Pygmalion era un sculptor celebru pentru care femeile erau demne de dispret iar viata alturi de ele nu era

un imbold artistic. Isi ncheiase socotelile cu ele dar ca sa arate ca exista perfectiune si in trup s- a apucat de slefuit o coloana de marmura pana cand a dat natere unei statui superbe. Totul era perfect : rotunjimile, ochi, degetul fin si chiar si cotul. Statuia era atat de bine facuta ca parea vie. De incantare a inceput s-o imbrace, sa-i aduc flori si sa- ofere cristale ca ofaranda frumusetii pe care o radia. A numit-o Galateea si o coplesea cu cadouri. A sfarsit indragostindu-se de ea si , culmea, a ajuns sa o aeze si in pat ca sa fie ct mai mult timp impreuna. Noptile se ruga la zei sa- i trimit o iubita pe msura frumuseti statuii. Nu trecu mult timp si intr-o dimineaa, pe cand se pregatea sa ridice statuia observa ca fata acesteia roseste iar buzele ncep sa se miste. Un srut dulce si prelung il poarta pe Pygmalion cateva clipe in paradis dupa care ramane inmarmurit privind statuia care a prins viata.