Sunteți pe pagina 1din 9

2.

Ecuatii diferentiale liniare


2.1. Generalit ati
O ecuatie diferential a de forma
c
0
(r)
(n)
+ c
1
(r)
(n1)
+ . . . + c
n1
(r)
0
+ c
n
(r) = ,(r). (1)
unde functiile c
0
. c
1
. . . . . c
n
. , sunt denite si continue pe intervalul 1. iar c
0
nu se
anuleaz a pe 1. se numeste ecua tie diferen tiala liniara de ordinul :.
Dac a ,(r) = 0 pentru orice r 2 1. atunci ecuatia se numeste omogena. n caz
contrar se numeste neomegena.
Functiile c
i
se numesc coecien tii ecua tiei.
Utiliznd notatiile consacrate C
n
(1) = f, : 1 !R j , derivabil a de : ori si ,
(n)
continu a g. C
0
(1) = f, : 1 ! R j , continu ag se observ a ca se poate deni functia
L : C
n
(1) ! C
0
(1). L() = c
0

(n)
+ c
1

(n1)
+ . . . + c
n1

0
+ c
n
si c a aceasta este
o aplicatie liniar a. L se numeste operator diferen tial liniar de ordinul :.
S a observ am c a C
n
(1) si C
0
(1) sunt spatii vectoriale si c a L este o transfor-
mare liniar a (sau un operator liniar), adic a L(c
1

1
+ c
2

2
) = c
1
L(
1
) + c
2
L(
2
).
(8) c
1
. c
2
2 R,
1
.
2
2 C
n
(1).
Ecuatia (1 ) se scrie L() = ,.
Teorema de existent a si unicitate. Oricare ar r
0
2 1 si
0
.
1
. . . . .
n
2 R,
ecua tia L() = , admite solu tia unica : 1 !R astfel nct (r
0
) =
0
.
0
(r
0
) =
1
.
. . . .
(n1)
(r
0
) =
n1
. (Problema Cauchy)
2.2. Ecuatii diferentiale liniare si omogene
Ecuatia L() = 0 are ca multime de solutii multimea 1c:L care este un subspatiu
vectorial al lui C
n
(1).
Teorem a. dim1c:L = :.
Demonstratie. Fie T : 1c:L ! R
n
. T () = ((r
0
).
0
(r
0
). . . . .
(n1)
(r
0
)).
unde r
0
2 1 este un punct xat. T este o transformare liniar a si bijectiv a, adic a un
izomorsm de spatii vectoriale.
Liniaritatea rezult a prin vericare direct a, iar bijectivitatea din Teorema de e-
xistent a si unicitate, mai precis, surjectivitatea din existent a si injectivitatea din
unicitate.
Datorit a faptului c a T este un izomorsm, dim1c:L = dimR
n
= :.
Consecint a. Dac a
1
. . . . .
n
sunt solutii liniar independente ale ecuatiei omo-
gene L() = 0. atunci orice solutie a acestei ecuatii este de forma =
n
P
k=1
c
k

k
.
c
1
. . . . . c
n
2 R.
1
: solutii liniar independente pentru ecuatia L() = 0 se spune c a formeaz a un
sistem fundamental de solu tii.
Exemplu. Ecuatia
r
00
+ 2
0
+ r = 0. r 2 (0. 1)
are solutiile particulare
1
(r) =
sin r
r
.
2
(r) =
cos r
r
care formeaz a un sistem fun-
damental de solutii.
ntr-adev ar, prin calcul direct se veric a c a
1
si
2
sunt solutii ale ecuatiei. S a
veric am acum liniar independenta acestor solutii. Fie c
1
si c
2
numere reale astfel
nct
c
1

1
(r) + c
2

2
(r) = 0 (8) r 2 (0. 1).
nlocuind n aceast a relatie r cu
:
2
. obtinem c
1
= 0. nlocuind apoi r cu :. obtinem
c
2
= 0.
Dac a
1
. . . . .
n
sunt solutii ale ecuatiei liniare omogene L() = 0. atunci deter-
minantul
n[
1
. . . . .
n
] =

1
. . .
n

0
1
. . .
0
n
. . . . . . . . .

