1.

CONTINUUMUL REZOLVRII DISPUTELOR

Termenul ADR este reprezint abrevierea pentru Alternative Dispute Resolution metode alternative de rezolvare a disputelor, acest acronim definind orice proces sau procedur de rezolvare a conflictelor, exceptnd judecata n instan. Recent (n ultimii ani), acest termen a fost nlocuit cu Appropriate Dispute Resolution metode oportune de rezolvare a disputelor, sau mai simplu cu Dispute Resolution metode de rezolvare a disputelor. Aceast schimbare a terminologiei reflect o acceptare i o utilizare tot mai mare a acestor metode de rezolvare a disputelor ducnd astfel la concluzia c aceste modaliti de rezolvare a conflictelor (ADR) nu mai sunt doar o alternativ la procesul n instana de judecat. Nu este vorba despre un continuum al evoluiei sau al transformrii, ci de un continuum al opiunilor pe care prile le au la dispoziie pentru rezolvarea disputelor / conflictelor n care sunt implicate. Exist termeni de baz care definesc diferite metode de rezolvare a condlictelor, n funcie de care este structurat continuumul rezolvrii disputelor. 1. Soluie neimpus versus Soluie impus Se refer la rezultatul diferitelor metode ADR. n cazul medierii, mediatorul nu poate impune prilor o anumit soluie, nu poate obliga prile s ajung la o nelegere. n instana de judecat, hotrrea pronunat de judector este impus prilor care, alegnd acest cale de rezolvare a disputei, sunt obligate s execute, s aplice decizia judectorului. 2. Interese versus Drepturi legale Medierea, negocierea, concilierea sunt proceduri n urma crora, soluia la care se ajunge, este bazat pe interesele prilor n conflict. Natura acestor proceduri, modul lor de desfurare duc la un rezultat reprezentat de ctre o nelegere mutual acceptat care s satisfac nevoile i interesele tuturor prilor implicate.

Arbitrajul, procesul n instana de judecat sunt proceduri care, pentru a se ajunge la un rezultat trebuie s administreze probe, iar rezultatul decizie, sentin, hotrre este sub efectul aplicrii normelor de lege n vigoare. n aceste cazuri aplicarea legii are un caracter absolut i nu ine seama de satisfacerea intereselor prilor implicate.

3. Participare voluntar versus Participare impus Aceast trstur privete modalitatea de referire a dispute/conflictului ctre o anumit procedur ADR, element definitoriu privind participarea unei pri sau a tuturor prilor. Diferena se face astfel: Proceduri la care participarea este pur voluntar, care nu se pot desfura de regul doar cu prezena unei singure pri i care necesit acordul tuturor prilor implicate pentru nceperea procedurii ADR negociere, mediere, arbitraj. - Proceduri care se pot desfura la iniiativa unei singure pri n disput datorit prevederilor legale n materie concilierea i instana de judecat i care pot avea ca efect prejudicierea prii lips n cazul n care aceasta nu particip la desfurarea procedurii ADR instana de judecat. n aceste condiii referirea disputei i rezultatul final nu mai depiind de voina exclusiv a tuturor prilor implicate. 4. Prezena exclusiv a prilor versus A treia persoan Prezena exclusiv a prilor este caracteristic negocierii directe i concilierii. Avantajele sunt c aceste proceduri implic costuri minime iar principiul autodeterminrii prilor tinde spre absolut. Eficiena acestor metode ADR este ns mic fr rezultat final, impasul de comunicare care a generat conflictul nefiind de cele mai multe ori depit fr implicarea unei tere persoane. Medierea, arbitrajul i instana de judecat presupun participarea unei tere persoane neutre. Costurile de participare la aceste proceduri cresc progresiv. Complexitatea se modific. Principiul autodeterminrii prilor se pstreaz n cazul medierii, ns dispare la arbitraj i instana de judecat.

Implicarea terei persoane cu putere de decizie n arbitraj i judecat duce la ncheierea acestor proceduri cu un rezultat final fr excepii. 5. Procedur informal versus Procedur formal Proceduri informale: negocierea, concilierea, medierea fr reguli procedurale, fr reguli de conduit, fr termene impuse, fr obligaii i fr sanciuni. Toate aceste aspecte conduc spre o durat de desfurare mult mai mic a acestor procese ADR, fa de procedurile informale. Arbitrajul i instana de judecat, proceduri formale, implic reguli, drepturi i obligaii, termene i sanciuni. Timpul necesar acestor procese este foarte mare, complexitatea crete n detrimentul intereselor prilor n conflict.

