BIBLIOGRAPHICA

ARCHVS X (2006), fasc. 3, p. 155-223

Archaeus. Studies in the History of Religions 10 (2006), fasc. 3 [Septembrie], pp. 210-216.

Edward W. SAID, Orientalism. Concep\iile occidentale despre Orient, traducere de Ana Andreescu ]i Doina Lic, Timi]oara, Amarcord, 2001 (septembrie), seria Cmp deschis, 400 p. ISBN 973-8208-08-4. Edward W. SAID, Out of place, New York, Vintage Book Edition, 2000; contre-voie. Mmoires, traducere de Brigitte Caland ]i Isabelle Genet, Paris, Le Serpent Plumes, Le livre de poche no. 15581, 2002, 448 p. - ISBN 2-253-15581-0. {n torentul de comentarii iscate imediat dup` apari\ia Orientalismului, perpetuate [n fiecare an cu op\iuni ]i strategii att de diferite, ]i intensificate imediat dup` moartea lui Said, la 25 septembrie 2003, o singur` formul` care s` prind` miezul c`rtii ]i problematicii acesteia pare s` nu fi avut sor\i de izbnd`. }i totu]i ea poate fi schi\at`: Orientalism este una dintre cele mai influente c`r\i scrise [n secolul trecut, a c`rei fiabilitate se sprijin` azi pe ceea ce a generat ]i nu pe ceea ce prezentase ca obiect istoric. Biblioteca din care a ie]it aceast` carte, cea pe care o comenta, e covr]it` ]i transformat` de cea pe care a generat-o. Nu se plaseaz` nici o voin\` de paradox [n aceast` [ncercare de a re\ine condensat motorul [nsu]i al argument`rii: anume c` Orientul (tot Orientul), a]a cum [l cunoa]tem prin orientalism (orice orientalism, de aproape oricnd), e un fals istoric, o cunoa]tere justificatoare a puterii (coloniale), pentru c` scandat` de tropismele celei din urm`. Accentul critic pe care [l voi dezvolta porne]te nu de la o ignorare a colonialismului, ci de la puntea echivoc` construit` de criticul literar [ntre acesta ]i orientalism. F`r` a-l escalada, paradoxul exist` [ns`, ]i nu poate fi

