii civile in cadrul procesului penal este cea a solutionarii acesteia de catre instanta penala. In cazul in care ambele actiuni ajung in fata instantei penale, aceasta are obligatia ca prin aceeasi hotarare sa se pronunte si asupra actiunii civile. Rezolvarea actiunii civile in cadrul procesului penal este reglementata de art. 346 C.proc.Pen., text din care rezulta ca instanta penala are la dispozitie una din urmatoarele variante: Instanta admite in tot sau in parte actiunea civila; Instanta respinge actiunea civila; Instanta nu acorda despagubiri civile; Instanta nu solutioneaza actiunea civila. a. Instanta admite in tot sau in parte actiunea civila Daca va constata ca inculpatul a savarsit o dapta penala prin care s-a cauzat partii civile un prejudiciu material sau moral, instanta va admite actiunea civila si va dispune obligarea inculpatului la repararea prejudiciului atunci cand: Pronunta condamnarea inculpatului si constata ca prin infractiune acesta a cauzat un prejudiciu partii civile; Pronunta achitarea inculpatului pentru cazul prevazut in art 10 alin. (1) litera b C.Proc.Pen sau pentru cazul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. e C.Proc.Pen. sau pentru ca lipseste vreunul dintre elementele constitutive ale infractiunii si constata ca prin fapta respectiva inculpatul a cauzat un prejudiciu partii civile (art. 10 alin. (1) lit. d C.Proc.Pen.); Pronunta incetarea procesului penal cand a intervenit amnistia, prescriptia sau decesul faptuitorului, a fost retrasa plangerea prealabila ori partile s-au impacat, s-a dispus inlocuirea raspunderii penale sau exista o cauza de nepedepsire prevazuta de lege (art. 10 alin. (1) lit. h C.Proc.Pen., art. 10 alin. (1) lit. i C.Proc.Pen, art. 10 alin. (1) lit. i1 C.Proc.Pen) si constata ca infractiunea a provocat un prejudiciu partii civile. b. Instanta respinge actiunea civila Cand achitarea a fost pronuntata in baza art. 10 lit. b1 C.Proc.Pen. ori pentru art. 10 lit. d C.Proc.Pen. si constata ca fapta nu a produs vreun prejudiciu va respinge actiunea civila. c. Instanta nu acorda despagubiri civile Potrivit art. 346 alin. (3) C.proc.Pen. nu pot fi acordate despagubiri civile in cazul cand achitarea s-a pronuntat pentru ca fapta imputata nu exista (art. 10 lit. a C.Proc.Pen.) ori nu a fost savarsita de inculpat (art. 10 lit. c C.Proc.Pen.); d. Instanta nu solutioneaza actiunea civila

Drept procesual penal Curs nr. 7 Anul III Drept zi Instanta penala nu solutioneaza actiunea civila atunci cand pronunta achitarea pentru cazul prevazut in art. 10 alin. (1) lit. b C.Proc.Pen. ori cand pronunta incetarea procesului penal pentru vreunul din cazurile prevazute in art. 10 lit. f si lit. j C.Proc.Pen. precum si in caz de retragere a plangerii prealabile. Problema repararii daunelor morale Problema repararii daunelor morale a parcurs urmatoarele etape in dreptul nostru civil: 1. Etapa admiterii repararii banesti a daunelor morale (1865-1952); 2. Etapa interzicerii repararii banesti a daunelor morale (1952-1989); 3. Etapa revenirii la practica repararii banesti a daunelor morale (incepand cu anul 1990). Evolutia acestei problematici a fost una sinuoasa si contradictorie, fapt determinat de evolutia societatii romanesti in ansamblul sau. Cele 2 texte (art. 998 si art. 999 C.Civ.) au constituit si constituie inca fundamentul juridic pentru raspunderea civila indirecta pentru fapta proprie in dreptul civil roman. Reparatiile banesti au condus la consacrarea legislativa a acestei problematici fiind cuprinsa si in sfera de reglementare a Codului Penal de la 1936. Cazurile mai semnificative de duane morale susceptibile de reparare baneasca desprinse din examinarea jurisprudentei traditionale au vizat: Atingerile aduse onoarei; Actele de denuntare calomnioasa; Suprimarea vietii celor apropiati; Leziunile psihice cauzate prin atingerile aduse integritatii corporale; Nerespectarea hotararilor judecatoresti privitoare la incredintarea copiilor; Ruperea logodnei; Concubinajul dolosif; Actele de profanare, etc. In ultima etapa a existat si practica