6. Confidenial versus Public Negocierea, concilierea, medierea, arbitrajul sunt proceduri ADR private, care au un caracter confidenial. Avantajele caracterului confidenial s-au discutat n seciunea cursului Avantajele medierii. Procesul n instana de judecat are un caracter public.

Definiia medierii

Medierea este o modalitate alternativ de rezolvare a conflictelor, o procedur voluntar i confidenial prin care o ter persoan neutr, imparial i fr putere de decizie mediatorul ajut prile s ajung

mpreun la o nelegere mutual acceptat n vederea ncheierii conflictului mediat.

Principiile medierii

1. Caracterul voluntar al procedurii de mediere Toate prile implicate particip la mediere n mod voluntar. Nici o parte nu poate fi obligat, de ctre vreo alt persoan sau autoritate, s participe la o procedur de mediere. n consecin, orice parte are dreptul ca n orice moment al medierii, s se retrag din aceast procedur, dac ajunge la concluzia c este imposibil s se ajung la o nelegere. n anumite circumstane, mediatorul poate de asemenea s ncheie edina de mediere atunci cnd consider c apare o nclcare a legii ori atunci cnd are convingerea c medierea nu folosete prilor.

2. Auto-determinarea prilor nelegerea aparine prilor. Orice termen prevzut de ctre aceast nelegere trebuie s fie propus i acceptat de pri. Niciodat mediatorul nu va putea s decid sau s influeneze termenii n care se stabilete o soluie comun a prilor.

3. Confidenialitatea procedurii Caracterul confidenial se aplic asupra tuturor informaiilor transmise n cadrul procedurii de mediere. Att mediatorul ct i prile prezente, precum i avocaii acestor pri se oblig s pstreze caracterul confidenial al tuturor aspectelor discutate n mediere.

4. Neutralitete/Imparialitate din partea mediatorului Mediatorul nu este judector sau arbitru. Mediatorul n nici o circumstan nu va decide asupra ajungerii la o nelegere. Neutralitatea presupune c mediatorul rmne n afara conflictului dintre pri, c nu se implic n acest conflict dect n limitele impuse de ctre procedur. Imparialitatea mediatorului garanteaz faptul c mediatorul st ntr-o poziie de mijloc fa de pri, c nu dorete absolut deloc ca o parte sau alta s ctige sau s fie favorizat n timpul procedurii de mediere.

5. Informarea prealabil a prilor asupra procedurii Prile trebuie s cunoasc principiile medierii, detalii despre procedur i modul de desfurare, nainte de semnarea contractului de mediere i de nceperea efectiv a medierii.

Stiluri de mediere 1. Medierea Facilitativ

Medierea facilitativ este primul stil de mediere folosit n anii 60-70, stil de la care s-au dezvoltat mai trziu toate celelalte stiluri de mediere. Acest stil de a media continu i azi s fie cel mai folosit i popular, o dovad n plus fiind i faptul c Legea medierii este structurat i creaz cadrul legal pentru stilul facilitativ de mediere. 2. Medierea Evaluativ

Acest stil de mediere a aprut n anii 80 i se bazeaz pe capacitatea de expertiz a mediatorului fie n domeniul privind natura conflictului, fie n domeniul legal privind soluia dat ntr-o instan de judecat. 3. Medierea transformativ

Medierea transformativ se bazeaz n principal pe interaciunea i comunicarea dintre pri. Exist foarte multe asemnri cu medierea facilitativ, iar principiul de baz este ncurajarea fiecrei pri n conflict s recunoasc i s neleag nevoile, interesele i punctele de vedere ale prii opuse. 4. Medierea Narativ

Medierea narativ pornete de la premisa c fiecare parte implicat vede n mod diferit conflictul. Fiecare punct de vedere asupra disputei este imparial i personal, fiecare parte avnd propria poveste referitoare la cazul mediat.

