Despre modul de rugaciune Ortodox si cel Romano-Catolic Pe lnga ecumenism, miscarea New Age, apostazie, stil nou si multe,

multe alte une ltiri pe care le aplica diavolul pentru a distruge Ortodoxia, o alta uneltire care amenin ta astazi Biserica Ortodoxa este propaganda romano-catolica care se desfasoara n tarile ortodoxe. Va ticanul insufla printre ortodocsi ideea de identitate ntre cele doua confesiuni crestine: Ortodox ie si RomanoCatolicism. Despre micile diferente dogmatice, canonice romano-catolicii prefera s a taca, iar cnd polemica dusa cu ei scoate la iveala ereziile lor ei prefera sa spuna ca toate a cestea snt doar produsul diferentelor cultural nationale n care s-au dezvoltat popoare din diferite parti geografice si ele nu pun n pericol mntuirea credinciosilor. Tot mai multi teologi ai dragostei si libertini vorbesc astazi despre unirea Biser icii Ortodoxe cu cea Romano-Catolica, fara ca acestia din urma sa se lepede de preten tiile la ntietate n Biserica lui Hristos, de primatul papal si infailibilitatea papei si de toate ce lelalte erezii pe care ei leau adoptat pe parcursul secolelor si n care se complac, si sa se ntoarca la nvatatura apostolica, la cea a Bisericii Primare, asa cum au primit-o initial. nsa n acest articol nu-mi pun scopul sa vorbesc despre divergentele dogmatice, can onice si cele de cult ntre cele doua Biserici surori , ci despre modul de rugaciune al romano -catolicilor. Adevaratul teolog e cel care se roaga, sustin sfintii parinti, si nicidecum cel care cunoaste teologie, dar nu o traduce n fapta. Ascetii si misticii snt acei care au aplicat n modul cel mai deplin n viata lor nvatatura de credinta a fiecarei confesiuni. Trairea duhovniceaca n ori care confesiune este dictata si formata de dogmele credintei si de modul n care ele snt ntelese. Do gmele prin urmare nu formeaza o stiinta abstracta, ci ele reprezinta ndrumarul dupa care asc etul se conduce n urcusul sau spre Dumnezeu. Sfintii parinti ai Bisericii ortodoxe ne nvata ca fara constiinta dogmatica corec ta si nealterata, si fara asceza, care reiese din ea, nu putem intra n mparatia Cerurilo r. n calea mntuirii avem multe obstacole prin care dusmanul neamului omenesc diavolul, ncearca sa ne insufle stari nalte duhovnicesti pentru a ne arunca n nselare. Si de cele mai deseori, cei care n u snt ncercati n viata duhovniceasca, cei care nu au smerenie si zdrobire de inima, smerita cuget are, fara de care nu ne putem mntui, cei care nu s-au curatit, nu au ajuns la starea de despatimire us or se nseala de diferite stari extatice, pe care diavolul le insufla pentru ca sa-l opreasca pe credincios din calea

desavrsirii. n rugaciunea ortodoxa snt condamnate starile exaltate, imaginatia, nfatisarile ment ale sau nchipuirile pe care le provoaca diavolul sau omul nselat prin fortarea usora a ima ginatiei, lund aceste actiuni drept lucrare a Duhului Sfnt. Mistica Ortodoxa e plina de exemple autentice de rugaciune, din care nvatam sa deosebim lucrarea Duhului Sfnt asupra credinciosului de lucrarea diavoleasca, cnd emotiile si sentimentele trupesti si firesti snt considerate duho vnicesti. Ori apostolul Pavel ne nvata: Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhu rile daca snt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit n lume (I Ioan 4, 1). Rugaciun ea curata trebuie sa fie eliberata de imaginatie. Imaginatia se opune rugaciunii curate si lucrarii neratacite a mintii, dupa cum spun Calist si Ignatie Xantopol: Foarte mult se mpotriveste blest emata imaginatie rugaciunii curate a inimii si lucrarii unitare si neratacite a mintii . 1 Nu trebuie sa formam imagini privitoare la Dumnezeu: Sa nu nchipui dumnezeirea n tine nsuti n timp ce te r ogi si nici 1 Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia Ortodoxa, Bucuresti, 2001. P 101.

