Salariat? Cunoaste-ti drepturile!

De multe ori se intampla ca angajatorii sa profite de angajati si sa ii exploateze fara a-i remunera suplimentar pentru orele muncite in plus asa cum prevede codul Muncii. Exploatarea nu consta doar in depasirea programului de lucru ci si in alte abuzuri cum ar fi de exemplu momentele in care angajatul este obligat sa faca mai multe lucruri in firma, peste fisa postului, lucruri care in mod normal nu ar fi intrat in atributiile sale. Unele derapaje ale angajatorilor ar putea fi sanctionate conform legii in vigoare, dar de cele mai multe ori angajatul nu isi cunoaste drepturile sau nu are curajul de a se impune sau de a sesiza organele abilitate. Criza este folosita in ultima perioada drept scuza pentru abuzurile patronilor si au de multe ori o atitudine agresiva atunci cand sunt confruntati: Nu iti convine? Pleaca!. DREPTURI: 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. dreptul la salarizare pentru munca depusa; dreptul la repaus zilnic si saptamanal; dreptul la concediu de odihna anual; dreptul la egalitate de sanse si de tratament; dreptul la demnitate in munca; dreptul la securitate si sanatate in munca; dreptul la acces la formarea profesionala; dreptul la informare si consultare; dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca; 10. dreptul la protectie in caz de concediere; 11. dreptul la negociere colectiva si individuala; 12. dreptul de a participa la actiuni colective; 13. dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat; 14. alte drepturi prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile. OBLIGATII: 1. obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului; 2. obligatia de a respecta disciplina muncii; 3. obligatia de a respecta prevederile cuprinse in regulamentul intern, in contractul colectiv de munca aplicabil, precum si in contractul individual de munca; 4. obligatia de fidelitate fata de angajator in executarea atributiilor de serviciu; 5. obligatia de a respecta masurile de securitate si sanatate a muncii in unitate; 6. obligatia de a respecta secretul de serviciu; 7. alte obligatii prevazute de lege sau de contractele colective de munca aplicabile.

In plus un lucru esential care este omis de majoritatea angajatorilor: Dupa incheierea contractelor individuale de munca, angajatorul are si obligatia de a comunica periodic salariatilor situatia economica si financiara a unitatii (art. 40 alin.(2) lit. d) C. muncii republicat). Durata maxima a timpului de lucru si compensarea muncii suplimentare Conform art. 114 alin. (1) din Codul muncii, durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare. Astfel, regula este ca salariatii pot presta munca suplimentara 8 ore pe saptamana. Prin exceptie, potrivit dispozitiilor alin. (2) al aceluiasi articol, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana. Art. 122 alin. (1) din Codul muncii prevede ca munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 60 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia iar art. 123 alin. (1) stabileste ca in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia Termenul in care este posibila compensarea cu timp liber corespunzator a fost asadar prelungit de la 30 la 60 de zile. Se remarca faptul ca angajatorul nu are un drept de optiune intre compensarea orelor libere si plata lor. Legiuitorul a optat ca solutie principala pentru compensarea orelor suplimentare cu timp liber si abia ca solutie secundara, daca prima varianta nu este posibila, pentru compensarea in bani. Alte drepturi care trebuie evidentiate*:

daca societatea nu plateste angajatilor drepturile salariale, acestia o pot actiona in instanta; in cazul in care compania a intrat in insolventa, angajatii trebuie sa stie ca salariile restante pot fi recuperate, indiferent daca angajatul se afla in somaj la momentul declararii insolventei; tot in situatia unei insolvente, obligativitatea achitarii contributiilor aferente CAS si somaj apartine angajatorului, indiferent ca acesta din urma se afla in deplina activitate sau in situatii de incapacitate de plata, inclusiv insolventa; in cazul lipsei unui contract de munca, angajatii pot sa-si ceara drepturile salariale neachitate in instanta; o decizie de concediere poate fi contestata in instanta.

Pentru reclamatii si sesizari adresati-va Inspectoratului Teritorial de Munca, dar inainte trebuie sa fiti siguri ca este vorba de o incalcare a drepturilor sau a contractului de munca inainte de a initia orice demers. Daca aveti probleme in a interpreta contractul de munca semnat sau legea in vigoare indicat ar fi sa va adresati unui avocat pentru a primi un sfat competent.