Management public 25.11.

2009

Abordarea managerial a deciziei urmareste sa permita managerilor publici sa ia decizii rationale in modul cel mai efficient, eficace si economic.Un mod de a introduce rationalitate in procesul de luare a deciziei este acela de a proiecta un sistem care sa ajute managerul public sa aleaga intre alternativele competente prin: 1. reducerea numarului de alternative ce trebuie luate in considerare 2. Reducerea numarului valorilor ce trebuie analizate in alegerea dintre alternative 3. Asigurarea ca managerul stie sa faca o alegere rationala 4. Furnizarea de informatii necesare managerului sa selecteze dintre alternative. Concepte cum sunt specializarea, ierarhia si oficializarea insotesc practicile manageriale ale sectorului public in luarea deciziei. Specializarea reprezinta mijlocul dominant in reducerea numarului de alternative pe care un manager public le poate lua in considerare atunci cand ia o decizie.Managerii publici trebuie sa fie preocupati cu promovarea interesului public in masura in care acesta are legatura cu autoritatea lor. Ierarhia defineste autoritatea managerilor publici manangaerii publici autoritate mai redusa , au posibilitati mult mai limitate, cu care sa se confrunte.Aceasta nu inseamna ca managerii publici de nivel mediu nu au alegeri dificile de facut. Specializarea si ierarhizarea tind sa se intrepatrunda una cu cealalta , in sensul de limitare a autoritatii.Specializarea limiteaza autoritatea jurisdictionala, in timp ce ierarhia limiteaza autoritatea manageriala. Oficializarea este importanta in procesul de luare a deciziei pentru reducerea alternativelor valabile prin specificarea exacta a factorilor si informatiilor de care sa se tina seama in exercitarea alegerii.Aceasta abrodare a dezvoltat si un model de luare a deciziei si anume modelul de intelegere rationala.. Conform acestui model, procesul de luare a deciziei este fundamentat pe urmatoarele etape 1. Determinarea obiectivelor in luare deciziei managerii publici trebuie sa determine care sunt obiectivele acesteia.Aceste obiective trebuie identificate in termeni operationali in moduri in care pot fi observate si masurate.Este important sa accentuam ca managerul public nu are libertatea de a stabili obiectivele.Aceasta este constrans de autoritate, ierarhie si specializare. 2. Stabilirea mijloacelor odata ce obiectivele sunt determinate toate mijloacele pentru indeplinirea lor trebuie luate in considerare.In stabilirea mijloacelor potentiale ale obiectivelor , managerul public trebuie sa incerce sa estimeze toate consecintele fiecarui mijloc. 3. Alegerea celei mai bune alternative odata ce toate mijloacele potentiale pentru a ajunge la o finalitate sunt identificate este necesar sa alegem una dintre ele ( cea mai buna). Critici ale modelului de intelegere rationala : In practica acest model nu se potriveste intotdeauna cu procesul real a adoptarii deciziei. 1

Acest model se bazeaza pe faptul ca managerii publici au timp sa abordeze problemele intr-un mod rational, sa identifice in mod detaliat si cuprinzator toate mijloacele potentiale ale realizarii obiectivelor stabilite si sa evalueze toate aceste mijloace in termenii eficientei, eficacitatii si economicitatii.Se apreciaza ca specializarea pe care se bazeaza acest model poate deveni o povara Sprijinindu-se pe teorie si profesionalism poate sa conduca la decizii care sunt neadecvate practicii.

Abordarea politic a deciziei sau modelul cresterii Promotorii acestei abordari considera ca este tipul de abordare cel mai des intalnit in administratia publica si apreciaza de asemenea ca este modelul care ar trebui sa aiba cea mai mare extindere . 1. Redefinirea finalitatilor mijloacele si scopurile nu sunt tratate ca forme distincte unele de celelaltele.Modelul recunoaste ca obiectivele politice pot fi neclare pentru a servi ca finalitate in oricare sens operational. 2. Ajungerea la un consens acest lucru presupune adoptarea unei decizii pe baza acordului sau a consensului si a sustinerii majoritatii.Mijloacele si scopurile sunt tratate ca pachete ce sunt mai mult sau mai putin acceptabile pentru grupuri de interes relevante.Pachetul care este cel mai acceptabil mijloace- scop este sustinut de cel mai puternic consens , deci este considerat cea mai buna abordare. 3. Luarea unei decizii satisfacatoare cei care iau decizii administrative prin modelul cresterii vor considera cateva pachete de mijloace-scopuri si vor selecta unul care este satisfacator .Fara efort sau cu putin efort se ajunge la o decizie optima ce maximizeaza valorile pertinente.De asemenea si acest model a dezvoltat critici. Critici ale modelului cresterii: 1. Acest model tinde sa consolideze plurarismul , ducand la conservatorism si imobilitate. 2. Acest model se bazeaza pe o succesiune de pasi mici si in acest fel este posibil ca finalitatea sa fie total diferita de obiectivul propus initial. 3. Modeulu cresterii se potriveste deciziilor fundamentale care intentioneaza sa redirectioneze societatea sau sa o angajeze intr-o initiativa la scara larga. Abordarea juridica a deciziei in administratia publica se bazeaza pe o procedura distincta adjudecarea- de a asigura ca indivizii ,grupurile, corporatiile sau alte parti nu neaga drepturile lor sau sunt tratati intr-un mod incorect sau arbitrar, intr-un mod adversar care afecteaza interesele lor. Adjudecarea este o forma speciala de decizie, delimitata de o procedura elaborata , formalizata de proceduri si reguli ce intentioneaza sa le identifice : Faptele unei situatii Interesele partilor opuse Echilibrul dintre aceste interese care se potrivesc cel mai bine cu cerintele legale sau servesc cel mai bine interesului public. Adjudecarea prospectiva implica in mod frecvent cereri obisnuite ale serviciului public pentru dreptul de a modifica unele aspecte ale serviciilor lor. 2