sa ngadui ca mintea ta sa fie ntiparita spre vreo forma, ci nematerial mergi spre material si vei ntelege 2 Cnd mintea omului este necompusa, cnd nu accepta nici o nchipuire atunci pri meste razele dumnezeiestii iluminari. Sfintii parinti recomanda multa atentie, pentru ca desi este posibil sa se roage cineva fara tulburare si curat, de asemenea este posibil sa se apropie vreo forma straina si de alta natura, provenita de la diavol, si sa sileasca omul s-o primeasca ca dumnezeiasca, urmnd sa cada n mndrie si trufie. Dumnezeiescul este necantitativ si necompus. Dumnezeu este fara forma , fara contur, fara culore. El este duh. De aceea cel care se roaga trebuie sa se roage n duh si adev ar. Trebuie sa se elibereze de orice imaginatie, fie ea si teologica, pentru ca sa vorbeasca n el D uhul lui Dumnezeu. Noi nu stim a ne ruga, se roaga n noi Duhul lui Dumnezeu, iar Duhul lui Dumnezeu sufla acolo unde voieste. Si daca Scriptura ne nvata ca Dumnezeu celor mndri le sta mpotr iva, iar celor smeriti le da har, atunci ne dam bine seama ca conditia cu care ncepe orice lucra re duhovniceasca, inclusiv si rugaciunea este njosirea de sine, vederea pacatelor proprii. E ferici t nu cel ce vede nger ci cel care si vede pacatele sale, spun sfintii parinti. Vom aduce n continuare cteva sfaturi despre rugaciune ale parintilor nostri ortodo csi. Puterea rugaciunii nu sta n multa vorbarie, ci n sinceritatea suspinului de rugaciu ne (Sfntul Nectarie). Cnd ncepi sa te rogi, ti aduci aminte de pacatele tale si plngi pentru ele. Asa si tr ebuie sa te rogi. Uneori simti liniste si bucurie si crezi ca acestea snt de la vrajmasul. Daca ar fi de la vrajmasul, dupa spusele Sfintilor Parinti, bucuria ar fi confuza, nu ar aduce pa ce si liniste n suflet. Si sa nu te miri de faptul ca Domnul ti da n rugaciune pace si liniste, caci nu nto tdeauna se ntmpla acest lucru dupa vrednicie, ci dupa judecatile nestiute ale lui Dumnezeu. S i de aceea, daca vei simti asemenea bucurie si liniste, sa te socotesti cu tot dinadinsul nevredn ic de acest dar al lui Dumnezeu si sa te mustri cu tot dinadinsul naintea Domnului, zicnd ca din pricina nepasarii tale nu poti pastra n tine acest dar si de aceea l pierzi degraba (Sfntul Iosif). Nu asteptati de la rugaciune numai extazul si nu va ntristasi atunci cnd nu simtiti bucurii. Caci se ntmpla si sa stai, sa stai n biserica si nlauntrul tau sa nu ai inima parca, ci asa, o bucata de lemn, dar un lemn neprelucrat ..Pai si pentru aceasta, adica pentru lemn, ne mntuie ste Domnul. nseamna ca asa trebuie sa fie. Caci sufletul, simtind bucurii foarte mari, se poa

te ngmfa, iar aceasta stare de

nlemnire

l smereste

(Sfntul Varsanufie).

