Doamne, dac-mi eti prieten

*de Spiridon Popescu*

Doamne, dac-mi eti prieten, Cum te lauzi la toi sfinii,

D-i n scris porunc morii S-mi ia calul, nu prinii.

Doamne, dac-mi eti prieten, Nu mai otrvi ursita,

D-i n scris porunc morii S-mi ia calul, nu iubita.

Doamne, dac-mi eti prieten, Nu vorbi cu toi zurliii

D-i n scris porunc morii S-mi ia calul, nu copiii.

Doamne, dac-mi eti prieten, Cum tot spui n gura mare,

nainte de culcare

D-i n scris porunc morii, Cnd i-o pregti pumnalul,

S-l nfig-n mine, Doamne, i s lase-n via calul.