repararii simbolice a daunelor morale in limitarea pretentiilor, spre exemplu la suma de un leu in cauzele civile dar si in constituirea ca parte civila in procesul penal cu aceeasi suma. Aceasta reparare baneasca era simbolica intrucat ea nu rezulta din acel leu simbolic ci din condamnarea in sine a autorului daunei morale, candamnare pe care uneori persoana lezata o considera indestulatoare pentru restabilirea cinstei, onoarei sau reparatiei sale. Competenta in materie penala 1. Notiunea de competenta La infaptuirea actului de justitie isi aduc contributia organele judiciare care, in calitatea lor de subiecti oficiali, realizeaza anumite activitati care incep cu descoperirea infractiunilor, identificarea faptuitorilor, strangerea probelor, administrarea acestora si solutionarea definitiva a cauzelor. Pentru delimitarea acestor atributii se impun anumite reguli, criterii prin care sa se stabileasca activitatile pentru fiecarecategorie de organe judiciare si in cadrul acestor categorii fiecare organ judiciar in parte. Un asemenea criteriu il constituie competenta. In literatura de specialitate s-au dat numeroase definitii caracterizate in general prin aceleasi elemente. Ea a fost definita ca fiind sfera atributiilor pe care le are de indeplinit potrivit legii fiecare catgorie de organe judiciare in cadrul procesului penal sau aptitudinea recunoscuta de lege unui organ judiciar de a indeplini anumite atributii in cadrul procesului penal. Intr-o alta definitie competenta reprezinta capacitatea unui organ de a se ocupa de o anumita cauza penala sau totalitatea cauzelor penale ce i-au fost atribuite prin lege sau o anumita cauza concreta din randul acestora. Determinarea competentei organelor judiciare prezinta o deosebita importanta pentru infaptuirea actului de justitie. Regulile de competenta dau posibilitatea ca dosarele complexe sa fie solutionate de organele judiciare superioare, iar cele cu un grad mai redus de dificultate sa revina organelor judiciare inferioare. 2. Formele competentei In functie de natura si gravitatea faptelor comise, de locul unde au fost savarsite, ori de calitatea pe care o avea faptuitorul se disting urmatoarele forme de competenta: Competenta functionala; 2

Drept procesual penal Curs nr. 7 Anul III Drept zi Competenta materiala; Competenta teritoriala; Competenta personala; Competenta speciala. Aceste categorii de forme de competenta au fost clasificate in literatura de specialitate in fundamentale si subsidiare. Formele fundamentale sunt considerate: competenta functionala, competenta materiala si competenta teritoriala, acestea fiind folosite la stabilirea fiecarui organ judiciar. Formele subsidiare ale competentei sunt: competenta personala si competenta speciala. O forma subsidiara de competenta este si cea exceptionala sau extraordinara. Aceasta forma o intalnim atunci cand apar imprejurari deosebite (razboi, stare de necesitate) si ca urmare anumite organe judiciare au competenta de a solutiona cauzele primite spre rezolvare. De exemplu: prin Decretul Lege nr. 7/1990 au fost infiintate in toate judetele tarii inclusiv in municipiul Bucuresti, tribunale militare extraordinare pentru judecarea actelor de terorism savarsite in timpul evenimentelor din decembrie 1989. In raport cu prevederea constitutionala (art. 126 alin. (2)), conform careia este interzisa infiintarea de instante extraordinare putem spune ca sistemul nostru procesual penal nu mai cunoaste aceasta forma de competenta. 