banii

Schimbul de bunuri si servicii in societatile timpurii se desfasura pe baza

unei intelegeri mutuale, de obicei, intre vecini. In decursul timpului, el se
concentra in locuri special amenajate, denumite piete. Chiar si azi utilizam
notiunea de “ economie de piata” pentru a ne referi la o societate in care indivizii
( grupurile) sunt specializati in activitati productive si isi indeplinesc cea mai
mare parte a dorintelor ( nevoilor) prin schimb volunar acceptat de partile
contractante. Deci, specializarea trebuie insotita de schimb.
Trocul sau cum mai era denumit in societatile timpurii
“ barterul” este specific economiilor de piata primitive. Barterul era insa un
proces costisitor in termenii timpului cheltuit pentru descoperirea unui schimb
satisfacator, deoarece acesta presupunea o dubla coincidenta a dorintelor.
In diferite epoci, din diferite motive, diferitele popoare si civilizatii au
acceptat diferiti mijlocitori ai schimbului, acestea fiind primele forme de bani
cunoscute de societatea omeneasca. De exemplu: argila si ceramica, carapacea
de broasca testoasa, dintii de delfin, vite, porci, tutun, lana, sare etc. In cele din
urma a fost preferat aurul, datorita calitatilor lui ( inalterabil, omogenitate fizica
naturala, divizibilitate fara pierdere de valoare, usor prelucrabil, avand o valoare
mare intr-un volum mic, fiind relativ usor si ieftin de transportat). La inceput,
aurul a circulat in calitate de bani sub forma de bucati brute, apoi de lingouri si
bare de greutati egale. Principalul neajuns al acestei situatii consta in necesitatea
cantaririi si verificarii puritatii aurului la fiecare act de vanzare-cumparare. Acest
neajuns a fost inlaturat prin marcarea lingourilor si barelor, mai inati de catre
negustori, apoi de capetenii feudale, orese si state. Astfel au aparut monedele de
aur.
Pe teritoriul Romaniei, primele monede autohtone au fost drahmele din
argint, batute in orasul pontic Histria in sec. V- IV i.e.n. Omenirea a folosit
monede metalice cu valoare intrinseca, mai intai din aur si din argint, apoi din
diferite aliaje, timp de peste 26 de secole.
Monedele de aur din epoca moderna erau perfect rotunde, echilibrate, bine
reliefate, cu inscriptii clare, zimtate pe margini, emise unor legi monetare precise.
Acestea au inceput sa fie batute in Europa aproximativ din sec. al XVIII- lea. In
primul deceniu al secolului al XX-lea, toate statele europene aveau moneda de
aur proprie. Statul stabilea prin lege numele, greutatea, titlul si capacitatea
monedei de a circula si stinge obligatii. In functie de titlu si greutate se stabileau
raporturi de schimb intre diferitele monede de aur.
 Deoarece pentru cumparatorii de valoare mica ar fi fost necesare monede
foarte mici de aur, care nu se puteau confectiona, alturi de monedele de aur au
circulat si monede divizionare din argint, arama si alte metale. Aparitia
monedelor divizionare din alte metale decat aurul nu inseamna decat separarea
functiei banilor de valoarea lor, fapt demonstrat practic ca in calitate de bani pot
functiona si alte licruri lipsite de valore, dar care sunt insemne ale valorii, astfel
ca incepand cu sec al X-lea in China, respectiv sec XVI- XVII in Europa, apar si
alte mijloace de schimb, respectiv bancnotele sau banii de credit.
Bancnotele au fost semne ale valorii care certificau ca posesorul lor este
creditorul bancii emitente pentru suma de bani specificata pe bancnota. Aceste au
circulat ca monede-hartie, fiind convertibile , la cerere, in moneda metalica cu
valoare deplina. Monedele au inlocuit la inceput cambiile ( emise de particulari)
depuse la bancile comerciale pentru scontare.
Faptul ca banii nu pot fi creati, la dorinta, de catre persoane private sau
agenti economici si ca exista in cantitati limitate ii incadreaza in categoria
bunurilor economice rare.
In zilele noastre, banii se prezinta sub urmatoarele forme:
 Hartia- moneda de diferite cupiuri ( valori nominale)
 Moneda divizionara metalica ( pentru operatiuni de mica
dimensiune);
 Banii de depozit sau de cont, adica disponibilitatile
aflate in conturile bancare ale diferitelor persoane sau agenti economici. Aceste
disponibilitati apar prin depunerea de catre anumite persoane sau firme a unor
bunuri, devize, numerar la banci sau alte institutii financiare. Depozitele
respective pot fi:
1. la vedere, in situatia in care proprietarul depozitului il poate
retrage ( partial sau total) in orice moment;
2. la tremen, in situatia in care retragerea depozitului este
conditionata de scurgerea unei perioade determinate de timp.
In schimbul acestor depozite, banca poate elibera creditorilor cecuri,
cartele speciale, cartele magnetice, etc. care servesc ca mijlocirea
schimbului sau la stingerea unor obligatii. De asemenea, pe baza
depozitelor existente, banca face decontarile prin virament ( transfer dintr-
un cont in altul) intre agentii economici (conditionate si de prezentarea unor
documente doveditoare ale realizarii operatiunii ce atrage decontarea), si
deschide credite pentru diferiti agenti economici.
Banii sunt orice bun cu destinatia speciala de a servi ca
instrument de schimb si etalon de masurare, evluare penrtu toate
celelalte bunuri.