PADURE n diferite regiuni. mai ales la celti.

padurea constituia un adevarat sanctuar n stare naturala: asa s-a ntmplat cu padurea Broceliandei. precum si cu Dodona la greci. n India, ascetii (sannysc) se retrag n padure asemeni ascetilor budistj: padurile sint blinde. Sta scris n Dhammapada cnd nu snt pline de lume si Sfintul si afla n ele adapost si odihna. Mai mult dect intrarea spre un templu, torii reprezinta, n Japonia, trecerea spre un adevarat sanctuar natural care este cel mai adesea o padure de conifere. n China un munte mpadurit ascunde aproape ntotdeauna un templu. Padurea care constituie cu adevarat acoperamntul capilor sau parul al unui munte reprezinta si puterea acestuia, ngaduindu-i sa aduca ploaia adica, n toate sensurile termenului, binefacerile cerului; pentru a ataca muntii Yu-cel-Mare taia copacii; Qinzhe Huangri, jignit de a fi fost primit de muntele Qiang cu o furtuna, a pus, drept represalii, sa fie taiati copacii care-l acopereau. n aceasta mprejurare, ca si n altele, probabil ca Primul mparat n-a nteles simbolismul favorabil al acestei primiri (GRAD. SCHP). Pe vremuri exista o echivalenta semantica stricta ntre padurea celtica si sanctuarul numit nemeton. Ca simbol al vietii copacul poate fi considerat o legatura, un intermediar ntre pamntu n care si infige radacinile si bolta cereasca pe care o atinge cu crestetul. Templele din piatra se vor construi n Galia sub influenta romana dupa cucerirea acesteia (OGAC. 12. 185-197). Padurea nepatrunsa si devoratoare a fost cntata de o bogata literatura hispano-americana, inspirata de la madre si/va, padurea virgina (Ia Voragine de Jose Eustacio Rivera). Aceeasi conceptie despre padurea-simbol se regaseste la Victor Hugo : Copacii snt falci dure ce rontaie si rod Atitea elemente din suplul aer viu; Tot li-e prielnic, noaptea si moartea ... ... iar luna cu placere Priveste cum padurea naprasnica maninca. (Satirul, n Legenda veacurilor, trad. Dan-Ion Nasta)

Alti poeti s-au aratat mai sensibili la misterul ambivalent al padurii. generatoare deopotriva a starilor de spaima si de calm, de apasare si de simpatie, asemeni tuturor manifestarilor puternice ale vietii. Mai putin deschisa dect muntele, mai putin fluida dect marea, mai putin subtila dect aerul, mai putin stearpa dect desertul, mai putin intunecata dect pestera, dar nchisa, neclintita, tacuta, verde, umbroasa, goala si multipla, tainica, padurea de fagi este aerisita si maiestuoasa, cea de stejar, in marele haos stincos, este celtica si aproape druidica, cea de pini, de pe povirnisurile nisipoase, evoca oceanul sau o origine maritima, toate fiind aceeasi padure. (Bertrand d' Astorg, Le Mythe de la dame a la Iicorne, Paris, 1963). Pentru psihanalistul modern, padurea simbolizeaza inconstientul datorita ntunecimii si a inradacinarii sale adnci. Spaimele iscate de padure asemeni spaimelor pline de panica s-ar datora, dupa opinia lui Jung, fricii n fata revelatiilor inconstientului. La vechii greci si latini, precum si la alte popoare, padurile erau consacrate anumitor divinitati; ele simbolizau salasul tainic al Zeului. Seneca le-a evocat frumos: Cnd ajungi intr-o padure, cu copaci peste masura de inalti, ale caror ramuri, acoperindu-se unele pe altele, ti rapesc vederea cerului, atunci inaltimea copacilor, faina locului, umbra deasa si nepatrunsa de care te minunezi te fac sa crezi intr-o putere divina (Scrisori catre Luciliu, trad. Gh. Gutu). Fiecare zeu isi are padurea sacra: acolo inspira o spaima plina de respect dar tot acolo primeste omagiile si rugaciunile oamenilor. La romani nu era ingaduita taierea sau curatitul de uscaturi al padurilor sacre fara sacrificii de expiere. Codrul sau padurea sacra este un centru de viata, o rezerva de racoare, de apa si de caldura, asociate ntre ele ca un soi de matrice. De aceea padurea este si un simbol matern. Ea este sursa unei regenerari. Ea intervine adesea in acest sens in visele oamenilor. vadind o dorinta de securitate si de innoire. Este o expresie foarte puternica a inconstientului. Subarboretul cu pi1curile sale de copaci inalti si desi este comparat cu grote si pesteri. Cte picturi infatisind peisaje nu scot in evidenta aceasta asemanare! Toate acestea confirma simbolismul unui imens si inepuizabil rezervor de viata si de cunoastere misterioasa.

Pna si in zilele noastre, traditia padurilor sacre rezervate cultelor societatllor initiatice a ramas vie in numeroase regiuni ale Africii Negre (v. si PAR.plete), TEl Teiul ale carui flori parfumate poseda virtuti calmante a fost considerat ntotdeauna ca un simbol al prieteniei. Numele lui n greceste este identic cu cel al mamei centaurului Chiron ale carui puteri au fost ntotdeauna benefice pentru oameni. Ovidiu povesteste n Metamorfoze istoria lui Filemon si Baucis care au obtinut de la zei privilegiul de a muri deodata pentru ca au stiut sa-i primeasca asa cum se cuvine pe Zeus si pe Hermes, ce li s-au nfatisat ca niste muritori de rnd. Tot Ovidiu ne arata si cei doi copaci care umbresc dupa moartea lui Filemon si Baucis sanctuarul lui Zeus, pazindu-l: un stejar, arborele lui lupiter, si un tei. simbolul unei statornice fidelitati.