1

CAPITOLUL 3
Interferent a si difract ia undelor
electromagnetice
3.1 Fenomenul de interferent a. Surse coerente si necoer-
ente

In descrierea proprietat ilor undelor am ntalnit diverse situat ii n care

doua sau mai multe unde de aceeasi natura se suprapun ntr-o anumita
regiune din spat iu sau, n particular, ntr-un punct. Conform principiului
superpozit iei, bazat pe proprietatea de liniaritate a ecuat iei diferent iale a
undelor, perturbat ia produsa de mai multe surse la un moment dat ntr-un
anumit punct din spat iu este suma perturbat iilor produse de ecare sursa
n parte; pentru ca acest rezultat sa e adevarat este necesar ca prezent a
simultana a mai multor surse sa nu modice comportamentul ecarei surse
n parte.
Un exemplu de superpozit ie este acela descris de fenomenul de batai :
doua unde plane armonice cu frecvent e diferite, ambele propagandu-se n
lungul axei Ox, produc ntr-un punct din spat iu o oscilat ie nearmonica care
se propagan lungul axei Ox cu o viteza diferita de cea a undelor componente.

In cazul suprapunerii mai multor unde rezulta un pachet de unde: diferent a

de faza dintre unde, chiar daca nu este constanta, verica o anumita lege.

In acest capitol vom descrie fenomenele care se produc atunci cand mai
multe unde de aceeasi natura se suprapun ntr-un punct P din spat iu. Pre-
supunand ca undele sunt armonice si au toate aceeasi frecvent a, se va con-
stata ca proprietat ile ce rezulta prin suprapunerea n P depind de direct ia de
propagare, direct ia de vibrat ie si de diferent a de faza dintre diferitele unde.
Diferent a de faza dintre doua unde n punctul P cont ine, n general, doi
termeni: o diferent a de faza intrinseca dintre sursele care produc undele si o
diferent a de faza legata de diferent a de drum parcurs de ecare unda de la
sursa p ana n punctul P, diferent a care poate numai geometrica sau poate
2
sa depinda si de natura zica a mediului traversat.
Atunci cand diferent a de faza dintre doua unde ntr-un punct oarecare din
spat iu este constanta n timp, sursele celor doua unde se numesc coerente.
Daca, nsa, aceasta proprietate nu se verica (sau se verica pentru timpi
foarte scurt i fat a de posibilitat ile de masurare), sursele se numesc necoerente.
Fenomenul de interferent a se refera la acele fenomene de superpozit ie
obt inute cu unde emise cu doua sau mai multe surse coerente. Posibilitea
de a se produce interferent a este o caracteristica generala a marimilor care
se propaga sub forma undelor; interferent a este proprie undelor astfel ncat
observarea acestui fenomen constitue o dovada a naturii ondulatorii a unei
marimi. Ideea ca lumina se propaga sub forma unei unde a fost acceptata
numai dupa experient a de interferent a facuta de Young n 1801.
Tratarea analitica a fenomenului de interferent a se bazeaza pe operat ia
de sumare a doua marimi care variaza sinusolidal de-a lungul aceleiasi axe,
avand aceeasi pulsat ie si diferent a de faza constanta, adica coerente.

In cele
ce urmeaza vom prezenta doua metode de sumare.
Prima metoda se numeste metoda vectoriala sau a vectorilor rotitori sau a
fazelor. Sa presupunem ca undele se propaga de-a lungul axei Ox, vibreaza
de-a lungul aceleiasi direct ii iar punctul P se aa la distant a x
1
de sursa
primei unde, respectiv la distant a x
2
de sursa celei de-a doua unde; expresiile
celor doua unde n P sunt:

1
= A
1
cos(kx
1
t +
1
) = A
1
cos(t kx
1

1
) = A
1
cos(t +
1
)

2
= A
2
cos(kx
2
t +
2
) = A
2
cos(t kx
2

2
) = A
2
cos(t +
2
).
Constantele
1
si
2
depind numai de surse, n timp ce constantele
1
si
2
cont in si diferent a de drum dintre cele doua unde. Fiecare oscilat ie n P este
reprezentata ca proiect ia pe axa orizontala a unui vector care se roteste cu
viteza unghiulara iar suma vectorilor se calculeaza ca proiect ia pe aceeasi
axa a rezultantei celor doi vectori (Fig.3.1). Aceasta va avea expresia
=
1
+
2
= Acos(t +),
iar modulul lui A si faza sunt date de
A =
_
A
2
1
+A
2
2
+ 2A
1
A
2
cos , =
1

2
=
2

1
+k(x
2
x
2
)3.1 (1)
tg =
A
1
sin
1
+A
2
cos
2
A
1
cos
1
+A
2
cos
2
3.2 (2)
3
Cum intensitatea este proport ionala cu patratul amplitudinii, intensitatea
masurata n P este
I = I
1
+I
2
+ 2
_
I
1
I
2
cos .3.3 (3)
Notam faptul ca A si I nu depind de semnul lui .

In cazul particular n care
amplitudinile celor doua unde sunt egale, A
1
= A
2
= A
0
, se obt in relat iile
A =
_
2A
2
0
(1 + cos ) = 2A
0
cos

2
3.4 (4)
tg =
sin
1
+ sin
2
cos
1
+ cos
2
=
sin

1
+
2
2
cos

1

2
2
cos

1
+
2
2
cos

1

2
2
= tg

1
+
2
2
=

1
+
2
2
3.5
(5)
Folosind relat iile de mai sus, unda rezultanta n P va avea expresia
= Acos(t +) = 2A
0
cos

2
cos
_
t +

1
+
2
2
_
=
= 2A
0
cos
_

2
2
+
k(x
2
x
1
)
2
_
cos
_

1
+
2
2
+
k(x
2
+x
1
)
2
t
_
, 3.6 (6)
iar intensitatea ei, cu I
1
= I
2
= I
0
devine
I = 2I
0
(1 + cos ) = 4I
0
cos
2

2
.3.7 (7)
Deci, rezultatul important care se obt ine este ca amplitudinea undei rezul-
tante depinde de diferent a de faza : valoarea maxima se obt ine atunci cand
cele doua unde sunt n faza iar cea minima pentru undele n opozit ie de faza.
max = 0, 2, 4, ... A = A
1
+A
2
I = I
1
+I
2
+ 2

I
1
I
2
amplitudiniegale A = 2A
0
I = 4I
0
min = , 3, 5, ... A = [A
1
A
2
[ I = I
1
+I
2
2

I
1
I
2
amplitudiniegale A = 0 I = 0
Ce-a de-a doua metoda de sumare a undelor n P se numeste metoda sim-
bolica, utilizeaza numerele complexe dar, n esent a, este similara metodei
vectoriale. Folosind aceleasi simboluri ca n metoda de mai sus, se obt ine

1
= A
1
e
i(t+
1
)
= A
1
cos(t +
1
) +iA
1
sin(t +
1
),

2
= A
2
e
i(t+
2
)
= A
2
cos(t +
2
) +iA
2
sin(t +
2
),
=
1
+
2
= (A
1
e
i
1
+A
2
e
i
2
)e
it
= [A
1
cos
1
+A
2
cos
2
+
+i(A
1
sin
1
+A
2
sin
2
)]e
it
.
4
Patratul modulului lui se obt ine nmult im cu complexul lui conjugat

= (A
1
e
i
1
+A
2
e
i
2
)e
it
(A
1
e
i
1
+A
2
e
i
2
)e
it
=
= A
2
1
+A
2
2
+A
1
A
2
_
e
i(
1