n timpul rugaciunii nu ne este de folos sa nazuim catre simtiri nalte. Trebuie numa i sa patrundem sensul cuvintelor rostite, sa ne rugam cu atentie si atunci, cu timpul , Domnul ne va da si vederea duhovniceasca, si nduiosarea inimii (Sfntul Nicon). ndrumarile de acest gen pot continua, dar e timpul sa aruncam o privire si n pract ica de rugaciune a romano-catolicilor. Contrar nvataturii ortodoxe despre rugaciune, mistica romano-catolica ne ndeamna s a ne nchipuim n timpul rugaciunii diferite scene religioase din Biblie, din vietile sfi ntilor din istoria sfnta etc. Astfel Ignatie de Loyola, ntemeietorul ordinului iezuit, socotit la rom ano-catolici ca sfnt, n celebra lui opera Exercitii Spirituale , scrisa n anul 1522, ne ofera un sistem ntre g de diferite meditatii. Una din ele suna astfel: Sa ne nchipuim uriase limbi de foc si sufletel e oamenilor care se chinuiesc acolo. Sa auzim plnsete si strigate ale pacatosilor, care n acelasi timp hulesc pe Iisus 2 Ibidem

Hristos si pe sfintii Lui. Sa simtim miros de fum, pucioasa si putregai. Sa ne nc hipuim ca noi nsine simtim arderea focului. Sa ne amintim de suflete care se chinuiesc n iad si sa mu ltumim Domnului ca nu ne-a lasat sa ne savrsim viata aici . Un alt exemplu este cel cu Angela (d. 1309), pe care romano-catolicii o consider a fericita, care a ajuns sa-l vada pe Hristos cam senzual. Ea considera ca att de tare patime ste si chiar traieste personal patimile lui Hristos, nct, credea ea, ca nici Prea Sfnta Nascatoare de Dum nezeu Maria, care a stat lnga crucea Mntuitorului, n-ar fi putut sa le descrie att de clar ca ea .

nca un exemplu de stare senzuala n timpul rugaciunii l vedem la Tereza de Avilla: Adeseori Hristos mi spune De acum Eu snt al tau si tu a Mea . Aceste mngieri ale Dumnezeului meu ma fac sa ma rusinez nespus. n ele simt si durere si desfatare, mp reuna. Aceasta este o rana prea dulce... Eu am vazut un nger care tinea n mna o sulita lunga de au r cu vrf de fier pe care ardea o mica limba de foc. Acest nger, din cnd n cnd, mi nfigea sulita n inima si n alte organe ale trupului meu. Iar cnd o tragea napoi, atunci mi se parea ca mi se scoat e afara tot launtrul meu. Durerea din cauza acestor rani a fost att de puternica nct eu gemeam, dar si d esfatarea a fost att de mare nct nu puteam sa-mi doresc sa nceteze vreodata aceasta stare. Cu ct mai a dnc intra n mine sulita, cu att mai mult crestea durerea, dar si desfatarea devenea mai puter nica, mai dulce . Daca un om cu o mare experienta n viata trupeasca n acel moment ar fi vazut-o pe T ereza, el foarte bine ar fi nteles-o ce simte, doar ca s-ar fi mirat nevaznd pe lnga Tereza nici un barbat. Sa mai aducem cteva pasaje din experientele Angelei ca sa ne dam seama mai bine d e misticismul fals al romano-catolicilor: Cnd ma apropii de ostie ea mi da un sentime nt de mare mngiere. Dar tot corpul meu ncepe sa se cutremure foarte tare asa nct cu mare greutat e reusesc sa ma mpartasesc... Si strigam eu fara nici-o rusine: Dragostea mea, eu nca nu Te-am cunoscut! De ce asa ma lasi pe mine? Si nu puteam sa mai zic altceva pentru ca tipatul ma mpiedic a sa rostesc altceva. S-a ntmplat pe cnd intram n biserica sfntului Francisc si cnd am simtit ca Du mnezeu s-a departat de mine; stnd asezata jos, strigam n prezenta tuturor oamenilor nct cunoscu tii mei care venisera cu mine, rusinndu-se, s-au departat de mine. Dar eu, din cauza dulcetii Lui, si din faptul ca m-a parasit pe mine, tipam asa si vroiam sa mor. Toate legaturile trupului meu s e desprindeau atunci . Fericita Angela l-a vazut pe Hristos trupeste: Si am vazut, spune ea, pe Hristos ap lecndusi capul n minile mele. Si atunci El mi-a descoperit gtul si minile Sale, iar gtul Lui a

