In Istoria Limbii Romane, Alexandru Rosetti definea limba romana ca fiind limba latina populara (sau vulgara) , vorbita

neintrerupt in partile de rasarit ale Imperiului Roman.Definitia pune in evidenta originea latina a limbii romane si provenienta limbii romane din latina populara sau vulgara.Limba romana face parte din grupul limbilor romanice , alaturi de: catalana , dalmata , franceza , italiana , portugheza , provensala , reto-romana , sarda , spaniola. Limba romana s-a format dupa cele 2 razboaie daco-romane (101-102;105106) , cand, dacii fiind infranti , Dacia devine colonie romana si este inceput procesul de romanizare.Acest lucru are drept consecinta formarea poporului roman si concomitent a limbii romane. Se utilizeaza simultan atat limba autohtona (de substrat) , daco-geta , cat si limba cuceritorilor , care este limba oficiala.Treptat, limba autohtona cedeaza locul limbii latine populare , care se transforma cu timpul in limba romana. Din limba autohtona au ramas aprox 150 de cuvinte descoperite prin comparatie cu limba albaneza ,acestea fiind : abur , brad , brazda , mos , vatra etc, precum si unele denumiri toponimice si hidronimice: Arges , Drobeta , Apulum , Siret. Totodata, baza de articulatie, care presupune un mod specific de a pronunta, ceea ce a determinat schimbarea formei pe care o aveau cuvintele in latina este specifica substratului geto-dac(latinescul molam-moara). In ceea ce priveste structura gramaticala a limbii romane si nucleul cel mai important al vocabularului acestea sunt de provenienta latina. Structura gramaticala a limbii romane e mostenita aproape integral din cea a latinei populare. Astfel, in domeniul verbului s-au mostenit din latina cele 4 conjugari. In ceea ce priveste substantivul, a mostenit declinarile lor, cu exceptia cazului ablativ. Numeralul este preluat integral din latina cu exceptia numeralului 100. Adverbele si adjectivele sunt multe dintre ele mostenite din latina , ca si cea mai mare parte a prepozitiilor si conjunctiilor. Vocabularul fundamental al limbii romane este in proportie de 65 % de origine latina. Ca dovada , denumirea partilor corpului omenesc sunt de origine latina, cu exceptia cuvintelor : pleoapa , obraz , glezna (limba slava). Denumirea obiectelor uzuale (casa , masa , pat) , actiuni fundamentale ( a manca , a dormi , a muri ), denumirile gradelor de rudenie (mama , tata , frate , sora) sunt latinesti. Limba romana a mai fost influentata si de slavona, care este nesemnificativa la nivel morfologic(vocativul in o) si inexistenta din punct de vedere fonetic, insa este evidenta in lexic. Din slava s-au preluat cuvinte care denumesc aspecte negative(sila, mila, boala), anumite obiecte(plug) si unele cuvinte pentru a se evita polisemia(s-a facut diferenta dintre unghie si copita). Totodata, aceasta mai este prezenta si in ierarhia bisericeasca(protopop, episcop, monah), ceilalti termeni religiosi fiind mosteniti din limba latina.