2
)
+e
i(
1

2
)
_
= A
2
1
+A
2
2
+ 2A
1
A
2
cos(
1

2
).
Se observa ca rezultatul este identic cu cel obt inut prin prima metoda de
sumare; acelasi lucru este valabil si pentru faza undei rezultante.
Atat metoda vectoriala cat si cea simbolica pot folosite pentru sumarea
unui numar mai mare de unde emise de surse coerente. Subliniem faptul ca
ambele metode se aplica oscilat iilor cu faze diferite, dar care se propaga de-a
lungul aceleiasi axe. Asadar, daca undele sunt longitudinale, direct iile lor de
propagare trebuie sa coincida; daca undele sunt transversale, ele trebuie sa
oscileze pe aceeasi direct ie.
Observam, n ne, ca maximul sau minimul de interferent a (sau oricare
valoare intermediara) obt inute ntr-un punct din spat iu se ment in atata timp
cat diferent a de faza ramane constanta: oscilat ia rezultanta are ntotdeauna
aceeasi amplitudine si aceeasi faza iar intensitatea rezultata ca o medie pe
mai multe perioade, este constanta. Interferent a, asadar, este un fenomen
stat ionar, o funct ie de pozit ia punctului P n spat iu, dar nu de timp.
3.2 Interferent a a doua unde luminoase. Experient a lui
Young

In cazul undelor luminoase, pentru producerea surselor coerente trebuie

sa se t ina cont de natura acestor tipuri de unde. Sursele de lumina obisnuita,
soarele sau lampile cu incandescent a, sunt alcatuite dintr-un numar foarte
mare de atomi care, osciland cu frecvent e de ordinul
0
= 5 10
14
Hz, emit
unde luminoase; pentru un singur atom, emisia se face n timpul t = 10
8
s
si nu poate monocromatica. Se poate vorbi, mai curand, de un pachet de
unde cu lungimea ct 3m. Cumnsa raportul dintre intervalul de frecvent e
= (t)
1
ale pachetului de unde si frecvent a
0
este /
0
10
7
, acesta
nu poate perceput cu instrumente normale de masura. Vom scrie, asadar,
unda sub forma E = E
0
cos(
0
t +); n intervalul t, direct ia lui E si faza
raman constante. Un alt atom se dezexcita, independent de primul, emit and
un pachet de unde cu aceiasi E
0
si
0
, dar cu planul de polarizare si faza
diferite. Acest lucru este valabil pentru oricare doi atomi care se dezexcita.
5
Unda emisa de o sursa obisnuita este, deci, rezultanta pachetelor ele-
mentare emise de atomi.
Asadar, atat undele care provin din doua puncte ale acelorasi surse cat
si undele care provin de la doua surse diferite nu sunt coerente si nu produc
fenomene de interferent a. Intensitatea totala produsa ntr-un punct Q de N
surse de lumina obisnuita se poate calcula folosind relat ia I
R
=
N

i=1
I
i
, sumand
intensitat ile produse n Q de ecare sursa n parte.
Observam ca ntr-un interval de timp de ordinul a 10
8
s, timp n care
unda emisa de sursa elementara efectueaza 10
6
oscilat ii, doua unde emise de
doi atomi diferit i sunt coerente, cu o diferent a de faza
2

1
constanta
n timp. Acestea pot, asadar, interfera, iar variat iile corespunzatoare de
intensitate se pot masura numai daca exista instrumente care au posibilitatea
de a masura intensitat i luminoase n timpi foarte scurt i. Un experiment de
acest fel a fost efectuat n 1956 de Hanbury Brown si de Twiss, obt inandu-se
rezultatul asteptat. Daca, nsa, instrumentele cu care se masoara intensitatea
luminoasa nu au o rezolut ie temporala foarte buna, trebuie sa se astepte un
timp mult mai mare decat t pentru obt inerea rezultatului. Astfel, timpul
ind lung, se va suprapune interferent a a doua pachete de unde cu o anumita
diferent a de faza cu aceea a altor doua pachete avand o alta , si asa
mai departe: pozit iile ce corespund unui maxim ntr-un anumit caz pot
pozit ii de minim ntr-un alt caz si, n nal, se observa numai o intensitate
constanta.
O metoda de a obt ine doua sau mai multe surse coerente de lumina consta
n introducerea n calea fasciculului de lumina a unui ecran opac n care sunt
facute N oricii: unda emisa de aceste oricii are diferent a de faza constanta.
De fapt, cu acest procedeu un singur pachet de unda genereaza N pachete,
toate avand aceleasi caracteristici; procedeul se numeste divizarea frontului
de unda. Sursele secundare au aceeasi faza si aceeasi polarizare; orice variat ie
de faza a sursei primare se transmite surselor secundare si produce o variat ie
a planului de polarizare. Cele N oricii devin N surse coerente de lumina
obisnuita.
Principiul Huygens-Fresnel da o descriere calitativa completa n cazul
undelor emise de surse secundare; n particular, amplitudinea este data de
relat ia
dA

=
A
s
f()d =
0
f()d
qs
,
reprezentata schematic n gura 3.2
6
FIG.3.2
Experient a lui Young

In 1801, Young a obt inut pentru prima data n laborator interferent a a

doua unde luminoase folosind dispozitivul din gura 3.3.
FIG.3.3
Un fascicul de lumina monocromatica este incident pe o placa pe care ex-
ista un oriciu S
0
; acesta va reprezenta unda primara n experiment. Unda
care iese prin acest oriciu cade pe un ecran opac cu doua deschideri foarte
nguste S
1
si S
2
, paralela cu S
1
si la egala distant a fat a de axa dispozitivului
(axa z); cele doua deschideri S
1
si S
2
, reprezinta, practic, doua surse coerente.
Lumina emisa de S
1
si S
2
, produce pe un ecran C aat la distant a L de surse
(L d, unde d este distant a dintre surse) o gura vizibila, numita gura
de interferent a. Aceasta consta ntr-o serie de benzi luminoase si ntunecate,
paralele cu oriciile, numite franje de interferent a. Franjele luminoase core-
spund maximului de intensitate (interferent a constructiva) si sunt obt inute
n puncte n care undele sosesc n faza, n timp ce franjele ntunecoase core-
spund minimului de intensitate (interferent a distructiva) si sunt obt inute
n punctele n care undele sosesc n opozit ie de faza. La intersect ia axei
dispozitivului cu ecranul se observa o franja luminoasa.

In gura 3.4 sunt
reprezentate franjele de interferent a.
FIG.3.4
Sa aplicam acum rezultatele obt inute n paragraful precedent pentru a
calcula pozit iile maximelor si minimelor de interferent a precum si variat iile
intensitat ii luminoase pe ecran n funct ie de distant a x fat a de centrul imag-
inii (gura 3.5)
FIG.3.5

In ipoteza L d, se poate scrie sin tg = x/L si, deci,

I(x) = 4I
1
cos
2
dnx

0
L
3.8 (8)
max = m

0
nd
, x = m

0
L
nd
, m = 0, 1, 2, ...
min = (2m

+ 1)

0
2nd
x = (2m

+ 1)

0
L
2nd
m

= 0, 1, 2, ..
3.9 (9)

In aceste relat ii,

0
este lungimea de unda n vid si =
0
/n este lungimea
de unda n mediul cu indicele de refract ie n n care se face experient a.
7

In dispozitivele interferent iale se cheama franja centrala franja corespunzatoare

unei diferent e de faza nula; celelalte franje luminoase sunt numerotatencepand
de la franja centrala: m = 1 se refera la franjele situate de-o parte si de alta
a franjei centrale, si asa mai departe.

