.

NICOLAE CU~A

()riginea macedonenilor Ql'omani

NICOLAECU~A

ORIGINEA MACEDONENILOR

AROnNI

I~! L;&I ,
~ '-+ .

E~ J>qNTp
;' ""-> '~;}~t~li~'2006 .". .~,:..

M acedoaromanii, indiferent unde locuiesc ei, sunt parte componenta a poporului armanesc din
Peninsula Balcanidi. Pentru a intelege etnogeneza armaneasca trebuie sa incepem din antichitate insa, perioada istorica neglijatii in profunzimea ei atunci cand este aborda~ aceasta tematica. De regula se iau in considerare unele manuscrise ~i afirmatii ale unor anonimi sau demnitari bizantini, ca ~icum cele petrecute in antichitate sunt la cheremul empatic al acestora. Teritoriul de ba~tinli al poporului armanesc este Macedonia, Macedonia veche, cea creata de regii macedooeni(l) :>iextinsa apoi de Filip al II-lea (360/359 - 3361. 'Hr.},-cbd a devenit eel mai insemnat stat din Peninsula Balcanica, .atit ca d intindere cat :>ica putere economicli ~ militara.(RegatUl o intinzandu-se la rasarit pana la Marea Neagra :>iMarea Egee, fa apus pana la Marea Adriaticlila nord dincQlode lacul ~,iar la sud, depa:>indregiunea mun~ilor O1in1p:dincol0 ;de duI Salarnvria - grec.Pioius). In acest teritoriu traiau macedonenii ~i veoinii !or inruditi, mai mult sau mai putin -, .peste-cares-a impus pateRa regelui Filip al II-lea: tracii (la nord ~ oord-est), itirii (ta YeSt~i nord-vest), epirotii (la sud ~ sud-vest), grecii (1asud ~ sud-est), adidi cele mai vechi popoare din Peninsula Balcanica. Primii locuitori insa ai Peninsulei Balcanice au fost (Jd.asgii, considerati de unii cercetatori ca cea mai veche ~e a Europei (Dragan, (9); aceasta cu atat mai mult cu cat vedtii macedoneni sunt socotiti :>i i a fi de nearn petasgic Impreunii.cu e acele triburi vechi din regiunile de unde a pornit puterea macedoneana: ematienii, din Ematia(2), cuprinsa mtre diu} Aliacmon (grec.) / Bistrifa (slav / amm.) $i golful Salonic sau 5

--

Nicolae Cu~a

Thermaic, lacul Ludiu ~i muntii Vermion, adidi regiunea

_

ora~elorde azi; Edessa (arom. Vudena), Veria ~i Naussa, in

partea de apus a judetului Salonic (regiunea ~tapanitaanterior de peoni, pelsagi"~iei, dar alungati catre Axius~ Vardar ~iStrimon Struma); botienii, din Botiea, dincolo de lacul Ludiu, catre raul Axius, unde se va infiinta Pella capitala regatului macedonean, care la inceput s-ar fi numit Vunomia (Vaidomir, 24); elimi{ii, cu centrul in Elimia, a~ezata in partea apuseana a Macedoniei, HingaEpir, pe locul Grebenei de azi; orestienii, din Orestia ~i Argos Oresticon-Hrupi~ti la aromani, ceva mai la nord, pe raul Erigon,. afluent al Axius-uluilincestii sau "linghistii, din Linghistia, tot in Macedonia vestica, despre care cercetatorul grec A. Th. 'Samotrachis, in "Marea Enciclopedie Greaca" (vol. 16, pag-.326, apud Vaidomir, 50), afirma ca sunt de neam . macedonean;' pelagonii, din regiunea Pelagonia, in partea nordica a Macedoniei vechi, azi regiunea Bitoliei, cu Herac1eaLincestis (Monastir sau Bitolia), pe unde va trece Via Egnatia, principala artera romana din Macedonia. Aceste triburi, cat ~i altele nementionate aveau la baza 0 structura ~i 0 limba comuna, chiar daci'i pana la Filip al II-lea erau constituite ca formatiuni statale regionale aparte. Pelasga, caci despre aceasta limba este vorba, a suscitat -lungi dezbateri in epoca modema. Informatii despre limba vorbita de pel~sgi, considerati de unii proto-indoeuropeni, iar de altii indoeuropeni, ne sunt fumizate inca din antichitate de catre invatatii greci (Platon ~i Socrate) ~i romani (Plautus ~i Quintilian). Sunt pomeniti insa inainte de catre Homer, ca participanti la dizboiul troian iar Herodot ne spune doar ca "pelasgii vorbeau 0 limba barbara" ~i ca limba greaca era vorbita inca de la inceput de ci'itreeleni, fiind diferita de limba pelasga (Herodot, Clio, VI, VII). Recent, loan M. Cardula preia teoria lui Nicolae Densu$ianu.(Cardula,14), care citeaza la randul sau pe Plautus $i pe Quintilian. Plecand de la afirmatiile autorilor romani,
"-

Originea macedonenilor

aromani

Densu$ianu sustine, ea limba barbara a pelasgilor se afla divizata in doua .dialeeteprincipale, unullatin sau prise-Iatin $i altul arimie, adica prise-roman sau latin vulgar (popular). Mai mult, N. Densu$ianu, afirma ea dialeetul arimie sau latin-vulgar avea unele caracteristici care se regasesc astazi in vorbirea aromanilor: adaugirea / rostirea cu un "a" protetic la inceputul mai multor cuvinte, indeosebi la cele care incep cu "r" dublarea literei "r" etc. (Densu$ianu, 1986,717); aromana, prin urmare, "se aseamana cu dialectul arameic (aramie) allimbii latine vulgare (barbare)", (Cardula, ibidem). In sprijinul acestei afmnatii, Densu$ianu (iar de curand Cardula, dar mai ales Stefanoski C. Branislav) invoea faptul di dupa infrangerea Macedoniei de catre romani, doi dintre artizanii acestui eveniment s-au adresat locuitorilor (macedonenilor invin$i, n.n.) in limba latina; Titus Quinetius Flamininus,in 196i. Hr. $iLucius Aemilius Paullus, in 1671.Hr., semn ca localnicii cuno$teau latina vulgara. Prin urmare, N. Densu$ianu ii considera pe aromani descendenti ai vechilor locuitori din regiunile unde traiesc $i astazi (Thesalia, Epir, Macedonia) - adidi ai vechilor macedoneni -, adaugam noi; locuitori insa care ulterior, prin romanizare au dat na$tere unui alt popor: macedoaromanii, cunoscuti aeum sub numele, "ineetatenit" deja (Peyfuss, 11) de aromani. Ca limba aromana se aseamana eu dialeetul aramic sau prise-roman cum il nume$te el (Densu$ianu, 15), este sau ramane 0 prezumtie a domniei sale... lata insa ca, pornind de la aceste afirmatii semnalate de savant, folosirea limbii latine in fata locuitorilor adunati din Macedonia, dar mai ales interpretareapur personala a faesimilului inscriptiei din insula Lesbos (publicat de Densu$ianu), Stefanoski C. Branislav ajunge la altfel de interpretari. Dupa opinia sa, eei doi eonsuli se adreseaza multimii (maeedonenilor, n.n.) nu pentru a impune limba invingiitorului (Stefanoski, 65, 68), ci fiinddi idiomurile lor erau comune. Lucru nedemonstrat 7

Nioloe Cu~a

. pau acum i'nsa,drept pentru care, credem di acesta nu este un argument ca limba macedonenilor era una latina sau arameica; in fonctlnsa~iprotocolul statutui roman cerea folosirea in public a limbii latine, fib'asa luam in calcul faptul ca multi macedoneni cUlW~teau deja limba latina vulgara care incepuse sa se raspaJldeasdi in Peninsula Balcanica, in Panonia etc. Interpretarea peFSonalaa inscripUei din Lesbos, bazata ooar pe metoda, "explieatiilor etimologice" (Fhede Kaht, 2006, 279) il face pe autor sa lanseze 0 aim ipoteza nerealista. Potrivit acesteia~ teoria romanizam traeilor macedooeni (a macedonenilor, n.n.) nu ar aVeasuport ~tiintific (Stefanovslci,lococit), deoarece locuitorii M31cedonieiantice vorbeau latina vu}gara inainte de venirea n>manilorin Peninsula Balcanidi. Lucru cu care iara~i nu puteam fi de acord! Chiar daca limba macedoneana era una
.

de factura pelasago-arameica...

