Sunteți pe pagina 1din 13

Curs 8 BOTANICA

I Afectiuni ce pot fi tratate cu plante medicinale autohtone: ~ acnee, iritarea apendicului, lipsa apetitului alimentar la copii, artroze, artrite, atrofierea oaselor, insuficienta respiratorie, cataracta si glaucomul, diabetul, emfizemul, erizipelul, lacrimarea ochilor, fistule, vezica biliara, pietre la vezica, gusa, hemofilie, tratamentul pilozitatii capului, in febra de fan, tulburari de auz provocate de raceli, tulburari cardiace si de circulatie, sughit, boli renale, avort, scleroza multipla, atrofie musculara, afectiuni ale unghiilor, transpiratii nocturne, edeme provocate de retentia de lichide in tesuturi, caderea uterului, psoriazis, gingii retrase si paradontoze, diminuarea atentiei la copiii scolari, maladia Parkinson, zona zoster, somn agitat la copii, vatamari ale coloanei, profilaxia infarctului miocardic, tremur, panaritiu, viermi intestinali, etc. Pentru tratamentul suferintelor maligne plantele pot fi folosite in maladii ale oaselor, sanilor, rinichilor, intestinelor, in leucemie si in ciroza hepatica. In afectiuni ale laringelui, a plamanilor, a tractului limfatic, a uterului, a testiculelor, afectiunile pancreasului, etc. Recoltarea plantelor medicinale: In tratarea afectiunilor grave, rezultate bune se obtin cu plante proaspat culese, primavara devreme pana in noiembrie (rostopasca putand fi culeasa si de sub zapada). Plantele medicinale nu pot fi folosite mai mult de 1 an de la recoltare, in acest scop ele fiind recoltate in momentul in care vigoarea lor este maxima: a) Pentru flori vigoarea max. este la inceputul infloririi; b) Pentru frunze vigoarea max. este inainte si in timpul infloririi; c) Pentru radacini: acestea se scot primavara devreme sau toamna; d) Fructele se culeg in timpul coacerii. Se vor recolta numai plantele sanatoase, in zilele insorite, in stare uscata, din locurile unde pajistile nu au suferit tratamente chimice (departe de vecinatatea soselelor, a cailor ferate, a uzinelor, a terenurilor cultivate, etc). Uscarea si conservarea: Inainte de a le usca, plantele nu se spala, ele se intind in strat subtire pe bucati de panza sau hartie alba, asezate la umbra in incaperi aerisite sau in poduri. Pentru iarna pot fi pastrate numai ierburile bine uscate. Pastrarea pentru iarna se va face in cutii de carton sau in borcane de sticla de culoare verde sau maro(recipientii metalici sau din plastic fiind contraindicati) la adapost de lumina si de umezeala. Provizii se fac numai pentru1 an. Radacinile, coaja sau partile carnoase ale plantelor se vor usca de regula intr-un cuptor cald de pana la 30 C. Inainte de uscare, radacinile vor fi bine spalate, taiate si apoi uscate. METODE DE PREPARARE

A Pentru uz intern
CEAIURI din plante:

a) Infuziile calde (decoct sau fiertura) seprepara astfel: apa este fiarta impreuna cu cantitatea de plante proaspete recomandata pentru o priza, fierband 15-20 minute dupa care, prin filtrare, infuzia se poate consuma. Radacinile se pun insa in apa rece, apoi se dau intr-un clocot circa 30 minute, apoi se lasa 15 minute dupa care se strecoara. In general se foloseste o lingurita plina de plante la litri de apa. b) Infuziile reci se prepara din anumite plante care-si pierd calitatile vindecatoare daca le fierbem (Exp.: nalba, vascul, obligeana, etc.). Infuziile la rece se obtin lasand 8 pana la 12 ore, de obicei noaptea, in apa rece, planta inmuiata, apoi se va incalzi usor pana la temperatura apei de baut. Pentru extragerea totala a principiilor solubile se pot prepara infuzii reci amestecate cu infuzii calde astfel: intr-o jumatate din cantitatea de apa rece recomandata, plantele se lasa o noapte, iar dimineata se filtreaza; cealalta jumatate din cantitatea de apa se aduce in stare de fierbere si setoarna peste plantele ramase de la prima filtrare urmand ca dupa 4-5 minute sa se filtreze din nou; cele doua solutii obtinute la rece si la cald se amesteca obtinandu-se o infuzie mai concentrata deoarece la cald au fost solubilizate integral principiile continute in planta. -