(n1)
1
. . .
(n1)
n

se numeste wronskian al acestor solutii. Dac a solutiile


1
. . . . .
n
sunt subntelese,
not am mai scurt n.
Teorema Abel-Liouville. Wronskianul are expresia
n(r) = n(r
0
) exp(
Z
x
x
0
c
1
(r)
c
0
(r)
).
pentru orice r 2 1. unde r
0
este un punct xat din 1.
Demonstratie.
n
0
=

0
1
. . .
0
n

0
1
. . .
0
n
. . . . . . . . .

(n1)
1
. . .
(n1)
n

1
. . .
n

00
1
. . .
00
n
. . . . . . . . .

(n1)
1
. . .
(n1)
n

+ . . . +

1
. . .
n

0
1
. . .
0
n
. . . . . . . . .

(n)
1
. . .
(n)
n

1
. . .
n

0
1
. . .
0
n
. . . . . . . . .

(n)
1
. . .
(n)
n

. nlocuind n ultima linie


(n)
k
=
1

(n1)
k
+. . . +
n

k
.
i
=
c
i
c
0
.
determinantul se desface ntr-o sum a de determinanti din care numai unul este nenul.
Deci n
0
=
1
n.
1
=
c
1
c
0
de unde rezult a.
Teorem a. Fie
1
. . . . .
n
solu tiile ecua tiei diferen tiale L() = 0. Urmatoarele
arma tii sunt echivalente
a)
1
. . . . .
n
sunt liniar independente;
2
b) exista r
0
2 1 astfel nct n(r
0
) 6= 0;
c) n(r) 6= 0 pentru orice r 2 1.
Demonstratie. Echivalenta lui b) cu c) rezult a din Teorema Abel-Liouville.
S a demonstr am echivalenta lui a) cu b).
Fie izomorsmul T : 1c:L ! R
n
. T () = ((r
0
).
0
(r
0
). . . . .
(n1)
(r
0
)) (vezi
demonstratia teoremei care spune c a dim1c:L = :). Deoarece
T (
1
) = (
1
(r
0
).
0
1
(r
0
). . . . .
(n1)
1
(r
0
)). . . . . T (
n
) = (
n
(r
0
).
0
n
(r
0
). . . . .
(n1)
n
(r
0
))
si T este izomorsm,
1
. . . . .
n
sunt liniar independenti ca vectori n 1c:L dac a si
numai dac a vectorii (
1
(r
0
).
0
1
(r
0
). . . . .
(n1)
1
(r
0
)). . . . . (
n
(r
0
).
0
n
(r
0
). . . . .
(n1)
n
(r
0
))
din R
n
sunt liniar independenti, ceea ce echivaleaz a cu faptul c a determinantul for-
mat cu componentele lor asezate pe coloane este nenul, adic a n(r
0
) 6= 0.
Aplicatii.
1) Functiile
1
(r) =
sin r
r
.
2
(r) =
cos r
r
formeaz a un sistem fundamental de
solutii pentru ecuatia r
00
+ 2
0
+ r = 0. r 2 (0. 1). ntr-adev ar, n[
1
.
2
](r) =

1

2

0
1

0
2

sin r
r
cos r
r

sin r
r
2
+
cos r
r

cos r
r
2

sin r
r

sin r
r
cos r
r
cos r
r

sin r
r

=
1
r
2
6=
0.
2) Fie
1
. . . . .
n
2 C
n
(1) cu n[
1
. . . . .
n
](r) 6= 0 pentru orice r 2 1. Ecuatia
diferential a care admite pe
1
. . . . .
n
ca sistem fundamental de solutii este


1
. . .
n

0

0
1
. . .
0
n
. . . . . . . . . . . .