Procesul de romanizare a fost un

fapt istoric savar~it in toate regiunile ocupate de catre romani, incadrate in imperiu ca provincii romane(3). Oar sa revenim la macedonenii n~tri din antichitate. Milan ~i chiar contrariati di intr-un capitol at unei carti recente despIe Alexandru Macedon, intitulat chiar "The ethnic identity . of the Macedonians", autom} De invita la abstinenta istoridi, conduzand cu non~alanHi ca "chestiUDe8 etnica ar trebui evitata'~(Eugene N. Borza, 1990,90-97), devenim in mod Hresc nonconformi~ti~iavansam urmatorul chestionar: Cine au fost macedonenii antici? Ce s-a intamplat cu ei? Au disparut pur ~i simplu, ori au fost romanizati? Cine sunt urma~iilor? Pe rand, la modul concis, yom cauta sa dispundem la aeeste intrebari. IQ parte, la prima intrebare, prin comentariile mcute mai sus, s-a dispuns. Adaugam doar ca: Vechii .macedoneni au fost macedoneni! Nici greci, niei iliri, Did epimti, Did trad. Pelasgi sau descendenti ai pelasgilor, mrudifi cu triburile mentionate, cu care se i'nvecinau, aveau

----

Originea macedonenilor

aromani

totu~i propria lor identitate. Aveau propria lor limba, care insa, datorita lipsei totale de date asupra morfologiei acesteia nu s-a putut stabili nici pana astazi caracterul ei, in raport cu celelalte limbi indo-europene. De~i din vechea limba macedoneana s-au pastrat un numar relativ mare de cuvinte, trasaturile fonetice nu sunt nici ele stabilite cu precizie (Poghirc C., S.C.L., 3. X, 1959, 1). Cu toate ca argumentele bazate numai pe lexic nu pot convinge sau nu sunt acceptate in determinarea unei limbi, unii cerceUitoriai limbii macedonene s-au grabit sa ofere conc1uzii. Astfel, cercetand / analizand numai cateva zeci de cuvinte de origine greaca, pastrate poate intampIator, considerate insa tendentios ca 0 totalitate a vocabularului ramas, au gasit 0 comunitate lingvistica greco-macedoneana. Mai mult, V. J. N. Ka1l6ris, s-a straduit sa demonstreze chiar ca toate cuvintele macedonene sunt de origine greaca (Ka1l6ris,85,144 et passim). Altii dimpotriva, bazandu-se pe existenta (dovedita!) a unui numar la fel de mare de cuvinte macedonene, negrece~ti, mai ales nume proprii, de factura ilira, negau comunitatea grecomacedoneana, propunand pe cea iliro-macedopeana. In privinta limbii macedonene, Eugene Borza consemneaza, in cartea domniei sale, 0 dovada "principala" a existentei sale, ca limba separata, de cea greaca (Borza, 1990, 92). Este vorba de un papirus care ar putea fi un fragment al operei pierdute - Istoria succesorala a lui Arrian -, care mentioneaza pe Eumenos "trimitand un om pe nume Xennias, care era macedonean in vorbire, pentru a negocia cu armata, probabil armata macedoneana a lui Neop"(Ibid). Dar sa ne intoarcem la etnia macedonenilor. Erau greci? Sustinatorii acestei "axiome" pornesc de la Cartea a VlII-a a lui Herodot, parintele istoriei, cum I-a botezat Cicero pe buna dreptate. In "Urania" deci, Herodot ne poveste~te ca "Acest Alexaodros (Alexaodru I cca. 498/7 cca. 454 n.o.) despre care este vorba, era al ~aptelea urma~ al lui Perdiccas, care a
9

---

Nicolae Cu~a

dobandit domnia peste macedoneni in felul urmator: trei frati, anume Gauanes, Aeropos ~i Perdiccas, coboratori din Temenos, au fugit din Argos (deci din Peloponez, patria lui Agamenon, n.n.) la Illyri, din tinutul illirilor, trecand in Macedonia de sus, au ajuns in cetatea Lebaia. Aici au slujit cu simbrie la curtea regelui, unul pazind cali la pa~unat. altul boii, iar mezinul, Perdiccas, vitele marunte (oile, n.n.) Sotia regelui (dici in vrerilUrilede demult pana ~i famillile domnitoare, nu numai popOl:ul, rau lipsite de bani), cocea singura painea pentru e casa. Dar. ori de cate ori scotea un cuptor, painea micului argat, adica a lui Perdiccas, se flicea de la sine de doua ori mai mare. Cum intamplarea se repeta mereu, femeia a dezvaluit sotului ei. Dandu-i ascultare, regele intelese pe data ca e vorba de 0 minune, ~i inca una care prevestea ceva de mare insemnatate.
.

Porunci ca argatii sa fie chemati ~i Ie spuse in fata sa paraseasca

pe data pamanturile sale. Ei raspunsera ca era drept sa-~i primeasdl simbria ~iabia apoi sa pIece. Atunci regele, cum auzi . de simbrie ~i cum soarele tocmai patrundea in casa prin deschizatura pe unde iese fumul, zise, parca rau inspirat de un zeu: "iata, va dau acea simbrie pe care 0 meritati", ~i arata soarele. Fratii mai varstnici, Gauanes ~i Aeropos, ramasera pe loc muti de uimire, cand auzira a~a ceva. Baiatul insa, care se nimerise sa aiba un cutit. iata ce spuse: "Primim, prea inaltate, cele ce ne dai" ~iinconjoara pe podea cu varful cutitului pata de soare. Dupa ce trase cercul, cu pumnii flicuti cau~ i~i varsa de trei ori lumina soarelui in san ~i apoi se indepiirta urmat de ceilalti doi". (Herodot, Clio, CXXXVIlI). Daca.apalizam cu atentie textul, nediscutand deocamdata filiatia regilor macedoneni, constatam cu satisfactie, din cele spuse de Herodot ca macedonenii antici erau macedoneni ~i nu greci. El ne spune (ne repernm, n.n.): "a dobandit domnia peste macedoneni". Fam comentarii!

Din acest text insa reiese $i faptul ca primii regi ai Macedoniei roveneaudin Grecia,maiprecisdin Argos. p
10

---

Originea macedonenilor

aromani

A mintit oare Herodot, atunci cand a istorisit un asemenea subiect delicat. De multe ori in istoriile sale s-au strecurat unele gre~eli de ordin geografic, politic etc., fara indoiala, dar a pune la indoiala onestitatea marelui istoric ar fi o gre~ala. Andre Bonnard avea perfecta dreptate: "Herodot nu minte niciodata. EI se in~ala, intelege gre~it" (Bonnard, 139). Cu atat mai mult, cu cat tot el, in "Terpsichora", ne spune despre acela~i rege macedonean ca, ,,0 data, cand Alexandros (acela~i Alexandru I, n.n.) s-a hotarat sa ia parte la 0 intrecere gimnidi ~i a coborat (la Olympia) in acest scop, elenii, care aveau de gand sa participe ~i ei, il oprira, zicandu-i ca intrecerea nu este randuita pentru barbari, ci numai pentru eleni"... (Herodot, Terpsichora, XXII). Am transcris anume intregul pasaj, din "Urania" (CXXXVII) pentru ca cititorul sa-~i dea seama de caracterul legendar al celor relatate. Cei trei frati (numarul lor), pilda mezlilului, povestea cu painea, cu soarele, ne due cu gandulla un basm popular, din care insa putem extrage existenta unui adevar; de~i cetatea Lebaia nu a fost identificam (unde au ajuns cei trei frati), Herodot ne indica locul de unde_ a pornit puterea macedoneana,regiuneade munti care separa lllyria de Macedonia - adidi Lyncestia,- din Macedonia vestica, despre ai caror locuitori, Th. Samotrachis afirma di sunt de neam macedonean (supra, 2) ~i care va fi strabatuta pe vremea romanilor de Via Egnatia (regiune locuita ~i acum de aromani - cata coincidental...). Legenda, tara indoiala, dar 0 legenda cu 0 semnificatie benefica pentru ambele piirti. A istoricului grec din Halicarnas, care a intuit deja viitoarea putere a regatului de la nord ~i prin urmare conducatorii regatului, nu puteau fi decat greci, iar pe de aItiiparte, dorinta regilor macedoneni de a-~i demonstra filiatia, apartenenta, legam de lumea elena, superioara ca civilizatie ~i cultura. (Chiar regele Alexandru I, participantulla Olimpiada, a sustinut in fata elenilor ca este originar din Argos). 11

