Dreptul privat roman reprezinta sistemul de norme juridice instituite sau sanctionate de statul roman,care reglementeaza statutul sau

conditia juridica a persoanelor,relatiile personale patrimoniale dintre pers fizice si pers juridice,precum si organizarea proceselor private. Aceasta definitie a dreptului privat roman contine in cuprinsul sau si structura cursului de drept privat roman. Spre deosebire de majoritatea autorilor,noi cercetam la inceputul cursului materia procedurii civile romane ,intrucat dreptul privat roman a evoluat pe cale procedurala si ca atare, nu putum intelege geneza si evolutia institutiilor dreptului civil fara sa cunoastem mecanismele procedurale utilizate in acest sens. Primul capitol se refera la izvoarele dreptului privat roman,unde vom arata ca formele sale sunt in stransa legatura cu realitatile economice si sociale,care au generat modificarile respective. Vom infatisa sistemele procedurale cunoscute de romani,si anume procedurile cu orto,procedura legilatiunilor si cea populara,precum si procedura extraordinara,care asa cum ii arata si numele se claseaza in afara lui orto. Vom infatisa si mecanismele procedurale pe care pretorii romani leau utilizat intr.o maniera subtila in vederea extinderii sferei de reglementare juridica. Dreptul civil roman structurat pe marile sale institutii, si anume: materia persoanelor,capitol in care vom examina statutul juridic al diferitelor categorii de persoane,punand in evdenta faptul ca dreptul privat roman are un profund caracter statural,apoi vom examina conditia juridica a sclavilor,rudenia romana si formele sale,puterea parinteasca,persoana juridica si institutiile de ocrotire a incapabililor de fapt. La capitolul intitulat "bunuri" vom exmina conceptul de lucru, de bun,conceptul de patrimoniu,vom infatisa titlurile juridice cu care pot fi stapanite bunurile,proprietatea,posesiunea si deterisiunea.vom examina formele de proprietate pe care le.au cunoscut romanii si modul in care acestea erau sanctionate sub aspect juridic si iura in rea aliniena-drepturile reale ce poarta asupra lucrurilor altuia. La materia succesiunilor,vom infatisa sistemele succesorale pe care le.au cunoscut romanii:succesiunea deferita potrivit testamentului si succesiunea deferita constra testamentului. Cea mai importanta parte o reprezinta materia obligatiilor,care este cea mai tehnica si s.a pastrat in cea mai mare proportie in dreptul actual,iar la acest capitol vom examina conceptul de obligatie,vom face o teorie generala a obligatiei in dreptul roman si apoi vom discuta despre prrincipalele izvoare de obligatii. Diviziunile dreptului privat roman 1 ius civile-dreptul civil 2 ius gentium-dr gentium 3 ius nature-dreptul natural 1.ius civile este utilizata in cartile romane cu mai multe acceptiuni: -Dreptul civil rep sistemul de norme juridice,care reglementeaza in exclusivitate raporturile dintre cetatenii romani. In aceasta acceptiune, dreptul civil, se mai numeste si drept vitar, dupa termenul de "quirits" prin care erau desemnati vechii cetateni romani. Este intr.o alta maniera de exprimare dreptul cetatii. Referindu.ne la dreptul civil in aceasta acceptiune, trebuie precizat ca era de un formalism excesiv si presupunea observarea cu rigurozitate,in sensul ca partile raportului juridic reglementate de dreptul civil trebuiau sa pronunte formule solemne si sa execute gesturi rituale,iar acest formalism excesiv era desemnat sa faca din dreptul civil un sistem