In dispozitivul Young franja centrala
se aa pe axa sistemului.
Deoarece d (d este de ordinul milimetrilor iar de ordinul 10
3
m),
maximele si minimele de interferent a se succed cu o frecvent a foarte mare.
Distant a dintre doua maxime succesive este x =
0
L/d; cunoscandu-se d si
L si masurand x se poate determina
0
. Young a fost cel care a determinat
pentru prima data lungimea de unda a unei radiat ii luminoase.
Intensitatea maxima I
max
= 4I
1
este constanta pentru diverse franje lu-
minoase daca intensitatea I
1
a ecarei surse nu depinde de .

In realitate,
stim ca n expresia intensitat ii I
1
apare patratul factorului de nclinare
f
2
() =
_
1 + cos
2
_
2
.
Efectul, nsa, nu este foarte puternic: pentru = 30
0
, f
2
() = 0.87. Un
efect cantitativ mult mai pronunt at provine din largimea nita a deschiderilor
S
1
si S
2
, care produce o scadere evidenta a intensitat ii la cresterea lui . Din
acest motiv, gura de interferent a care se observa va avea un numar limitat
de franje de-o parte si de alta a franjei centrale.
Datorita naturii undelor electromagnetice care interfera, sunt necesare
doua considerat ii. Prima se refera la condit ia d L, esent iala pentru ob-
servarea franjelor de interferent a atunci cand experient a se face cu lumina
obisnuita, nepolarizata. Sa ne amintim ca o unda nepolarizata, asa cum sunt
cele emise de S
1
si S
2
, se poate descompune n doua unde de egala intensitate,
polarizate dupa direct ii perpendiculare ntre ele si pe direct ia de propagare;
sa alegem aceste direct ii, una perpendiculara pe planul desenului si alta n
planul desenului (gura 3.6)
FIG.3.6
Pentru a se forma gura de interferent a este necesar ca E
1
si E
2
ale celor
doua unde sa e polarizat i dupa aceeasi direct ie; acest lucru este ntotdeauna
adevarat pentru componentele E
1
si E
2
perpendiculare pe planul gurii, dar
este si pentru componentele din planul gurii numai daca d L.
A doua considerat ie deriva din faptul ca undele emise de S
1
si S
2
nu sunt
unde armonice. Presupunand ca sursa este alcatuita dintr-un singur atom,
acesta este un emit ator de impulsuri de durata t 10
8
s si de lungime
8
x 3m. Pentru a putea observa interferent a ntr-un anumit punct al
ecranului este necesar ca n acel punct sa se suprapuna aproape complet
cele doua pachete de unde provenite de la S
1
si S
2
, si date init ial de acelasi
pachet provenind de la S
0
; numai n acest mod diferent a de faza si planul de
polarizare al celor doua campuri electrice raman constante pe toata durata
propagarii. Aceasta condit ie este vericata pana cand diferent a de drum
dintre doua unde este mult mai mica decat lungimea x.
Rat inamentul ramane valabil si pentru o sursa alcatuita dintr-un numar
foarte mare de atomi din moment ce gura de interferent a este rezultatul
a numeroase procese elementare, n oricare dintre ele are loc interferent a a
doua pachete de unde obt inute dintr-un singur proces de emisie atomica. Din
acest motiv t si x sunt numite timp si lungime de coerent a.

In experient a lui Young diferent ele de drum sunt egale cu cel mult cateva
zecimi de lungime de unda astfel ncat considerat ia de mai sus nu este
esent iala; aceasta este nsa importanta in acele dispozitive n care diferent ele
de drum pot ajunge de ordinul metrului. Experient ele de interferent a cu
diferent e foarte mari de drum ntre unde se realizeaza cu lumina laser care
are timpi de coerent a de 10
3
s si lungimi de coerent a de ordinul sutelor de
kilometri.
Aplicat ii ale metodei Young
Metoda dezvoltata de Young pentru realizarea a doua surse coerente de
unde luminoase ce constan folosirea unei singure surse primare si n divizarea
frontului sau de unda, a fost utilizata sub mai multe forme. Fara a intra
n detalii analitice, vom prezenta la nceput doua dispozitive construite de
Fresnel. Sursele secumdare sunt obt inute prin reexie sau prin refract ie,
si nu prin difract ie ca n cazul dispozitivului Young; se obt ine o gura de
interferent a si aceasta demonstreza ca fenomenul depinde de coerent a surselor
si nu de modalitatea n care acestea sunt obt inute.
1.Oglinzile lui Fresnel (gurea 3.7)
FIG.3.7
Lumina emisa de o sursa punctiforma S
0
cade pe doua oglinzi plane care
formeaza ntre ele un unghi foarte mic. Exemplul particular n care doua
raze ce sosesc n punctul Q arata cum se genereaza diferent a de drum si,
deci, diferent a de faza. Este ca si cum lumina ar proveni de la doua imagini
9
virtuale ale lui S
0
date de oglinzi, care ndeplinesc rolul de surse coerente de
egala intensitate ce interfera n regiunea comuna n care se propaga undele
reecate.
De exemplu, daca lumina este monocromatica, gura de interferent a for-
mata din franje luminoase si ntunecoase se observa pe un ecran C aat la
distant a L de planul n care sunt S
1
si S
2
; L este mare n comparat ie cu
distant a d dintre sursele S
1
si S
2
.
2.Biprisma Fresnel (gura 3.8)
FIG.3.8
Dou a placi de sticla de sect iune triunghiulara (prisme) sunt alipite de-a
lungul bazelor. Sursa S
0
trimite lumina spre ecranul C si datorita refract iei
n prisme, lumina pare ca provine din sursele S
1
si S
2
care sunt sursele vir-
tuale ale sistemului. Atat unghiul dintre varfurile prismelor cat si apertura
fasciculului luminos emis de S
0
sunt mici. Ecranul este asezat la o distant a
mare fat a de distant a dintre surse. Franjele observate sunt similare acelora
obt inute cu oglinzile lui Fresnel.
3.3 Interferent a produsa de N surse coerente
Consideram N surse egale de unde sferice, coerente, asezate de-a lungul
unei drepte; sursele se aa la aceeasi distant a d una de alta. Vom studia
interferent a lor la o distant a foarte mare fat a de dimensiunea (N 1)d a
sistemului de surse. Fie unghiul dintre direct ia de observat ie si normala
la dreapta ce cont ine sursele (gura 3.9); diferent a de faza dintre doua unde
emise de doua surse alaturate este
=
2

d sin
n ipoteza n care diferent a de faza intrinseca dintre surse se anuleaza.
FIG.3.9

Intr-un punct oarecare Q, amplitudinile

1
ale undelor singulare sferice
sunt egale deoarece Q se aa la distant a foarte mare fat a de sistemul de surse;
nu vor avea nsa aceleasi faze datorita diferent ei de drum. Pentru a calcula
ampltudinea
R
vom folosi metoda vectorilor rotitori. Asa cum se observa
n gura 3.10, amplitudinile singulare sunt dispuse ca laturile unui poligon
regulat ce poate nscris ntr-un cerc cu centrul n O si de raza ; unghiul la
10
centru care subntinde un singur vector este iar acela care subntinde ntreg
poligonul cu N laturi este N. Rezulta ca