TINCTURILE Se obtin cu ajutorul alcoolului de concentratia 30 - 40 (alcool din cereale, fructe sau alte organisme vegetale), Se pot folosi interior sub forma de picaturi, fie in dilutie de ceai din aceeasi planta, fie aplicate extern sub forma de comprese sau masaje. Preparare Un recipient ce poate fi inchis etans, de regula din sticla, se umple cu plante fara a le presa peste care se toarna alcoolul (vodca, whisky de secara) si se lasa bine astupat la intuneric la circa 20 C timp de 14 20 de zile, timp in care recipientul este agitat zilnic, apoi prin filtrare se obtine tinctura dorita. MACERATUL (plamadeala) Se realizeaza la rece sau la cald folosind ca lichid de extractie: apa, alcoolul, vinul sau otetul. Macerarea se obtine prin tratarea produsului vegetal bine maruntit cu o cantitate de solvent la rece sau la cald procedand apoi la separarea solutiei de reziduri prin filtrare. a) Maceratul la rece: - cu apa, se utilizeaza in cazul plantelor a caror principii active se dizolva in apa la temperatura camerei(15 - 25 C), temperaturile mai ridicate alterandu-le valoarea curativa. Preparare Se face fierband si racind apa, se toarna peste frunze si radacini (nalba, seminte de in, organisme ce contin mucilagii), se agita din cand in cand, iar dupa 3 -6 ore extractia principiului activ este totala. Se filtreaza, iar solutia obtinuta poate fi intrebuintata, de regula, numai in intervalul de 24 de ore ca si infuziile la rece. In cazul maceratului la rece, folosind ca solvent alcoolul, se obtin tincturile. b) Maceratul la cald: - se realizeaza la o temperatura inferioara celei de fierbere (60C), ca solventi pot fi folositi: apa, alcoolul, amestec de apa si alcool si uleiul (de masline).

Dintre maceratele la cald, cele mai uzitate citam: uleiul de musetel si uleiul de sunatoare care se pot prepara astfel: - circa 20 - 30 g produs vegetal bine spalat si maruntit se amesteca cu aceeasi cantitate de alcool concentrat si se lasa 12 ore, dupa care se adauga 200g ulei. - apoi amestecul obtinut va fi pus 3 4 ore la baia de apa in fierbere, agitand din cand in cand, apoi totul se lasa in repaus 2 3 zile, dupa care se strecoara printr- o panza, storcand si rezidul din panza, iar lichidul obtinut se lasa in repaos 24 ore si se filtreaza din nou, obtinandu-se produsul final conservandu-se in sticlute la rece. SUCURILE PROASPETE Sucurile proaspete din plante pot fi folosite atat intern sub forma de picaturi, cat si extern pentru badijonarea partilor afectate ale corpului. Ele au avantajul ca se pot prepara zilnic in cantitati mici, dar si in cantitati ceva mai mari putand fi pastrate pana la 2 3 luni la frigider in sticlute ermetic inchise. VINURILE MEDICINALE Se obtin din macerarea la rece, timp de 7 8 zile a substantei vegetale bine spalate si maruntite in vin alb sau rosu natural. Preparare La 1 litru de vin se adauga 40 50 g produs vegetal, agitand din timp in timp, iar dupa 7 8 zile se filtreaza, se stoarce tifonul, iar lichidul rezultat se lasa 24 ore sa se sedimenteze dupa care se filtreaza din nou si se completeaza cu vin din nou pana la 1 litru. Dupa gust se poate indulci cu pana la 50 70 g zahar.

B Pentru uz extern
CATAPLASMELE Cataplasmele din plante medicinale (prisnite) se obtin din plante uscate si foarte bine maruntite, amestecate cu apa calda (40-50C) pana rezulta o pasta care sa nu fie nici prea vascoasa si nici fluide si se pune intre 2 bucati de panza putand acoperi numai locul bolnav. Cand se aplica succesiv, cea veche se va ridica doar cand se aplica cea noua. Cele mai des folsite sunt: - cataplasmele cu faina de mustar; - cele din faina de in. Alte proceduri cu cataplasme se obtin astfel: intr-un vas este fiarta apa intr-un clocot; peste vas se aseaza o sita cu ierburi proaspete sau uscate acoperind sita si asteptand 20 30 de minute ca aburii sa inmoaie plantele care devin fierbinti, in aceasta stare plantele se aseaza pe panza si se aplica pe zona afectata, acoperind totul cu o tesatura groasa din lana, lasand circa 2 ore sau toata noaptea pentru efectul terapeutic. Foarte eficiente sunt si cataplasmele din coada calului. -

