Revolutia de la 1848 in Transilvania

-caracterul national exprimat impotriva revolutionarilor maghiari si-a proiectului Ungaria MareBadea Rafila, sc nr 2, Buftea
Anul 1848 a fost un an revolutionar, o primavara a popoarelor, deoarece n acest an au avut loc revolutii n Franta, Statele Germane, Imperiul Austriac. Revolutia a izbucnit n Palermo (ian. 1848) impotriva Bourbonilor, in urma careia se adopta o Constitutie. Revolutia italienilor urmarea inlaturarea dominatiei habsburgice din nordul peninsulei si crearea unitatii lor statale. La 22 februarie 1848 izbucneste revolutia de la Paris, fapt ce a avut un puternic ecou european. Revolutia pariziana a inlaturat monarhia din iulie (Ludovic-Filip fusese ales rege in urma revolutiei din iulie, 1830) si a proclamat Republica a II a franceza. Revolutia cuprinde si statele germane unde monarhi locali sunt nevoitiu sa accepte constitutii prin care erau garantate drepturile si libertatile democratice. Revolutia germana a incercat unificarea statala sub autoritatea Prusiei, dar refuzul regelui acesteaia de a primi Coroana Imperiului german unificat si ostilitatea celorlalte state germanefata de cresterea puterii Prusiei au impiedicat infaptuirea ei. Monarhia Habsburgica s-a confruntat cu revolutiile izbucnie la Viena, Praga, Pesta, Milano, Venetia, ale caror programe cuprindeau revendicari pricind inlaturarea absolutisnuliui monarhic, adoptarea de constiutii liberale, largirea drepturilor democratice, emanciparea nationala a unor popoare ca cehii, slovacii, ungurii, italienii, sarbii, polonezii. Asadar revolutiile europene de la 1848 aveau multiple obiective de natura politica, economica, sociala dar si nationala: inlaturarea monarhiilor absolutiste, garantarea drepturilor si libertatilor democratice prin Constitutie, libertatea economica, desfiintarea privilegiilor si srvitutilor persinale, inlaturarea dominatiei straine si unitatea statala. Popoarele oprimate din Imperiul Habsburgic - cehi, slovaci, italieni, croati, maghiari, romni - si revendica dreptul la libertate nationala si sociala. Revolutia de la 1848 a cuprins si spatiul romnesc, izbucnind revolutii n toate provinciile romnesti cu exceptia Dobrogei si a Basarabiei, care se aflau sub aspra dominatie otoman si tarista. Revolutia europeana de la 1848 a fost, dupa cum sublinia N. Balcescu, "ocazia, nu cauza revolutiei romne". Cauzele revolutiei romne constau tot dup parerea lui Balcescu n "cele 18 veacuri de asuprire". In Transilvania, revolutia a inceput ca o continuare a revolutiilor de la Viena si Buda, dar si ca o reactie fata de decizi dietei ungare de a vota unirea Transilvaniei cu Ungaria, altfel spus, incorporarea administrativa a Transilvaniei la Ungaria, ceea ce aducea cu sine lichidarea individulaitatilor ei politico-administrative. Astfel, n martie 1848, se declanseaza procesul revolutionar. Revolutia romn din Transilvania a fost impulsionata de revolutia maghiara, de guvernul liberal-revolutionar maghiar, de dieta maghiara, care, si propun refacerea Ungariei Mari, n granitele ei medievale, ceea ce implica anexarea Transilvaniei. n fata acestei decizii, romnii protesteaza cu energie si solemnitate nca din martie 1848 prin Simion Barnutiu, caruia i se vor alatura alti fruntasi romni: Avram Iancu, Gheorghe Baritiu. La 12/24 martie 1848 acesta lanseaza Manifestul Proclamatie prin care cerea recunoasterea romanilor 1