- -- - -

- ------

--.-.--....-

- ... -----

-..--

Nico/ae

CU$a

Herod9t ne aldituie~te ~i 0 genealogie a regilor macedoneni (la cap. CXXXIX) pornind de la Temenos, originar din Argos, genealogie admisa ~i de Thucydides, cartea a II-a, cap. XCIIX. Ulterior aceasta genealogie a fost modificata. Caranos, fratele regelui din Argos, anume Pheidon, este socotit ca intemeietorul dinastiei macedonene, ~i nu Temenos. Lui Caranos Ii urmeaza Coinos ~i Tyrimmas, ~i apoi primul Perdiccas (vezi din nou nota 1). Cea mai adecvata referinta in legatura cu aceasta prezumtiva :origine din Argos a casei domnitoare din Macedonia, transmisa posteritiitii de catre Herodot, este cea stabilita de'. Adelina Piatkowski, traducatoarea ~i autoarea notelor cartilor VII ~i VIII a istoricului: "Povestea cu orginea acestei dinastii din Argos i~i are probabil explicatia in
.

asemanarea numelui Argos cu numele Argeazilor, un trib

macedonean... Explicatia apartenentei acestei dinastii la tribul Argeazilor este insa convingatoare. Unul dintre membrii care preceda pe Alexandros poartii numele de Argos." (Piatkowski, 1964,n. 281,550). In fine, un alt invatat care ne convinge in mod indubitabil asupra originii negrece~ti a familiei regale, este Demostene, marele orator al Greciei antice. Chiar daca scopul diatribelor sale, numite ,,Filipice" era unul politic, aflrmatia sa cu privire la originea regelui Filip al II-lea este una autentica. Dimensiunea sa de orator ~i om politic al Atenei nu-i putea permite sa faca 0 aflrmatie eronata la adresa oricui, dar mai ales a lui Filip, care, mnd si putemic si bogat ("nici 0 cetate nu va rezista unui magar incarcat cu desagi plini de aur", spunea Filip) 11putea contrazice. R~am, mai jos, cu catii"eleganta" se adresa el atenienilor, in discursul ~au asupra situatiei din Chersones, in ceea ce-l priveste pe Filip al II-lea ~ipe macedoneniin general: "Dar lucrurile nu stau, nu, pentru Filip ~i pentru faptele pe care Ie Ie 'savar~e~teacurn, fiindca el nu nurnai ca nu este grec ~inu are nid 0 legatura cu grecii, dar Ia drept vorbind, nu
12

-----

---

--..-.........-..

Originea lIUlCedoneniior tlTornlini

este nici macar un barbar cu 0 origine stralucita, ci un macedonean mizerabil dintr-o tara de unde nu era cu putinta sa cumperi inainte vreun sclav cinstit" (Demostene, 341 i. Hr., Pagini alese, 133). Vechii macedoneni, dit ~i regii lor, au fost considerau de catre alti oameni de ~tiintaca fiind iliri, epiroti sau traci. Insu~i savantul Nicolae Iorga, considera pe regii macedoneni ca mnd de saoge ilyr, atunci caod afirma ca: "de ces rois macedoniens, de sang illyrien, qui donnerent au monde l'inoubliable figure legendare d'Alexandre-le-Grand" (Iorga, 1922, 18). Probabil savantul tacea. aluzie la legaturile matrimoniale practicate de regii Macedonei cu ilirii ~i epirOtii. Este cunoscut faptul ca Amyntas, tatallui Filip al II-lea a fost casatorit cu 0 ilira - Euridice,iar mamalui AlexandruMacedon, Olimpia, sotia lui Filip al II-lea (una dintre ele, caci a avut ~apte), provenea din neamul Eacizilor, mca a lui Neoptolem, regele molosilor, ~i sora a lui Alexandru, regele Epirului (Gramatopol 1974, 27, 28). Aceasta nu inseamna, ca macedonenii trebuie confundati ca ilirii. tn provincia macedoneana Orestis se constata elemente ilire, dar teritoriul nu poate fi considerat ca apartinator etnice~teilirilor. La fel, in Pelagonia. (Russu, 1969,35). Cu ilirii, vechii macedoneni au unele elemente comune care lipsesc la traco-geti (Ibid), dar de identitate de limba ori inrudire foarte stransa nu poate fi vorba. Limba ilira nu era inteleasa de macedoneni (Ibid). Vechii macedoneni nu trebuie confundati nici cu epirotii, nid cu tradi; dupa cum nu trebuie confundati unii ca altii: ilirii cu epirotii (cum iara~i au tacut unii invatati in epoca modema), ilirii cu tracii. Au existat amestecuri, contacte, dar fiecare dintre ele, au fost popoare separate,care se deosebeauintre ele, prin limbii, onomasticii etc. Un singur exemplu, sesizat de Eugene Borza: "Inventarul redus de cuvinte macedonene originale nu imprumuturi din greaciinu aramschimbarile scontate la dialectele grece~ti.Si chiar dacii s-au schimbat la un moment dat e putin probabil sa fi revenit la forma originali'i.Din acest 13

- - - ---

-- - -

Nicolae Cu~a

punct de vedere limba macedoneana se apropie mai mult de iliriana "~itracica dedit de diaIectele grece~ti.Totu~i aceasta nu inseamna di macedoneana este iliriana sau tracica." (Borza, 1990, 92, 93). Oar sit trecem la a II-a intrebare a chestionaruluinostru: Ce s-a intfunplat cu ei? (Vechii macedoneni). Au disparut pur ~i simplu,ori au fost romanizati? o asemenea problema confuza pentru unii, trebuie elucidata cu ajutorul expunerii evenimentelor istorice care s-au succedat odata cu infIltrarea romana in Peninsula BaIcanica. In aceasta zona (inainte de venirea romanilor) s-a impus structura politidi a regatului Macedoniei, gratie genialitatii . militare a lui Filip aI II-lea ~iAlexandru Macedon, pe de 0 parte, luptelor fratricide dintre polisurile grece~ti,pe de aIta parte. Imperiul creat apoi in Orientullumii antice, opera a regelui Alexandru al Macedoriiei, s-ar fi putut extinde ~i in Occident, catre 0 dominatie mon~, a!;acum aveau sa realizeze romanii, mai taniu. Oar nu a fost sa fie a!;a,moartea premamra a regelui a zadamicit acest posibil proiect aI lui Alexandru Macedon. Nu intfunpUitor,,,in ,rjerioada dominatiei mondiaIe incontestabile a Romei, greciio~nuiau sa-i sacaie pe romani, stapanii lor, atribujn~grandoarearomana febrei care I-a doborat pe Alexandru aI Macedoniei la 11 iunie 323." (Mommsen, 1987,224). incet",dar sigur, Roma, pe parcursul mai multor razboaie sa impus in Peninsula ltalica !;i in bazinul Marti Mediterane. A trebuit sa dudi mai intai un razboi cu Tarent, colonia greceasca din sudul ltaliei, sustinuta de Pyrus, regele Epirului !;iapoi aIte trei razboaie grele !;i costisitoare impotriva cartaginezilor din nordul Africii, principala putere maritima a vremii din Marea Mediterana. Acest Pyrus, aIiatul tarentinienilor, nu era lipsit de calitati, fiind la vremea lui chiar comparat cu Alexandru Macedon, aI dirui tron a !;i incercat sa-l ocupe de doua ori. De fiecare darn insa nu a reu$it 8a-1 piistreze. Nevand annata .macedoneanacare 11 unna orbe!;tepe Alexandru, nefiind inzestrat
14