Centrul de istorie a religiilor, Universitatea Bucure]ti

BIBLIOGRAPHICA

211

escamotat. E ceea ce voi c`uta s` ar`t, indicnd elemente ale unei lecturi prevenite, punctnd un aliniament orientativ al c`rtii, trecnd apoi la recep\ia romneasc` ]i [ncheind cu o not` despre memoriile sale, [n aceste pagini. Titlul lui Said [n concuren\` energic` cu alte c`r\i ale sale, dar cu siguran\` cel mai difuzat e efectul unor lecturi ]i atitudini mult mai consistente [n colectivitatea care avea sa r`spund` lecturilor ]i atitudinilor sale: [n 1978 cartea ateriza dintr-un viitor abia preconizat, dar tocmai f`cut posibil. Magnetiznd profilul orizonturilor de a]teptare pe termen mediu ]i chiar lung, Said a izbutit s` []i [ntmpine, cu o sagacitate cert rar`, proprii s`i cititori, s` le ofere un fel de sintez` embrionar` care s-a justificat mereu mai bine prin ceea ce i-a f`cut ecou. C` argumentul Orientalismului a devenit ]i s-a p`strat ca unul colectiv, aceasta se va vedea foarte bine la lectura sau relectura postfe\ei din 1994, inclus` din fericire ]i [n traducerea de la Amarcord. Generat, [n amonte, de ceea ce avea s` hraneasc` ]i fiind, de altfel, [n r`sp`r cu cursul unei istorii a studiilor asiatice, exegeza lui Edward W. Said a devenit un manifest. Ecoul lui era [n c`utare de genitori, ]i Said i-a oferit cel pu\in unul. Verva sa irezistibil`, cu alur` de dicteu preconizabil, a fost anevoie de parat. Dac` pentru Said balan\a dintre explorarea obiectiv` a Asiei ]i [n principal a Islamului, pe un talger, ]i colonialismul, pe cel`lalt, [nclina decis c`tre greaua culp` a ultimului, nu e mai pu\in limpede, un sfert de secol mai tarziu, c` a fi [mpotriva curentului se poate transforma [n a fi (reprezentat ca fiind) curentul [nsu]i. Contracunoa]terea produce contraputere; ]i chiar aceasta, f`r` prea mult` surpriz`, a produs. Said nu s-a ar`tat defel un amator al insolubilului (cum suna titlul unui comentariu la Cioran pe care [l scrisese la [nceputul carierei, [n 1968), ci un suporter al tran]`rii imediate, nu f`r` a-]i asuma destule riscuri, dar molestnd pe alocuri filia\ia istoric` a orientali]tilor ]i spectrul cultural care i-a preluat. Majoritatea comentatorilor s-au plasat gre]it de [ndat` ce au alocat un spa\iu prea restrns unei istorii care, dincolo de cartea lui Said ]i de biblioteca pe care a generat-o, e fulminant` mai [nti [n cantitate. A descoperi pe William Jones, Ernest Renan, Nathanael Curzon sau Sylvain Lvi [n decupajele din Said e cu siguran\` la fel de impropriu precum a citi despre Coran un articol de enciclopedie. Ignor`nd cantitatea - deci selectnd - s-a putut spune aproape orice, cu ardoarea echivoc` a partizanatelor prezentului, Said [nsu]i ilustrnd unul, campion cum a fost al diseminarii politicii palestiniene [ntr-un mediu academic ]i politic american extrem de sofisticat. O anumit` euforie antioccidental`, care alimenteaz` hilarul ]i pentru care ]i Said a nutrit tot timpul rezerve, s-a observat [n momentul aparitiei unor edi\ii marginale (norvegian`, srbo-croat`, greac`), distopice fa\` de miza subiectului [n orice caz, dar, ca ]i cea romneasc` poate, cu att mai concludente pentru dimensiunea strict` de istorie cultural` a c`r\ii. Pentru a sus\ine o lectur` nepartinic` dar ]i neiluzionat`, vor trebui degajate mai [nti unele linii de orientare. Surpriza principala vine de la Raymond Schwab, biograf al na]terii studiilor asiatice, de o verv` impecabil`, ]i Michel Foucault, maestru contemporan al suspiciunii, autorii care scriseser` cel pu\in un sfert din textul lui Said dar cu cteva decenii [nainte (am rezumat aici o confruntare sus\inut` a textelor). Prin urmare genealogia c`r\ii coboar` pn` la Nietzsche, cititor al Legilor lui Manu ]i creator al unui noi Zarathustra, ]i s-ar putea intitula, combinnd titlurile lui Schwab ]i Foucault, O arheologie a

212

ARCHVS 10 (2006)

