Crestinismul la daco-romani Dup ntemeierea propriu-zis a Bisericii crestine care a avut loc conform Scripturii Sfinte n ziua Cincizecimii-la

Rusalii-ucenicii lui Iisus Hristos au nceput s predice n ntreaga lume (evident este vorba de lumea cunoscut de ei pe atunci) nvttura nou. Apostolul Pavel mpreun cu o seam de ucenici ai si propovduiesc cuvntul Evangheliei n Peninsula Balcanic: Macedonia, Grecia, Illyricum. Acest lucru se ntelege chiar din epistolele sale. n anul 58 d.Hr. el scria romanilor: ,,Am plinit propovduirea Evangheliei lui Hristos pn n Illyricum (Romani 15,19). Prin anii 65-66 d.Hr. a petrecut o iarn ntreag n Nicopole, n Epir, n nordul Greciei de unde l cheam si pe ucenicul su Tit-apostolul Cretei. n toamna anului 66 l informeaz pe Timotei, un alt ucenic al su care era episcop n Efes c Tit predica n Dalmatia. Conform Traditiei Biserica din Sirmium, Mitrovita de astzi din actuala Serbie, a fost ntemeiat de Epenet si Andronic pe care Pavel i aminteste n epistola sa ctre romani: ,,Spuneti sntate lui Epenet, prea iubitului meu, care a fost cel dinti rod al Asiei pentru Hristos (Romani 16,5). ,,Din toate acestea, se desprinde constatarea c regiunile sud-dunrene, nvecinate cu Dacia, locuite de o populatie tracomoesic romanizat, au fost evanghelizate direct de Sf. Apostol Pavel si de ucenicii lui, cu alte cuvinte, crestinismul sud-dunrean este de origine apostolic. La fel s-au petrecut lucrurile si n teritoriile dintre Dunre si Marea Neagr (Dacia Pontic, Dobrogea de azi), unde nvttura crestin a fost adus tot de un apostol al Mntuitorului. Cteva incursiuni vor contura si mai pregnant conditiile n care s-a putut desfsura activitatea de evanghelizare aici. Teritoriul respectiv a fost nlocuit din timpuri ndeprtate de geti, peste care, prin secolul IV .Hr. s-au asezat grupuri nsemnate de sciti, populatie nomad venit din teritoriile nord-pontice. Acestia au reusit s creeze chiar mici state, n frunte cu cte un rege. Cu timpul, scitii au fost asimilati de populatia local, lucru pe care-l desprindem din versurile poetului Ovidiu, exilat la Tomis ntre anii 8.Hr-17 d.Hr. ,,Iat-s n a getilor tar. Ei bine, s mor printre dnsii!. Amintirea prezentei scitilor aici a rmas n numele de Scythia Minor, pe care-l va purta ntreg teritoriul dintre Dunre si mare dup anul 279, desi mai corect ar fi fost denumirea de Dacia Pontic. Grecii si crestinarea ncepnd cu secolul VII .Hr., numerosi greci din Asia Mic si din Grecia propriu-zis ncep o mare actiune de emigrare. Grupuri ntregi se asaz pe trmurile de apus ale Mrii Negre, ntemeind o serie de orase, care erau, n acelasi timp, cetti si antrepozite comerciale. ntre acestea se numrau Olbia si Tyras (azi n Ucraina), Histria (azi Istria), Tomis (Constanta), Callatis (Mangalia), toate n Dobrogea de azi, apoi Bizone (Cavarna), Dionysopolis (Balcic), si Odessos (Varna), azi n Bulgaria. Cu timpul, colonistii greci ntemeiaz antrepozite comerciale si chiar orase n interiorul teritoriului getic (de pild orasul Axiopolis, lng Cernavod de azi). Ei erau negustori si fceau comert mai ales cu vecinii lor directi, getii. n orasele ntemeiate de ei, grecii aduc forme de organizare si cultura locurilor din care plecaser. Prin anii 72-71-61 .Hr. teritoriul dintre Dunre si Mare (Dacia Pontic) ajunge sub stpnirea roman, apoi este cucerit de Burebista, rmnnd n aceast situatie pn dup moartea sa (44 .Hr.). Dup anul 28 .Hr., cettile grecesti de pe trmul apusean al Pontului Euxin au acceptat protectoratul roman, iar n anul 46 d.Hr. ntreg teritoriul dintre Dunre si Mare a fost cucerit de romani si anexat la provincia Moesia Inferior. n anul 297, n timpul mpratului Diocletian, este transformat n provincie aparte, sub numele de Scythia Minor. Integrarea acestui teritoriu, inclusiv a oraselor amintite, n cultura si formele de viat grecesti si apoi romane a oferit conditii propice pentru rspndirea nvtturii crestine (Pr. prof. dr. Mircea Pcuraru, Istoria Bisericii Ortodoxe Romne)