Tipuri de mediere

n funcie de elementele implicate n procedura de mediere numrul de mediatori din mediere, prile din conflict, natura conflictului, modul n care conflictul a ajuns la mediere, exist mai multe clasificri ale medierii:

2.

Numrul de mediatori

a. mediere simpl un singur mediator faciliteaz procesul de mediere; b. comediere doi sau mai muli mediatori sunt prezeni n procedura de mediere, participnd activ la facilitarea procesului.

3.

Reprezentarea prilor aflate n conflict

a. mediere fr avocai prile nu sunt nsoite de ctre avocai, nu exist consiliere legal a prilor privind conflictul lor; b. medieree cu asistare parial a avocailor cel puin o parte este asistat de ctre un avocat, dar nu toate prile beneficiaz de consiliere legal; c. mediere cu avocai toate prile sunt nsoite de ctre avocai. 4. Stadiul conflictului nainte de ajungerea la mediere

a. conflictul a fost dedus judecii n instana de judecat vezi Cap. V, Sec. 5 i Cap. VI, Sec. 2 din Legea 192/2006; b. conflictul nu a ajuns n instana de judecat. 5. Natura conflictului

a. conflicte civile: revendicri, succesiuni, pretenii etc. b. conflicte de afaceri: comerciale. c. coflicte de familie: divoruri, custodii minori, partaje bunuri comune, pensii ntreinere etc. vezi Cap. VI, Sec. 1 din Legea 192/2006. d. conflicte penale: plngeri penale prealabile vezi Cap. VI, Sec. 2 din Legea 192/2006. e. conflictele de munc cu respectarea dispoziiilor prevzute de legile speciale.

Medierea procedura

Procedura medierii cuprinde o intalnire comuna, a tuturor partilor, in prezenta mediatorului denumita generic -sesiune comuna- ce poate fi urmata de intalniri separate ale partilor cu mediatorul in mod alternativ denumite in continuare -sesiuni separate- dupa care pot fi intercalate sesiuni comune cu sesiuni separate pana la solutionarea medierii. Medierea poate fi abordata si in alte variante ce presupun de la bun inceput sesiuni separate ce pot continua pana la inchiderea medierii soldate

cu o sesiune comuna finala sau nu, dar si o singura sesiune comuna de la inceput pana la sfarsit. Stilul adoptat in desfasurarea procedurii de mediere ramane sa fie apreciat de mediator raportat la atitudinea partilor si la gradul de cooperare al acestora.

Sesiunea comuna

Se intalneste in comun cu partile spatiul celor trei - pentru consiliere : Explica procesul medierii medierea este o procedura voluntara prin care partile in prezenta unui mediator neutru, impartial si intr-o totala confidentialitate, prin solutiile gasite chiar de acestea, vor solutiona disputa nascuta. Explica scopul medierii si anume intentia mediatorului, ca impreuna cu partile sa gaseasca o solutie ce apartine in totalitate acestora fiind gasita de acestea , de parti si nu de mediator.

Sesiunile separate

Rolul sesiunilor separate il reprezinta posibilitatea mediatorului de a se apropia de parti fara ca acesta sa-si piarda neutralitatea, dar largeste canalul de comunicare cu partile prin simpla creere a cadrului mai restrans, spatiul celor doi - si nu spatiul celor trei , asa cum se intampla in sesiunea comuna, mediator si parte. Sesiunea comuna finala

Sesiunea comuna finala are rolul de a prezenta partilor acordul de vointa asupra obiectului medierii, acord total sau partial, urmand ca acestea sa treaca la redactare acestuia, sau lipsa acordului cu recomandarea de a incerca sa solutioneze amiabil divergentele aparute.

Structura sesiunii comune

Procedura medierii se bazeaza pe parcurgerea unor etape necesare in vederea construirii increderii partilor ce aleg sa urmeze o astfel de procedura. Ca faza initiala a procedurii de mediere, de regula, avem sesiune comuna sau intalnirea partilor cu mediatorul intr-o discutie comuna. Aceasta discutie comuna se recomanda sa se poarte pe trei coordonate ce asigura progresia necesara pentru sondarea si identificarea nevoilor partilor, anume, coordonatele transmiterea informatiei factuale de la mediator la parti; transmiterea informatiei factual de la parti la mediator; transmiterea informatiei generatoare de solutii de la parte la parte si catre mediator.