1
= 2 sin

2
,
R
= 2 sin
N
2
si, combinand aceste relat ii se obt ine valoarea amplitudinii rezultante n
funct ie de amplitudinea
1
a ecarei surse si de defazajul dintre doua unde
emise de surse alaturate:

R
=
1
sin
N
2
sin

2
3.10 (10)
Intensitatea undei rezultante n punctul Q este proport ionala cu patratul lui

R
:
I
R
() = I
1
_
sin
N
2
sin

2
_
2
= I
1
_
sin
Nd sin

sin
d sin

_
2
3.11 (11)
I
1
este intensitatea pe care o unda singulara o produce n punctul Q. In-
tensitatea (3.11) variaza n funct ie de unghiul de observat ie . Daca = 0,
direct ie de-a lungul careia toate undele sunt n faza, intensitatea este maxima
si egala cu I
max
= N
2
I
1
:
lim
x0
sin Nx
sin x
= lim
x0
N cos Nx
cos x
= N
R
= N
1
,I
R
= N
2
I
1
.
Aceeasi situat ie se repeta ori de cate ori d sin / = , 2, 3, ... si putem
trage concluzia ca intensitatea I
R
are n intervalul 0 /2 un anumit
numar de maxime principale, caracterizate de proprietatea
d sin

= m d sin = m, sin = m

d
, m = 0, 1, 2, ...3.12 (12)
I
max
= N
2
I
1
,
max
= N
1
.

In afara valorilor sin date de relat ia (3.12), numitorul din (3.11) nu se mai
poate anula.

Insa, numaratorul se anuleaza si atunci cand sunt satisfacute
condit iile:
Nd sin

= m

d sin = m

N
, sin = m

Nd
3.13 (13)
m

= 1, 2, ...N 1, N + 1, ...2N 1, 2N + 1, ..,

11
ind excluse valorile 0, N, 2N, ... pentru care se obt in maximele principale.

Intre doua maxime principale se gasesc N 1 minime n care I = 0.

Deoarece intensitatea este o funct ie pozitiva de , ntre doua minime va
exi-sta un maxim, numit maxim secundar; n consecint a, ntre doua maxime
principale sunt N 2 maxime secundare. Pozit iile maximelor secundare se
obt in atunci cand numaratorul din relat ia (3.11) este 1 sau atunci cand
Nd sin

= (2m

+ 1)

2
d sin = (2m

+ 1)

2N
sin = (2m

+1)

2Nd
; m

= 1, 2, ..N 2, N +1, ...2N 2, 2N +13.14 (14)

Valoarea intensitat ii maximelor secundare este
I
m
=
I
1
_
sin
2m

+1
2N
_
2
=
I
max
N
2
_
sin
2m

+1
2N
_
2
3.15 (15)

In gura 3.11 este reprezentata intensitatea rezultata prin interferent a a 2, 4,

8 sau a mai multor surse; distant a d dintre doua surse consecutive si lungimea
de und a sunt ntotdeauna aceleasi. Figura este simetrica fat a de = 0.
Fig.3.11
Sa recapitulam principalele caracteristici ale fenomenului descris n acest
paragraf.
1. Pozit ia maximelor principale, n care este concentrata cea mai mare
parte a puterii emise, este determinata de raportul /d si nu depinde de
numarul N de surse. Numarul de maxime se obt ine din relat ia (3.12); acesta
este dat de valoarea cea mai mare a lui m pentru care sin = m/d nu este
mai mare decat 1 si nu depinde de N.
2. Intensitatea maximelor principale depinde de numarul N de surse si
creste cu acesta conform relat iei I
max
= N
2
I
1
.
3. Amplitudinea unghiulara a maximelor principale scade cu cresterea
lui N, proprietate evident iata n gura 3.11. Largimea unghiulara a unui
maxim principal se poate deni ca distant a dintre doua minime alaturate
maximului; din relat ia (3.13) se observa ca aceasta denit ie corespunde unei
cresteri cu doua unitat i a lui m

si, deci,
(sin ) =
2
Nd
3.16 (16)
12
4. Cele N 1 minime si cele N 1 maxime secundare cuprinse ntre
doua maxime principale sunt echidistante n variabila sin ; intervalul dintre
un minim si un maxim secundar este /2Nd, intervalul dintre doua extreme
consecutive de acelasi fel este /Nd (gura 3.12).
FIG.3.12
Intensitatea maximelor secundare descreste ca 1/N
2
la cresterea lui N;
n practica, pentru N mare, se obt ine o anumita intensitate numai pentru
maximele secundare.
Analizand fenomenul de interferent a este posibil, n funct ie de cat de mare
este numarul N de surse, sa obt inem o anumita intensitate numai n unele
direct ii, modicand distant a d dintre surse; este vorba, asadar, de emisie
direct ionala. Interferent a a doua unde produse de surse coerente conduce
la o redistribuire a energiei care este concentrata n zonele corespunzatoare
maximelor principale; puterea este ntotdeauna NP
1
, e ca sursele sunt sau
nu coerente.
Relat ia (3.16), care are semnicat ia ngustarii maximelor principale la
cresterea numarului N de surse, este fundamentala pentru cresterea sensi-
bilitat ii masuratorilor efectuate prin metode interferent iale.
3.4 Interferomentul Michelson
Interferometrul Michelson este alcatuit din doua oglinzi M
1
(mobila) si M
2
(xa), o lama de sticla M cu o suprafat a semireectatoare si dintr-o a doua
lama de sticla G, de aceeasi grosime cu M. Un fascicul de lumina provenind
de la o sursa ndepartata S traverseaza lama M si cade pe suprafat a semire-
ectatoare a acesteia; o parte a fascicului este reectat spre oglinda M
1
iar
o alta parte, egala, este transmisa spre oglinda M
2
la care ajunge dupa ce
strabate lama G. Fasciculele reectate de oglinzi sentalnesc spre fat a semire-
ectatoare a lui M; fasciculul de la M
1
, part ial transmis si fasciculul de la
M
2
, part ial reectat, ajung printr-un telescop la observator, unde interfera.
Cele doua fascicule sunt coerente deoarece sunt obt inute de la aceeasi sursa
prin divizarea amplitudinii (gura .13)
FIG3.13
Lama G, numita lama de compensare, face ca ambele raze ce interfera sa
traverseze aceeasi grosime de sticla, eliminand astfel efectele de dispersie; de
13
fapt, daca nu ar fost G, diferent a de faza dintre cele doua raze ce ar strabate
grosimi diferite de sticla ar depinde de lungimea de unda deoarece indicele
de refract ie depinde de ; n lumina monocromatica nu ar indispensabila,
nsa este folositor ca G sa e prezenta deoarece astfel diferent a de drum optic
dintre raze depinde numai de d
1
d
2
, adica egala cu diferent a dintre brat ele
interferometrului.
Daca cele doua oglinzi sunt perpendiculare una pe cealalta, efectul obser-
vat este echivalent cu acela al unei lame de aer de grosime d = d
1
= d
2
: lu-
mina provenind de la M
2
joaca rolul luminii reectate pe suprafat a inferioara
a lamei iar cea provenind de la M
2
a luminii reectate pe fat a superioara a
lamei.

In gura 3.13., lama de aer echivalenta este cea de la M
1
la linia
principala.