(n)

(n)
1
. . .
(n)
n

= 0.
ntr-adev ar, dezvoltnd determinantul dup a prima coloan a si notnd c
0
(r) =
n[
1
. . . . .
n
](r). g asim c
0
(r)
(n)
+ c
1
(r)
(n1)
+ . . . + c
n1
(r)
0
+ c
n
(r) = 0 cu
c
0
(r) 6= 0. r 2 1. Evident c a
1
. . . . .
n
sunt solutii ale acestei ecuatii. Faptul c a
n[
1
. . . . .
n
](r) 6= 0. r 2 1 implic a
1
. . . . .
n
sistem fundamental de solutii.
De exemplu, functiile
1
(r) = sin r si
2
(r) = cos r. r 2 R. au wronskianul
n[
1
.
2
](r) =

sin r cos r
cos r sin r

= 1 nenul pe R. Ecuatia care are pe


1
.
2
ca
sistem fundamental de solutii este

sin r cos r

0
cos r sin r

00
sin r cos r

= 0 adic a
00
+
0
= 0.
3
2.3. Ecuatii diferentiale liniare neomogene. Metoda
variatiei constantelor
Fie ecuatia diferential a liniar a neomogen a L() = , si
p
este o solutie particular a
(xat a) a ei. Este usor de v azut c a o functie este solutie a acestei ecuatii dac a
si numai dac a este de forma =
1
+
p
. unde
1
este o solutie a ecuatiei omogene
L() = 0 asociat a ecuatiei date.
ntr-adev ar, e o functie de aceast a form a. Atunci L() = L(
1
) + L(
p
) =
0 + , = ,. Reciproc, e o solutie a ecuatiei L() = ,. Atunci L(
p
) =
L() L(
p
) = , , = 0. adic a
1
=
p
este solutie a ecuatiei omogene
L() = 0. Evident c a =
1
+
p
.
Acest lucru se scrie de obicei
g
=
o
+
p
si se citeste: solutia general a a
ecuatiei neomogene este suma dintre solutia general a a ecuatiei omogene si o solutie
particular a a ecuatiei neomogene.
Teorem a. Daca
o
(r) =
n
P
k=1
c
k

k
(r). c
1
. . . . . c
n
2 R, este solu tia generala a
ecua tiei omogene L() = 0. atunci o solu tie particulara a ecua tiei neomogene L() =
, poate gasita de forma
p
(r) =
n
P
k=1
C
k
(r)
k
(r). r 2 1. unde (C
0
1
. . . . . C
0
n
) este
solu tia sistemului

1
C
0
1
+ . . . +
n
C
0
n
= 0

0
1
C
0
1
+ . . . +
0
n
C
0
n
= 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

(n1)
1
C
0
1
+ . . . +
(n1)
n
C
0
n
=
,
c
0
.
Demonstratie. Determinantul sistemului liniar este wronskianul n(r) 6= 0.
Sistemul are solutie unic a (C
0
1
. . . . . C
0
n
). de unde, prin integrare, se g asesc functiile
C
i
(r). r 2 1.
Functia
p
(r) =
n
P
k=1
C
k
(r)
k
(r) satisface conditiile
0
p
(r) =
n
P
k=1
C
k
(r)
0
k
(r). . . . .

(n1)
p
(r) =
n
P
k=1
C
k
(r)
(n1)
k
(r).
(n)
p
(r) =
n
P
k=1
C
k
(r)
(n)
k
(r)+
,
c
0
. nlocuind n L() = ,
si tinnd cont de faptul c a ecare
k
satisface L(
k
) = 0. g asim L(
p
) = ,.
Exemplu. Fie ecuatia
(r 1)
00
r
0
+ = (r 1)
2
c
x
. r 2 (1. 1).
Ecuatia omogen a asociat a este
(r 1)
00
r
0
+ = 0.
4
Functiile
1
(r) = r si
2
(r) = c
x
sunt solutii ale ecuatiei, iar wronskianul lor este
n[
1
.
2
](r) =

r c
x
1 c
x

= c
x
(r 1) 6= 0. deci sunt liniar independente. Atunci
solutia general a a ecuatiei omogene este