Rezumatul asigura trecerea spre coordonata numarul trei din sesiunea comuna si anume transmiterea informatiei generatoare de solutii de la parte la parte si catre mediator. Rezumatul poate fi formulat pentru fiecare parte in mod separat si comun, prezentand progresul partilor in solutionarea disputei.

Structura sesiunilor separate

Sesiunile separate procedur sau tehnic Sesiunile separate i acestea se compun din trei faze procedurale: poziii de intrare-iniiale; sondarea istoricului, identitaii, valorilor, emoilor, comunicare; identificarea interesului;

Sursa argumentaiei prilor poate mbrca cele trei laturi motivaionale: - ethos, argumentaia face referire la principii si norme; - pathos, la sentimente; - logos, la raiune;

n sesiunea separat partea renun la invocarea contextual prezentat anterior rezumnd poziia sa la interesul ce se cere a fi satisfcut. De regula in prima sesiune separata mediatorul pleaca de la declaratia introductiva formulata in sesiunea comuna, evidentiand avantajele procedurii in sine, preluand rolul de emitator, mesajul avand rolul de a consolida increderea partii si a gestiona empatia creata. A doua coordonata sondeaza si clarifica aspecte putin dezvoltate in sesiunea comuna si se bazeaza pe pozitia si cererea initiala a partii afirmata pozitional-distributiv- si nu integrativ. Trecerea la a treia coordonata se va realize prin formularea rezumatului si analizarea de catre mediator a reactiei partii cu privire la modul cum a fost decodificat mesajul de acesta.

Sesiune comuna finala

Procedura medierii are valoare si prin simetria ce o insoteste, simetrie ce se observa inca din primele etape ale acesteia, astfel: Sesiunea comuna initiala este formata din trei etape, declaratia introductiva, identificarea pozitilor initiale si coordonata finala a sesiunii comune initiale, sondarea valorilor, emotilor, istoricului, comunicarii, identitatii partilor aflate in disputa. Sesiunile separate in care se identifica aceeasi procedura a celor trei coordonate.

Sesiunea comuna finala unde deosebim aceleasi trei coordonate, punctul de plecare al partilor in conflict sau pozitia initiala a acestora, dezvoltarea sau generarea de optiuni, printr-o negociere directa integrativa a partilor in prezenta mediatorului si coordonata pozitiei finale sau acordul de mediere ce reprezinta realizarea partilor prin identificarea de solutii caracterizate de acordul de vointa si lipsa elementelor coercitive, punitive. Mediatorul prezinta intelegerea finala cu toate aspectele convenite printr-un rezumat concis si clar in vederea determinarii tuturor detaliilor ce compun acordul de mediere si asigura partile de sprijinul sau in redactarea acestuia in cazul in care este solicitat. In situatia in care medierea nu se finalizeaza printr-un acord, mediatorul va respecta aceleasi etape si incurajeaza partile pentru discutii viitoare cu convigerea ca solutia de stingere a disputei este in mana partilor si numai consecventa determina succesul.

Inchiderea sesiunilor de mediere

Procedura de mediere se incheie: - prin incheierea unei intelegeri totale. - prin incheierea unei nelegeri partiale. - prin constatarea de catre mediator c medierea a esuat. - prin vointa pri de a denuna contractul de mediere .

Analiza conflictului

Conflictul a primit multe definii funcie de domeniul ce a ncercat si exploateze potenialul.

Cum identificm? Sunt manifestri specifice att latente ct i acute funcie de zona n care se situeaza subiecii pe curba ascendent a clopotului lui Gauss.

Cum evalum? Rolul mediatorului const n evaluarea momentului critic pentru a-i pregti starea de empatie cu prile n vederea ntreruperii irului de argument versus contra-argument, prin interpunerea n expunerea prilor i blocarea canalului de comunicare pe direcia construit de acestea i deschiderea canalului de comunicare privind punctele de convergen destabiliznd construcile argumentate.

Cum gestionm? Momentul ales de mediator duce atitudinea subiecilor pe curba descendent a clopotului dezamorsnd starea conflictual.