Curs 9 BOTANICA OTETURILE MEDICINALE Se prepara astfel: 5 10 g produs vegetal bine maruntit, la care se adauga 100 ml otet din vin procedand in continuare ca la obtinerea vinurilor medicinale. ALIFII DIN PLANTE MEDICINALE Se prepara astfel: - 2 linguri ple de plante bine maruntite; - 500 g untura ce se incalzeste ca pentru prajit; - in grasimea incinsa se amesteca plantele pana sfaraie putin, se amesteca din nou, se indeparteaza tigaia de pe foc, se acopera si se lasa la racit peste noapte. - in ziua urmatoare se incalzeste, se filtreaza printr-o panza de in si cat mai este calda se toarna in borcanele pentru pastrat la rece si folosit. ULEIURILE Se prepara astfel: - florile sau plantele sunt introduce intr-o sticla umpland-o pana la gat fara a presa; - deasupra (peste) se toarna ulei de masline pana acopera plantele cam de 2 degete deasupra si lasand totul timp de 14 zile la o temperature de 25 - 30 C Se foloseste strict pe zona afectata prin frectionare usoara. BAILE DE PLANTE a) Baia completa: - se poate face daca peste noapte plantele au fost inmuiate in apa rece (o galeata cu apa + 200 g plante); - dimineata apa cu plante se va incalzi la 50 - 60 C si apoi prin filtrare se toarna continutul in apa de baie; - in baia completa se sta circa 20 minute cufundat numai sub nivelul primelor coaste (cu inima in afara apei); - la iesirea din baie nu ne stergem ci ne invelim intr-un cearsaf sau halat, stand in repaus la pat circa 1 ora. b) Baia de sezut: - 100 g plante uscate + 4 5 L apa, se procedeaza ca la prepararea pentru baia completa; - se sta cu sezutul cufundat in apa circa 20 30 minute. Atat apa din baia completa cat si cea de sezut poate fi reincalzita si utilizata inca de 2 ori. INHALATIILE In terapia traditionala cat si cea stiintifica sunt utilizate plante ce contin uleiuri volatile. Se prepara astfel: - produsul vegetal foarte bine maruntit estepus intr-un vas zmaltuit peste care se toarna apa clocotita si se efectueaza procedura inhaland vaporii cu apa, acoperindu-va cu un prosop.

COMPRESE CU APERITIV SUEDEZ zona afectata se acopera cu un strat subtire cu alifie de galbenele sau cu untura, peste care aplicam o buleta din vata umezita cu picaturi de aperitiv suedez; - acoperind apoi buleta de vata cu o folie din plastic ceva mai mare decat buleta de vata si peste care se aplica un bandaj calduros; - compresa pastrandu-se circa 4 ore sau o noapte daca pacientul suporta; - dupa scoaterea compresei pielea se pudreaza. Folosirea compresei nu impune imobilizarea la pat. II Partea speciala 1) TURITA MARE (agrimonia eupatoria L) familia rosaceae Cunoscuta vechilor egipteni pentru marea putere vindecatoare a inflamatiilor gatului si a gurii (amigdalite, faringo-laringite, inflamatii ale mucoasei bucale). Turita mare este folosita si astazi pentru gargarisme, sub forma de ceai, fiind un astringent si antiseptic natural. Poate fi recoltata de pe locuri insorite si uscate, de pe maluri acoperite cu maracinis, la marginea campurilor, padurilor, potecilor sau de pe terenuri cu pietris de pe langa ruine. Florile sunt mici, galbene, dispuse pe o tija inalta si subtire. Planta este pubescenta [cu perisori] in intregime. Din aceeasi familie cu cretisoara, turita mare poate atinge 80 cm in inaltime. Se recolteaza in zilele insorite numai cand florile sunt tinere, din iunie pana in august. Frunzele sunt folosite in tratarea unor anemii, rani, in tratamentul reumatismului, in tulburari digestive, ciroza, afectiuni ale splinei, etc. Fiecarui om i se recomanda cel putin o baie pe an cu turita mare pentru a conferi pielii suplete si sanatate. Alifia de turita mare are acelasi efect ca alifia de galbenele, ajutand la tratamentul venelor varicoase si in inflamatii ale picioarelor. a) In tratarea afectiunilor hepatice reteta ceaiului are compozitia: - 100 g turita mare + 100 g dragaica + 100 g de woodruft (asperata adorata) Din acest ceai se bea pe stomacul gol dimineata si inca 2 cani, putin cate putin in timpul zilei. Infuzia trebuie facuta in timp scurt de 5 7 minute. b) Baia de plante cu turita mare se obtine din: - 200 g planta la o baie timp de 30 minute c) Infuzii usoare (de intretinere) se obtin din: - 1 lingura turita mare la apa clocotita si infuzata 3 5 minute. d) Alifia se prepara din: - 1 pumn plin cuflori si tulpini tocate marunt la 250 g untura. 2) DRAGAICA (galium) cu speciile: a) Galium aparine L (popular: iarba gastii, asprisoara) Creste in livezi, pe camp, in tufisuri, atingand in inaltime pana la 160 cm. Frunzele sunt asezate ininele in jurul tulpinei. Florile sunt de culoare alb verzuie. Tulpina este acoperita cu mici tepi prin care se fixeaza intre plantele invecinate. -

