Povestea mea

Copilul

Rafaela

Breantina Jubileea , 7 ani se afla in plasament la Casa ,,Temerarii

A fost institutionalizata ca urmare a deteriorarii grave a starii de sanatate a mamei diagnosticata cu ,, Tulburare psihotica acuta schzofreniforma F 23.2 necesitand tratament si spitalizare indelungata .

Desi pana la aceasta data cele doua mama si fiica nu au fost niciodata despartite ,iar copilul nu a fost abuzat sau neglijat in familie ,beneficiind de multa dragoste ,care a suplinit lipsurile cu care s-au confruntat permanent (mama nu are decat venitul minim garantat ,nefiind incadrata in grad de handicap) , boala mamei a determinat separarea lor.

Copilul s-a acomodat foarte greu ,legaturile de atasament fata de mama sa fiind foarte profunde , a fost nevoie de interventia permanenta a psihologului in vederea restabilirii echilibrului emotional si constientizarii copilului ,( cu menajamentele de rigoare) asupra motivului care a determinat luarea unei masuri de protectie pentru ea. Desi a inteles in parte aceasta nevoie spera in continuare ca se va intoarce in mijlocul familiei . Atunci cand a primit echipament si si-a probat hainutele, care au fost elegante , pe gustul si masura ei ,nu-i venea sa creada ca sunt lucruri personale ,intreband de mai multe ori daca le poate pastra definitiv. Aceeasi bucurie si-a exprimat-o fata de jucariile la care avea acces,fata de rechizitele asezate frumos in dulapiorul propriu S-a bucurat si de caldura cu care a fost inconjurata de colegele de apartament ,de faptul ca are o prietena in colega sa de camera ,ca ,,doamnele nu sunt doar educatoare ci si prietene si confidente carora le poti spune tot ce te framanta . Rafaela a fost inscrisa in clasa I si s-a adaptat foarte bine in colectivul de elevi ,ii place scoala ,este activa la ore si interesata de acumularea unor noi cunostinte . Treptat treptat minora a invatat sa se bucure de beneficiile primite de caldura cu care a fost inconjurata Acum este fericita dar si pentru faptul ca mama ei a vizitat-o la apartament de mai multe ori ,nu mai plange cand se desparte de aceasta si asteapta cu incredere ca ,,mama sa se faca bine si sa o ia acasa . Nici mama nu se mai intreaba la fiecare vizita cu ce a gresit fata de copilul sau de a fost nevoie sa-i fie luat ,dar se simte ca acesta era un punct de echilibru pentru ea . Cat de nedreapta poate fi uneori soarta cu unii copii ,cand ii lipseste de posibilitatea de crestere si ingrijire in propria familie si cat de puternici trebuie sa se dovedeasca acestia sa reziste sa razbata sa se afirme .