---

Originea macedonenilor

aromani

cu acele calitati militare ~ipolitice de care dispunea inain~ul sau, Pyrhus a ramas in istorie ca Un aventurier. Un aventurier,care ,avand 0 annata de mercenari ~i se baza pe un sistem de aliante precar (cu ceUitilegrece~ti din preajma Epirului), a incercat sa intemeieze un imperiu al Occidentului, care sa fi cuprins Epirul, Grecia Mare (cetiitile grece~ti din suOOl Italiei) ~i Sicilia. Incercarea nu i-a reu~it,el insu~ia sooit lamentabil, pierzandu-~i viata intr-o incaierare banala de strad!"in Argos din Peloponez. Dupa infrangerea cetatii Tarent, romanii, de~i se aflau in razboi cu cartaginezii, au inceput sa-~i indrepte privirile asupra Peninsulei Balcanice; ~teptau un pretext ~iun moment favorabil. Cea dintai imixtiune romana in Peninsula a avut loe cu oeazia razboiuluj iliric din 229-228 i.Hr.. Ilirii din Scodra (Shkooer), din Albania de nord, cat ~icei care loeuiau pe atunciin Dalmatia ~i Muntenegru, cu incuviintarea Macedoniei, care nu mai avea nici un motiv sa continue protectia comertului elen in Marea Adriatidi ~i Marea Ionica (ce1e doua ligi, aheeana ~i etoliana se uniseriiimpotriva dominatiei macedonene in Grecia), des~urau 0 vasta activitatede piraterie. Cu flotile rapide cu doua punti atacau pe oricine, atat pe mare cat ~ pe tarm. Coloniile grece~tidin aceste tinuturi, Epidamnos, ~ui nurnit de romani apoi Dyrrachium (Dunes de azi) ~i Apollonia (Pojan) de langa raul Aoos, la gura de varsare in Marea Adriatica (raul care izvo~te din muntii Pindului, nurnit ~e ditre aromani Baeasa, (Voiusa de catre greci ~iViore de al~aDezi),au awt cel mai mult de suferit. Piratii s-au stabilit la Phgenike, cel mai infloritor o~ al Epirului, reu~indin fine, sa oeupe"chiar ~ibogata ~iimportanta insula Corcyra (Corfu). Plangerile marinarllor romani stingheriti ~iei de piratii iliri, cereri1ecelor din Apollonia, aliatii Romei, au constituit pretextul interventiei romane. in primavara anului 229 i. Hr., doua sute de corabii cu 0 annata insemnata de debarcare la bordul lor, au sosit in fata Apolloniei. Barcile corsarilor iliri au f08t nimicite, iar armata romana debarcatii pe tarm a distrus toate cuiburile de pirati. 15

-- --

Nicolae C~a Regina ilirli, Teuta, a trebuit in eonseeinta sa aecepte eonditiile dictate de Rama. Tiranii de la Seodra emu obligati sa se limiteze la teritoriullor originar restriins, de la nord de Lissus (Leshe), sa renunte la hegemonia asupra tuturor o~elor grece~tide la Marea Adriatica ~i Marea Ioniea. La sud de Lissus nu mai putea sa navigheze nicio corabie ilim inarmata. llirii din Seodra au devenit tributari ai Romei iar in fruntea insulelor ~ieoastelor dalmatiene a fost nurnitDemetriusdin Pharos, care trecuse de partea romanilor. Prin aceasta expeditie reu~itaRoma ~i-aimpus suprematia navala pe ambele maluri ale Adriatieei. Cel mai important lucru insa, este faptul ea romanii s-au inflitrat pe coasta orientala a Marii Adriatice. Insula Corcyra, or~ele porturi, Apollonia ~iDyrraehium, precum ~icomunitatile din jurullor deveneau aliate ale Romei. Aceste porturi cat ~ialtele amenajate de romani au intrat apoi sub dependenta Romei, aici fiind trirni~i guvematori de rang secundar. Cu timpul au fost transformate in adevarate baze navale romane, folosite in razboaiele ce au urmat impotriva Macedoniei. Suecesul obtinut s-a datorat ~ineinterventiei Macedoniei in acest razboi ilirie. Dandu-~i seama de gre~eala fiieuta, regele

Antigonosai Macedoniei,care a realizatirninentapenetratiea .

Romei in Peninsula Balcanica, I-a sprijinit pe Demetrius din Pharos atunei eand acesta s-a ridicat impotriva RomeL Era prea tarziu insa; faptul era consumat, romanii stapaneau deja litoralul balcanic al Marii Adriadice. De altfel, in 221 1. Hr., regele Antigonos a murit, iar adolescentulPhilippos, adica Filip al V-lea (221-179), noul rege, nu a indraznit sa intervina impotriva romanilor sositi din nou in Iliria in frunte eu generalul, nimeni altul decat Lucius Aemilius Paullus, in anul 2191. Hr. Capitala lui Demetrios, aliatul Macedoniei, a fost distrusa, iar el a fost . luat ostatic la Roma. Ceva mai mrziu insa, ednd romanii, in eel de-al doilea razboi punic (cartaginez) au fost invin~i la Cannae, - cea mai grav8 Infrangere militar1:idin istoria Romei - Filip al V-lea, 16

------

- ---

----

Originea macedonenilor

aromani

impreuna cu Hieron al Siracuzei din Sicilia s-a alaturat lui Hanibal. In noua situatie, Macedonia, ar fi pu~t sa influenteze mersul razboiului, mai ales ca Roma se atla in dificultate. Filip al V-lea, s-a dovedit a fi ~ovaielniclnsa. Incercarea sa de a ocupa Apollonia a fost deplorabila. Dupa unele succese obtinute in golful Orikon (arom. Avlona, alb. Vlores), Filip s-a retras, la atlarea unui simplu zvon precum ca flota romana s-ar fi indreptat catre tarmul rasaritean al Marii Adriatice, cand de fapt romanii erau cei care se temeau de 0 eventuala debarcare macedoneana in Italia. Este drept insa ca Filip al V-lea nu dispunea de 0 flota de razboi capabila sa faca fata flotei romane. Constatand acest adevar romani au trimis 0 flotila in Epir, in anul 2141. Hr.; Orikonul a fost recucerit, garda macedoneana de aici a fost izgonita. Dupa acest eveniment, Filip, a intrat intr-o faza de inactivitate generala in ciuda insistentelor lui Hanibal, care ii cerea 0 interventie rapida in Italia. Alianta cu Hanibal, prosperitatea economica ~i militara a Macedoniei in Peninsula Balcanica erau motive suficiente pentru romani sa se gandeasca la un razboi decisiv. Macedonia era singura putere care Ie statea in calea inaintarii lor catre Marea Egee ~iAsia Minor ~ide aici catre Asia seleuCida.Pretextul s-a ivit din nou. Sesizat despre incursiunile macedonene in tinuturile ilirice, despre campaniile intreprinse de ei in Atica, aliata Romei, Senatul roman a aprobat dec1an~area razboiului contra Macedoniei. In toamna anului 200 i. Hr., consulul roman Publius Sulpicius Galba, debarca la Apollonia, cu doua legiuni ~i0 mie de calareti, cu elefanti capturati de la cartaginezi. Datorita insa anotimpuluiinaintat (toamnatarzie) ~iimbolnavirii generalului,in anul in curs nu s-a intreprins nici 0 actiune militarnpe uscat. Flota, insa, a trecut la actiune. 0 flotiUiramanea in timpul iernii la Corcyra, iar alta s-a deplasat spre est in Marea Egee, ajungand pe nea~teptatein Calcida din Eubeea, principala fotfueatA a lui Filip din Grecia~ unde i~i avea magazii eu provizii ~i arsenale ale 17