inaccesibil strainilor. Inca de la inceputurile Romei, cetatenii romani ii priveau cu ostilitate pe straini,acestia fiind considerati hostes-dusmani, astfel orice strain care venea la Roma,cadea automat in sclavie. Ulterior, pe masura extinderii statului roman,acestia au fost nevoiti sa intre in raporturi juridice,de cele mai mulete ori de natura comerciala, cu strainii si ca atare erau nevoiti sa accepte prezenta strainilor la Roma,fie pe o perioada determinata si relativ scurta in calitate de oaspeti, fie in calitate de clienti, pentru o perioada de timp nedeterminata, relativ lunga. Cuvantul client vine de la cluere-a se supune,ceea ce inseamna ca cetatenii straini veniti la Roma trebuiau sa se claseze sub protectia unor cetateni romani in calitate de clienti. Accesul cetatenilor la Roma era permis si in virtutea principiului reciprocitatii, in baza tratatelor semnat de romani cu celelalte state. -Cea de.a doua acceptiune, ius civile desemneaza dreptul izvorat din interpretarea creatoare, pe care jurisconsultii romani o dadeau normelor dreptului civil in scopul adaptarii lor la noile realitati economice si sociale. Altfel spus, in cea de.a doua acceptiune, dreptul civil se confunda cu jurisprudenta. -In cea de.a treia acceptiune, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor dreptului privat roman, cu exceptia celor izvorate din activitatea creatoare a magistratilor romani,asa numitul dreptul honora(ius honorarum), care la randul sau, se compune din dreptul pretorian(ius pretorium) si dreptul edilician ( ius edilicium), adica dreptul izvorat din activitatea creatoare a edililor curuni*. 2. Termenul de ius gentium,la randul sau, este primitiv in textele romane de 3 acceptiuni: -Intr.o prima acceptiune, dreptul gentilor este sistemul de drept cuprinzand normele juridice,care reglementeaza raporturile dintre cetatenii romani si peregrinii(straini). Spre deosebire de dreptul civil, dreptul gentilor prezinta semificative avantaje,intrucat el este liber de forme si caracterizat printr.un grad inalt de subiectivizare si abstractizare. Datorita avantajelor incontestabile pe care le prezinta, acesta a inceput usor usor sa se aplice nu numai in raporturile dintre cetateni si straini, ci si in raporturile intre cetatenii romani, care au abandonat dreptul civil in favoarea dreptului gintilor. Ca atare, dreptul gintilor a sfarsit prin a se generaliza in epoca post-clasica . -Intr.o a doua acceptiune, dreptul gintilor semifica dreptul international public, adica sistemul de norme juridice care reglementeaza raporturile dintre cetati. Aceasta acceptiune, o intalnim intr.un text al lui titus livius. -In ultima acceptiune, dreptul gintilor se confunda cu dreptul natural. 3. Dreptul natural, concept preluat de romani din filosofia greaca si care desemneaza in opinia romanilor un sistem de norme juridice universal valabile pt toate popoarele din toate timpurile, si chiar pt toate vietuitoarele. In mod evident, conceptia romana cu privire la dreptul natural- ius nature- este una fantastica si falsa. Este fantastica intrucat romanii nu puteau cunoaste dreptul tuturor popoarelor din toate timpurile pt a decela un sistem de reguli comune acestora si este falsa pt ca sistemul de drept prin normele sale este chemat sa reglementeze relatiilor sociale, care sunt relatii interumane, si nu este destinat a se aplica vietuitoarelor,asa cum precizau romanii. Totusi,aceasta conceptie privind dreptul natural si.a demonstrat utilitatea practica in anumite situatii, in special cele relative la participarea sclavilor, care nu erau persoane la viata juridica.

Scurta privire a Romei si instituriilor sale

Portivit cercetarilor lui Baro, Roma ar fi fost fondata in 754.Dincolo de aceasta legenda, triburi ale latinilor,sabinilor si etruscilor patrund in sec 8 i.hr. in zona Latium si supun populatia autohtona. Aceste triburi fondatoare alcatuiau populus romanus, fiind desemnati si prin termenul de patricieni, de la patres-parinti. Populatia autohtona supusa de patricieni era desemnata prin termenul de plebei. In timp ce patricienii erau agricultori si pastori, plebeii se indeletniceau cu activiatea mestesugareasca si activitatea comerciala. Aceasta este structura sociala a Romei in epoca prestatala. In ceea ce priveste organizarea sociala, existau 3 factori de conducere sociala: comitia furiata-adunarea poporului, in cadrul careia cele 3 triburi fondatoare erau structurate in 30 de curii si 300 de ginti( forme de org sociala intemeiate pe criteriul rudeniei, reunindu.i pe cei care aveau un autor comun si erau alcatuite dintr.o suma de familii patriarhale). Gintile reprezinta principala forma sociala de organizare a patricienilor. Aceasta comitie curiata lua toate hotararile majore privind viata Romei. Al doilea factor era regele,care ii fixa si atributiile, acesta nefiind un veritabil sef de stat, ci doar un consucator militar, primii regi fiind doar conducatori militari numiti de adunarea poporului. Senatul juca rolul unui sfat al batranilor, fiind compus din 300 de membrii,adica sefii celor 300 de ginti. Societatea romana se afla in epoca respectiva pe ultima treapta a organizarii gentilice, in epoca democratiei militare. In sec 6 i.hr, regele tulius intreprinde o serie de reforme care au marcat trecerea de la sistemul democratiei militare la statul roman, adica reformele care au marcat trecerea de la organizarea gentilico-tribala la organizarea de tip statal. Este vorba de 2 reforme prin care erau consfintite de jure realitatile economice si sociale prin care erau indeplinite cele 2 criterii pe baza carora distingem intre organizare gentilico-tribala si organizarea politica: criteriul stratificarii sociale si criteriul teritorial. Astfel, tulius a realizat reforma sociala si reforma administrativa. Potrivit reformei sociale, intreaga populatie a romei, atat patricienii, cat si plebeii, era impartita in cinci categorii sociale in functie de avere, avera fiind calculata in raport cu cantitatea de pamant detinuta in proprietate. Se creaza o noua adunare a poporului- comitia enturiata, alcatuita din 193 de centurii, care erau unitati militare si de vot, iar fiecare dintre acele categorii dispunea de un nr de centurii in cadrul adunarii. Prima categorie sociala,care era cea mai putin numeroasa, ave cele mai multe centurii 98 din 193, si ca atare isi impunea vointa in fata celorlalte categorii sociale. Potrivit reformei administrative, teritoriul romei a fost impartit in patru triburi urbane si 17 triburi rurale, nr lor crescand ulterior si a ajuns pana la 35. Triburile sunt potrivit reformei lui tulius cartiere ale romei,adica unitati administrativ.teritoriale, care ii grupeaza pe cetatenii romani, nu in functie de criteriul rudeniei de sange, ci in functie de criteriul teritorial. Astfel ia nastere statul roman. Prima perioada in evolutie a statului roman o reprezinta regalitatea in forma statala. Organizare sociala a romei in epoca regalitatii in forma statala Existau patricienii si plebeii. Asa cum fusese construit statul roman de tulius, sub aspect institutional, plebeii nu puteau participa la lucrarile comitiei curiata,care era rezervata exclusiv patricienilor. Pe de alta parte, normele de drept erau tinute in secret de catre pontifi-preotii cultului pagn roman,recrutati numai dintre patricieni, ca atare, plebeii nu aveau acces la cunoasterea