b) Galium verum (dragaica propriu-zisa) [sanzienele] Creste la altitudini de deal, podis, darpoate fi intalnita pana pe malurile uscate ale marii. Are flori mici galben deschise, asezate in varful tulpinelor, putand atinge talii de pana la 60 cm. Planta emana un miros puternic asemanator cu cel al mierei de albine. Recoltarea cea mai buna este in luna iulie. c) Galium mollugo (dragaica de tufisuri) Cu flori alb galbui stand aplecate in timpul infloririi, putand fi intalnita la marginea potecilor. Toate 3 speciile au proprietati similare utilizandu-se in acelasi mod. Ceaiul de dragaica dezintoxica ficatul, rinichii si pancreasul. In cazul unei suferinte a sistemului limfatic, ceaiul de dragaica se va consuma zilnic. Ceaiul este indicat si in anemii, in hidropizie, ca si in cazuri de junghi in coaste. Utilizat extern, ceaiul are actiune binefacatoare in afectiuni ale pielii, pentru spalarea si pansarea ranilor, a furunculilor, a cosurilor fetei, fiind un excelent tratament in obtinerea supletii tenului. Portiunile afectate ale pielii, tamponate cu sucul proaspat de dragaica si lasat sa se usuce, vor fi vindecate la repetarea operatiunii. Medicina populara recomanda dragaica si in tratarea epilepsiei, isteriei, afectiuni nervoase, in tratamentul pietrelor si nisipurilor din rinichi. Pentru gusa si pentru dezinfectia zilnica a gurii se poate folosi cu eficienta,zilnic, dupa mese, gargara de dragaica (glanda tiroida revenindu-si la o activitate normala dupa 3 4 saptamani de tratament). Galium mollugo amestecat in proportie egala cu sanzienele + urzica moarta, in infuzie calda are un efect rapid in afectiunile renale. Ceaiul infuzat cald se consuma o doime de cana pe stomacul gol cu 30 minute inainte de micul dejun, cealalta jumatate de cana se bea in inghitituri mici in timpul zilei. Tratamentul se continua 14 zile DAR in afectiuni grave se vor consuma zilnic 3 4 cani de ceai. RETETA: Pentru cancerul laringelui: Ceaiul se va consuma concomitent cu un alt ceai obtinut din: - 300 g galbenele + 100 g coada soricelului + 100 g urzica, ce se va consuma cate o inghititura la 2 minute timp de 4 5 zile concomitent si extern se va face frectie cu alifie de dragaica. In afectiunile maligne ale pielii, umflaturi de culoare inchisa bine conturate, tratamentul se va aplica folosind alifie de dragaica si galbenele cu care se va unge zona bolnava si concomitent, intern se va consuma un ceai depurativ al sangelui, de galbenele + urzica + coada soricelului + dragaica. Preparare pentru consum curent: Infuzia: apa clocotita + 1 lingurita cu varf de dragaica si infuzata 2 3 minute. Suc proaspat: din dragaica proaspata, spalata si inca umeda este pusa in extractorul de sucuri. Alifia se obtine din: o cantitate de suc proaspat de dragaica, amestecat cu unt (la temperatura camerei) se pastreaza la rece in frigider. 3) CAPTALANUL (petasites hybridus L, brusturele dulce; butterbur umbrelia) Creste pe malul raurilor, la umbra padurilor si pe pajisti mlastinoase. Din aceeasi familie cu potbalul, are insa o talie mai mare, cu frunze de marimea unei palarii, usor dantelate si de culoare gri pe fata inferioara. Florile sunt alb murdar pana la roz pal avand forma unor mici cosulete, fiind asezate dens la partea superioara a tijelor. Radacinile au proprietatea de a reduce febra castigandu-si o adevarata faima pe vremea ciumei. Radacinile se recolteazza inainte de inflorire, ceaiurile stimuland transpiratia, reduce febra. Sunt folosite in insuficiente respiratorii, in tratamentul gutei si in epilepsie.

In cursul unei zile se beau 1 2 cani de ceai. Frunzele mari, carnoase, se aplicaproaspete pe zonele de sclintire ale gleznei, pe dizlocari articulare, umflaturi ale picioarelor, fiind aplicate dimineata incalzite usor la 37 - 38 C. Frunzele proaspete, bine spalate, se zdrobesc si se aplica pe zona vatamata, repetand-o de cateva ori pe zi.