Adjudecarea retrospectiva are in vedere un presupus delict care intra in atentia unei agentii administrative.Aceasta poate aparea in urma inregistrarii unei plangeri , o asemenea plangere poate afirma concurenta neloiala, o reclama falsa, o munca necinstita sau o practica pentru personal sau alta forma de comportament ce incalca legea.Odata ce delictul este afirmat, agentia isi va asuma o investigatie elaborata pentru a determina ce s-a intamplat in realitate. Adjudecarea este un mijloc important de luare a deciziilor administrative in multe domenii ale politicii, in special regulamente, administratia personalului si garantarea bunastarii sociale. Avantajele abordarii juridice a deciziei sunt acelea care permit organizatiilor administrative sa se comporte detasat de presiunile politice, sa aiba o vedere pe termen lung asupra interesului public, sa ia decizii care sa sustina acest punct de vedere si sa dezvolte o organizatie legala ce ajuta la identificarea interesului public. Dezavantaje ale acestei abordari Adjudecarea presupune consum mare de timp, fiind lipsita de uniformitate atunci cand diferiti examinatori ai audierilor ajung la concluzii diferite in cazuri similare.Continutul decizional al cazului legal nu este accesibil publicului sau partilor interesate din afara acestui proces.Ea poate fi chiar obscura pentru managerii publici care sunt guvernati de ea.Adjudecarea situeaza managerii publici si indivizii sau organizatiile intr-o pozitie antagonista, adversara,unde o asemenea relatie este neadecvata, fiind promovata in mod ostentativ. Modelul decizional in institutiile Uniunii Europene Institutiile cu rol decioznal sunt Parlamentul European, Comisia Europeana si Consiliul de Ministri.Cu rol consultativ sunt Comitetul Regiunilor si Comitetul Economci si Social.Este cunoscuta in realitatea de specialitate ca formula traditionala asa numitul triunghi decizional al Uniunii Europene format din Comisi Europeana, Parlametul E si Consiliul.Cele trei institutii au ca finalitate una din cele 5 forme cunoscute ca instrumente decizionale in sistemul european: directiva Norma Directiva cadru Regulamentul Recomandarile Institutiile Uniunii Europene cu rol decizional poarte dimensiunea influentei politice asupra deciziei prin componenta acestora .In acest sens, Parlamentul European este o institutie politica, fiind formati din europarlamentari, facand parte din partide politice.Consiliul este format din ministrii de externe ai statelor membre ale U.E, acestia reprezentand guvernele statelor membre si promovand dimesiunea politica apartidului sau colaitiei de guvernamant si ministrii de specialitate sau de resort pentru domeniile de activitate supuse actului decizional cu fiecare procedura decizionala europeana. Singura instituie ce este formata din specialisti este Comisia Europeana, cea care nu are dimesiune politica, ea fiind formata din functionari comunitari, angajati contractuali in numar de peste 25.000.In trioul institutional decizional,Comisia Europeana are rolul de promotor al intiativei legislative pe care o inainteaza Parlamentului si Consiliului pentru dezabtere si adoptare. Procesul decizional european se integreaza in modelul complex de luare a deciziei, existand asa numita decizie politica situata la nivelul celor doua institutii cu caracter politic, 1. decizie juridica sau adminsitrativa situatuala asa numitul nivel al instituiei ce nu are dimensiune politica eivndetiata prin componenta acesteia 2. decizia manageriala identificata la nivelul atat al Comisiei Europene cat si al statelor membre. 3

Deciziile luate la nivel institutional european sunt decizii strategice de dezvoltare istorica a sistemului european, sunt decizii de stabilire a politicii Uniunii Europene si decizii de formulare a acestora. Deciziile strategice marchiaza momente istorice ale constructiei Uniunii Europene, acestea fiind evidentiata in tratatele Uniunii Europene, incepna du ctratatul de la paris, roma, actul unic european. Tratul de la Masticcht si Amsterdam, cele doua strategii ale Lisabonei 2000 si 2005 si tratatul de la Lisabona. Sistemul decizioonal european este caracterizat de etape specifice ale luarii deciziei de tipul avizare, consultare si co-decizie.Tratatul de la Mastricht introduce procedura de luare a deciziei numita co-decizie, conferindu-i Parlamrtului European prerogativele decidentului major in relatiile institutionale europene.Prin tratatul de la Lisabona, P.E ii cresc responsabilitatile in procesul decizional din perspectiva dimensiunii crescute a sist de reprezentare a populatiei statelor membre in Parlametul European si din perspectiva extinderii in 2012 prin acceptarea Croatiei si finalizarea procedurilor de aderare ale Turciei. In literatura de specialitate, se evidentiaza regasirea clasificarii traditionala a deciziilor pe cele 3 niveluri si la nivelul Uniunii Europene.Astfel, la nivelul decizional al planificarii strategice, unde sunt selectionate obiectivele formale, sunt expuse politicile de inalt nivel si conform modelului traditional piramidal, aceste decizii sunt deciziile strategice. Cel de-al doilea nivel nivelul decizional tactic este nivelul in care se fundamenteaza politicile europene, iar nivelul de executie ( al treilea) consta in dimensionarea reala in sensula doptarii politcilor europene pentru dezvolytarea activitatilor acesteia.