cunoasterii [n Renasterea oriental`. A ajuns elementar, azi, s` furnizezi rezumatul op\iunilor critice ale lui Edward Said ca o prelungire a alian\ei dintre cunoa]tere ]i putere, denun\at` de Foucault ca genetic`. {nainte de a deveni o problem` concret` de istorie politic`, chestiunea Orientului a avut o important` dimensiune cultural` pe care Said a concentrat-o aici sub numele de orientalism, termen cnd nu echivoc, atunci limitativ, ]i care pare, din perspectiva studiilor culturale generate de el, [n cel mai bun caz un hibrid foarte problematic. Critica pe care a angajat-o Said a atacat cred suporterii s`i [ns]i structura intim` a studiilor asiatice, explicate a]adar ca o deriva\ie a istoriei coloniale a Europei ]i a preten\iilor sale de hegemonie. E]ecul acestei critici cred cei care i se opun provine din instrumentalizarea politic` a unor episoade de istorie intelectual` care nu au fost la origine politice, care nu au devenit politice dect sub o presiune incongru` obiectului lor, exercitat` din exterior, ]i nici m`car [n acest ultim caz [n totalitate. Demistificnd continuit`\ile ]i afinit`\ile dintre proiectul politic ]i administrativ colonial ]i lumea erudi\ilor implica\i [n (re)descoperirea Asiei, Said a c`zut victim` unui tip de continuitate venind dinspre ata]amentele sale politice, care [i dezv`luia diferite \inte istoriografice echivoce asupra c`rora s-a intensificat tirul briliant al unui profesor de literatur` de pe Coasta de Est. Parcurgnd comentariile suscitate, ajungi s` te miri c`, totu]i, cartea nu se nume]te Colonialism, Imperialism, Relativism & altcum. De altfel e probabil ca unele aser\iuni s` fie mai bine [ncadrate de documente [n cazul Oceaniei sau al Americii de Sud. {ntre esei]ti ]i politicieni ai epocii coloniale, figura orientalistului e strivit` sau emaciat`. Cel mai bine se vede acest lucru [n paginile consacrate lui Louis Massignon, al c`rui geniu [i impune [ntr-att lui Said (vezi p. 272-284 ale edi\iei romne]ti) ]i care [l oblig` s` sus\in` o critic` admirativ` prelungit` [n contradic\ii ]i ezit`ri. De altfel LOccident devant lOrient: primaut dune solution culturelle (1952) este exact ceea ce a minimalizat Said, r`mas la fel de mult conectat la realit`\ile coloniale pe ct [ncerca Massignon [n acea carte s` le dep`]easc`. Dar pu\ine c`rti cu voca\ia stilului persuasiv ]i percutant sunt la fel de par\iale precum acest Orientalism. {n apropiere de Columbia University, de subiect ]i de data apari\iei, Bernard Lewis a replicat nu mai pu\in dur de pe pozi\iile unui cunosc`tor al Islamului care, cu blazonul universitarului Princeton, restabile]te erorile factuale numeroase dintr-un volum care niciodat` nu a fost considerat imbatabil (nici chiar de c`tre Said). Drumul c`r\ii a fost ]i r`mne extrem de laborios; reac\iile la ea au fost deseori la fel de influente. Mai mult, vocile ridicate [n preajma ei, fie imediat dupa 1978, fie mult mai trziu, au transformat-o [ntr-un manifest continuu, bun pentru dizolvarea precipitat` a multor segmente ale culturii umaniste [n vigoare [n peisajul academic ]i cultural larg pe care [l supunea Said deconstruc\iei. Printre primii care au comentat-o, Andr Padoux - indianist parizian specialist [n tantrism o califica drept ultim avatar actualizat pe gustul zilei - al procesului orientalismului, de mai multe ori reluat (Journal Asiatique 268, 1980, fasc. 1-2, p. 195-196), sugernd calificat c` noutatea acestei c`r\i briliante nu se afl` deloc [n obiect, ci [n puterea retoric` a autorului. Este mai onest, mai acurat ]i de altfel mai eficace ca Said s` fie criticat numai dup` ce se cunoa]te majoritatea surselor sale, pentru c` diferen\ele de apetit cultural risc` s` elimine [mpreun` cu concluziile sale chiar obiectul cercet`rii. Mi