In aceasta situat ie se vor observa franje circulare de egala nclinare, cu

centrul luminos, deoarece nu exista defazaj ntre doua raze. Diferent a de
drum r este data de realt ia:
r = 2d cos
i
= 2(d
2
d
1
) cos
i
,
unde
i
este unghiul de incident a al razelor provenite de la sursa.
max : 2d cos
i
= m, cos
i
= m

2d
min : 2d cos
i
= (2m

+ 1)

2
cos
i
(2m

+ 1)

4d
.
Pentru o anumita valoare d, se observa pozit ia unei franje luminoase F
m
car-
acterizata de o valoare
i
si de numarul m; daca ndepartam M
1
ment inand-o
nsa paralela cu pozit ia sa init iala, d creste si pozit ia franjei F
m
este nlocuita
de o alta franja F
m
, cu m

> m, n timp ce franja F

m
se deplaseaza spre
exterior ntr-o pozit ie caracterizata de o valoare mai mica a lui cos
i
. Ast-
fel, prin cresterea lui d se pot numara franjele luminoase care trec printr-o
anumita pozit ie xata. Numarul franjelor se traduce ntr-o masuratoare a
lungimii deoarece variat ia lui d este practic egala cu /2, ind lungimea de
unda a luminii monocromatice utilizate. Eroarea absoluta care se produce
prin m asurare este de ordinul jumatat ii distant ei care conduce la deplasarea
franjei, adica de ordinul /4.
Michelson a folosit aceasta metoda pentru a compara lungimea metrului
etalon cu lungimea de unda a unei linii rosi emisa de cadmiu ( = 643.8nm);
el a obt inut ca metrul este egal cu 1.5531635 10
6
, cu o eroare relativa
de 3 10
7
.

In acest mod, Michelson a pus bazele denit iei optice a unitat ii
de lungime, adoptata denitiv n 1960.
14

In masuratorile efectuate, Michelson nu a putut sa faca o comparat ie

directa cu metrul etalon; n afara faptului ca trebuiau masurate cam trei
milioane de franje, distant a d = 1m este aproximativ egala cu lungimea de
coerent a a lungimii normale emise de atomi si nu se poate pastra gura de
interferent a pentru aceasta lungime.

Insa, Michelson a masurat o lungime
mult mai mica pe care a raportat-o fara a mari eroarea, la lungimea metrului
etalon.
Un alt rezultat important obt inut cu interferometrul Michelson este veri-
carea faptului ca viteza luminii nu depinde de sistemul de referint a (experient ele
Michelson si Morley, 1887). Presupunem ca drumul MM
2
este paralel vitezei
pamantului (si, deci, MM
1
este perpendicular pe aceasta viteza). Pentru o
anumita lungime geome-trica a acestor drumuri se calculeaza care trebuie
sa e gura de interferent a t inand cont de faptul ca viteza c a luminii tre-
buie sa se compuna cu viteza v a pamantului rezultand, de exemplu, c v
pentru MM
2
, respectiv c + v pentru M
2
M; defazajul dintre undele care in-
terfera este determinat introducand valorile vitezei de propagare a luminii
calculate prin compunerea galileana a vitezelor, n ambele brat e ale interfer-
ometrului. Daca interferometrul este rotit cu 90
0
, se va schimba rolul celor
doua drumuri MM
2
este MM
1
si se va observa o deplasare a franjelor, -
ind modicat defazajul dintre undele care interfera. Deplasarea asteptata
a franjelor era de aproximativ jumatate de franja, dar autorii nu au reusit
sa observe nici un fel de deplasare. Experient a a fost repetata n diferite
condit ii, ntotdeauna obt inandu-se acelasi rezultat. Concluzia, formulata de
Einstein ca baza a teoriei restranse, a fost ca viteza luminii este aceeasi n
orice sistem de referint a inert ial.
3.5 Difract ia undelor electromagnetice
Difract ia este un fenomen particular de interferent a care se verica atunci
cand o unda ntalneste n drumul sau un obstacol sau o apertura. De exem-
plu, apertura poate constituita dintr-un oriciu circular sau dreptunghiular
practicate ntr-un ecran opac, un obstacol de forma unui r, etc. Dincolo
de obstacole sau de aperturi, undele se propaga n spat iu de-a lungul unor
direct ii diferite fat a de cea de incidenta si vor aparea diferent e de drum
ntre undele care se suprapun ntr-un anumit punct; asadar, se pot produce
15
fenomene de interferent a cu o distribuire a energiei n punctele din spat iu,
din care rezulta caracteristicile gurii de difract ie.
Fenomenele de difract ie se pot verica pentru toate tipurile de unde;
acestea se pot observa cu usurint a n cazul undelor pe suprafat a unui lichid
sau pentru undele sonore, acestea avand lungimile de unda apropiate di-
mensiunilor obstacolelor sau aperturilor. Mai dicila este observarea aces-
tui fenomen n cazul undelor luminoase din cauza lungimilor mici de unda
( = 0.4 0.7m); nsa fenomenele si aplicat iile acestora sunt foarte in-
teresante, motiv pentru care ne vom ocupa ndeosebi de difract ia luminii.
Argumentele generale raman valabile pentru orice tip de unde.
Difract ia a fost observata pentru prima data de Grimaldi, n a doua
jumatate a secolului al XVII-lea, ntr-o epoca dominata de teoria lui Newton.
Ipoteza ondulatorie a luminii a fost conrmata numai dupa o alta suta de
ani, n urma experient elor efectuate de Young si de Fresnel.

In gura 3.14 este reprezentata o situat ie comuna n care se observa

difract ia: o unda cade pe un ecran opac pe care se aa un oriciu de di-
mensiuni comparabile cu lungimea de unda a radiat iei incidente; pe un ecran
C se poate observa lumina dupa ce a trecut prin oriciu.
FIG3.14
Pentru calculul amplitudinii luminoasen punctul P al ecranului se foloseste
principiul Huygens-Fresnel -Kirchho. Suprafat a aperturii este mpart ita n
elemente innitezimale de arie d, ecare dintre ele constituid o sursa ele-
mentar a de unde, cu amplitudinea campului electric data de expresia:
dE =
Af()d
S
, f() =
1 + cos
2
.3.17 (17)
Amplitudinea rezultanta n P se obt ine prin sumarea vectoriala a tuturor
contribut iilor dE provenite de la toate sursele care alcatuiesc oriciul lumi-
nos, surse care sunt coerente, n faza daca suprafat a oriciului coincide cu
suprafat a frontului de unda incident (sau cu diferent a de faza constanta n
alte cazuri).
Dac a unda este incidenta pe un obstacol opac, de exemplu pe un disc,
pentru calculul amplitudinii undei ntr-un punct P dincolo de obstacol se
procedeaza n acelasi mod, considerand suprafat a frontului de unda din afara
obstacolului.
Dintre modalitat ile n care se realizeaza si se observa difract ia produsa de
aperturi sau de obstacole iluminate, ne vom referi n cele ce urmeaza numai
la doua dintre ele, studiate de Fraunhofer, respectiv de Fresnel.
16
a) Difract ia Fraunhofer
Sursa de lumina S si ecranul C se aa la distant a mare de sursa si aper-
tura. Fronturile de unda care ajung pe aceasta sunt plane, la fel sunt si
fronturile de unda care ajung n P (gura 3.15).
Aceasta reprezentare, care este cea mai simpla de tratat analitic, se re-
alizeaza n laborator cu ajutorul a doua lentile: prima lentila L
1
transforma
unda sferica provenita de la S ntr-o unda plana cu apertura cont inuta n
frontul de unda; cea de-a doua lentila L
2
focalizeaza n punctul P razele
provenite de la apertura.
FIG.3.15
b) Difract ia Fresnel
Sursa S si ecranul C sunt la distant a nita de apertura, fronturile de unda
nu sunt plane iar razele care sosesc n P nu sunt paralele; aceeasi situat ie
poate exista si n cazul unui obstacol oarecare (gura 3.16).
FIG.3.16