vea ofrumusete de nespus . Este de mentionat aici ca Angela vedea n Sfnta Cruce patu l de nunta. nsusi Hristos i face marturisiri: Eu nu n gluma m-am ndragostit de tine . Vedeti la ce urciune duce nselarea? Pna la cochetarea cu Hristos. Duhul de mndrie care domneste n dogma infailibilitatii papale, domneste de fapt n t oata teologia si mistica apuseana. Vedem ca ascetii apuseni se simt deja dumnezei. As tfel, Francisc de Assisi, un sfnt celebru al romano-catolicilor, n timpul captivitatii sale la Perug ia, cnd prima data a nceput sa mediteze la viata de saracie pentru Dumnezeu, spunea tovarasilor sai de arme: Sa stiti nsa ca acela care ca si voi este ncatusat n fiare, va fi ntr-o zi omul cel mai slavi t de lume . Omul nca nici n-a nceput viata de asceza si deja se vede pe sine ca cel mai slavit de l ume, fiind asadar prea ncredintat de sine. Si atunci devine explicabila vedenia lui Francisc cnd aju nge, cum crede el, la un nivel nalt de spiritualitate: n timpul rugaciunii mele, n fata mea au aparut d oi stlpi de lumina -ntr-unul din ei am recunoscut pe Creatorul tuturor, dar n celalalt pe mine nsumi -ne relateaza nsusi Francisc.

A deveni omul cel mai slavit de lume nu este att de greu de realizat, dar sa ajun gi la adncul smereniei, ntr-adevar, cere multa asceza si nevointa duhovniceasca. Este usor de observat ca nvatatura romano-catolica despre meritele supra-prisositoare face cu neputinta ex istenta adevaratei smerenii si iubirii de aproapele. La drept vorbind nvatatura romano-catolica despre mntuire este vazuta ca un proces juridic. De aici au aparut si indulgentele. Sfintii romano-catolici nu cauta ca prin pocain ta si rugaciune nencetata sa transfigureze firea omului, ca prin particparea la energiile necreat e ale lui Dumnezeu sa ajunga la despatimire si ndumnezeire, asa cum nvata mistica Ortodoxa. Teologia mistica apuseana vede mntuirea subiectiva a omului ca fiind un rezultat al unor merite pr in fapte bune. De aceea mai ales monahismul romano-catolic a ajuns sa-si asume excesiv ori activit atea de asistenta sociala, ori n cazul asa numitor manastiri contemplative, se limiteaza la ndeplini rea stricta a regulilor monahale, care snt vazute ca o garantie pentru mntuire. Ortodoxia nu vede rugaciunea ca un scop n sine, asa cum un scop n sine nu este nic i viata noastra pe care Dumnezeu ne-a dat-o si nici toate virtutile. Toate acestea snt mi jloace prin care se dobndeste mntuirea. Dumnezeu care e Atotputernic ar putea n orice clipa sa ne ofere haina sfinteniei Sale si toate virtutile, fara ca noi sa facem vreun efort din partea noastra, dar nu ni le ofera, deoarece aceasta ar hrani si mai mult amorul nostru propriu. Ori Dumnezeu nu dor este trufia noastra, care este maica tuturor relelor. Dumnezeu vrea ca noi sa avem ntotdeauna o inima smerita, pe care El s-o poata cerceta si curati oricnd. Dar ntruct noi nu cunoastem ceasul c ercetarii noastre se recomanda ca sa avem n fiecare clipa a vietii smerita cugetare. Ori crestinul smerit nu poate cadea, deorecea el mereu se vede mai prejos dect toata faptura. Unde sa mai cazi daca si asa esti cel mai jos dect toti? Teodor Olarasu 2008-07-26