--

Nicolae Cu~a

armatei. a lupta pe uscat s-a dat in anul urmator abia, dind cele doua armate s-au inrnlnit in provincia Lyncestis, la granita de nord-vest a tarii, mai slab populatii,datoritiiatacurilorrepetate ale dardanilor~iilirilor. Dupa cateva ciocniri nesemnificative,armata romana s-a retras in Apollonia, dupa devastarea regiunilor fertile din nord. In 198i. Hr., in fruntea armatei romane a fost numit un nou comandant, Titus Quinctius Flaminius, un general de numai 30 de ani, cu vizibile simpatii elene. Filip a cerut pacea. Negocierile insa au e$uat, romanii ii cerusera in mod expres sa renunte la Thesalia $ila vechile posesiuni macedonenedin Grecia. Lupta decisiva s-a dat langa 0 colina inalta $i abrupta din Thesalia, numita Kynoskephalai (Capete de caini), situata intre cele doua tabere. Urmare a unor gre$elitactice savar$itede regele Filip, care a 'acceptatlupta intr-un loc cu teren denivelat, falanga neputand sa-$i desfii$oare atacul, armata macedoneana a fost distrusa. Filip a scapat fugind in Larissa, iar de aici s-a retras in regat; Kynoskephalai a insemnat triumfullegiunii romane asupra falangei macedonene.Prin pacea incheiatii,Filips al V-lea renunta la cuceririle sale din Tracia $iAsia Mica,la flota de razboi, platea o despagubire de razboi $i se obliga sa nu incheie aliante fiirii consimtamantulRomei. Se obliga de asemenea, sa intre alaturi de Roma, in, r~zboaiele sale, trimitfind trupe armate, la cererea

acestora.

Cuc6ririle romane au continuat in Orient. Astfel, romanii au reu$it sa-'Jinfranga la Termopile pe Antiohos, regele seleucid. Infdint, acesta pierdea posesiunile din Asia Mica, Roma devenind arbitrullumii orientale a diadohilor. In perioada imediata, de dupa Kynoskephalai, in cei aproape 20 de ani, pana la moanea regelui Filip al V-lea, Macedonia avea sa se intareasdi din nou. Ambitiosul rege pregatea de fapt 0 revan$a. EI acordase 0 arnnistie generala, iar pacea instauratii a dus la 0 dezvoltare economica infloritoare, datorita surselor financiare obtinute din agricultura, comen, taxe vamale $i !fiinerit. Populatia s-a marit primr-o politidl 18

Originea macedonenilor aromani

demografidi inteleaptii.Ora~elemaritime le-a populat cu coloni~ti traci etc. Pacat insa ca nu a avut asemenea preocupari cu mult inainte. Tanar frind, cu inclinatii catre vin ~ifemei, a neglijat de multe ori sarcinile sale de conducator de stat. La numai 59 de ani, moartea I-a surprins cand tocmai pregatea un nou razboi at carui deznodamant n-ar fi putut fi anticipat nici chiar de atotputemica Roma. I-a Ul1llatfiul sau Perseus, desemnat chiar de el, desi fusese coneeput dintr-o casnicie inferioara. Acesta, desi fara vicii, impetuos ca infatisare, nu dispunea de calitatile diplomatice si militare pe care Ie avea tatal sau. S-a apucat totusi sa construiasca corabii la Salonic; a incheiat aliante cu principele odryzilor, Cotiso, stapanul Traciei, cu Bizant (orasul Byzantium) cu eolienii. Toate acestea insemnau insa inca1carea tratatului de pace incheiat de Filip, in 179 1. Hr. Macedonia era din nou asa de putemica incat Perseu ar fi putut sa inlature pe romani din Grecia, cu atat mai mult, cu cat grecii intelesesera acum ce inseamna "libertatea" oferita de romani. Putea sa aduca la putere in polisurile grecesti partidele filomacedonene si sa alunge rnra probleme gamizoana de vreo 5000 de soldati romani incartiruiti in Apollonia. Perseu s-a dovedit si el indecis. La fel ca in cel de-al doilea razboi, romanii erau condusi de un general nu tocmai capabil in persoana consulului Publius Licinius Crassus. Acesta, devenind puternic in sudul iliric al Adriaticii, a atacat Macedonia dinspre vest, deplasandu-se cu armata principala de la Apollonia spre Thesalia. Prima ciocnire de anvergura ~a desfasurat in apropierea Larissei, unde romanii, datorita rolulm-jucat de Cotiso, aliatul lui Perseu, au suferit 0 infdingere categorica, cu multi morti si prizonieri. In loc sa profite, continuandu-si actiunile de lupta, Perseu a cerut pace. In aceleasi conditii pe care le-a obtinut Filip. Romanii I-au refuzat insa, dupa' bunullor obicei de a incheia pacea numai atunci cand ieseau victoriosi, dind intotdeauna invingatoruJ se poate impune. S-au considerat noroeosi ea au putut sa se 19 -- ---

Nicolae c;u.~a

retraga dincolo de Penios (Salamvria). Senatul roman a nurnit insa un nOligeneral in fruntea trupelor romane, in persoana lui Lucius Aemilius Paulus, un general capabil in ciuda celor 60 de ani, cati avea in 1681. Hr., anul decisiv al celui de-al III-lea razboi macedonean. Batalia s-a dat la Pydna, in ziua de 4 septembrie 168 1. Hr., in nordul muntelui Olimp, in Macedonia, aproape de golful Salonic. Pydna a insemnat sfar~itul falangei macedonene. Datorita tot a unor gre~eli tactice, cei 300 de falangi~ti au fost macelariti pana la ultimul om. Regele s-a refugiat cu aurut sau in insula Samothrace, incercand s~ se refugieze la Cotys. Nereu~ind, s-a predat cu tot cu aur ~i impreuna cu Genthios, regele Iliriei a fost dus ca prizonier la Roma. De data aceasta, romanii n-au dovedit clementa fata de Macedonia, ca pe vremea lui Flaminius ~i Filip al V-lea. Macedonia (regatul), a fost distrusa. StatuI unitar monarhic a fost dizolvat, regatul fiind impartit in patru state (comunitati republicane) federative: Amphipolis, cu regiunile de la rasarit (Neohori), Tesalonic, cu Peninsula Calcidica, Pella, cu regiunile m.arginase, Pelagonia, in centru (Arginteanu, 1904, 21). Impozitul funciar platit pana acum regelui a fost anulat. Puterea eni.exercitata de acum incolo de magistrati nurniti de Roma, alesi din randul nobililor. Vechile drepturi publice erau pastrate precum ~ilegile locale - semn ca noua putere nu vroia sa provoace aversiuni din partea populatiei locale - a macedonenilor, evident. Jumatate din vechiul impozit revenea Romei insa. Erau daramate fortaretele din interior, fiind pastrate doar cele din nord pentru aparare impotriva barbarilor. Ulterior, romanii vor construi, in stilul lor, in Epir ~i in Macedonia, castre ~i cetati de aparare, devenite apoi adevarate centre romane. Instituirea stapanirii romane in Macedonia a fost un fapt istoric ~i evident, in acela~i timp, din moment ee, dupa 20 de ani, Andriscos, fiul prezumtiv al JuiPerseus s-a rascuJat, in 148 20

--

- -

Originea macedonenilor

aromlini

.. "