3. Formele fundamentale ale competentei Competenta functionala (ratione ofici). Este acea forma de competenta cu ajutorul careia se determina categoriile de activitati pe care le desfasoara fiecare organ judiciar. Spre exemplu: instantele de judecata din punct de vedere al competentei functionale judeca in prima instanta, in apel si in recurs, precum si cu privire la alte aspecte conexe solutionarii unor cauze penale cum ar fi:cererile de stramutare, conflictele de competenta, abtinerea. Pe criteriul acestei forme de competenta se face distinctie intre organele judiciare. Astfel, judecatoria judeca numai in prima instanta, tribunalul judeca in fond, in apel si in recurs. Cand activitatea este realizata numai de un organ judiciar, spunem ca acel organ judiciar are competenta functionala exclusiva. De exemplu: Inalta Curte de Casatie si Justitie este competenta a judeca cererile de stramutare. Competenta materiala (ratione materiae). Este forma de competenta prin care se stabileste capacitatea unui organ judiciar de a instrumenta anumite cauze penale. Prin aceasta forma de competenta se realizeaza o delimitare in plan vertical intre organele judiciare de grade diferite in functie de obiectul cauzei prin luarea in considerare a gravitatii si complexitatii faptelor penale. In vederea stabilirii competentei materiale a unui organ judiciar se poate recurge la o determinare abstracta a infractiunilor cat si la o determinare concreta a acestora. Spre exemplu: legiuitorul in redactarea Codului de Procedura Penala a recurs la modalitatea determinarii abstracte stabilind prin dispozitiile art. 25 alin. (1) C.proc.Pen. competenta materiala a judecatoriei, in sensul ca acest organ judiciar judeca in prima instanta toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante par printr-o determinare concreta s-a stabilit competenta materiala in prima instanta a tribunalului. Astfel, in art. 27 pct. 1 lit. a C.Proc.Pen. sunt enumerate infractiuni pe care le judeca tribunalul in prima instanta. Nerespectarea dispozitiilor legale referitoare la competenta materiala a organelor judiciare se sanctioneaza cu nulitatea absoluta potrivit art. 197 alin. (2) C.Proc.Pen.. Exceptia de necompatibilitate materiala poate fi invocata de oricare parte, de procuror sau din oficiu pe tot parcursul procesului penal pana la ramanerea definitiva a hotararii. Competenta teritoriala (ratione loci). Este forma de competenta prin intermediul careia se repartizeaza cauzele penale din punct de vedere teritorial pe linie orizontala intre organele judiciare de acelasi grad. Potrivit Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciara in fiecare judet si in municipiul Bucuresti functioneaza judecatorii iar circumscriptiile lor teritoriale se stabilesc prin hotarare de guvern la propunerea Ministerului Justitiei cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii. In fiecare judetl si in municipiul Bucuresti functioneaza un tribunal cu sediul in localotatea de resedinta a judetului. Curtea de Apel isi exercita competenta intr-o circumscriptie care cuprinde mai multe tribunale existand in prezent 15 Curti de Apel. Inalta Curte de Casatie si Justitie are ca raza teritoriala intregul teritoriu al tarii. O reglementare speciala intalnim in cazul sectiilor maritime si fluviale care functioneaza pe langa judecatoriile si tribunalele din Constanta si Galati care solutioneaza cauzele penale privind regimul navigatiei savarsite in raza judetelor Galati si Constanta, marea teritoriala si Dunare pana la mila 64 inclusiv. Sectiile maritime si fluviale Galati au competenta pentru celelalte judete si Dunare de la mila 64 in amonte pana la kilometrul 1075. pentru determinarea competentei teritoriale in sensul stabilirii organelor competente sub aspect teritorial 3

Drept procesual penal Curs nr. 7 Anul III Drept zi sa instrumenteze o cauza se folosesc criterii diferite dupa cum infractiunea care face obiectul cauzei a fost savarsita in tara sau in strainatate. Potrivit art. 30 alin. (1) C.Proc.Pen. competenta dupa teritoriu pentru infratiunile savarsite in tara este determinata de: Locul unde a fost savarsita infractiunea; Locul unde a fost prins faptuitorul; Locul unde locuieste faptuitorul; Locul unde locuieste persoana vatamata. Daca au fost sesizate mai multe organe judiciare stabilirea competentei depinde de momentul sesizarii organelor judiciare. In caz de sesizari simultane precaderea se stabileste in ordinea prevazuta la art. 30 alin. (1) C.proc.Pen. operand asa-numita preferinta legala. Prin locul savarsirii infractiunii se intelege locul unde s-a desfasurat activitatea infractionala in totul