Curs 10 BOTANICA

4) OBLIGEANA (calamus acorus) Este o planta ce creste pe malul baltilor, lacurilor, mlastinilor si pe cursul apelor linistite. Din rizomi cresc numeroase frunze sub forma de sabie, lungi pala la 1 m ce se tarascorizontal prin malul de la marginea apelor. La jumatatea lor, tulpinile prezinta un con de culoare verzuie pana la galben maroniu, avand grosimea unui deget mare si lunga pana la 1 m.Are gust amar intepator cand este proaspat. Radacinile se recolteaza primavara devreme sau toamna tarziu, fiind utilizate pentru efectul fortificant al activitatii tubului digestiv, in colici, in afectiuni glandulare si in guta. Radacinile stimuleaza stomacul lenes, inlatura atonia intestinala si reduce excesul de mucus intestinal, accelerand metabolismul si folositor tratamentului anemiilor si hipofiziei. Persoanele care pierd in greutate vor consuma ceai de obligeana si o data pe saptamana o baie completa cu radacini de obligeana. Ceaiul sporeste apetitul, contribuie la depurarea organismului si deci a ficatului. La copiii ce nu digera cerealele, ceaiul de obligeana inlatura deficienta. Mestecate incet, radacinile uscate ii ajuta pefumatori sa se lase de fumat. Sucul proaspat presat din radacini si aplicat pe pleoapele inchise fortifica ochii slabiti, lasand cateva minute sucul peste pleoapele inchise dupa care se clatesc cu apa rece. In degeraturi, baile calde cuobligeana sunt un remediu exceland, preparandu-le astfel: - radacinile bine spalate sunt lasate pestenoaptein apa rece iar a 2 a zi apa este incalzita pana la fierbere, se lasa 5 minute pentru infuzare, se asteapta pana coboara temperatura la 30 40 C dupa care se imbaiaza zona afectata timp de 20 minute. Solutia poate fi folosita pana la 4 ore, inclusiv pentru mainilesipicioarele reci la temperatura usor suportabila. Infuzia de ceai din radacini da rezultate si in tratamentul pulmonar, consumandu-se ceai in locul oricarui lichid. In afectiunile maligne ale stomacului si intestinelor, ceaiul se bea inghititura cu inghititura, cate 6, dupa fiecare masa de peste zi, ajutand si ficatul, vezica biliara, pancreasul, regland totodata secretia gastrica, inapetenta si diareea prelungita sanguinolenta. PROCEDURI: Infuzia: la apa se foloseste o lingurita rasa din radacini, inmuiata toata noaptea in apa rece, iar dimineata se va consuma calda dupa filtrare. Sucul proaspat: radacinile proaspete, bine curatate, apoi puse la extractorul de sucuri. Baia completa: 200 g radacini inmuiate in 5 L apa rece lasand toata noaptea, apoi a 2 azi se fierbe si se asteapta infuzarea timp de 5 10 minute si se adauga in baie pana la cuprindere. 5) GALBENELELE (calendula officinalis L) Cultivate sau intalnite spontan prin gradini, pe terenuri virane, galbenelele au actiune binefacatoare in tratarea tumorilor de tip canceros. Planta are o talie de 30 40 cm cuoinfluorescenta in capitul de culoare galben stralucitor pana la portocaliu. Tulpinile si frunzele sunt carnoase si lipicioase la atingere. In vechime oamenii stiau ca atunci cand va ploua, observand daca dupa 7 dimineata capitulile sunt inchise inseamna ca in acea zi va ploua. Sunt utilizate toate organele plantei. Recoltarea se va face pe vreme insorita, galbenelele avand o putere vindecatoare superioara arnicei care se administreaza numai sub supravegherea medicala pentru bolnavii cardiaci.