1. Hr. impotriva st1ipaniriiromane. RascoaJa a fost infrauti ~i, in acela~i an, Macedonia a fost transformata in provincie romana; prima provincie romana din Balcani. Acest Iueru s-au intamplat cu vechii macedoneni, au fost inti-ann de romani ~i regatu1 lor a fost desfrintat. inuebarea a doua din chestionarul DOStroeste mai complexa insa: au dispMut pur ~i simp!u, ori au fost romamzati? S~aintamp}a~ceea ce s-a lntamplat ~iin alte teritom san regiuni ocupate de Imperiul roman ~i transformate apoi in provincii romane: loca}nicii I autohtonii (in cazul nostru macedonenii), au fost romanizati. La fel s-a irifamplat in Galia, ]a fe] s-a intamplat in Peninsula Iberica, in Peninsula ltalica, in restul Peninsu1ei Balcanice, in Dacia; adica peste tot acolo unde s-au format, mai taniu, popoarele ]atinoeuropene. Romanizarea s-afacut, dupa opinia lui Nicolae Salamandu (exprimata la modul dtt se poate de concret): "peste tot au acelea~i mijloace, avand doua aspecte: coJonizarea CD populatie latinofona (romanizare pril) colonizare) ~i asimilarea autohtoDilor, prin adoptarea de citre ace~tia a limbii latine ~i a modului _de viata roman." (Saramandu, 2004, 63). In continuare, citaOOu-l pe Emi) Fischer, din" sa "Latina dunareana", 1985, se afmna ca, principala cob1ponenta a fomanizarii este cea lingvistidl, implicand invatarea I adoptarea limbii latine de catre autohtoni ~i parasirea I uitarea limbii proprii." (Ibid.). Imparta~ind aceea~i parere, yom ad1iugaca in procesul de romanizare, mai ales in Macedonia, un rol important I-a avut armata romana. In acest sens, putem spune chiar di Macedonia a fost un caz special. Rolul armatei romane, afuma Cicerone Pogbirc, "a fost esential de la inceput, coci aici romanii n-au fiicut decat sa se substituie puterii militare a macedonenilor, care se angajasera sa protejeze Grecia impotriva atacurilor barbarilor din nord, dar la sfar~it i-au subjugat ei in~i~ipe greci (Poghirc, 1996,22). lar, mai departe, 21 ---

Nicolae Cu~a

spune ca "nimie nu ilustreaza mai bine rolul armatei din Macedonia, in acest proces de romanizare a Balcanilor, ca istoria celebrei Legio-V Macedonica" (Ibid, 23), legiune constituita exclusiv din autohtoni (deci nici vorba de dispari~ia vechilor macedoneni), care, aveau scopul ini~ial de aparare a hotarului de nord al provinciei nou create: Macedonia; iar mai tarziu, impreuna cu alte legiuni, va participa efectiv la ocuparea provincilor din nordul Balcanilor: Moesia Superior (271. Hr.), Moesia Inferioara (46, f. Hr.), Tracia toata ~i apoi Dacia (106 d. Hr.), Macedonia, cu alte cuvinte, a fost 0 baza militara, pentru aceste cuceriri. Pentru a u~ura "transportarea lesnicioasa" (Arginteanu, 51) a trupelor ~i proviziilor in Macedonia ~iin toata Peninsula Balcanidi; romanii au construit intre anii 146 ~i 125 (i.Hr.) Via Egnatia, principala artera de circulatie ce traversa Peninsula Balcanica, de la Marea Adriatiea la Constantinopol, unde se facea apoi jonctiunea cu Orientul. Acest drum numit de aromani "Calea Mare" i~i trage numele de la portul italian d'Egnatia, de unde se imbarcau romanii pentru coasta ilirica. (Mihaiescu, 1971,496-510). Drumul / calea, pom~a de la porturile Dyrrachium (Dures, Albania) ~iApollonia (Pojan, AI~ania)~ise indrepta catre est, traversand Albania, prin localitatileScampa (Elbasan,HingaScumbi), Lychnides (Ohrida), sauEdessa Nicaea-Heraclea Lynchestis (Bitolia) - Cellae-Aegae (Vudena); Pella (Ianita) - Salonic. Mai tarziu, acest drum s-a continuatpana la Constantinopol. (In ordine cronologica, Arginteanu, 51, Mihaiescu, 502, Saramandu, 66,67). Prin existenta sa ca artera de circulatie, in jurul careia s-au infrintat / dezvoltat 0 serie de a~ezari,locuite ~iazi de aromani, Via Egnatia a avut un rol importantin procesul de romanizare.In afara de cele din Albania (Dyrrachium - Diires, devenita in secolul I. 1. Hr., colonia Iulia Dyrrachium, Apollonia - Pojan, Clodiana - Pequin, Scampa - Elbasan), mentionam 5ipe cele din Macedonia de azi / Republica Macedonia, Ohrida, Beala ~i Struga, a~ezate pe 22

- - --

- -~ - -

--

Originea macedonenilor

aromani

treditoarea Ohrida - Bitolia, dar mai ales "ghirlanda" de ~ezari aromane~ti, din jurul Bitoliei (Monastir): Gope~, Molovi~te, Nijopole, Magarova, ~iTarnova. (Haciu, 1936, 108). Existenta inscriptiilor latine descoperite in jurul acestei artere de circulatie din Macedonia, au demonstrat netemeinicia teoriei lui Constantin Jirecek, care a stabilit faimoasa linie de demarcatie, conform direia romanizarea n-ar fi avut loc decat in Dacia Aureliana ~i cele doua Moesii; avand drept "granitii" Dalmatia la nord, iar .la sud Macedonia. Enclave romane au existat nu numai de-a lungul Viei Egnatia, ci ~i la sudul ei inc1usivinscriptii latine - ajungand chiar dincolo de Macedonia, pana la Corint ~iPatras (Mihiiiescu, 1971,498). Subliniind faptul ca inscriptiile latine, descoperite in regiunea de la sud de linia imaginara a lui Jirecek, sunt mai putin numeroase decat cele grece~ti cu un total totu~i de 900 (628 in Macedonia, 272 in Achaia ~i 159 in Albania), yom spune di acest fapt s-a datorat infIuentei culturii grece~ti(infIuenta care a existat ~i in timpul Macedoniei ca regat, pe vremea lui Alexandru I, nurnit de Pindar - poetul chemat la curtea lui "Filogrecul", a lui Arhelau (413-3991. Hr.), la curtea caruia s-a stabilit tragicianul Euripide, Filip al II-lea, care 0 vreme a stat ostatic la Teba, Alexandru Macedon, al carui dasciil a fost Aristotel etc.). In Peninsula Ba1canica, cat ~i in alte piirti din cadrul Imperiului Roman de Rasant "limba greadi a coexistat alaturi de limba latina, limba oficiala pana pe vremea lui Iustinian, imparatul. De altfel, cultura greaca a avut inrauriri ~i asupra celei romane (elita romana cuno~tea limba greaca, un exemplu constituindu-l chiar Marcus Aurelius, imparatul scriitor, care a scris in grece~te). Revenind insa la rolul armatei in procesul de romanizare a Macedoniei este necesar sa subliniem ca aici s-au purtat razboaiele ciyile dintre Caezar ~i Pompei, dintre republicanii Brutus ~i Cassius ~i armatele triumvirilor, dintre Octavian Augustus ~i Marc Antonius. 23

...~!.. '....