Analiza conflictului- dinamica Teoretic exist cinci tipuri de rspuns la conflict, nu m voi apleca a analiza toate cele cinci tipuri, doar voi ncerca s prezint o modalitate de stingere a disputelor prin compatibilizarea atitudinilor ce gestioneaz primele reacii ale individului la nivel de raspuns: argument/ argument.

Cele cinci tipuri de raspuns la conflict sunt rezultatul acumularii de perceptii prin preluarea si interpretarea informatilor din mediul extern, prelucrarea acestora si optimizarea lor raportat la imaginile cadru, informatii axiomatice, care construiesc socialul, consecinta fiind sintetizarea la nivel de individ. Astfel, putem determina motivatia si tipul de raspuns la conflict analizand dinamica.

Notiuni introductive in comunicare

Schema clasic de comunicare:

emitor

E CR
canal

receptor

Schema matematicianului american Claude Shannon (1952):

emitor

E CC D R
codare Canal decodare mesaj codificat

receptor

Toate definitiile date comunicarii umane, indiferent de scolile de gandire carora le apartin sau de orientarile in care se inscriu, au cel putin urmatoarele elemente comune: - comunicarea este procesul de transmitere de informatii, idei, opinii, pareri, fie de la un individ la altul, fie de la un grup la altul; - nici un fel de activitate, de la banalele activitati ale rutinei cotidiene pe care le traim fiecare dintre noi zilnic si pana la activitatile complexe desfasurate la nivelul organizatiilor, societatilor, cu lturilor, nu pot fi concepute in afara procesului de comunicare.

Indiferent de forma pe care o imbraca, orice proces de comunicare are cateva elemente structural caracteristice : existenta a cel putin doi parteneri (emitator si receptor) intre care se stabileste o anumita relatie de interdependenta; capacitatea partenerilor de a emite si recepta semnale intr-un anumit cod, cunoscut de ambii parteneri (de mentionat faptul ca, in general, in orice

proces de comunicare partenerii joaca pe rand rolul de emitator si receptor);

existenta unui canal de transmitere a mesajului.

Bariere in comunicare

1.Diferentele de perceptie.

2.Dificultati de exprimare 3.Emotiile

4.Neincrederea

5.Cunostintele reduse

6.Personalitatea 7.Stereotipiile

8.Dezinteresul 9.Concluziile pripite

10.Constrangerile de timp 11.Informatiile irelevante sau in exces

Negocierea notiuni introductive

Negocierea este un talent, un har innascut, dar si o abilitate dobandita prin experienta si invatare. Literatura de specialitate distinge trei tipuri fundamentale de negociere:

Negocierea distributiva este cea de tip ori/ori, care opteaza intre victorie si infrangere.

Negocierea integrativa echivaleaza cu victorie/victorie si este acel tip de negociere in care sunt respectate aspiratiile si interesele partenerului, chiar daca vin impotriva celor proprii. Negocierea rationala este aceea in care partile nu-si propun doar sa faca sau sa obtina concesii, ci incearca sa rezolve litigii de fond de pe o pozitie obiectiva, alta decat pozitia uneia sau alteia dintre parti.

Notiunea actului juridic civil. Terminologie n sens larg, prin fapte juridice se nteleg att actiunile omenesti savrsite cu intentia sau fara intentia de a produce efecte juridice, ct si evenimentele, adica faptele naturale. n sens restrns, prin fapte juridice se nteleg numai actiunile omenesti savrsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar care efecte se produc n puterea legii, precum si evenimentele, care sunt mprejurari care se produc independent de vointa omului dar de care legea civila leaga anumite consecinte juridice. Prin urmare, daca la faptele juridice n sens restrns se adauga actele juridice, adica acele actiuni omenesti savrsite cu intentia de a produce efecte juridice se ajunge la notiunea de fapte juridice n sens larg.

