Rezerva valutara internationala detinuta de autoritatea valutara centrala, care include:

depozite de aur, rezervele valutare, (alcatuite din valute si devize convertibile), DST, pozitia creditoare fata de Fondul Monetar International, rezerva care se afla permanent la dispozitia tarii respective, neconditionat si nelimitat.

Fiecare componenta a rezervei valutare internationale se formeaza prin operatiuni specifice. Astfel, aurul valutar provine din achizitionarile Bancii Nationale din productia interna a tarii sau de pe piata internationala a aurului, precum si din alte surse.

Rezerva

partea cea mai importanta a rezervei valutare internationale, valutele si devizele convertibile rezultand in urma operatiunilor din balanta de plati (exporturi mai mari decat importurile, primiri de fonduri financiare si de credit, transferuri) si din operatiunile de cumparare de pe piata valutara. Pe plan international, rezerva valutara a fiecarui stat reprezinta un indicator deosebit de important, deoarece ea caracterizeaza economia nationala in ceea ce priveste credibilitatea financiara si economica. Astfel, se considera un nivel corespunzator pentru rezerva valutara acela care poate acoperi nivelul importului tarii respective pentru o perioada de 3-5 luni.. Din acest motiv, fiecare stat, chiar in conditiile unei balante de plati balansate in caz de deficit, isi formeaza o rezerva valutara pentru a o utiliza in situatii critice. O problema deosebit de importanta care se pune in gestionarea rezervei valutare o constituieasigurarea unei structuri pe tipuri de valute cat mai echilibrate, in vederea evitarii la maximum a efectului de devalorizare generala a rezervei. Ca atare, in majoritatea cazurilor, rezervele valutare cuprind cu precadere valutele liber utilizabile (dolarul american, euro, lira sterlina, yenul japonez). De exemplu, in cadrul disponibilului de devize convertibile al Romaniei, administrat de Banca Nationala, ponderea principala o detine dolarul american, cu 59,1%, urmat de euro cu 39,1 la suta, lira sterlina, cu 1,5% si altele cu 0,3%. De remarcat cresterea ponderii euro fata de circa 23 la suta, de la finele anului 2000. Scopul principal pentru care o tara isi constituie rezerve valutare este reprezentat de dorinta sa de a dispune, la un moment dat, de posibilitatea rapida de stingere a obligatiilor valutare, aceasta intrand in operatiunile de plata internationale doar dupa epuizarea celorlalte modalitati de incasarea contravalorii exportului, angajarea de credite comerciale si bancare, primirea de fonduri financiare, mobilizarea de fonduri pe piata internationala de capital etc. Practic, rezerva valutara are urmatoarele destinatii: acoperirea deficitului balantei de plati, prin balansarea acesteia cu ajutorul operatiilor de tip valutar (incasari din rezerva valutara pentru plati in afara tarii);

valutara constituie

interventii pe piata valutara pentru a sprijini cursul monedei nationale in raport cu celelalte monede;

garantarea internationala.

solvabilitatii

economiei

nationale

pe

piata

financiar-monetara

Un alt aspect care trebuie mentionat este acela ca, pe perioada pastrarii, rezerva valutara risca sa inregistreze pierderi de valoare, prin devalorizarea semnelor banesti aflate in componenta sa, motiv pentru care, in paralel cu asigurarea unei structuri optime pe tipuri de valute, trebuie actionat si pe linia plasarii temporare a disponibilitatilor in valuta, fie sub forma depozitelor la vedere, fie sub forma unor credite pe termen scurt.

Disponibilul in DST are ca provenienta emisiile Fondului Monetar International si

distribuirile sale gratuite catre tarile membre, precum si incasarile ulterioare pentru operatiuni de creditare in cadrul mecanismului Drepturilor Speciale de Tragere.

Creantele asupra Fondului Monetar International ale unei tari sunt constituite din virarile
in plus la Fondul Monetar International, peste cota de participare a tarii respective, facute in moneda proprie, in raport cu disponibilitatile Fondului Monetar International in aceeasi moneda.
b) mijloacele

institutii financiare din tara, cu conditia ca acestea sa fie transformabile imediat in valuta. In categoria mijloacelor de plata internationale se cuprind: depunerile bancare la vedere sau pe termen scurt, depuneri pe librete de economii, bonuri de tezaur, actiuni, obligatiuni, facilitati de credit aprobate si neutilizate, toate exprimate in valuta. In categoria activelor cuprinse in structura lichiditatii internationale sunt incluse atat activele reale (aurul) cat si activele financiare (diverse valute, titluri de valori si creante). Lichiditatea internationala mai poate fi definita, intr-un sens mai restrans, ca fiind reprezentata de rezervele de mijloace de plata straine de care o tara are nevoie pentru a face fata eventualelor fluctuatii temporare ale veniturilor si cheltuielilor externe[4].

de plata internationale si activele internationale, detinute de banci si alte