sau in parte ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia. Cand niciunul din locurile aratate de art. 30 alin. (1) C.Proc.Pen. nu este cunoscut, competenta revine organului de urmarire penala mai intai sesizat. Pentru infractiunile savarsite in strainatate si care intra sub incidenta legii penale romane, competenta teritoriala a organelor judiciare se stabileste potrivit art. 31 C.Proc.Pen., astfel: De catre instantele civile sau militare in a caror circumscriptie isi are domiciliul sau locuieste faptuitorul; De competenta judecatoriei sectorului 2 faca faptuitorul nu are domiciliul si nici nu locuieste in Romania; Daca fapta nu este de competenta judecatoriei, competenta revine dupa materie si dupa calitatea persoanei, celorlalte instante din municipiul Bucuresti, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. In cazul in care infractiunea a fost savarsita pe o nava ori aeronava romana, competenta revine instantei in a carei raza teritoriala se afla primul port sau aeroport in care ancoreaza nava sau primul loc de aterizare pe teritoriul romanesc, afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta teritoriala este sanctionata cu nulitatea relativa. Exceptia de necompetenta teritoriala poate fi invocata de procuror, de oricare dintre parti sau pusa in discutia partilor numai pana la citirea actului de sesizare in fata primei instante de judecata (art. 39 alin. (2) si (3) C.Proc.Pen.). 4. Formele subsidiare ale competentei Competenta personala (ratione personae) este acea forma de competenta pein intermediul careia se stabilesc organele judiciare care pot solutiona anumite cauze penala in functie de calitatea faptuitorului. Este posibil ca la momentul savarsirii infractiunii, faptuitorului sa aiba calitatea de magistrat, senator, deputat, judecator al Curtii Constitutionale, membru al Curtii de Conturi, militar si alte calitati. Instanta va ramane competenta sa solutioneze cauza chiar daca inculpatul, dupa savarsirea infractiunii, a pierdut aceasta calitate in cazurile in care fapta are legatura cu atributiile de serviciu ale faptuitorului sau s-a dat o hotarare in prima instanta (art. 40 alin. (1) C.Proc.Pen.). Dobandirea calitatii dupa savarsirea infractiunii nu determina schimbarea competentei instantei cu exceptia infractiunilor savarsite de persoanele prevazute in art. 29 pct. 1 C.Proc.Pen., adica de senatori, deputati, membri de guvern, judecatori ai Curtii Constitutionale, etc. Potrivit legii, calitatea de militar atrage competenta persoanal a organelor judiciare militare. Calitatea de organ de cercetare penala al Politiei Judiciare atrage competenta Tribunalului, Curtii de Apel sau a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Parchetelor de pe langa aceste instante. Competenta speciala este acea forma de competenta pe care o au anumite organe judiciare de a rezolva cauze penale privind infractiunile ce aduc atingere unei anumite sfere de relatii sociale sau dintr-o anumita ramura de activitate. In acest sens pot fi mentionate sectiile maritime si fluviale ale organelor judiciare Constanta si Galati care solutioneaza cauzele penale in legatura cu regimul navigatiei maritime si fluviale. Au o competenta speciala si organele de cercetare penala ale Politiei de Frontiera (art. 208 alin. (1) lit. d C.Proc.Pen.). 5. Competenta instantelor judecatoresti a. Consideratii generale Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, puterea judecatoreasca se exercita de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie si de celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, iar art. 2 alin.(2) prevede ca justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie, Curtile de Apel, Tribunale, Tribunale specializate, Instante militare si Judecatorii. Competenta acestor instante este stabilita prin lege. 4

Drept procesual penal Anul III Drept zi

Curs nr. 7