Trebuie precizat ca n literatura juridica si n practica judiciara s-au cristalizat notiunile astfel: actele juridice sunt actiunile omenesti savrsite cu intentia de a produce efecte juridice, iar faptele sunt actiunile omenesti savrsite fara intentia de a produce efecte juridice, care nsa se produc n temeiul legii, la care se adauga si evenimentele (deci faptele juridice n sens restrns). Considerat n sensul conceptului traditional, actul juridic civil a fost definit: .un act de vointa savrsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau stinge un raport juridic .un act de vointa savrsit cu scopul de a produce efecte juridice, adica de a crea, de a transmite, de a modifica sau de a stuinge un raport juridic .actul de vointa savrsit de subiectele de dreptuir pentru a crea, modifica sau stinge un raporturi juridice n temeiul dreptului obiectiv si n limitele pe care acestea le statorniceste

Pentru o definitie corecta si completa actului juridic civil, se impune luarea n considerare a urmatoarelor elemente: actului juridic civil este o manifestare de vointa, este, deci, n primul rnd rezultatul unei hotarri launtrice, rezultatul unui proces volutiv scopul exprtimarii manifestarii de vointa n constituie producerea de efecte juridice civile; este elementul care diferentiaza actului juridic civil de faptul juridic civil savsit fara intentia de a produce asemenea efecte. efectele juridice avute n vedere trebuie sa priveasca nasterea, modificarea sau stingerea unor raporturi juridice civile concrete, element care deosebeste actului juridic civil de actele juridice din celelalte ramuri ale dreptului.

Clasificarea actelor juridice civile n circuitul civil se ntlnesc nenumarate si diverse acte juridice, de aceea este necesar ca ele sa fie clasificate dupa anumite criterii n categorii de acte juridice, avnd n vedere manifestarile de vointa cu aspecte nrudite. Principalele criterii de clasificare si categorii de acte juridice, care se examineaza n literatura de specialitate sunt urmatoarele: a) n raport de numarul partilor actele juridice se mpart n unilaterale, bilaterale si multilaterale

b) n raport de scopul urmarit de parti la ncheierea lor, actele juridice se divid n acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit. La rndul lor cele de tip cu titlu oneros se subdivid n acte comutative si aleatorii, iar cele cu titlu gratuit se subdivid n libertati si acte dezinteresate; c) n raport de efectele produse, se disting: acte constitutive, translative si declarative d) n raport de importanta lor fata de un bun sau un patrimoniu, actele juridice se mpart n acte de conservare, de administrare, de dispozitie; e) n raport de continutul lor actele juridice se divid n: patrimoniale si nepartimoniale. f) n raport de modul de ncheiere se deosebesc acte consensulae, solemne, reale g) n raport de momentul cnd ti produc efectele, se disting acte ntre vii (inter vivos) si acte pentru cauze de moarte (mortis causa) h) n raport de rolul vointei partilor n stabilirea continutului actelor juridice, se deosebesc acte subiective si acte conditie i) n raport de intensitatea si siguranta oferita titularilor de drepturi, se disting acte pure si simple si acte afectate de modalitati j) n raport de legatura dintre ele, actele juridice se divid n principalele si accesorii k) n raport de legatura lor cu cauza, actele sunt cauzale si abstracte l) n raport de modul cum pot fi ncheiate se deosebesc acte strict personale si acte ncheiate prin reprezentare m) n raport de reglementarea lor, actele juridice se mpart n acte numite (tipice) si nenumite (atipice) n) n raport de modul lor de executare se disting: acte cu executare dintr-o data si acte cu executare succesiva

Consimtamntul Pentru actele juridicice civile, consimtamntul este un element structural, fiind cel mai important dintre elementele de structura ale acestei categorii juridice pentru ca:

este nu numai un element de structura ci si un element definitoriu al actelor juridice civile, caracter ce rezulta din urmatoarele corelari: o prin definitie, actul juridic civil este o manifestare de vointa intevenita n scopul de a produce efecte juridice; o privit lato sensu, consimtamntul este acordul de vointa al partilor n actele juridice bilaterale; o privid stricto sensu consimtamntul este manifestarea vointei de catre una din parti la ncheierea unui act juridic civil bilateral, ori, n actele juridice unilaterale, manifestarea de vointa de catre autorul acestuia. pe de alta parte, vointa nseamna, sub aspectul structurii actului juridic civil, mai mult dect consimtamntul ca element de structura; ea se prelungeste peste limitele acestuia, conturnd un alt element de structura: cauza; nendoielnic, consimtamntul este cel mai important element de structura al actului juridic civil si prin aceea ca, vointa, inclusiv cea incorporata n actele juridice, n general si n actele juridice civile, n special, da substanta esentei dreptului nsusi; n sfrsit, ideea de consimtamnt-consimtamntul nsusi atrag atentia asupra legaturii juridice nascute ntre partile unui raport juridic civil concret. n doctrina, (prof. A.Ionascu, Drep Civil, Ed. Didactica si pedagogica, 1963) s-a evidentiat ca n procesul de formare a vointei juridice se disting mai multe etape: a) reflectarea nevoilor sau dorintelor n constiinta b) aparitia motivelor care ndeamna la actiune c) deliberarea d) interventia motivului determinant, care nu este altceva dect reprezentarea intelectuala a scopului urmarit e) hotarrea de a ncheia actul juridic necesar pentru realizarea scopului urmarit, cu alte cuvinte, formarea consimtamntului Trebuie mentionat ca aceste etape de formare a vointei juridice se petrec pe plan intern psihologic. Pentru ca faptul psihologic sa se transforme n fapt juridic este necesar ca hotarrea de a ncheia actul juridic sa fie exteriorizata.

Prin actul juridic civil se ntelege o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un rapot juridic civil concret. Gh. Beleiu

Tehnici aplicate in mediere Verificarea realitii O metod simp de lucru n timpul discuilor comune presupune folosirea reacilor partenerilor de dialog pentru a obine un acord pe adevrurile acceptate reciproc. Construirea ncrederii

Reprezint, poate, cea mai important trstur a procedurii de mediere. ncrederea trebuie analizat sub dou planuri, ncrederea mediatorului n persoana sa i ncrederea prilor n persoana mediatorului i implicit n procedura medierii. Tehnica reformulrii Medierea se bazeaz n mare parte pe comunicare i pe cale de consecin, mediatorul, trebuie s foloseasc reformularea n vederea pozitivrii mesajului transmis. Tehnica brainstorming

Stabilirea problemei/problemelor Este important stabilirea problemei/problemelor, acestea trebuie s fie clare i nu complexe. Dac problema este complexa, mediatorul ar trebui s-o mpart pe componente. Tehnica formularii intrebarilor

Tendinta fireasca a oamenilor in vorbirea curenta consta in a insera in intrebarea formulata si a raspunsului asteptat, tehnica bazata in special pe rationamentul deductiv al interlocutorului.

Recadrarea A gandi inseamna a cadra, a conferi semnificatii. Dand un nume la ceva, il identificam, adica il punem intr-un cadru. Cand un nou nascut face acest lucru, el incepe sa isi populeze lumea jucarie, cutu, mami, tati, ochi, deget. In acest fel creem intelesurile care devin lumea in care traim. Pe masura ce numim lucrurile, creem un vocabular de termeni.

Parafrazarea Parafrazarea reprezint abilitatea de a rspunde la coninutul i la nelesul declaraiei verbale a unei alte persoane. Prin parafrazare, asculttorul clarific cele afirmate pentru acuratee i i comunic celeilalte persoane c este auzit. Rezumatul Rolul rezumatului Instrument esential in gestionarea procedurii de mediere. Procedura medierii este impusa de mediator iar partile adera la aceasta datorita stilului de rezumare a pozitilor sau nevoilor acestora intr-un mod optim de transmitere a mesajului ce se rezuma.

Etica mediatorului

Moneda reprezinta mijlocul si nu scopul in sine; Oferta reprezinta acceptarea nevoilor celuilalt; Acordul reprezinta satisfacerea nevoilor si nu mijlocul de a atinge scopul. Se pot identifica cel putin trei principii ale conceptului de etica in mediere si anume: - Mijloc de satisfacere vs.scop in sine; - Respectarea si acceptarea nevoilor reciproc; - Intelegerea partilor reprezinta si acceptarea si recunoasterea nevoilor si nu numai calea de identificare si stingere a acestora. Toate problemele de etica ce apar in timpul unei procedure sunt depasite prin informarea partilor si respectarea solicitarilor acestora. Etica presupune interpretarea atitudinilor mediatorului intr-un raport direct cu perceptiile partilor si singurii interesati in sanctionarea demersurilor mediatorului sunt chiar participantii la procedura medierii.