Ceaiurile de galbenele se administreaza fara restrictii pentru depurarea sangelui, ca activator a circulatiei, in hepatitele infectioase, iar pentru vindecarea ranilor taiate se foloseste alifia de galbenele, in tratarea venelor varicoase, in flebite, ulcere varicoase, fistule, degeraturi si arsuri. Tratarea cu alifie a cicatricelor postoperatorii inlatura cerinta tratarii lor cu raze pentru a reduce induratia si a reveni la culoarea normala a pielii. In tratarea infectiei fungice din jurul zonei genitale se recomanda bai de sezut, preparata din 50 g planta uscata sau 2 pumni de galbenele proaspete. Tinctura diluata cu apa fierbinte este indicata in tratamentul ranilor, a escarelor provocate de sederea indelungata a pacientului la pat, in contuzii, sclintiri ale gleznelor, tratarea vanatailor, a umflaturilor si a ranilor supurande. Sucul proaspat se foloseste cu succes in cancerul pielii, pentrudisparitia alunitelor, a petelor pigmentare maronii, prin badijonare de 5 6 ori pe zi ca si in tratarea alunitelor cu aspect rugos. Intern Galbenelele se iau sub forma de ceai in tulburari gastrointestinale, crampe ale stomacului ulceros, crampe intestinale determinate de inflamatii ale intestinului gros, in hidropizie si sange in urina cauzate de infectii virale si bacteriene ale aparatului urinar. Ceaiul da rezultate si in tratamentul diareei cronice si infebra paratifoida. In hepatita infectioasa ceaiul din flori si tulpini se foloseste neindulcit, consumand zilnic 3 4 cani. Pentru viermii intestinali, ceaiul va fi preparat dintr-o lingura de flori la apa, ceaiul conducand la eliminarea virmilor sipurificand sangele pacientului. Infuzia vindeca herpesul si umflaturile glandulare daca partile afectate sunt imbaiate de 2 3 oripe zi. Ochii spalati cu ceai caldut sunt fortificati. O infuzie in parti egale de galbenele si coada calului va vindeca picioarele crapate, ulceratiile femurale si ranile supurande, daca tratamentul se va aplica 5 8 zile consumand 2 cani de ceai pe zi. Pentru crustele nazale este recomandata alifia de galbenele. RETETE: Infuzia: 1 lingura cu varf de planta la L apa; Baia de sezut: 2 pumni cu planta sau 100 g planta uscata la 4 5 L apa; Tinctura: 1 mana de flori se mai macereaza intr-un litru de alcool tinut la soare (20C) timp de 14 zile; Alifia: 2 pumni planta tocate marunt + 500 g untura bine incalzita; Sucul proaspat: frunze, tulpina si flori bine spalate si inca ude sunt presate in extractorul de sucuri, iar dupa limpezire sucul poate fi folosit. 6) MUSETELUL (matricaria chamomilla) Poate fi intalnita pe soluri argiloase, pe coline, terenuri arabile, poieni, evitandu-se locurile ierbicidate. Folosit din vechime ca leac pentru orice, musetelul este recomandatin crampe abdominale, eruptii ale pielii, tulburari stomacale, menstruale, in insomnii, febra, dureri dentare,inflamarea testiculelor, etc. Musetelul produce transpiratia fiind un calmant si antispasmatic, antiseptic si antiinflamator a mucoaselor. Extern este folositpentru comprese, spalaturi ale ochilor inflamati, in conjuctivite, in eczema umeda cu mancarimi, eruptii, rani si ca gargarism in dureri dentare. Ceaiul este calmant, sedativ, consumand 1 cana inainte de culcare. Baile de musetel au efecte sedative ale sistemului nervos. Decoctul de musetel este folosit si in cosmetica pentru spalarea fetei, o data pe saptamana asigurand catifelarea pielii si aspectul catifelat. Spalarea parului cu decoct de musetel va asigura luciul si supletea acestuia. Ceaiul asigura stimularea contractiilor normale ale peristaltismului intestinal. Alifia de musetel este recomandata in tratamentul hemoroizilor si a ranilor.

Inhalatiile cu aburi de musetel dau rezultate in tratamentul sinuzitelor, a nevralgiilor maxilare si in raceli ale cailor respiratorii superioare cu conditia ca dupa inhalare sa se ramana in mediul cald al incaperii. Musetelul fiert in lapte si aplicat sub forma de comprese peste ochii inchisi, vindeca conjuctivitele si durerile ochilor. Pentru deblocarea vezicii urinare se foloseste cu succes o fiertura de vin cu musetel amestecata in parti egale si consumat cate jumatate de litru dupa fiecare masa timp de 3 4 zile. RETETE: Infuzia: 1 lingura pentru L apa infuzat 5 minute; Baia completa: 2 pumni de flori de musetel la o cada. Pentru spalarea parului si a fetei: 1 mana de flori la 4 5 L apa fiarta turnata peste flori ce se infuzeaza 10 minute. Inhalatiile: 1 L apa fiarta turnata peste 1 lingura de flori; Compresa: L lapte fierbinte turnat peste 1 lingura deflori infuzata 5 7 minute, se filtreaza si se foloseste caldut pana la cald. Perna de plante: 1 saculet de panza umplut cu flori uscate, cusut la capat, incalzit la cuptor, se aplica pe zona dureroasa. Uleiul de musetel: flori proaspete recoltate pe soare se umple un flacon, se toarna ulei de masline pana ce florile sunt acoperite.Se expune la soare 14 zile apoi se pastreaza la frigider. Alifia: la 250 g untura incalzita + 1 pumn flori proaspete cand spumeaza se amestecausor, se ia de pe foc, se acopera si se lasa la rece peste noapte. A 2 a zi se reincalzeste, se filtreaza, se preseaza si restul din panza, iar masa alifiei se toarna in recipiente de sticla.