transilvaneni ca o natiune politica, desfiintarea iobegiei si convocarea unei adunari nationale a romanilor. Totodata, prin acest document se protesta impotriva declaratiei nobilimii maghiare privind alipirea Transilvaniei la regatul Ungariei, din 9/21 martie 1848. Revolutionarii maghiari nu au inteles si aspiratiile romanilor din Transilvania la emanciparea nationala, fapt ce a avut urmari grave in relatiile dintre revolutionarii romani si cei maghiari. Revolutionarii maghiari, nu vroiau nici macar sa aplice hotarrile revolutiei maghiare de desfiintare a iobagiei si n Transilvania, ceea ce a produs o mare agitatie n lumea satelor transilvanene. La 18 aprilie 1848 a avut loc prima Adunare a romanilor de la Blaj, la care au participat 4000 de persoane. In fata multimii au luat cuvantul Avram Iancu, Ioan Buteanu si Simion Barnutiu, ultimul aratand ca a venit timpul ca iobagia sa se stearga si romanii sa se puna in drepturile lor ce li se cuvin ca unei natiuni. Deasemenea, s-a hotarat convocarea unei mari adunari a romanilor pentru inceputul lunii mai. Revolutionarii romani din Transilvania au pregatit aceasta adunare prin stabilirea principalelor ei revendicari si prin apelurile adresate maselor, chemandu-le la actiune pentru a li se recunoaste drepturile. La 25 aprilie 1848 are loc o intrunire a revolutionarilor transilvaneni la Sibiu, unde se aproba proiectuil program, redactat de Simion Barnutiu. Acest proiect cuprindea in esenta: recunoasterea drepturilor politice ale natiunilor romane, depunerea juramantului national si protestul impotriva unirii Transilvaniei Cu Ungaria. La 3 mai 1848 isi incepea lucrarile Marea Adunare Nationala de la Blaj, la care au participat peste 40.000 de oameni. Erau prezenti si Simon Barnutiu, Avram Iancu, George Baritiu, Timotei Cipariu, Aron Pumnul, August Treboniu Laurian, Al. Papiu Ilarian. La Blaj se aflau sii revolutionarii din celelalte provincii romanesti: Al. Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Lascar Rosetti, Dumitru Bratianu. Adunarea a inceput in fata Catedralei dar, datorita numarului mare de participanti, locul adunarii s-a mutat pe Campia Libertatii. Aceasta adunare nationala aproba programul revolutiei Transilvanene, "Petitia Nationala". Acest program numara 16 articole si cuprinmdea cele mai importante deziderate ale natiunii romane din Transilvania: Art.1 romanii se declarau natiune independenta si cereau reprezentarea in Dieta potrivit numarului lor; Art. 2 independenta Bisericii romane si egalitatea ei cu celelalte biserici ale Transilvaniei; Art. 3 desfiintarea iobagiei, fara nici o despagubire din partea taranilot iobagi; Art. 4 desfiintarea breslelor, a privilegiilor ai a tuturor piedicilor in calea dezvoltarii libere a industriei si comertului; Art. 10 formarea Garzii nationale a romanilor; Alte articole Constitutie noua pentru Transilvania care sa garanteze libertatea cuvantului, a tiparului, libertatea poersonala si a intrunirilor.Se mai cereau desfiintarea cenzurii, infiintarea de scoli romanesti de toate gradele, impozit proportional cu averea fiecaruia; Art. 16 se respingea uniunea Transilvaniei cu Ungaria impotriva careia natiunea romana protesteaza cu solemnitate. Dupa Marea Adunare Nationala a romanilor de la Blaj, din 3-5 mai 1848, evenimentele din Transilvania au capatat accente grave. Acest lucru s-a datorat, pe de