BIBLIOGRAPHICA

213

se pare c` Said nu a aprofundat pentru c` pur ]i simplu nu s-a a]teptat la o eventual` infirmare contradic\iile din aceast` istorie a studiilor asiatice, episoadele [n care [n fa\a colonialismului francez ]i englez au stat orientali]ti francezi ]i englezi, f`r` a mai socoti prezen\a masiv` a tuturor celor care nu au func\ionat, cum nu [i era convenabil s` cread`, [n racordul cunoa]tere-putere. Orientalistul veritabil nu e consilierul nim`nui. A ajuns, mai exact, s` nu fie unul, exact [n perioada pe care o cerceta Said. Ca orice istoric, filolog, sociolog, istoric al religiilor, orientalistului i s-a [ntmplat s` studieze ]i, sau s` studieze tocmai un subiect nelegat de imaginea colonial`, ]i de altfel v`dit inactual. Orientalistul nu e un jurnalist mai dotat care [n loc de a lua un interviu studiaz` o arhiv` cu scopul sumar ]i interesat de a o intervieva. El nu e un specialist [n things Oriental pentru c` exist` o agend` de reprezent`ri [n care trebuie s` bifeze, iar dac` cineva [n cultura lui o face, o va face pentru c` e lipsit de cultura orientalistului, care [l poate [n consecin\` amenda (]i s-ar putea strnge [ntr-o enciclopedie istoria acestor amendamente). La limit`, singurul proces de [mbun`t`\ire nu poate surveni dect prin amplificarea acestei culturi, care e o opera\ie anevoioas` cu care Said are un singur punct comun: necesitatea ca problematica Asiei s` intre [ntr-un ct mai larg circuit public. {ntre istoria cultural` care a n`scut studiile asiatice [n Europa ]i istoria politic` a anex`rii coloniale a Orientului exist` mai mult de un hiatus. Cu exact argumentele politice ]i postcoloniale ale lui Said se poate demonstra deopotriv` c` orientali]tii sunt singurii care nu numai c` s-au opus, dar erau ]i singurii care ]tiau s` o fac`, [n fa\a reprezent`rilor coloniale, gndite cu prec`dere ca divor\ fa\` de studiul echilibrat al acelora]i tradi\ii culturale proxim- ]i medio-asiatice. Mai mult, ingenuitatea istoricului foucauldian care a fost a mers pn` la a crede c` dezechilibrul, orict de grav avea s` ajung` [n concep\ia sa, a debutat pe un fond de echilibru care, acesta, nu a existat [n nici un moment. Nici echilibrul general al reprezent`rii reciproce, nici realitatea concretului [mp`rt`]it nu pot fi opera unei unit`\i indiscernabile a civiliza\iei care, cnd nu e [nr`ut`\it` de planuri malefice, s-ar infiripa natural ]i s-ar adnci durabil. Dimpotriv`, argumentul major al studierii Asiei din afara Asiei este nu numai un eveniment esen\ial al istoriei culturale europene, ci tocmai singura perspectiv` istoric` dinspre care tot ce sus\ine drept corec\ie Said se poate ]i ap`ra. E drept, dac` vom compara eurocentrismul tardiv, hirsut ]i etan] al lui Heidegger cu afinit`\ile eurasiatice ale lui Goethe putem realiza, pe un exemplu german clasic, declinul unui tip de a gndi ]i asimila vecin`tatea, m`car de dragul acelor arabi care conversau despre arhipelagul scrierilor aristotelice [ntr-un moment cnd cre]tin`tatea le aplica doar onto-teologia cruciadelor. Dar cnd Said [i critic` tocmai pe Goethe ]i pe Schlegel pentru c`, [n chip de glorii europene, mistific` islamul sau hinduismul, dozajele alese de excursul s`u par aleatorii. Ar fi prea simplu s` lu`m unul din crochiurile dedicate de Said unuia dintre eroii s`i erudi\i dac` vom dori s` preciz`m, din alt unghi dect majoritatea comentatorilor, am`nuntele [ngro]ate ]i cele care lipsesc. De aceea e de preferat un exemplu politic de percep\ie a Orientului musulman. Said descrie [n cteva rnduri modul [n care Napoleon afec\iona islamul. Dar nu ne spune nimic (probabil nici nu a ]tiut) despre faptul c` episodul egiptean al campaniilor lui Napoleon se cite]te altminteri dect ca o punere [n scen`, fie ]i exclusiv pe teatrul de r`zboi, a unei concep\ii asupra Orientului. Muftii de la Gama al-Azhar din

214

ARCHVS 10 (2006)