Curs 11 BOTANICA

7) CODBALUL (tussilago farfara) Cu floarea sa galbena apare devreme primavara, inainte de infrunzirea salciilor. Creste pe taluzurile umede, argiloase, florile aparand cu mult inaintea frunzelor. Culese si conservate, florile au calitati curative pectoral antiinflamatoare, folosit in bronsite, laringite, faringite, astm bronsic, in pleurizie si in tuberculoza pulmonara incipienta. Ceaiul preparat cu miere, baut fierbinte se recomanda in tusea persistenta si in raguseli. Frunzele tinere pot si folosite in alimentatie, in prepararea salatelor, supelor, fiind bogate in vitamina C iar in amestec cu florile au o putere curativa sporita. Frunzele proaspete, spalate si folosite ca prisnita pe piele are eficacitate in tratarea pneumoniilor, erizipelului, vanatai cu umflaturi. Compresele cu decoct concentrat din frunze se utilizeaza pentru rani scrofuloase (ganglionii limfatici se inflameaza si ocluzeaza in exterior). In bronsitele cronice, in insuficienta respiratorie se recomanda inhalatia obtinuta din tulpini + frunze + flori. Baia cu frunze inlatura umflaturile picioarelor. Siropul fermentat din frunze confera rezistenta organismului in virozele gripale. Sucul proaspat din frunze (2 3 linguri) amestecat in lapte sau supe este binefacator in tratamentul bronsitelor tabacice. Cataplasmele din frunze strivite si samanta proaspata au efecte in tratamentul flebitelor si durerilor de urechi. Pentru tuse se prepara un ceai expectoral din parti egale de frunze si flori + mierea ursului si patlagina. Din amestecul de mai sus se folosesc 2 lingurite la L apa fiarta si se beau 3 cani pe zi de ceai indulcit cu miere de albine. 8) TATANEASA (symphytum officinale) Creste spontan pe langa apele curgatoare, pe pajisti umede, prin cariere de piatra, pe langa garduri de pe langa marniea santurilor, inflorind toata vara. Radacina de maro inchis pana la negru la exterior si alb-galbuie la interior, este de grosimea degetului mare si la taiere este lipicioasa aproape vascoasa. Radacina este folosita eficient daca este dezgropata primavara sau toamna. Frunzele sunt aspre si ascutite la varf. Planta proaspata se recolteaza inainte si in timpul infloririi. Are efecte vindecatoare multiple in boli ca: - reumatism cu inflamarea incheieturilor (prin prisnite, badijonari sifrectii cu tinctura); - luxatii si entorse (prin badijonari si frectii usoare cu tinctura); - nodurile degetelor de la maini si picioare (cu prisnite preparate din radacini uscate, caramelizate la cuptor si rasnite); - in usoare paralizii ale membrelor (cu prisnite); - tratarea ulcerelor varicoase, guta, dureri de gat, dupa amputatiile dureroase, in insuficiente respiratorii si vene proeminente (cu prisnite calde); - in bronsite, afectiuni digestive, pleurizie (cu ceaiuri preparate din radacini); In ulcerul gastric, se recomanda ceaiul proaspat dupa reteta: - 100 g tataneasa + 50 g galbenele + 50 g troscot din care se va folosi pentru o singura priza, 1 lingura cu varf la L apa fiarta infuzata 3 minute si administrata 3 4 cani pe zi baute cu inghitituri rare. RETETE: Ceaiuri din radacini: 2 linguri pin maruntite se tin intr-un sfert de L de apa rece; dimineata seincalzeste usor, se filtreaza si se bea cu inghitituri rare.