0
(r) = c
1
r + c
2
c
x
. c
1
. c
2
2 R.
C aut am o solutie particular a de forma
p
(r) = c
1
(r)r+c
2
(r)c
x
. c
0
1
(r) si c
0
2
(r) se
determin a ca solutii ale sistemului
8
<
:
c
0
1
(r)r + c
0
2
(r)c
x
= 0
c
0
1
(r) + c
0
2
(r)c
x
= (r 1)c
x
.
adic a c
0
1
(r) = c
x
. c
0
2
(r) = r. de unde c
1
(r) = c
x
si c
2
(r) =
r
2
2
. Atunci
p
(r) =
c
x
r +
r
2
2
c
x
= (
r
2
2
r)c
x
. Solutia general a a ecuatiei diferentiale date este
(r) = c
1
r + c
2
c
x
+ (
r
2
2
r)c
x
. c
1
. c
2
2 R.
2.4. Ecuatii diferentiale liniare cu coecienti constanti
Fie L() = c
0

(n)
+ c
1

(n1)
+ . . . + c
n1

0
+ c
n
. c
0
. c
1
. . . . . c
n
2 R, c
0
6= 0.
Ecuatia L() = 0 se numeste ecua tie diferen tiala liniara cu coecien ti constan ti de
ordinul :.
Polinomul 1(o) = c
0
o
n
+c
1
o
n1
+. . . +c
n1
o +c
n
se numeste polinomul caracte-
ristic al ecuatiei diferentiale L() = 0. iar 1(o) = 0 se numeste ecua tia caracteristica
asociat a ecuatiei.
Teorem a. Fie :
1
. .... :
l
radacinile reale si c
1
+i,
1
. c
1
i,
1
. . . . . c
k
+i,
k
. c
k
i,
k
radacinile complexe ale ecua tiei caracteristice 1(o) = 0. avnd ordinele de mul-
tiplicitate :
1
. .... :
l
respectiv :
1
. .... :
k
. Atunci c
r
1
x
. rc
r
1
x
. . . . . r
n
1
1
c
r
1
x
. . . . . c
r
l
x
.
rc
r
l
x
. . . . . r
n
l
1
c
r
l
x
. . . . . c

1
x
cos(,
1
r). c

1
x
sin(,
1
r). rc

1
x
cos(,
1
r). rc

1
x
sin(,
1
r). . . . .
r
m
1
1
c

1
x
cos(,
1
r). r
m
1
1
c

1
x
sin(,
1
r). . . . . c

k
x
cos(,
k
r). c

k
x
sin(,
k
r). rc

k
x
cos(,
k
r).
rc

k
x
sin(,
k
r). . . . . r
m
k
1
c

k
x
cos(,
k
r). r
m
k
1
c

k
x
sin(,
k
r) formeaza un sistem fun-
damental de solu tii pentru ecua tia L() = 0.
Exemplu. Fie ecuatia diferential a liniar a cu coecienti constanti omogen a

(7)
+ 2
(6)
6
(4)
12
(3)
12
(2)
7
(1)
2 = 0.
Polinomul ei caracteristic este 1(o) = o
7
+ 2o
6
6o
4
12o
3
12o
2
7o 2. sau
1(o) = (o 2)(o +1)
2
(o
2
+o +1)
2
cu r ad acinile o
1
= 2. o
2;3
= 1. o
4;5
=
1 +i
p
3
2
.
5
o
6;7
=
1 i
p
3
2
. Solutia general a a ecuatiei date este (r) = c
1
c
2x
+c
2
c
x
+c
3
rc
x
+
c
4
c

x
2
cos

p
3
2
r
!
+ c
5
c

x
2
sin

p
3
2
r
!
+c
6
rc

x
2
cos

p
3
2
r
!
+c
7
rc

x
2
sin

p
3
2
r
!
.
c
1
. . . . . c
7
2 R.
2.5. Metoda coecientilor nedeterminati pentru ecuatii
diferentiale liniare cu coecienti constanti neomogene
Teorem a. Ecua tia diferen tiala liniara cu coecien ti constan ti
L() = c
x
(1(r) cos(jr) + Q(r) sin(jr)).
unde 1 si Q sunt polinoame admite o solu tie de forma