Cairo sperau, nu-i a]a, ca [ntreaga armat` a lui Sultan Kebir (adic` Napoleon) s` treac` la islamism: dar trebuia construit` o moschee a mai multor neamuri, pe m`sura ei! Am`nuntul ]i discu\ia memoriilor lui Napoleon nu se afla [ntr-o publica\ie care dep`]ea sfera lecturilor, prea circumscris`, ale lui Said, ci se g`se]te la un autor agreat de el, Sainte-Beuve, [ntr-una din acele Causeries du lundi (17 decembrie 1849). Mai mult, unei scrisori care nu mai e inedit` din 1874 c`tre contele de Narbonne-Lara, aide-de-camp pe frontul rusesc din 1813 - care [l disuadase, dincolo de misiunea generalului Gardane, s` se mai gndeasc` la Persia din pricina distan\ei - Napoleon i-a r`spuns c` drumul acesta lung e drumul nu c`tre Persia, ci spre India, c` [n planul s`u ini\ial era s` cucereasc` jum`tate din Asia ]i abia apoi s` se [ntoarc` [n Europa pentru a dobndi tronurile Fran\ei ]i Italiei... Alexandru a pornit de la o distan\` la fel de mare ca Moscova pentru a atinge Gangele. De altfel, nu numai conform cronologiei lecturilor formative ale lui Napoleon istoricii greci ]i latini erau mai importan\i dect Volney, care nu e, cum ne induce [n eroare Said, chinuitor de impersonal, aceasta o ]tiau ]i cititorii lui romni de la 1840. Din acest simplu detur se poate asuma, cum Said [ntrzie s` o fac`, diferen\a dintre concep\iile unei istorii militare indiferente la geografie ]i cele ale uneia plasate exclusiv [n Orientul islamic. Termenul de Orient, al c`rui impropriu s-a exponen\ializat [n Orientalismul saidian, nu e att de omogen folosit pe ct [i e, totu]i, istoria. Cititorul sper` la fiecare pagin` c` disocierea erudi\ilor ]i r`zboaielor, a edi\iilor critice ]i a campaniilor coloniale s` fie net`, fie ]i cnd r`mne minim`. Iar cnd ea a fost [nc`lcat`, epigraful din Marx (ei nu se pot reprezenta singuri, ei trebuie s` fie reprezenta\i) nu trebuie s` r`mn` un epitaf. Said neag` acerb diferen\a teoretic` ]i [ndep`rtarea abstract` dintre Orient ]i Occident, pe care o num`r` [ntre responsabilit`\ile unui orientalism (islamism) european (imperialist). Dac` asum`m concluziile lui Said ]i studiem, pentru a ne men\ine la exemplul anterior, reac\iile persane la constituirea imperiului napoleonian ]i, prezentnd sursele (ceea ce s-a facut), observ`m c` persanii [l a]teptau cu o amicalitate incongru` p`rerilor preconcepute, nu cumva faptul de a-i ap`ra, de altfel f`r` a-i cunoa]te, e un alt sofism al reprezent`rii salvatoare? Iar pentru a cnt`ri preistoria campaniilor c`tre Orient, de ce e stnjenitor s` men\ionezi [n Orientalism c` o catedr` de arabistic` exista la Collge de France cu 261 de ani [naintea Egiptului lui Bonaparte? Nu va fi poate lipsit de interes s` re\inem unele ecouri romne]ti fie la toat` aceast` problematic`, fie la Said [nsu]i. {n acest moment [n Romnia Said trebuie totu]i p`strat ca surs` ]i mai ales ca stimul, de]i cartea lui, asemeni altora, nu e dect o foarte personal` interpretare. Pentru c` existen\a unei traduceri releveaz` ct de [ntinse sunt absen\ele [n direc\ia acestei problematici europene ]i occidentale, precum ]i ct de dificil e s` st`pne]ti inteligent accesul, cel pu\in, la ea ct` vreme instrumentele lipsesc sau sunt ocultate. Ceea ce se mai tradusese [nainte de Orientalism era un eseu (Adorno as Lateness Itself) [ntr-un volum despre Teoriile apocalipsei editat de Malcolm Bull [n 1995 ]i tradus la Meridiane [n 1999. Un articol ca acela al lui Anwar Abdel Malek din Diogne no. 44 (1963) fusese deja semnalat [n 1971 de Nadia Anghelescu: el se intitula Lorientalisme en crise ]i nu era dect un nou punct de vedere asupra urgen\ei unui aggiornamento mai lucid, la [nceputul postbelicului devenit ]i postcolonial. El e discutat deseori de altfel [n Orientalism. Pentru mul\i numele lui Balfour nu mai

