Sunteți pe pagina 1din 2

Romantismul

Romantismul este un important curent literar si artistic aparut in Anglia, Franta si Germania in prima jumatate a secolului al XIX-lea, ca opozitie la clasicism. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile nationale, traditii folclorice, din istorie, din miturile si legendele unor popoare indepartate, sustineau valorile sensibilitatii, ale individului, ale naturii. Romantismul s-a extins treptat in tarile europene, cuprinzand toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale, putandu-se vorbi de un stil romantic in mobilier, in imbracaminte etc Principalele caracteristici ale romantismului ca si curent literar sunt: -- evaziunea in trecut, in vis, in istorie; -- interesul pentru folclor; -- prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale; -- eroii extraordinari ai operelor epice sunt pusi sa actioneza in situuatii exceptionale; -- afirmarea individualitatii, originalitatii, spontaneitatii, expansiunea eului individual; -- cultiverea emotiei si a sentimentului; -- respingerea normelor impuse de clasicism, libertatea de creatie; -- amestecul genurilor, speciilor, stilurilor; -- fascinatia misterului; -- cultivarea antitezei trecut prezent, inger demon; -- largirea, imbogatirea limbii literare prin elemente de limbj popular, arhaic; -- tendinta de evadare din realitatea meschina si marginita; -- specii literare : doina, elegia, meditatia, nuvela istorica, legenda etc.; Teoreticianul acestui curent este Victor Hugo, poet si prozator francez care, in prefata dramei Cromwell considera romatismul ca arta pura si neingradita: Nu exista reguli, nici modele. Mari reprezentanti internationali ai curentului sunt: Novalis, Byron, Shelley, V. Hugo, Puskin, M. Lermontov, E.A. Poe, Willian Wortsworth, John Keats, Samuel Taylor Coleridge, Walter Scott etc. Romantismul romanesc patrunde la noi prin filiera franceza. Acesta prezinta caractere proprii, specifice conditiilor sociale si politice din tara noastra. Mai intai trebuie

remarcat faptul ca la noi romantismul cu toate ca predomina, coexista cu realismul si clasicismul. In evolutia miscarii romantice din tara noastra, se pot distinge mai multe etape. Intr-o prima etapa, preromantica, scriitori precum Gh. Asachi, V. Carlova, I. H. Radulescu prezinta o literatura a ruinelor cu un usor regret fata de trecutul eroic care poate servi ca exemplu al luptei prezentate in care visul, fantasticul, meditatia primeaza. O a doua etapa, momentul pasoptist propriu-zis, aduce o poezie lirica, militanta, patriotica si vizionara, de evocare istorica, cu radacini adanci in filonul folcloric, asa cum apare la sciitori ca:Balcescu, Bolintineanu, Russo, Alexandrescu, Kogalniceanu, Alecsandri sau la ardeleanul Andrei Muresianu. O a treia etapa postpasoptista, cand burgheza realizeaza monstruoasa coalitie tradand masele populare, duce la maturizarea estetica a romantismului, dar si la o reactie critica, pamfletara fata de societate, de refugiu in natura, mitologie, asa cum s-a manifestat Mihai Eminescu. Filonul romantic, ca maniera de creatie si atitudine fata de viata, se prelungeste mai tarziu prin opera lui Goga, Macedonski, Sadoveanu, Odobescu. Principala caracteristica a romantismului romanesc ramane patriotismului.