Ienchi Vcrescu (1740 - 1797) [Ce ai s-mi zici d mndrie?] Ce ai s-mi zici d mndrie? Eu n-a fi mai vrut s fie.

Cci s-npotrivete firii, i legii, i omenirii. Om la om s s arate Ca cum nu-i e ca un frate, Tot cu rea dosibire, Face p la toi privire. Cu turbare ca o vit, i natura n-e urt Aib-o cin` va vrea s-o aib, Cu-nelepii treab n-aib. [A socoti c poate] A socoti c poate Un om s fac toate Oricte va gndi, Nu-i dus d isteciune, Nici semn d-nelepciune, i n-o va dobndi. [De-a avea milostivire] De-a avea milostivire, Nu-i lucru pste fire, i cei ce au simire Nu pot tgdui. Iar firea arat D-a fi nenduplecat, D obte desfimat, N-am ce povui. [La o-ntristare] La o-ntristare Amar foarte, 'Nct cel ce-o are S-i roage moarte, N-ai ce s faci. Nu-i mngiere, Nici e putin Acel ce piere S-i dea credina, Trebuie s taci

[Urmailor mei Vcreti] Urmailor mei Vcreti! Las vou motenire: Creterea limbei romneti i-a patriei cinstire. [ntr-o grdin] ntr-o grdin, Lng-o tulpin, Zrii o floare ca o lumin. S-o tai, s stric! S-o las, mi-e fric C vine altul i mi-o ridic. [Amrt turturea] Amrt turturea Cnd rmne singurea, Cci soia i-a rpus, Jalea ei nu e de spus. Ct triete tot jlete, i nu se mai nsoete! Trece prin flori, prin livede, Nu s uit, nici nu vede Trece prin pdurea verde i s duce de se pierde. Zboar pn de tot cade, Dar pre lemn verde nu ade. i cnd ade cteodat, Tot pre ramur uscat. Umbl prin dumbrav-adnc, Nici nu bea, nici nu mnnc. Unde vede ap rece, Ea o turbur i trece; Unde e apa mai rea, O mai turbur i bea. Unde vede vntorul, Acolo o duce dorul, Ca s-o vaz, s-o loveasc, S nu se mai pedepseasc. Cnd o biat psric Att inima i stric, nct dorete s moar

Pentru a sa soioar, Dar eu om de-nalt fire, Dect ea mai cu simire, Cum poate s-mi fie bine?! Oh, amar i vai de mine! [Zilele ce oi fi viu] Zilele ce oi fi viu vrednic a vrea ca s fiu, Oftnd, ca s te slvesc, dar cum poci s ndrznesc? Iscusit a trebui s fiu, s poci zugrvi Chipul tu care d raz soarelui, i-l lumineaz. Oi putea oare vreodat, pn' nu merg pe lume-ailalt, Mcar pe scurt s-i vorbesc, s vezi cum m chinuiesc? Oftrile-mi srcineaz pieptul, viaa-mi scurteaz, Rpaus, via-oi avea numai Stixul cnd o vrea. Texte culese din 'Poezia romn clasic de la Dosoftei la Octavian Goga', vol. I, alctuit de Al. Piru i Ioan erb, Editura Minerva, Bucureti, 1976, Colecia Biblioteca pentru toi