p
(r) = r
k
c
x
(o(r) cos(jr) + 1(r) sin(jr)).
unde / este ordinul de multiplicitate al radacinii ` + ij pentru ecua tia caracte-
ristica 1(o) = 0. iar o(r) si 1(r) sunt polinoame avnd ambele gradele egale cu
max(q:cd1. q:cdQ).
Observatie. Fie ecuatia diferential a L() = ,. unde , = ,
1
+ ,
2
. Dac a
1p
este solutie a ecuatiei L() = ,
1
si
2p
este solutie a ecuatiei L() = ,
2
. atunci

p
=
1p
+
2p
este solutie a ecuatiei L() = , (principiul superpozi tiei solu tiilor).
Exemplu.

000
4
0
= rc
2x
+ sin r + r
2
.
Ecuatia omogen a asociat a este

000
4
0
= 0.
Aceasta are ecuatia caracteristic a o
3
4o = 0 cu rd acinile o
1
= 0. o
2
= 2. o
3
= 2.
Solutia general a a ecuatiei omogene este

o
= c
1
+ c
2
c
2x
+ c
3
c
2x
. c
1
. c
2
. c
3
2 R.
Ecuatia
000
4
0
= rc
2x
admite o solutie particular a de forma
1p
= rc
2x
(cr+/).
Prin identicarea coecientilor g asimc =
1
16
si / =
3
32
. adic a
1p
= rc
2x

1
16
r
3
32

.
Ecuatia
000
4
0
= sin r admite o solutie particular a de forma
2p
= cos r +
1sin r. Se g asesc =
1
5
si 1 = 0. Deci
2p
=
1
5
cos r.
Ecuatia
000
4
0
= r
2
admite o solutie particular a de forma
3p
= r(cr
2
+dr+c).
Dup a calcule, obtinem
3p
=
1
4

r
3
3
+
r
2

.
6
Solutia general a a ecuatiei date este = c
1
+ c
2
c
2x
+ c
3
c
2x
+ c
2x

r
2
16

3r
32

+
1
5
cos r
1
4

r
3
3
+
r
2

. c
1
. c
2
. c
3
2 R.
2.6. Ecuatii de tip Euler
O ecuatie de forma
c
0
r
n

(n)
+ c
1
r
n1

(n1)
+ . . . + c
n1
r
0
+ c
n
= 0.
unde c
0
. c
1
. . . . . c
n
2 R. c
0
6= 0. se numeste ecuatie diferential a de tip Euler (de
ordin :).
Presupunnd r 0. facem schimbarea de variabil a r = c
t
. Not am (c
t
) = .(t).
Derivnd aceast a relatie n raport cu t. obtinem
0
(c
t
)c
t
= .
0
(t). sau

0
(c
t
) = c
t
.
0
(t).
Deriv am din nou ultima egalitate n raport cu t si g asim
00
(c
t
)c
t
= c
t
.
0
(t) +
c
t
.
00
(t). de unde

00
(c
t
) = c
2t
(.
00
(t) .
0
(t)).
Continund procedeul, g asim

000
(c
t
) = c
3t
(.
000
(t) 3.
00
(t) + 2.
0
(t)).
n general, este usor de ar atat prin inductie c a
(k)
(c
t
) este de forma

(k)
(c
t
) = c
kt
(/
k
.
(k)
+ /
k1
.
(k1)
+ . . . + /
1
.).
unde /
1
. . . . . /
k
2 R.
Deoarece r
k
= c
kt
. ecuatia n t este o ecuatie diferential a cu coecienti constanti.
Se a a solutia, dup a care se nlocuieste t = ln r.
Observatie. Pentru r < 0. cu schimbarea de variabil a r = n. n 0. g asim
o ecuatie identic a cu cea n r. Dac a (r) este solutia ecuatiei pentru r 0. atunci
(r) este solutia ecuatiei pentru r < 0. n concluzie, solutia ecuatiei pe Rnf0g se
poate g asi nlocuind n solutia ecuatiei n t. t = ln jrj .
Exemplu. Fie ecuatia
r
3