Sfntul Andrei, evenghelizatorul romnilor

Hipolit Romanul, scriitor din sec. al III-lea-ucis n timpul persecutiei lui Diocletian (249-251), scria n lucrarea ,,Despre apostoliurmtoarele. ,,Andrei a vestit scitilor si tracilor . Conform unei traditii reluat ulterior de ctre Eusebiu din Cezareea (265-339 ) pe care tot acesta a preluat-o din ,,Comentariile lui Origen la Cartea Facerii-Sf. Apostol Andrei a predicat n Scitia. ,,Numerosi istorici romni si strini au

ajuns la concluzia c Scitia de care scria episcopul Eusebiu este teritoriul dintre Dunre si Marea Neagr, apartinnd pe atunci de provincia Moesia Inferior. De fapt, locuitorii traco-geto-daci din acest teritoriu erau cunoscuti sub numele de sciti. nsusi poetul Ovidiu se plngea n ,,Tristele si ,,Ponticele sale c a fost exilat la Tomis ,,printre sciti (tot el scria c se gseste ,,n a getilor tar. Geograful grec Strabon (58.Hr21 d.Hr.) n ,,Geografia sa, mentiona acest teritoriu sub denumirea de ,,Scitia. Din Epistola ctre Coloseni (3,11) reiese c si ,,scitii ar fi putut auzi cuvntul lui Dumnezeu. Nu trebuie s trecem cu vederea nici faptul c n acest timp trmul apusean al Pontului Euxin, mpnzit de acele vechi colonii grecesti pe care le-am mentionat mai sus, era un teren potrivit pentru desfsurarea unei activitti misionare. Traditia c Sfntul Apostol Andrei a predicat la Sciti a fost preluat mai trziu si de alti scriitori bisericesti sau de anumite izvoare istorice, cum a fost ,,Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane din care aflm c Apostolul Andrei a hirotonit ca episcop la Odyssos sau Odessos pe Amplias. O alt traditie, consemnat de Epifanie Monahul (sec. VIII), relata c acest apostol a predicat n mai multe cetti din Asia Mic, apoi n Moesia, pn la Odessos, unde a hirotonit ca episcop pe Apion. Mult mai trziu, istoricul bizantin Nichifor Calist (sec XIV) scria n ,,Istoria Bisericeasc c Sfntul Apostol Andrei a trecut din provinciile Asiei Mici (Capadocia, Galatia, Bitinia) n ,,pustiurile scitice , care puteau s fie ori n Scythia Maior (n nordul Mrii Negre) ori mai degrab n Scythia Minor de mai trziu. De aici a traversat Tracia, Macedonia, Tesalia, ajungnd n orasul Patras din Grecia, unde a murit ca martir, fiind rstignit pe o cruce n form de X. n sprijinul evanghelizrii Daciei Pontice de ctre apostolul Andrei vin si unele colinde si creatii folclorice dobrogene si din stnga Prutului (de pild balada Sf. Andrei), precum si unele toponimice (Pestera Sf. Andrei- n comuna Ion Corvin, n sudul Dobrogei, Priasul Sf. Andrei, Apa Sfntului s.a). Exist deci o serie de mrturii istorice, precum si unele folclorice-toponimice, care dovedesc c o parte a teritoriului Romniei a fost evanghelizat de unul dintre ucenicii Mntuitorului, si anume de Sf. Apostol Andrei. Cercetri recente, bazate pe un calendar (sinaxar) got din secolul IV si pe dou Martirologii apusene (ale lui Adon si Usuard) din secolul IX , au pus la lumin faptul c n teritoriul danubiano-pontic a predicat si Sfntul Apostol Filip, originar, ca si Andrei, din satul Iersa Betsaida, din nordul Trii Sfinte. Martirologiul lui Adon, de pild, preciza c Sf. Apostol Filip ,,a convertit la credinta n Hristos aproape ntreaga Scitie si a asezat acolo diaconi, preoti si episcopi dup care s-a ntors n Asia Mic, unde si-a continuat propovduirea pn la moarte.

Alti misionari

Alti misionari care au activat n actualul teritoriu al Romniei au fost Audias din Mesopotamia care a predicat n ,,Gotia-pe trmul stng al Dunrii, Sava Gotul care a primit moarte de martir-necat mpreun cu alti credinciosi n rul Buzu la 12 aprilie 372 (n timpul prigoanei pornite de Atanaric mpotriva crestinilor din regatul su); Niceta martirul care a predicat n aceleasi regiuni ca si Sava si Ulfila care i-a ncrestinat pe goti dar sub forma ereziei ariene. Acesta a fost misionarul prin excelent al geto-dacilor. ,,Misionarul despre care stim c a luptat mai mult pentru rspndirea cuvntului Evangheliei printre strmosii nostri a fost Niceta, episcopul orasului Remesiana din Dacia Mediteranea. A trit n secolul al IVlea si la nceputul celui de-al V-lea. La 367 l ntlnim ca episcop n orasul mai sus amintit, la 414 era nc n viat. Om nvtat, autor al mai multor scrieri religioase, bun prieten cu sfntul Paulinus de Nola (Italia), care l numeste ,,nvttor si tat al su (,,magister et pater), misionar ncercat si pasionat, Niceta de Remesiana a convertit la crestinism pe daco-romanii de pe ambele maluri ale Dunrii, pe goti si bessi. El predic si scrie n limba latin timp de aproape o jumtate de veac si poate fi, pe drept cuvnt, socotit ca apostolul nostru national. Cu att mai mult cu ct prin nastere el era daco-roman. (Stefan Botoran)