BIBLIOGRAPHICA

215

spune nimic: merit` atunci re\inut c` celebra declara\ie Balfour a fost semnat` acas` la Moses Gaster [n londoneza Maida Vale nr. 193 (Memoriile lui Gaster au ap`rut [n romn` [n 1998). Din cu totul alt unghi, succesul flagrant al comunismului [n Asia ar permite s` se [n\eleag` cum ]i [n secolul XX Europa r`s`ritean` a fost subsumat` unui efect colonial, acoperit` de o metonimie care nu [ncepe de ast` dat`, geografic, de la Viena, ci dinspre acea politic` oriental` cel pu\in interven\ionist` unde [ntre \arii aplauda\i de Dostoievski, bol]evicii care i-au r`sturnat ]i cei care i-au r`sturnat pe ace]tia din urm` nu e nimic disensual. {n nici un caz disensual aici, aproape de acel triplex confinium despre care a scris inspirat Andrei Corbea, nu f`r` a-l aminti pe Said. {mpingnd mai departe unele argumente ale lui Larry Wolff despre Inventarea Europei de Est ]i diferitele unghiuri din care Sorin Antohi a discutat metonimia cultural-politic` a Orientului descris de Said, se poate re\ine diferen\a dintre Rusia ]i Turcia, de asemenea imperii coloniale. Dac` ast`zi Turcia emite dolean\e [n vederea integr`rii europene, e pentru c` reduc\ia imperiului oriental din care provenea e cu totul contrar` orchestr`rilor geopolitice ale Rusiei. Dar expansionismul slav e efectul acelora]i trei secole care deopotriv` aduc Turcia cel pu\in [n iminen\a Europei ]i fixeaz` centrul de greutate simbolic al Rusiei [nspre Asia septentrional`. {n durata lung` evocat`, muta\ia frontierei poate sesiza existen\a altor prghii dect cele [ndeob]te atinse de istorici [n rescrierea procesului: [n concuren\` continu` cu privire la Asia, ce se pierde acolo se c]tig` [n Europa. E poate cel mai bun element geopolitic actual care aminte]te realitatea fisurilor euro-asiatice (nu a celor Occident-Orient!). Omologarea lui Said [ntre c]tigul politic din Europa ]i cel din Asia chiar dac` func\ional` pentru reperarea euroexpansiunii coloniilor, se ]ubreze]te astfel cnd Occidentul european nu e singur pol al ac\iunii (]i nu a fost niciodat` singurul). Cinci ani urmnd chimioterapii [n lupt` cu leucemia ]i cu imobilitatea care nu [l mai invita la nimic, Said a [ncheiat cartea sa de memorii [n prim`vara lui 1999. A trecut astfel [n grupul unor scriitori precum Rushdie sau Naipaul. Scriind Out of place, simte c` poate [nc` a se deplasa din cuvnt [n cuvnt (p. 327). Orizontul bolii l-a determinat poate s` nu fie la fel de direct prezent, [n aceast` uimitoare ]i superb` carte, ca [n fiecare pagin` a sa, sfr]ind cu cele acute ale interviurilor. Acela]i orizont l-a re[ntors mult [naintea periodei americane, [n copil`ria din Orient. Se n`scuse la Ierusalim, [n 1935, ]i a tr`it mai [nti [n Egiptul [nc` colonial, la Cairo, sau [n Liban, unde pleca [n vacan\e, cu o familie numeroas`, perioad` care [i e suflete]te conturat` mai puternic dect toate c`r\ile. Ani [n ]ir, [nv`\nd sau numai acumulnd zilele, s-a temut c` rezultatele pe care le a]tepta nu vor compune nici o aritmetic`, nici m`car un arhipelag navigabil. Arab proustian [n decor anglo-egiptean ]i muzician precoce (dirijor ]i pianist), Edward Wadie (prenumele tat`lui) cre]te departe de superficialitatea violent` a antagonismelor Orient-Occident. Ceea ce poveste]te [ncepe deci [n anii 30 din Nazareth ]i Cairo, prelungindu-se pn` [n 1964, cnd ]i-a sus\inut doctoratul la Harvard, dup` un sejur la Princeton (despre proza scurt` ]i coresponden\a lui Joseph Conrad). Acolo se [ntlne]te cu fabulosul pianist polonez Ignaz Tiegerman, care [l va purta cu maxim` eficacitate de la Strauss a c`rui moarte [i transfigureaz` o audi\ie din 1949 la radio-gramofonul Stewart-Wagner pn` la Glenn Gould ]i, mai trziu ]i mai ales, foarte bunul s`u prieten Daniel Barenboim,

216

ARCHVS 10 (2006)

cu care a dialogat persistent ]i eficace, despre muzic`, ani la rnd. Deviscerarea glacial` a memoriei celuilalt, pe care o imputa unor savan\i, e cu totul absent` [n tot acest efort de a se relua, de a se [n\elege. }i e foarte dificil s` [n\elegi, de fapt, Orientalismul, pn` cnd nu descoperi acest scriitor irezistibil din fa\a unui om extraordinar. Eugen CIURTIN Universitatea Bucure]ti