Prisnita din radacini: bine uscate si fin macinate se amesteca rapid cu apa clocotita in care se adauga cateva picaturi de ulei. Continutul obtinut se intinde pe o panza care se aplica la temperatura suportabila peste zona afecatata, bandajand apoi cu tifon. Pentru aplicarea frunzelor proaspete se procedeaza astfel: - frunzele proaspete, bine spalate, se strivesc pana sunt transformate intr-o pasta ce se aplica peste zona afectata, bandajand apoi. Adjuvan in baia completa: 500 g frunze proaspete sau uscate sunt inmuiate in 5 L apa rece si se lasa o zi; in ziua urmatoare se fierbe totul si lichidul clocotit se adauga in baia de apa. Baia de sezut: se prepara ca pentru baia completa utilizand insa 200 g de frunze la 5 L apa cu care se face si procedura. Tinctura: radacinile spalate prin frecare cu o perie se maruntesc fin, se pun intr-o sticla fara a le presa, se toarna vodca sau alcool de laborator, iar sticla acoperita se aseaza la soare timp de 14 zile, dupa care poate fi folosita in tratament. Alifia: 4 6 radacini proaspete, bine spalate, fin maruntite se asauga in 250 g untura incalzita, se lasa la racit peste noapte, iar in ziua a 2 a se reincalzeste, se filtreaza si se depoziteaza in borcanele pastrate la frigider. Alifia este eficienta in tratarea ranilor. Vin: 2 5 radacini proaspete, bine spalate, fin maruntite se vor macera intr-un litru de vin alb timp de 5 6 saptamani, fiind un excelentremediu in afectiunile pulmonare. 9) PEDICUTA (lycopodium clavatum L) Este o planta cu aspect de muschi, pururea verde. Prezinta tulpini taratoare de la 1 2 m intalnita pe soluri de padure. De pe tulpinile taratoare cresc ramuri bifurcate, inalte de 7 pana la 10 cm fiind mai fine la pipait. La varsta de 3 ani planta face spicuri galbene, bogate in polen, denumit pulbere de pedicuta, utilizat in homeopatie pentru suprafete excoriate. Planta contine radiu si se deosebeste usor dupa tulpina taratoare ca niste funii intinse pe sol. Este raspandita in toata zona temperata, crescand in adancul padurilor, pe pantele nordice si pe terenurile acoperite de arbusti. Cand padurile sunt defrisate, din verde planta devinde galbena, se vestejeste si moare sub actiunea luminii solare, fiind prin excelenta o planta ombrofila. Nu trebuie fiarta deoarece principiile active se distrug prin fierbere. Infuzia: are un spectru larg de actiune, tratand constipatia si hemoroizii, dureri renale si a cailor urinare in calculoza renala, in dureri si inflamatii testiculare, hepatita si ciroza hepatica, in insuficienta respiratorie, in astm cu sufocare nocturna, avand radiu in tulpini este folosita in tratarea si vindecarea durerilor de picioare cu ajutorul pernutelor de pedicuta. In spasme ale vezicii urinare se aplicaun saculet cu pedicuta uscata pe regiunea vezicii, deblocand sfincterele contractate si inlaturand durerile sau se recomanda baia de sezut. In dureri ale picioarelor se infasoara pedicuta pe piciorul dureros si peste care aplicam bandaj. Escarele produse de sederea indelungita la pat se trateaza cu pulberea galbena de pedicuta; si ranile deschise se vindeca cu aceeasi pulbere galbena. RETETE: Infuzia: L apa fiarta usor lasata pana la cald se toarna peste 1 lingura rasa de pedicuta infuzand-o 5 7 minute. Pentru ciroza si orice boala de ficat se beau 2 cani pe zi cu inghitituri rare pe stomacul gol, o jumatate de ora inaintea micului dejun si inaintea cinei. Perna de piedicuta: o pregatim cu 150 200 g pedicuta ce se aplica peste noapte pe zona afectata, putand fi folosita 1 an.

10) CIUBOTICA CUCULUI (primula officinalis) Cunoscuta la noi prin pajisti cu flori galbene Este o planta medicinala pretioasa pentru efecteleei curative in : tratamentul insomniilor cu un ceai din preparatul: - 50 g flori de ciubotica cucului + 25 g lavandula + 10 g sunatoare + 15 g conuri de hamei si 5 g radacini de valeriana Ceaiul se va prepara turnand apa clocotita peste 1 lingura din amestecul de mai sus infuzand 3 4 minute bandu-se foarte cal, inghititura cu inghititura, cu jumatate de ora inainte de culcare. Indulcirea se va face cu miere de albine. Ceaiul din flori actioneaza calmant asupra inimii si ca un antimigrin. Ceaiul este recomandat a suplini oricare dintre somnifere. Un decoct din radacini amestecat cu miere constituie un ceai pentru rinichi ajutand la eliminarea pietrelor. Pentru purificarea sangelui se recomanda urmatorul ceai de primavara: - 50 g flori + 50 g muguri din flori de soc + 15 g urzica + 15 g radacini de papadie Din amestecul de mai sus, ceaiul se prepara dintr-o lingura cu varf la L apa fiarta infuzand 3 4 minute; indulcirea facandu-se cu miere. Vin: este un excelent remediu pentru afectiunile inimii si se prepara astfel: - 1 sticla de 2 L se umple cu flori, se toarna vin alb pana acopera florile, tinut la soare timp de 14 zile dupa care se filtreaza si se foloseste cate 1 lingura maxim 3 linguri in crizele de inima.