b. Competenta judecatoriei (Art. 25 C.Proc.Pen.) Din punct de vedere al competentei functionale judecatoria judeca in prima instanta toate infractiunile, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Ca prima instanta judecatoria are o competenta materiale generala avand in vedere ca judeca toate infractiunile cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante. Competenta teritoriala a judecatoriei se stabileste potrivit art. 30 si art. 31 C.Proc.Pen.. o competenta speciala o intalnim in cazul sectiilor maritime si fluviale de pe langa Judecatoriile Galati si Constanta potrivit art. 36 din Legea nr. 191/2003 privind infractiunile la regimul transportului naval care a modificat Decretul nr. 203/1974 privind navugatia maritima si fluviala. c. Competenta tribunalului (art. 27 C.Proc.Pen.) Sub aspectul competentei functionale tribunalul judeca potrivit art. 27 C.Proc.Pen. in prima instanta, in apel si in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre judecatoriile din circumscriptia sa. Competenta materiala a tribunalului este determinata in mod concret atat pentru judecarea unor infractiuni cat si in mod abstract in conformitate cu dispozitiile art. 27 pct. 1 lit. a C.Proc.Pen.. d. Competenta Tribunalului militar (art. 26 C.Proc.Pen.) Sub aspectul competentei functionale tribunalul militar are doua categorii de atributii: Judeca in prima instanta anumite categorii de infractiuni; Judeca si solutioneaza si alte cauze anume prevazute de lege Competenta materiala a tribunalului militar se imbina cu competenta personala astfel ca potrivit art. 26 pct. 1 C.Proc.Pen. tribunalul militar judeca in prima instanta infractiunile prevazute in art. 331-352 C.Pen., precum si alte infractiuni savarsite in legatura cu indatoririle de serviciu comise de militari pana la gradul de colonel inclusiv, cu exceptia celor date altor instante. Prin Legea nr. 356/2006 de modificare a Codului de Procedura Penala a fost abrogata dispozitia privind solutionarea cauzelor privind infractiunile prevazute in art. 348-354 C.Pen. savarsite de civili. Din punct de vedere al competentei teritoriale in tara noastra functioneaza 4 tribunale: Bucuresti, Iasi, Cluj, Timisoara. e. Competenta Tribunalului pentru minori si familie (art. 41 alin. (1) din Legea nr. 304/2004) Tribunalele pentru minori si familie, sub aspectul competentei functionale, judeca numai in prima instanta. Din punct de vedere al competentei materiale, tribunalele pentru minori si familie judeca potrivit art. 41 pct. 2 din Legea nr. 304/2004 infractiunile savarsite de minori sau asupra minorilor care sunt in competenta de prima instanta a tribunalului. Cand in aceeasi cauza sunt mai multi inculpati, unul minor si altii majori, si nu este posibila disjungerea, competenta revine tribunalului pentru minori si familie. Spunem ca tribunalele pentru minori au o competenta personala deoarece judeca infractiunile savarsite de minori. Sub aspect teritorial tribunalul pentru minori si familie, ca tribunal specializat, functioneaza la nivelul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti. Potrivit Legii nr. 304/2004 pana la infiintarea tribunalelor pentru minori si familie (01.01.2008) la nivelul tribunalelor functioneaza sectii sau complete specializate. f. Competenta Tribunalului Militar Teritorial (art. 28 C.Proc.Pen.) Sub aspectul competentei sale functionale tribunalul militar teritorial judeca in prima instanta in apel, in recurs si solutioneaza conflictele de competenta dintre tribunalele militare din circumscriptia sa. Competenta materiala a tribunalului militar teritorial se imbina cu competenta personala. Sub aspect teritorial exista in prezent un singur tribunal militar teritorial cu sediul in Bucuresti si cu o competenta pe intreg teritoriul tarii. g. Competenta Curtii de Apel (art. 281 C.Proc.Pen.) Din punct de vedere al competentei functionale, Curtea de Apel judeca in prima instanta, in apel, in recurs si solutioneaza conflictele de competenta ivite intre tribunalele sau intre judecatoriile si tribunalele din circumscriptia sa ori intre judecatoriile din circumscriptia unor tribunale diferite aflate in cricumscriptia sa. Competenta materiala a Curtii de Apel este determinata atat in concret cat si in abstract.

