Capitolul I I. Introducere in studiul dreptului 1. 2. 3. 4. 5. Sensurile ( acceptiunile ) notiunii de drept Norma juridica. Institutia juridica. Ramura de drept.

Sistemul dreptului Raportul juridic Mari sisteme ( familii ) de drept in lumea contemporana Pozitia dreptului afacerilor in sistemul romanesc de drept

II. Norma juridica 1. Clasificarea normelor juridice 2. Aplicarea normelor juridice in timp, in spatiu si asupra persoanelor III. Izvoarele dreptului afacerilor 1. Acceptiunile notiunii de drept Notiunea de drept se foloseste in 2 sensuri: O prima acceptiune o reprezinta dreptul in sens obiectiv sau pozitiv, iar o a doua varianta este cea a dreptului in sens subiectiv. Dreptul obiectiv sau pozitiv reprezinta totalitatea reglementarilor juridice existente la un anumit moment dat intr-un anumit stat. Dreptul in sens subiectiv, este o prerogative, o posibilitate a individului de a avea o anumita conduita sau de a pretinde altora o anumita conduita, iar in cazul nerespectarii dreptului se va apela la forta de constrangere a statului. Exemplu: dreptul de proprietate, dreptul de sanatate, dreptul la viata, dreptul de creanta etc. Exista totusi si o a treia acceptiune a dreptului, aceea in care poate fi vazut ca o stiinta.

2. Norma juridica Reprezinta o regula de conduita generala, impersonala si obligatorie emisa de stat prin intermediul puterii publice competente ( de obicei Parlament puterea legiuitoare ) si care va fi respectata de bunavoie de subiectii carora li se adreseaza, iar in cazul in care nu va fi respectata ea va fi adusa la indeplinire prin intermediul fortei de constrangere a statului.

Exemplu: in anumite circumstante ( de loc, de persoane ) daca procedeaza intr-un anumit fel , se intampla o anumita chestiune, uciderea unei persoane se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 10 ani. Institutia juridica Reprezinta o grupare de norme juridice unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare. Exemplu: institutia contractului , institutia dreptului de proprietate , institutia impozitului, institutia libertatilor fundamentale etc. Ramura de drept Reprezinta o grupare de institutii juridice unite pe criteriul unui obiect comun de reglementare si a unei metode comune. Exemplu: drept civil, drept penal, drept comercial, drept fiscal, drept international etc. Sistemul dreptului Cunoaste mai multe diviziuni: - intern - international: a) public b) privat Dreptul international public reglementeaza raporturile intre state, sau intre acestea si organizatii internationale, sau intre organizatii internationale si ele. Dreptul international privat, reglementeaza raporturi de drept privat in general care contin un element de extraneitate ( un element strain ). Dreptul intern are doua subdiviziuni: - drept public - drept privat Ramurile dreptului public se caracterizeaza prin faptul ca reglementeaza raporturi juridice de putere, la randul sau caracterizate prin subordonarea unei parti fata de o alta parte. Dreptul constitutional, dreptul administrative, dreptul financiar si fiscal, dreptul penal, dreptul procesual ( reglementeaza modul de desfasurare a judecatii; procesual penal si civil ) sunt ramuri ale dreptului public.

Dreptul privat se caracterizeaza prin raporturi guvernate de principiul egalitatii juridice a partilor. 3. Raportul juridic Raportul juridic este intotdeauna o relatie sociala, adica o relatie intre oameni, reglementata de normele juridice. 4. Mari sisteme de drept in lumea contemporana Exista trei mari sisteme de drept: 1. Marele sistem de drept romano- germanic ( marele sistem de drept continental ) este aplicabil in toata Europa continentala, dar si in America de Sud, in tari din Orientul Apropiat, in SUA doar in Lousiana, in Canada in provincia Quebec. Acest mare sistem de drept are la baza dreptul roman si s-a dezvoltat pe doi piloni: dreptul francez si dreptul german ( mai ales dreptul civil ). Principalul izvor de drept este legea. 2. Marele sistem de drept anglo saxon ( common law ) a aparut pe baza de cutume sau de obiceiuri in Anglia, iar ulterior s-a dezvoltat un alt izvor de drept, care este precedent judiciarului ( jurisprudenta sau practica judiciara ).

5. Pozitia dreptului afacerilor in sistemul de drept Dreptul afacerilor este o materie interdisciplinara care cuprinde mai multe elemente de drept civil. Acesta din urma are un rol de drept comun ( ori de cate ori nu exista norme juridice, reglementari legale pentru o anumita situatie data se vor aplica normele dreptului civil sau principiile dreptului civil ).