In cele ce urmeaza vom analiza mai ntai fenomenele Fraunhofer care,

printre altele, sunt interesante pentru construirea instrumetelor optice. Vom
studia apoi si difract ia Fresnel n cazuri matematice simple, dar semnicative.
3.6 Difract ia pe o deschidere dreptunghiulara ngusta
Analizam difract ia Fraunhofer considerand un oriciu dreptunghiularngust
practicat pe un ecran opac, de largimea AB = a si lungime L a (gura
3.17)
FIG3.17
Pe deschiderea dreptunghiulara este incidenta o unda plana cu lungimea
de unda si cu frontul de unda paralel cu planul care cont ine deschiderea.
Divizam aceasta deschidere n N fasii paralele de largime y. Fiecare fasie
va o sursa de unde secundare si va contribui cu amplitudinea E la campul
17
electric rezultant E
R
ntr-un punct P al ecranului. Contribut iile E legate
de dou a fasii alaturate au diferent a de faza n punctul P egala cu
=
2

y sin .
Pentru a calcula E
R
se procedeaza ca si n cazul a N surse coerente, folosind
construct ia poligonului celor N vectori rotitori reprezentand undele care se
suprapun. Acum, nsa, N trebuie sa tinda la innit (sau y sa tinda la zero)
iar poligonul devine un arc de cerc cu raza si cu unghiul la centru
=
2

a sin 3.18 (18)

egal cu diferent a de faza dintre doua unde emise de punctele extreme A si B
ale deschiderii. Din gura 3.18 rezulta ca
E
R
= 2 sin

2
.
FIG.3.18
Lungimea arcului de cerc este E
max
= si corespunde amplitudinii
maxime care se observa n centrul ecranului, atunci cand = 0 si toate
undele emise de fasii singulare sunt n faza. Asadar,
E
R
= f()E
max
sin /2
/2
,
expresie n care apare factorul de nclinat ie f() deoarece toate amplitudinile
emise sub un unghi ,= 0 trebuie multiplicate cu f().
Intensitatea este proport ionala cu patratul amplitudinii; folosind relat ia
(3.18) obt inem:
I() = I
max
f
2
()
_
sin

2

2
_
2
= I
max
f()
_
sin
a sin

a sin

_
2
3.19 (19)
Funct ia I() este reprezentata n gura 3.19 pentru valorile a = 10, a =
5, a = .
Fig.3.19
Intensitatea transmisa de deschidere se anuleaza obt inandu-se minime de
difract ie atunci cand
a sin

= m, sin = m

a
,m = 1, 2, 3, ..3.20 (20)
18
Primele minime, la stanga si la dreapta maximului central se obt in pentru
sin = /a iar marimea
(sin ) =
2
a
se numeste largimea unghiulara a maximului central de difract ie. Se observa
ca pentru a maximul este foarte ngust si efectul difract iei este aproape
neglijabil, dar maximul se largeste daca a scade, tinzand la . Daca a = ,
primul si unicul minim se formeaza la = 90
0
iar daca a < intensitatea nu
se anuleaza niciodata; pentru a tot spat iul de dincolo de deschidere este
iluminat.

Intre doua minime de intensitate exista un maxim secundar, a carui

pozit ie se calculeaza cautand maximele funct iei sin
2
/
2
aata n expresia
intensitat ii. Se obt ine condit ia tg/, ecuat ie transcendenta care se poate
rezolva prin metoda graca (n afara de cazul = 0). Aproximat ia prin care
se considera intensitatea maxima atunci cand sin
2
(a sin /) este buna, sau
cand
a sin

= (2m

+ 1)

2
, sin = (2m

+ 1)

2a
, m

= 1, 2, 3, ...
Intensitatea maximelor secundare, neglijand factorul de nclinare rezulta de
forma
I
m

I
max
=
1
_
(2m

+ 1)

2
_
2

0.4
(2m

+ 1)
2
.
Pentru primul maxim m

= 1 si I
1
/I
max
= 0.045, adica intensitatea este
mult mai mica fat a de maximul central; pentru m

= 2, raportulI
2
/I
max
este
0.016, pentru m

= 3 este 0.008 si asa mai departe. Valoarea rapoartelor

este si mai scazuta daca se introduce factorul f
2
(). Maximele secundare nu
sunt, asadar, bine observate; daca nu este mult diferita de a, acestea sunt
destul de separate de maximul central; daca a maximele secundare sunt
foarte aproape de direct ia = 0 si sunt, practic, invizibile.
3.7 Ret eaua de difract ie

In paragraful precedent am analizat difract ia Fraunhofer produsa de o

des-chidere dreptunghiulara ngusta.

In cazul n care dispozitivul cont ine N
19
deschideri dreptunghiulare, ecare de largime a, se realizeaza un sistem de
N surse a caror interferent a am analizat-o n paragraful 3.3; acum trebuie sa
introducem faptul ca datorita difract iei, intensitatea emisa de ecare sursa
are dependent a decrisa n 3.6.
Dispozitivul, numit ret ea de difract ie, se poate realiza trasand linii par-
alele foarte subt iri pe o placa de sticla; spat iul care ramane ntre doua
linii alaturate constituie o deschidere. Distant a d dintre doua deschideri
se numeste pasul ret elei iar lungimea totala a acesteia este Nd.

In gura 3.20 o unda plana de lungime de unda este incidenta normal pe

o ret ea de difract ie; dupa ret ea se aseaza o lentila convergenta si se observa
gura de interferent a n planul focal al lentilei.
FIG3.20
Intensitateantr-un punct P de pe ecran se poate calcula din relat ia (3.11)
n care intensitatea I
1
() a unei singure deschideri este data de (3.19), adica
I
1
() = I
0
_
sin
a sin

a sin

_
2
;
I
0
este intensitatea la = 0 si a fost neglijata contribut ia factorului de
nclinare f() care nu este importanta pentru analiza pe care o vom face.
Asadar, intensitatea n P este
I() = I
0
_
sin
a sin

a sin

_
2

_
sin
Nd sin

sin
d sin

_
2
3.21 (21)
Aceasta funct ie este reprezentata n gura 3.21, cu N = 8; n mod uzual,
rezultatele sunt sintetizate spunand ca intensiatea gurii de interferent a este
modulata de difract ie.
FIG. 3.21
Caracteristicile intensitat ii transmise de o ret ea de difract ie sunt:
a) Maximele principale se aa de-a lungul direct iilor
sin
m
= m

d
,m = 0, 1, 2, ...3.22 (22)
b) Distant a unghiulara dintre un maxim principal si minimul alaturat
acestuia este
(sin ) =

Nd
=

L
.
20
Se poate scrie si relat ia (sin ) = cos , deoarece L si, deci, variat ia
este mica. Asadar, largimea unghiulara a unui maxim principal este

m
= 2 =
2
Lcos
m
=
2
Nd cos
m
3.23 (23)
Din relat ia (3.23) se observa ca pentru un N din ce n ce mai mare, franjele
produse sunt din ce n ce mai nguste.
c) Intensitatea franjei centrale (m = 0) creste proport ional cu N
2
; inten-
sitatea altor maxime este nsa micsorata din cauza difract iei. Introducand
(3.22) n (3.21) rezulta ca, pentru o valoare m ,= 0,
R
m
=
I
max
(m)
I
max
(m = 0)
=
_
sin m
a
d
m
a
d
_
2
3.24 (24)
Raportul R
m
depinde de raportul dintre largimea a a deschiderii si de pa-
sul ret elei d.