000
+ 3r
2

00
+ r
0
= 0.
F acnd schimbarea de variabil a .(t) = (c
t
) si folosind expresiile derivatelor

000
(c
t
).
00
(c
t
) si
0
(c
t
) g asite mai sus, obtinem ecuatia
.
000
. = 0.
7
Ecuatia caracteristic a a ei este o
3
1 = 0 cu r ad acinile o
1
= 1 si o
2;3
=
1 i
p
3
2
.
Solutia general a a ecuatiei n . este
.(t) = C
1
c
t
+ C
2
c

t
2
cos

p
3
2
t
!
+ C
3
c

t
2
sin

p
3
2
t
!
. C
1
. C
2
. C
3
2 R.
Solutia ecuatiei date este
(r) = .(ln jrj) = C
1
jrj+C
2
1
p
jrj
cos

p
3
2
ln jrj
!
+C
3
1
p
jrj
sin

p
3
2
ln jrj
!
. C
1
. C
2
. C
3
2 R.
2.7. Exercitii
1) S a se arate c a functiile de mai jos formeaz a un sistem fundamental de solutii
pentru o ecuatie diferential a liniar a si s a se g aseasc a acea ecuatie.
a) r. c
x
; b) r
2
. c
x
; c) 1. r. r
2
; d) r. c
x
. rc
x
; e) c
x
. c
2x
. c
3x
; f) r. sin r. cos r; g)
r. c
x
sin r. c
x
cos r.
2) S a se rezolve prin metoda variatiei constantelor ecuatia diferential a liniar a si
neomogen a pentru care se cunoaste solutia general a a ecuatiei omogene asociate:
a)
00
+
0
= 4r
2
c
x
.
o
= c
1
+ c
2
c
x
; b)
00
+ = 2 sec
3
r.
o
= c
1
cos r + c
2
sin r;
c)
000
9
0
= cos r.
o
= c
1
+ c
2
c
3x
+ c
3
c
3x
.
2) S a se rezolve ecuatiile diferentiale
a)
00
+ 2
0
3 = 0;
b)
00
4
0
= 0;
c)
00
+ 4 = 0;
d)
000

0
= 0;
e)
(4)
+
00
= 0;
f)
000
+ 2
00

0
2 = 0;
g)
000
+
00
= 0;
h)
(6)
+ 2
(5)
+
(4)
= 0.
3) S a se ae solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale
a)
00
+ 2
0
3 = 3c
3x
;
b)
00
2
0
+ 3 = sin r;
c)
000
4
0
= rc
2x
+ sin r;
d)
00
8
0
+ 20 = 7c
2x
+ 5c
4x
sin 2r;
e)
000

00
= 12r
2
+ 6r;
f)
00
+ 10
0
+ 25 = 4c
5x
;
g)
00
+ 3
0
+ 2 = r sin r;
h) 3
00
2
0
= r
2
.
4) S a se rezolve ecuatiile diferentiale
8
a)
00
+ =tgr;
b)
00
+ =
1
cos r
;
c)
00
3
0
+ 2 =
c
3x
1 +c
2x
;
d)
00
+ 2
0
+ 2 =
1
c
x
sin r
.
5) S a se g asesc a solutiile generale ale ecuatiilor diferentiale de tip Euler
a) r
2

00
+ 2r
0
6 = 0;
b) r
2

000
2
0
= 0;
c) r
00
+
0
= r
2
;
d) r
2

00
+ r
0
+ 9 = r
3
;
e) r
2

000
+ 5r
00
+ 4
0
= ln r.
f) r
2

00
6 = 5r
3
+ 8r
2
.
9