Sunteți pe pagina 1din 3

Rari sunt cei care nu-i cunoasc defectele.

De mici suntem invatati ca lucrurile bune se cuvin a fi facute si prin urmare nu e nevoie sa fie remarcate printr-un cuvant bun sau recompensa. Asa invatam sa punem lucrurile intr-o balanta imaginara care ajunge sa incline mereu catre o imagine negativa de sine, chiar si atunci cand primim semnale pozitive. Povestea de mai jos ne ajuta intr-o maniera amuzanta sa reparam atat balanta cu care ne masuram pe noi cat si balanta cu care masuram faptele copiilor.

Stii sa accepti un compliment?

Intr-o zi, o serpisoara tanara si draguta inota la marginea unui lac. Spalata fiind, se intinse pe o piatra fierbinte ca sa se usuce si incepu sa se aranjeze. O musca care trecea pe acolo o vazu si-i spuse: - Draga, pielea ta ma fascineaza asa cum straluceste ea, in lumina soarelui. Esti un sarpe atat de frumos cu asa o piele lucioasa si curata. Sarpele se intimida si incerca sa se ascunda. Vazand un adapost prin apropiere, disparu inauntru sub peretii de stuf. Dar nu-si dadu seama ca era casa vrajitorului din acel sat. Acesta se sperie la vederea sarpelui, apuca toba si incepu sa bata cu putere sa-l sperie pe intrus. O broscuta testoasa care calatorea incet pe un camp invecinat auzi bataia ritmica a tobei si incepu sa danseze. Un elefant vazand asa o atitudine nepotrivita din partea unei fiinte pe care o credea la locul ei se gandi sa-i dea o lectie si vru sa paseasca peste ea. Simtindu-se amenintata, broscuta slobozi o flacara iar focul incendie casuta din iarba uscata a vrajitorului. Nori mari se ridicara sus pe cer intunecand pamantul. Un potop de ploaie cazu din vazduh dar repede se potoli iar soarele trimise iar pe pamant caldura si lumina. O furnica-mama se folosi de aceasta imprejurare sa-si usuce ousoarele. Un furnicar vazu repede oportunitatea unui ospat si manca iute toate ouale furnicii. Atunci furnica se hotari sa-l dea in judecata. Astfel, se duse la judecatorul junglei, regele animalelor si ii prezenta patania ei. Leul a convocat instanta chemand totodata si partile implicate. Se adresa mai intai furnicarului: - Furnicarule, de ce ai mancat ouale furnicii? - Ei bine, eu sunt un furnicar si fac ceea ce este perfect natural, ceea ce doar un furnicar poate face. Ce alternativa as fi avut cand furnica si-a imprastiat atat de tentant oualele in fata mea? Intorcandu-se spre furnica, leul intreba:

- Furnica, de ce ai expus oualele in fata furnicarului in asa fel incat sa-l ispiteasca pe acesta? - Intentia mea nu a fost aceea de a-l provoca. Cu siguranta sunt o mama mai buna decat crezi si apoi ce altceva as fi putut face pentru a avea grija de puii mei, intreba furnica. Ousoarele se udasera in timpul potopului astfel incat ele trebuiau uscate cand soarele si-a revarsat razele fierbinti. Uitandu-se spre soare, leul isi continua cercetarile: - Soare, de ce ai stralucit? - Ce altceva as fi putut face? Este un lucru bine stiut ca dupa ploaie rasare soarele. - Ploaie, de ce ai potopit pamantul? intreba leul in incercarea lui de a descoperi adevarul. - Ce altceva as fi putut face? raspunse ploaia. Coliba vrajitorului era in flacari iar intregul sat era amenintat. Nu am vrut decat sa ajut. - Coliba, de ce ai inceput sa arzi? - Nu puteam sa fac altceva odata ce broscuta testoasa a aruncat flacari asupra mea, au raspuns ramasitele carbonizate ale colibei. Sunt facuta din iarba uscata si stau aici de ani buni. - Testoaso, se interesa regele animalelor, de ce ai scos flacari? - Este singurul lucru pe care-l puteam face. Elefantul ma presa cu greutatea lui si trebuia sa fac ceva sa incerc sa scap. Leul se uita la elefant. - Spune-mi elefantule, de ce ai calcat peste testoasa? - Ce altceva puteam sa fac, raspunse elefantul. Broscuta dansa atat de salbatic ceea ce era surprinzator pentru o fiinta cuminte ca ea si am crezut ca a innebunit. Nu am intentionat sa o ranesc ci doar sa o ajut sa-si revina. Leul se intoarse spre broscuta: - De ce dansai atat de salbatic? - Ce altceva puteam sa fac, raspunse broscuta. Vrajitorul batea atat de ritmic si fascinant incat am inceput sa dansez. - Vrajitorule, de ce ai batut din toba? - Ce altceva puteam sa fac cand sarpele a patruns in coliba mea? Ea m-a speriat, era periculoasa. Serpii sunt pentru mine reprezentarea fortelor raului si a prevestirilor rele. Trebuia sa alung prezenta raului din coliba mea. - Serpisoaro, intreba regele animalelor ascultand cu rabdare toti martorii, de ce ai intrat in coliba vrajitorului?

- Ce altceva puteam face, raspunse sarpele. Musca m-a intimidat cu cuvintele de lauda. Am incercat cumva sa ma ascund iar coliba de iarba uscata a vrajitorului a fost cel mai apropiat refugiu. In final, justitiarul junglei se intoarse spre musca: - Musca, de ce ai laudat sarpele? Musca nu raspunse intrebarii dar se intoarse spre sarpe si-o intreba: - Serpisoaro, chiar nu stii sa primesti un compliment?