In particular, atunci cand un minim de difract ie coincide cu
un maxim de interferent a, adica atunci cand pentru aceeasi valoare sunt
satisfacute condit iile
d sin = m ,a sin = m
a
,
raportul a/d este egal cu m
a
/m si R
m
este zero: nu se obt ine maximul de
ordinul m = m
a
(d/a).

In gura 3.21 condit ia de disparit ie a unui franje este
realizata cu o buna aproximat ie pentru m = 4, m
a
= 2 si, deci, n ret eaua la
care se refera gura a d/2. Subliniem faptul ca gura 3.21, pentru simpli-
carea explicat iilor, este la o scala arbitrara: stim, de fapt, ca intensitatea
primului maxim secundar de difract ie este circa 4% din intensitatea franjei
centrale (n desen este de circa 10%).
Ret eaua descrisa mai sus funct ioneaza n transmisie; daca trasaturile se
fac pe o suprafat a reectatoare, obt inem o ret ea ce funct ioneaza n reexie;
pentru aceasta din urma, analiza este similara cu cea pentru ret eauan trans-
misie.
3.8 Difract ia Fresnel
Fenomenele de difract ie Fresnel se produc atunci cand sursa sau punctul
de observat ie, sau amandoua, sunt la distant a nita fat a de deschidere sau
fat a de obstacolul care perturba frontul de unda.
21
Deoarece tratarea analitica este destul de complicata, ne vom limita la
analiza cazurilor n care unda plana este incidenta pe o deschidere practicata
pe un ecran opac sau pe un obstacol iar observarea fenomenului se face la o
distant a nita de acesta, dar ntotdeauna mai mare decat lungimea de unda
a radiat iei incidente. Pentru calcul efectiv folosim o metoda eleborata chiar
de Fresnel care constan divizarea frontului de unda incident n zone oportun
denite, ecare dintre ele ind vazuta n punctul P n care calculam efectele
de difract ie ca o sursa secundara de surse sferice. Este vorba, asadar, de o
aplicat ie particulara a principiului Huygens-Fresnel adaptata problemei pe
care o vom rezolva.
Consideram un front de unda plana care se propaga nspre P si notam cu
r
0
= OP distant a de la P la frontul de unda (gura 3.22)
FIG.3.22
Divizam frontul de unda n zone inelare concentrice, cu centrul n O,
denite de condit ia ca distant ele la P de la marginea interna, respectiv de la
marginea externa a ecarei zone sa difere cu /2:
r
1
= r
0
+

2
r
2
= r
1
+

2
= r
0
+
.
.
.
r
n
= r
n1
+

2
= r
0
+n

2
, n = 1, 2, 3, ..
Razele circumferint elor care delimiteaza zonele Fresnel sunt date de
R
2
n
= r
2
n
r
2
0
= (r
0
+n

2
) r
2
0
= nr
0
+n
2

2
4
nr
0
, 3.25 (25)
unde aproximat ia este consistenta cu ipoteza r
0
.
Campul electricn P se obt ine ca sursa a campurilor electrice E
n
provenite
de la ecare zona. Ariile zonelor Fresnel,

n
= (R
2
n
R
2
n1
) = [nr
0
(n 1)r
0
] = r
0
,
sunt toate egale ntre ele, nu depind de n. Asadar, amplitudinile undelor
emise de diferite zone sunt diferite n P numai datorita prezent ei factorului
de nclinare f() si de distant a, scazand la cresterea lui n.
Evaluarea campului electric rezultant E
R
se face aplicand metoda vec-
torilor rotitori. Fiecare zona nita este considerata la randul sau ca ind
format a dintr-un numar innit de suprafet e elementare n ecare dintre ele
22
emite o unda de amplitudine innitezimala. Diferent a de faza dintre undele
emise de marginile interne si externe ale ecarei zone este
=
2

(r
n
r
n1
) =
2

2
= .
Acest rezultat semnica faptul ca desenand vectorii innitezimali relativi
la prima zona Fresnel obt inem o semicircumferent a al carui diametru OA
reprezinta campul electric E
1
al undei emise de prima zona (gura 3.23).
Pentru cea de-a doua zona Fresnel, pornind din Aobt inem din nou o semicircumferint a
al carui diametru AB reprezinta campul E
2
; punctul B nu coincide cu O si
E
1
> E
2
. Continuand cu aceasta construct ie se poate intui ca punctul nal
este O

, mijlocul segmentului OA, astfel ncat

E
P
=
1
2
E
1
I
P
=
1
4
I
1
Intensitatea luminoasa n P produsa de frontul de unda mai sus denit este
egala cu un sfert din intensitatea produsa de prima zona Fresnel; scaderea
este legata de interferent a distructiva dintre diferite zone.
Acelasi rezultat se obt ine si scriind n felul urmator:
E
P
= E
1
E
2
+E
3
E
4
+... =
1
2
E
1
+
1
2
(E
1
2E
2
+E
3
)+
1
2
(E
3
2E
4
+E
5
)+... =
1
2
E
1
.
Alternarea semnelor plus si minus provine de la diferent ele de faza succe-
sive iar termenii din paranteze sunt nuli daca se admite ca, prin efectul de
interferent a, contribut ia ecarei zone Fresnel cu n par este compensata de
contribut iile a doua zone impare alaturate.
3.9 Difract ia pe un oriciu circular
Rat inamentul prezentat pana acum pare pur formal; nsa, se poate vedea
utilitatea acestui rat ionament atunci cand se interpune pe frontul de unda, la
distant a r
0
de P, un ecran opac pe care exista un oriciu circular de raza R.
Daca R variaza continuu de la zero la innit se obt ine pentru I
P
dependent a
din gura 3.24.
FIG.3.24
23
Datorita interferent ei dintre diferite zone ale frontului de unda, intensi-
tatea depinde mult de raza oriciului. Punctele de maxima intensitate se
obt in atunci cand oriciul cuprinde exact un numar impar de zone Fres-
nel, adica pentru raze R egale cu R
1
=

r
0
, R
3
=

3R
1
, R
5
=

5R
1
,..;
punctele de minima intensitate se observa pentru raze R
2
=

2R
1
, R
4
= 2R
1
,
R
6
=

6R
1
,.., adica atunci cand oriciul cuprinde exact un numar par de
zone Fresnel. Linia punctata din gura reprezinta intensitatea n absent a
ecranului cu oriciu. Valorile maximelor de intensitate sunt descrescatoare
iar acelea ale minimelor cresc deoarece amplitudinile campurilor descresc cu
cresterea lui R :
E
1
> E
1
E
2
+E
3
> E
1
E
2
+E
3
E
4
+E
5
> ..., E
1
E
2
< E
1
E
2
+E
3
E
4
< ..
Subliniem faptul ca intreaga analiza de mai sus este valabila atunci cand
P este pe axa oriciului. Pentru a determina intensitatea ntr-un punct
Q care nu se aa pe axa OP trebuie sa t inem cont ca sistemul de zone
Fresnel este caracteristic punctului de observat ie; prin deplasarea din P n Q
paralel cu planul oriciului, zonele Fresnel se deplaseaza cu Q.