Drept procesual penal Curs nr. 7 Anul III Drept zi Competenta personala este determinata de calitatea faptuitorului judeca infractiunile savarsite de judecatorii de la Judecatorie si tribunale si de procurorii de la parchetele care functioneaza pe langa aceste instanta. Ca instanta de apel judeca apelurile impotriva hotararilor pronuntate in prima instanta de tribunale. Ca instanta de recurs judeca recursurile impotriva hotararilor penale pronuntate de tribunale in apel. Institutii legale de competenta in materie penala Prorogarea de competenta consta in extinderea sau prelungirea competentei unui organ judiciar asupra unei cauze care in mod normal revine altui organ judiciar inferior sau egal in grad. Intr-o alta definitie prorogarea de competenta consta in depasirea limitelor competentei obisnuite a unui organ judiciar penal prin indeplinirea atributiilor sale functionale asupra unei cauze penale care nu apartine competentei sale obisnuite dar in privinta careia a existat o sesizare si o investire regulata. Indiferent de modul in care este definita prorogarea de competenta, ea presupune reunirea cauzelor si rezolvarea acestora impreuna la acelasi organ judiciar. Regulile dupa care se stabileste organul competent sa rezolve cauzele reunite sunt prevazute la art. 35 C.Proc.Pen. Astfel daca prin prorogarea de competenta cauza apartine mai multor instante egale in grad, va ramane competenta sa judece instanta mai intai sesizata. In cazul in care aceste instante nu sunt egale in grad competenta de a judeca revine instantei superioare. Daca una din instante este civila iar cealalta militara competenta va reveni instantei militare. In cazul in care instanta civila este superioara in grad, competenta va reveni instantei militare echivalente in grad cu instanta civila. Daca instanta civila superioara este Inalta Curte de Casatie si Justitie competenta revine acesteia. Conexitatea si indivizibilitatea Conexitatea reprezinta legatura dintre doua sau mai multe infractiuni legatura care pentru o mai buna solutionare a cauzelor impune reunirea acestora la un singur organ judiciar. Cazurile de conexitate sunt prevazute in art. 34 C.Proc.Pen. In cazul indivizibilitatii este vorba fie de o singura infractiune savarsita de mai multe persoane, fie de mai multe infractiuni care au aceeasi sursa cauzala, fie de mai multe fapte care alcatuiesc latura obiectiva a unei singure infractiuni. Situatiile de indivizibilitate sunt prevazute in art. 33 C.Proc.Pen. regula in caz de conexitate sau indivizibilitate este reunirea cauzelor. Momentul pana la care cauzele pot fi reunite art. 37 C.Proc.Pen. prevede ca acestea sunt reunite daca ele se afla in fata primei instante de judecata chiar dupa desfiintarea hotararii cu trimitere de catre instanta de apel sau dupa casarea cu trimitere catre instanta de recurs. Legea prevede ca pot fi reunite cauzele si la instanta de apel precum si la cele de recurs de acelasi grad daca se afla in acelasi stadiu de judecata. Uneori in interesul unei mai bune judecati este posibila ca judecarea unora dintre infratori sau dintre infractiuni sa se faca separat (art. 38 C.Proc.Pen.). Operatia prin care cauzele reunite se despart poarta denumirea de disjungere. Disjungerea poate fi dispusa atat in cursul urmaririi penale cat si in cursul judecatii. Disjungerea nu este posibila in situatiile de indivizibilitate determinate de concursul ideal de infractiuni, de infractiuni continuate complexe sau de obicei. Chestiunile prealabile Pe parcursul procesului penal este posibil ca instanta sa rezolve si unele probleme de natura extra-penala care pot influenta solutia in cauza respectiva. Chestiunile prealabile pot apartine dreptului civil, dreptului muncii, dreptului familiei, dreptului administrativ etc. Chestiunile prealabile pot privi existenta unei cerinte esentiale de structura infractionala. De exemplu: valabilitatea casatoriei in caz de bigamie (art.303), dreptul de proprietate in cazul infractiunii de tulburare de posesie.. Instanta penala prin judecarea unei chestiuni prealabile acestora isi proroga competenta. In doctrina s-a subliniat ca in cazul chestiunilor prealabile prorogarea de competenta opereaza si la instanta mai mica in grad decat instanta competenta a judeca problema care face obiectul chestiunii prealabile. In literatura de specialitate se face distinctie intre chestiunile prealabile si chestiunile preliminare. Acestea din urma nu influenteaza asupra fondului cauzei si se rezolva tot inainte de solutionarea cauzei penale. De exemplu: rezolvarea unei cereri de recuzare.

Drept procesual penal Curs nr. 7 Anul III Drept zi Schimbarea incadrarii juridice si schimbarea calificarii faptei Schimbarea incadrarii juridice o face organul judiciar, pe cand schimbarea calificarii faptei se poate realiza numai printr-o lege de catre legiuitor. Conform art. 41 alin. (1) C.Proc.Pen. instanta sesizata cu judecarea unei infractiuni ramane competenta a o judeca chiar daca constata dupa efectuarea cercetarii judecatoresti ca infractiunea este de competenta instantei inferioare. Schimbarea calificarii faptei printr-o lege noua intervenita in cursul judecarii cauzei nu atrage necompetenta instantei de judecata, afara de cazul cand prin lege s-a dispus altfel.