dreptului, iar in cazul unui conflict intre patriceni si plebei, era usor de presupus ca pontiful va da decizii partinitoare patricienilor. In al treilea rand, doar patricienii aveau acces la folosirea terenului din ager publicus, iar in al patrulea rand, casatoriile dintre patricieni si plebei erau interzise. In ceea ce priveste organizarea politica existau regele adunarilor poporului si senatul. Puterile regelui erau aproapre nelimitate, insa regalitatea nu era ereditara, ci electiva. La moartea regelui si pana la alegerea unui nou rege, atributiile erau exercitate prin rotatie de catre senatori pe o perioada de 5 zile. Adunarile poporului sunt comitia curiata, ale carei atributiuni se restrang la domeniul religios si anumite aspecte ale dreptului privat, si comitia ceturiata, care devine principala adunare legiuitoare a romei, lucrarile ei tinandu.se pe campul lui marte, pt ca la origine comisia centuriata se confunda cu armata romana, si potrivit unei traditii, armata romana nu putea intra in oras. Senatul devine un organ de stat cu atributiuni consultative. Organizarea sociala si de stat a romei in epoca republicii Republica a fost fondata in 509 in urma rascoalei lui brutus, care l.a alungat pe regele roman de origine etrusca, tarquinius superbus, regalitatea devenind odioasa romanilor. Puterile religoase au fost preluate de un rex acro*. Se mentine din epoca anterioara distinctia dintre patricieni si plebei, insa treptat se estompeaza, ca urmare a faptului ca discriminarile sunt rand pe rand inlaturate, iar in sec 3 i.hr. dispar gintile, ca forme de organizare sociala a patricienilor, astfel incat nu mai exista criterii sigure de distinctie intre cele doua categorii. Apar insa noi categorii sociale, nobilii si cavalerii. Nobilii erau inaltii magistrati ai republicii si urmasii lor, fiind interesati in mentinerea structurilor republicane, care le asigurau anumite privilegii economice, le facilitau accesul la terenurile din ager publicus, suprafetele acestor terenuri devin din ce mai mari,ca urmare a extinderii statului roman. Plebeii erau in special negustori,mestesugari si bancheri, puterea lor economica era in continua crestere, iar orientarea lor politica era legata de instaurarea unui regim autoritar, care sa asigure climatul de ordine sociala necesar activitatilor lor. Intre nobili si cavaleri catre sfarsitul republicii, conflictul a escaladat in numeroase razboaie civile, care a rezultat destramarea republicii si fondarea imperiului roman. O alta categorie sociala din republica sunt proletarii ( proles-copii), persoane care nu aveau alta avere decat copiii. Copiii reprezentau o avere si in sens material, deoarece puteau fi vanduti sau inchiriati. Este vorba de micii proprietari de pamant ruinati, care veneau la roma pentru a trai ca o masa parazitara, acesta asigurandu.le existenta prin asa numitele institutii alimentare. In ceea ce priveste organizarea politica a romei in epoca republicii, existau 3 factori constitutionali: senatul,adunarile poporului si magistratii. Senatul isi sporeste influenta in cadrul statului roman, administrand tezaurul statului, provinciile pacificate ale romei, conduce politica externa si supravegheaza traditiile si moravurile poporului roman si ratifica legile adoptate de adunarile poporului(cura legum et morum)*. Adunarile poporului erau 4: comisia centuriata, comisia curiata, la care se adauga concilium credis si concilia *. Comisia curiata isi restrange atributiile la materia dreptului privat, iar in final, comitia se reduce la cei 30 de lictori care erau purtatorii de fascii, comitia centuriata intreprinde doua reforme, una in timpul cenzurii lui cehus, prin care se modifica criteriul in raport de care se stabilea cuantumul averii in functie de care o persoana era incadrata intr.una din cele 5 categorii sociale, in sensul ca se au in vedere nu numai proprietatile imobiliare, ci si cele mobiliare si printr.o alta reforma din 220 i.hr. se mareste

numarul centuriilor la 373 , acestea fiind distribuite egal intre cele 5 categorii sociala, ceea ce semnifica trecerea statului roman de la o republica aristrocratia la o democratie de tip sclavagist.