o parte, atitudiniii unilaterale a revolutionarilor maghiari care vedeau reformarea societatii intr-un stat national, independent, al lor, fara a lua in considerare aspiratiile de aceeasi natura ale celorlalte natiuni in cadrul monargiei Habsburgice. Pe de alta parte, Curte de la Viena, confruntata cu explozia revolutionara a natiunilor din imperiu, ducea o politica duplicitara, o combinatie de acceptare a revendicarilor revolutionare si de adoptare a unor masuri represive, avand ca scop unic mentinerea integritatii Imperiului Habsburgic si a autoritatii imperiale. Situatia din Transilvania s-a agravat dupa ce Dieta de la Cluj a votat, la 17 mai , uniunea acesteia cu Ungaria , anulandu-se astfel autonomia Principatului. Actul a fost sanctionat de Imparatul Ferdinand I la 29 mai 1848. In fata cererilor de a se aplica legile revolutionare din martie si mai ales cele referitoare la desfiintarea iobagiei, nobilimea masghiara si administratia comitatelor au actionat brutal folosind forta militara. Pe teritoriul Transilvaniei autoritatile maghiare introduc un regim de represiune impotriva miscarilor taranesti si mai ales ale iobagilor romani care trecusera la ocuparea cu forta a pamnaturilor si revendicau desfiintarea servitutilor nobiliare. n acelasi timp, din motive tactice, romnii jura credint mparatului habsburgic, manifestndu-si fidelitatea fata de mparat. Dieta de la Cluj voteaza si ea anexarea Transilvaniei iar mparatul sanctioneaza aceasta decizie. El face aceasta pentru a cstiga timp, decizia sa, nvrajbind cele 2 natiuni din Transilvania, el aplica politica "Divide et Impera". Agitatia revolutionara se amplifica n vara anului 1848, si ca urmare a starii de asediu, a ciocnirilor ce au loc ntre romni si maghiari. n septembrie 1848, la Blaj are loc a 3-a adunare la care participa peste 60 mii romni narmati, adunare ce adopta o rezolutie mpotriva anexarii Transilvaniei la Ungaria. In ultima zi a adunarii, a fost elaborat un memoriu adresat Parlamentului de la Viena, prin care se cerea unirea tutoror romanilor intr-o uniune de popoare libere, sub autoritatea Austriei. Era o propunere dictata de interesul obtinerii drepturilor politice, pe care revolutia maghiara nu avea in intantie a le acorda. Acest fapt a contribuit la agravarea relatiilor dintre revolutionarii maghiari si cei romani. In lunile septembrie- octombrie 1848 Comitetul national roman de la Sibiu organizeaza 15 legiuni romanesti inarmate, comandate fiecare de un prefect si un subprefect, care incep lupta pentru indepartarea administratiei maghiare din Transilvania. In regiuni ca Fagaras, Alba, Zarand, Hateg, Blaj, Cetatea de Balta se instaureaza administratia roamneasca iar Comitatul national roman isi ia atributii de Guvern. In acelasi timp, habsburgii trec la reprimarea revolutiei maghiare, pana in noiembrie 1848 trupele imperiale punand stapanire pe intregul Principat, in afara de tinutul Trei Scaune. In aceste conditii, intra in actiune armata revolutionara maghiara sub comanda generalului polonez Josszev Bem, care in perioada ianuarie martie 1849 repurteaza victorii impotriva trupelor imperiale, ocupand intregul teritoriu al Transilvanmiei. Lupte sangeroase au avut loc in regiunea muntilor Apuseni, aparata de legiunile romanesti aflate sub conducerea lui Avram Iancu, Axente Sever, Ioan Buteanu si Simion Balint. In timp ce generalul Bem dorea sa ajunga la o intelegere cu romanii si sasii, conducatorii maghiari cereau capitularea lor neconditionata. Ca urmare, au loc atacuri sustinute asupra Tarii Motilor, unde acestia s-au dovedit cei mai darji luptatori.Pierderile au fost grele de o parte si de alta. In prima jumatate a anului 1849 au loc incercari repetate de incetare a luptelor dintre romani si maghiari. Abia in 2/14 iulie, prin mijlocirea lui Nicolae Balcescu se ajunge la o intelegere intre cele doua tabere. Se semneaza de catre Lajos Kossuth, N.

Balcescu si C. Bolliac, la Seghedin, un document numit Proiect de Pacificare, prin care Guvernul maghiar recunostea folosirea limbii romane in institutiile statului si invatamant; romanii puteau ocupa orice functii in stat iar celor rasculati li se acorda amnistie. Prin acelasi document se infiintau legiuni romanesti ce trebuiau sa lupte alaturi de cele maghiare impotriva trupelor austiece si tariste. Dar era prea tarziu. Imparatul de la Viena solicitase ajutorul trupelor tariste pentru a infrange revolutia maghiara. In cursul lunii iulie armata maghiara este infranta la Albesti Sighisoara si la sud de Timisoara, iar la 1 august capituleaza la Siria, langa Arad, in fata armatei tariste comandate de generalul Paskevici. Intreaga Transilvanie reintra sub administratie habsburgica. Sfrsitul Revolutiei Maghiare a nsemnat si sfrsitul revolutiei din Transilvania.

Bibliografie 1. Florin Constantiniu O istorie sincera a poporului roman, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti 1999; 2. Vasile Pascu Istoria moderna a romanilor (1821- 1918), Ed. CLIO NOVA, Bucuresti, 1996.