Nicolae C~ Macedonia, in acest interval de timp, a fast 0 adevarata cazarma, armatele combatantilor aftati in t"azboiau 'cutreierat pur-~i simplu tara, din Dyrrachium, de la Marea Adriatica, la Parsala ~i Phillipi (devenWi pe vremea lui Octavian Augustus, Colonia Iulia Augusta Philippiensis, dupa ultima biitilie a dizboaie.lorcivile, de la Actium (din Acarnia), 31 1.Hr.. lnsa~i desfa~urarea in sine a acestor razboaie in regiune, a influentat viata de aici, cunoscut fiind di armata era insotitii ~i de civili (oameni care se ocupau cu aprovizionarea, negustori, meseria~i) precum ~i cei care fugisera din Roma, senatori, consuli, functionari etc. Inca inainte de Pharsala (48 1.Hr.), Pompei, dupa e~ecul de la Brundisium, s-aretras in Macedonia. La Thesalonic, tapitala Macedoniei romane s-a aldituit chiar un ait senat (format din aproximativ doua sute de senat<ni~i fame multi consuli). -In Macedonia era concentratii armata sa de 9 sau 11 legiuni (aproximativ 41.000 de .soldati ~i ofiteri), din care, insu~i Cezar (in a sa "Comentarii de Bello Civile", C.UI, pro IV), De spune ca, una era din Cceta ~i t4.acedooia,.compusadin veteranii care se stabilisera in aceasta provincie. Caezar, in drumnl .catre Pharsala, a lost 'Devoit sa strabata tot pirol-Pindutui, de 1.a'Dom ta sad, trecind in ThesaHa putin spre 110rdde Metova. inca.pma azi, De :spune Vasile Diamandi, in a sa monografie a Mewvei, exist! in tmpre~ul~mileacestci tocalitati (ar. Aminciu) "pe .catena.ce se intinde pin Giugu (Zygos) ~iparnila Gian-Khortaca (Katara), 0 cale care se cheaml inca Calea lui Kesari, pe acolo Caezar ajungand la Malaca~i pe atunci nurnit ~ginum" fDiamandi, 1926,12-18). Dupa deznodamantul fericit pentru Caezar, de la Pharsala, foarte multi dintre pompienii surprin~i sau nepedepsiti au ramas in Macedonia. PaDa azi exista traditia pastraHi la aromanii far~iroti, confonn careia ei i~i trag originea de la ace~ti pompieni, .adu~i initial din Italia. 24

..-

Originea macedonenilor aromani Kinnamos, din secolul al XII-lea, secretar al imparatului bizantin Manuil Commenul (1143 - 1180), vorbind despre participarea vlahilor la una din expeditiile militare ale bizantinilor ne spune ca "sunt colonii de demult ai' eelor din Italia" (FHDR III, 231, 239). Dupa moartea lui Caezar (asasinarea lui in 44 1.Hr.), tot timpul cat a durat celelalte doua razboaie civile, Epirul ~i Macedonia in general a fost din nou teatrul altor batalii. In timpul cand Octavian se lupta cu Antoniu, ne spune acela~i Diamandi, "legiunile de care nu avea trebuintii Octavian, fura insarcinate cu paza frontierelor Epirului unde stationau ridicau lagare numite Castro - Stativa, care incet, incet, devenira mici fortificatii, dand cu timpul na~tere la atatea localitati care exista inca, altele care abia i~i mai pastreaza numele, cum sunt cele din plaiurile Metovei ca: Imperatoarea (Mpiratoare), Ciuma Cimbidi, Valea Mengului, Ghia-pena (Via Pius), care denota ca aceste locuri fura pe vremuri "Castra Stativa", a vechilor romani, stramo~ii no~tri" (Diamandi, 1926, 12-18). Pentru persistenta unei romanitati in sudul Balcanilor se pronunta ~i Theodor Capidan, in lucrarile sale, folosind drept argument unele nume de localitati care tradeaza 0 origine veche: Baiasa, Salona; numele unor vanuri de munti: Mo~a, Gurgul'u, Dzana, in apropiere de Samarina, Ciuma-nalta (cu inteles de van inalt), Suma cu bradu - vfuful cu brad, din care cuvintele - suma - ~i- ciuma - de origine latina, cu intelesul etimologic de inaltime lipsesc din graiullor de asmzi. (Capidan, 1936,55-57). Prin prezenta acestor nume de localitatiin reginea Pindului (~i a altora nedescoperite / necercetate, dar existente, cu buna seama, n.n.), Capidan este convins di "rezulta ca 0 parte din stramo~iiaromanilor continua vechea romanitate locala" (Idem). Romanizarea s-a intensificat dupa razboaiele civile in regiune. Peninsula Balcanica (Orientul), s-a impi1rtit in doua provincii; Achaia ~i Macedonia. In timpul irnpiiratului Claudiu (41-53 d. Hr.) atat Achaia cat ~i Macedonia au fost puse sub 25

- - ....--.-

--

Nicolae Cu~a

autoritate1;lSenatului conduse de un Propraetor, cu titlul de . Proconsul, ~lVand re~edintala Thesalonic, care va primi titlul de Metropola'.Macedoniei. In anul 180, anu1 mortii imparatului Marcus Aurelius (automl culegerilor de cugetari stoice "Gitre mine insumi"), Orientul a fost impartit in urmatoarele provincii: Achaia, Epiml, Thesalia, Macedonia, Tracia, Moesia Superioara, Moesia Inferioara, Dalmatia, Panonia Inferioara, Panonia Superioara. Aceasta impartire a durat pana la Diodetian (284 305). In acest intervalOrientul a fost atacat de goti care au patruns ~iin Macedonia~iThesalia. Diocletian a impaqit, dupa cum se ~tie Imperiul in patru prefecturi: Galia, Italia, Iliria ~i Orientul. Prefecturile la randul lor erau impaqite in Dioceze. Dioceza Macedoniei a fost subordonata Prefecturii I1iriei. In anul 395, dupa moartea lui Teodosius, Imperiul Roman a fost divizat intre cei doi fii ai sai, Arcadius, care devine imparat al provinciilor din disarit (pars Orientis) cu capitala la Constantinopol, Honorius al celor din apus) pars Occidentis) cu capitala la Ravenna. Marile dioceze ale Iliriei au fost impartite ~i ele. In ceea ce ne prive~te, Macedonia va apartiIie de Imperiul Roman de Rasarit. In timpul imparatului Iustinan (527-565), Imperiul era impartit in doua mari Prefecturi:, Prefectura Orientului, cu capitala la Bizant ~i Prefectura Hlyricum cu capitala la Thesalonic. Dupa Iustinian s-au intamplat doua lucruri majore in Imperiul Roman de Rasarit, cu urmari la fel de majore, evident. Limba latina i~i va pierde intaietatea, fiind inlocuita de limba greaca, care devine limba oficiaHi, pe de 0 parte, iar pe de alta parte, are loc invazia masiva a slaviIor la sud de Dunare. De acum, limba latina va fi vorbita numai de populatiile romanofone din diferitele regiuni ale Imperiului, numite paoa la aparitia termenului de vlah (cu incepere de la 976), chiar de bizantini - de Constantin Porfirogentul, in 945, in lucrarea sa 26

--

---

Originea macedonenilor

aromani

"De administrando-imperio" -, cu numele de romani, deosebiti de romei (adidi greci) , precizand di ace~ti oameni (romanofoni, adica) "se numesc romanoi (nu romaioi, n.n.) di au venit din Roma ~i poarHi acest nume pana azi." (Armbruster, 1972, 17,18). Despre slavi ~i efectele a~ezarii lor la sud de Dunare, asupra populatiilor romanice, cu alta ocazie, insa. Ne-am propus doar 0 anumita tematica: originea macedoaromanilor ~i nu evolutia lor istorica. Din cele relatate ~i sustinute, suntem in masura sa raspundem la. ultima intrebare a chestionarului: cine sunt urma~ii vechilor macedoneni? Ne ajuta in acest sens, intr-un mod categoric a~ spune, Socrate Liacu, un cercetator al trecutului Macedoniei, din Grecia: "Culovlahii (vlahii ~chiopi, porecla data de greci aromanilor din Greda, n.n.) sunt ultimele # singurile rami#ile curate ale nafiunii macedonene" (Liacu, 1939). Si pentru ca ma consider un adevarat discipol al lui Tache Papahagi (1892-1977), marele lip.gvist, etnograf ~i folclorist, aroman din Avdela (Grecia de azi), nu puteam incheia aceasta lucrare lara sa citez un fragment dintr-un curs tinut studentilor de la Facultatea de Filozofie ~i Litere din Bucure~ti, referitor la romanitate: "Pe de 0 parte avem romanitatea nord-balcanica, adidi romanitatea dintre versantul nordie al muntilor Balcani ~i dinspre Carpati, romanitate care era, deci dilare pe Dunare ~i din care a ie~it ramura daco-romana - iar pe de alta parte avem romanitatea sud-vest-balcanica - adiea romanitatea dintre Adriatica, versantul sud-vestie al Balcanilor, Egee ~iThesalia, romanitate din care au ie~it aromanii. Pentru aceasta epoca yom avea, a~adar nu nord-dunareni ci daco-romani ~i aromani sud-vest balcanici - deci nu sud-dunareni"... (Papahagi, 1931,21,22)... "Discutata origine a maramure/jenilor ar aparea ~i ea 27