Intr-o pozit ie
oarecare Q, amplitudinea E
Q
rezulta prin suprapunerea campurilor provenite
din port iunile de zone intersectate de oriciu. Chiar si atunci cand punctul
Q se aa n zona de umbra geometrica se observa o intensitate nenula.
Figura de difract ie observata pe un ecran aat la distant a r
0
de oriciu
consta ntr-o serie de coroane circulare luminoase si ntunecate, cu centrul
luminos daca R = R
1
, R
3
, R
5
, .. si cu centrul ntunecos daca R = R
2
, R
4
, R
6
, ..

In gura 3.25 sunt prezentate doua exemple.

FIG3.25
Daca modicam distant a r
0
ment inand constanta lungimea de unda
si raza R a oriciului, ecarei valori r
0
i este asociat un sistem de zone
Fresnel deoarece razele zonelor depind de r
0
conform relat iei 3.25. Exista
valori r
0
pentru care oriciul cuprinde un numar impar de zone, si valori
r
0
pentru care zonele cuprinse n oriciu sunt n numar par; primele valori
le corespund maxime de intensitate pe axa, valorilor secunde le corespund
minime de intensitate.
3.10 Difract ia de raze X
24
Razele X ocupa banda de radiat ii electromagnetice cu lungimi de unda
mai mici de 10
9
m; acestea sunt produse prin franarea ntr-un material greu
a electronilor accelerat i la diferent e de potent ial de zeci de mii de volt i sau
atunci cand un electron sufera o tranzit ie ntre doua nivele energetice ale
unui atom.

Intr-o ret ea de difract ie normala razele X nu sunt difractate; de exemplu,

pentru = 10
10
m si d = 10
6
m maximul de ordinul ntai se formeaza
la unghiul = /d = 10
4
rad = 5.7 10
3
grade, mult prea aproape de
maximul de ordin zero ca sa poata e observat.

Insa, o ret ea spat iala naturala
care poate produce difract ia razelor X este o ret ea cristalina, n care atomii
sunt dispusi dupa reguli structurale, cu distant ele dintre ei foarte mici.

Intr-un cristal perfect de sare, ionii de Na

+
si Cl

formeaza o ret ea cubica

de latura a iar volumul unei celule elementare este a
3
. Un mol de NaCl are
masa A = 58.45K g si cont ine 2N
A
= 2 6.022 10
26
ioni, ocupand, deci, un
volum V = 2N
A
a
3
. densitatea sarii este = 2.17 10
3
Kg/m
3
si rezulta ca
A = 2N
A
a
3
, a =
_
A
2N
A

_
1/3
= 2.82 10
10
m = 0.282nm.
Distant a a se numeste constanta ret elei iar valoarea ei reprezinta distant a
dintre atomii cristalului.
Atunci cand un fascicul de raze X de lungime de unda este incident
pe aceasta structura cristalina, electronii care se aa n jurul ecarui nu-
cleu se comporta ca dipoli oscilant i, emit and radiat ie electromagnetica cu
lungimea de unda n toate direct iile. Cristalul se comporta ca un sis-
tem tridimensional de surse coerente si n spat iul nconjurator se observa
interferet a undelor emise de aceste surse.
Consideram o serie de plane paralele numite plane reticulare, care trec
prin pozit iile atomilor; ca n gura 3.26.
FIG.3.26
Distant a d dintre doua plane reticulare este n general mai mica decat
constanta ret elei a; numai pentru planele reticulare care sunt orizontale si
verticale d = a.
O unda plana incidenta sub un unghi (unghi razant) fat a de planele
reticulare aate la distant a d unul fat a de altul, vede atomii cristalului, c ate
unul pe un plan reticular, care apart in unei ret ele ortogonale pe planele retic-
ulare, ca o ret ea unidimensionala. Daca ne situam pe direct ia de observare
25
ce formeaza unghiul fat a de planele reticulare, diferent ele de drum
BB

, CC

BB

, DD

CC

dintre undele emise de doua surse alaturate cum sunt A si B

, B

si C

, C

si D

sunt egale cu 2d sin (gura 3.27).

FIG.3.27
Se obt ine interferent a constructiva atunci cand
2d sin = m, sausin =
m
2d
, m = 1, 2, 3, ..3.26 (26)
relat ie numita legea lui Bragg. Pentru unghiuri diferite, fasciculul este aten-
uat sau de-a dreptul suprimat din cauza interferent ei distructive, la fel ca si
n cazul ret elei optice.
Un dispozitiv pentru observarea difrat iei de raze X este spectrograful cu
cristal, conceput de Bragg. Variindu-se unghiul si masurand unghiurile
corespunzatoare maximelor de difract ie, din relat ia (3.26) se poate deduce
spectrul lungimilor de unda ale fasciculului de raze X. Se verica, astfel,
existent a componentei continue a radiat iei de franare peste care se suprapune
componenta de linii caracteristica structurii atomice a materialului emit ator.

In gura 3.28 este reprezentat unul dintre primele spectre obt inute de Bragg
n 1913: sunt vizibile spectrele de ordinul ntai, respectriv de ordiul doi,
ecare avand trei linii.
FIG3.28
Daca se utilizeaza un fascicul monocromatic de raze X se pot determina
distant ele d, obt inandu-se informat ii despre structura cristalina a materialu-
lui folosit ca t inta n spectrograf.

In cazul n care fasciculul incident poate ntalni n cristal diverse familii

de plane reticulare, aspectul gurii de difract ie este mult diferit.
Prima evident a a naturii ondulatorii a razelor X a fost obt inuta de von
Laue n 1912. Un fascicul ngust de raze X este incident pe un cristal subt ire
de suura de zinc; gura de interferent a obt inuta este observata pe o placa
fotograca. Aceasta consta din puncte dispuse n mod regulat n jurul fasci-
cului central transmis; ecare punct reprezinta urma unei direct ii de-a lungul
careia s-a obt inut un maxim de difract ie. De fapt, pentru o lungime de unda
incidenta exista cuplul de valori d
i
si
i
pentru care este vericata relat ia
(3.26) cu o valoare ntreaga pozitiva m
i
: aceasta nseamna ca direct ia de
incident a formeaza unghiul razant
i
cu o familie de plane reticulare avand
26
distant a d
i
ntre ele si ca 2d
i
sin
i
= m
i
. Raza difractata impresioneaza
placa fotograca ntr-o zona restransa, aproape punctiforma.
Relat ia (3.26) poate vericata si pentru alt grup de valori d, ,m diferite.
De asemenea, experient a poate repetata si pentru alte lungimi de unda
incidenta. Se constituie, asadar, spectrograma de puncte a lui von Laue n
care ecarui punct i este asociata o familie de plane reticulare. Acest lucru
este caracteristic structurii cristaline iluminata cu un fascicul de raze X.
Sa presupunem acum ca materialul pe care se difracta fasciculul de raze
X este alcatuit dintr-o pulbere ce cont ine un mare numar de microcristale,
orientale la ntamplare. Daca relat ia (3.26) este vericata pentru o familie
de plane reticulare ale unui monocristal, aceasta este vericata de multe
alte monocristale si, n locul unui punct, pe placa fotograca se obt ine o
circumferint a. Este ca si cum s-ar considera o situat ie particulara realizata
cu metoda von Laue si s-ar roti cristalul n jurul axei fasciculului; de fapt,
n pulberea cristalina se gasesc toate direct iile ce corespund diverselor rotiri
ale cristalului. Spectrograma, numita Debye-Scherrer, cont ine o serie de
circumferint e; ecare generata de o familie de plane reticulare.
Difract ia razelor X, n afara de spectroscopia propriu zisa cu raze X si
de studiul structurii cristaline, este utilizata si pentru analiza structurilor
microscopice cum ar moleculele biologice complexe de tipul ADN.