Capitolul II. Norma juridica 1. Notiunea normei juridice 2. Clasificarea normelor juridice 3. Interpretarea normelor juridice si aplicarea acestora in timp, spatiu si asupra persoanelor 1. Notiune.Continut Orice norma juridical are trei elemente: 1. Ipoteza: conditiile

2. Dispozitia: ce contine 3. Sanctiunea: ce e intampla in cazul nerespectarii 2. Clasificarea normelor juridice a) dupa caracterul normelor: - norme dispozitive - norme imperative Normale dispozitive sunt de doua feluri: permisive si supletive. Normele permisive sunt acelea care nu ordona o anumita conduita, partile putand dispune conform vointei lor. Exemplu: contractul de vanzare- cumparare se poate incheia pur si simplu cu doua sau trei conditii; vezi art.1035 din Codul civil. Normele supletive sunt cele care stabilesc o anumita conduita obligatorie pentru parti, dar aceasta obligativitate se mentine atata timp cat partile prin vointa lor nu au prevazut altfel. Exemplu: art.1305 din Codul civil: cheltuielile unei vanzari ii incumba cumparatorului , daca partile nu stabilesc altceva. Nu este illegal ca partile sa prevada in contract altceva. Normele imperative sunt cele care impun subiectelor sale de drept o anumita actiune sau abstentiune, nepermitand derogarea sau eludarea lor sub sanctiunea legii. Normele imperative se clasifica dupa cum ele obliga la o actiune sau la o abstentiune: onerative si prohibitive. Normele onerative sunt cele care prevad expres obligatia pentru subiectele de drept de a se supune unei anumite conduite. Exemplu: art.818 din Codul civil: toate donatiile se fac in forma autentica ( la notarul public ). Normele prohibitive sunt cele care interzic in mod expres partilor o anumita conduita. Exemplu: este nul contractul prin care un asociat isi rezerva totalitatea veniturilor sau nu va participa la cheltuieli. b) dupa natura interesului protejat, sunt norme imperative: - de ordine publica - de ordine privata Normele de ordine publica sunt cele care ocrotesc un interes public general. Normele de ordine privata sunt cele care vor ocroti un interes privat, particular.

c) dupa campul de aplicare, sunt: - normele generale - normele speciale Normele generale sunt normele care se aplica in toate cazurile si in orice materie a ramurii de drept , respectiv daca printr-o dispozitie legala expresa nu se prevede altfel. Exemplu: principiul consensualismului Normele speciale se aplica in toate cazurile expres prevazute de lege si se raporteaza la normele generale, prin raportarea la urmatoarele reguli: 1. Norma speciala deroga de la norma general ape cand norma generala nu deroga de la norma speciala. Intrarea si iesirea din vigoare a normelor juridice Conform Constitutiei, normele juridice intra in vigoare in termen de trei zile de la publicarea in Monitorul Oficial, daca nu s-a prevazut un termen mai lung in textul legii. Abrogarea este modul specific ( singura recunoscuta de sistemul nostru de drept ) prin care o norma juridical iese din vigoare. Abrogarea este de doua feluri: - expresa - implicita Abrogarea expresa directa presupune formularea chiar in continutul legii, aratarea legilor si articolelor abrogate. Abrogarea expresa indirecta Exxemplu: un articol presupune ca se pastreaza toate legile care nu contravin sau se abroga cele care sunt in contradictie. Abrogarea implicita sau tacita se realizeaza prin simpla contradictie intre continutul legii noi si continutul legii vechi. 2. Aplicarea normelor juridice in timp, in spatiu si asupra persoanelor Exista doua principii: - principiul neretroactivitatii - principiul aplicarii imediate a legii noi Principiul neretroactivitatii este unul constitutional, care consta in faptul ca legea se va aplica numai pentru viitor, ea neputand sa aiba effect asupra situatiilor intamplate in trecut pana la momentul intrarii in vigoare a legii. De la principiul neretroactivitatii exista o singura exceptie reglementata de Constitutie, anume: legea penala mai favorabila. Exemplu: evaziunea fiscala

Practica recunoaste ca avand putere retroactiva legea interpretativa ( face corp comun cu legea interpretata ). Principiul aplicarii imediate a legii noi sau principiul neultractivitatii legii vechi: Legea noua se va aplica indata ce a intrat in vigoare si legea veche nu se poate aplica dupa ce a fost abrogata. Un judecator poate aplica o lege abrogate daca o fapta s-a produs sub imperiul ei.