Nicolae Cu~a

verosimiUi, in sensul di ei nu au putut fi aromani sud-vest balcanid, adica aromani, vor fi facut parte din aceea~i pionuntata masa de populatie romaneasca dintre Balcani ~i Ounare",ce, in decursul timpurilor, parte s-au bulgarizat, parte a apu<?atspre nordul Dunarii, fie prin Dobrogea, fie prin Carpatii dunareni. Oar aceasHl conc1uzie ar veni sa rezolve ~i alta problema, in care istoria face sa apara aromanii?! Este vorba de aceea~i origine geografica a populatiei romane~ti din Hem, ce sub Asane~ti, a incercat acea manifestare politicomilitara. Iorga afirma in Istoria Romanilor din Peninsula Balcanica, pagina 28, ca mi:)carea Asane~tilor apartine romanilor din Pind. din Thesalia - deci, aromanilor. Manifestarea de sub .4.si1ne~tinu aparpne aromanilor, ci romanilor nord-balcanici. Este locul sa amintim ca cu doua secole mai inainte aromanii, anume masa din Pind si Theslia, incearca cei dintai o manifestare etno-politica. creand astfel cele doua Vlahii (Vlahia Mare ~iVlahia Mica). Acesta este singurul eveniment istoric de natura politico-militara in trecutul aromanilor." (idem, 26, 27). Magister dixit!

28

Originea nuu:edonenilor aromani

Bibliograf".e

(1) Regii regatului Macedonia, pana la Alexandru Macedon au fost: Perdicas I. Argaeus (Argos), Philip I, Aeropus I, Alcetas, Amintas I (? - cca. 498 / 7), Alexandru I (cca. 498 / 7, cca. 454), Perdicas II (cca. 454 - 413), Arhelaus (413-399), Aeropus II (398n - 395/4), Amintas II (395-394), Pausanias (394-393), Amintas III (393 370/69), Alexandru II (370/69 Dragan 1976 - Iosif Constantin DrAgan, Noi tradi, Craiova, 1976,69-

Philip II (360 / 59 - 336), Alexandru III Macedon (336 - 323).

- 367),

Perdicas

III (365

360 /59),

cu mentiunea ca, in mod cu totul subiectiv, peste tot in Europa vede numai traciL.. (2) Din Ematia ar fi pomit - dupa unii - puterea macedoneana. Vaidomir 1943 - Vaidomir Popescu Nicolae, 1943, Originea tracd a macedonenilorpreromani, 1943,24, SO.24, SO;0 carte structurata $i demna de ]uat in seama, pana la un punct insa, macedonenii nu erau traci, Diciiliri, nici greci, erau macedoneni. CarduJa 2004- loan,M. Cardula,Istoria aromdnilormacedoneni,Bucure~, 2004,p 14. .
DeDSu$ianu 1986

Nicolae

Densu$ianu,

Dacia Preistoricd,

Bucure5ti,

1986, p 716-717. Peyfuss 1994 - Max Demeter Peyfuss, Chestiunea aromaneascd, Bucure5ti, 1994, traducere de Nicolae Serban Tan35oca, p. 11. Stefanoski 1995 - Stefanoski C. Branislav, limba traco-dacd, fondul limbilor indo-europene, Timi$Oara, 1995, p. 65, 68. 93. Stefanoski 1998 - StefaROski C. Branislav, Pelasghyi, limbd, carte, numiJ, Tetovo, 1998, p. 110.
Thede Kahl, 2006

Istoria aromdnilor,

Bucure5ti,

2006, p. 279.

Borza 1990 - Eugene N., Borza, In the shadow of Olympus (In umbra OlimpuluO, the emergence of Macedon (Aparitia lui Macedon), New Jersey, 90, 97, 92, 93.
(3) Ma refer anume la provinciile europene: Galia, Peninsula Iberica

(Spania 5i Portugalia), Peninsula ltalid, Dacia, nu 5i la celelalte provincii unde romanizarea nu a prins rlkJJk:ini: Germania, AngJia. Panonia etc. Poghirc SCL 1959 - Cicerone Poghirc, Considerafii asupra lex;culu; limbii macedonene vechi, in Studii $i Cercetdri lingistice (S.CL) 3, X. 383-394, 1; 1996, 29

---

---

Nicolae C~a
Poghirc 1996 - Cicerone Poghirc, Romanizarea lingvistidI $i culturali:1
In Balcani, in Arorrumii. Istorie, limbi:1,destin, Bucure(iti, 1996, p. 22, coordonator: Neagu Djuvara. Bonnard 1967 - Andre, Bonnard, Civi/iza(ia greaci:1,vol. II, Bucure(iti,

Russu 1969 - I. I. Russu, /lirii, Istoria - Umba $i Onomastica Romanizarea, Bucure(iti, 1969, p. 35. Romani:1, vol. I-ill, I, 224. Mommsen 1987 - Theodor, Mommsen,lstoria Arginteanu 1904 - Istoria romani/or macedoneni, Bucure(iti, 1904, p. 21,51. Saramandu 2004 - Nicolae Saramandu, Romanitatea orientali:1, Bucure(iti, 2004, p. 63 66,67. H!iciu 1936 - Anastase H!iciu, Aroml1nii. Comert, industrie, arte expansiune, civilizatie, Foc~ani, 1936, p. 108. Mihiiiescu 1971 - H. MihRiescu,La diffusion de la langue lattine dans Ie sud-est de I'Europe , in Revue des etudes sud-est europeens, 1971, Tome IX, or. 3, p. 496-510. Diamandi 1926 - Vasile Diamandi, Monografia Metovei, 1926, p.l2-18. FHDR III - Fontes historiae Daco-Romanae (/zvoarele Istoriei RomanieiJ, public ate de Alexandru Elian (iiNicolae Serban Tana(ioca, Bucure~ti, 1975, p. 231, 239. Capidan 1936, - Theodor Capidan, Romanitatea balcanici:1,Bucure(iti, 1936, p. 55-57. Arm~ruster 1972 - Adolf Armbruster, Romanitatea romani/or. /storia u/lei idei, Bucure(iti,1972, p. 17, 18. Liacu 1939; - Socrate Liacu, "Cathimerini", Atena, 1939, 30 ianuarie. Papahagi 1931 - Tache Papahagi, Aroml1nii. Grai. Folclor. Etnografie. Curs tiimt in noiembrie (iidecembrie, 1931, p. 21, 22, 26.

1967, 139. Piatkowski 1964 - Adelina Piatkowski, Herodot, Istorii,vol. II, Bucure(iti,1964, traducere (iinote, Urania, n. 281, p. 550. Pagini al~e 1969 - Andrei Marin, Pagini alese din oratori gred, I-ll, Antologie, note biografice (iitraducere, Bucure(iti,1969, p. 133. Iorga 192-2 NicolaeIorga,Histoiredes Roumains,BUCtlre$ti, 1924,p. 18. Gramatop'ol 1974 - Mihai Gramatopol, 1974, Civilizatia elenistici:1, Bucure(iti,p. 27,28.

Tehnoredactarea computerizatii $i tiparul : S.C. INFCON SA, Constanta sir. Prof. Murgoci or.I, teIJfax: 0241/58.56.27,58.05.27

30