Sunteți pe pagina 1din 8

II. FIZIOLOGIE BACTERIANA 1.

COMPOZI IA CHIMIC A BACTERIILOR


Compoziia chimica a bacteriilor este asemanatoare tuturor organismelor vii. Ea cuprinde n jur de 20 de elemente, care se pot mparti n trei grupe: elementele de baza , H, C, N, O, P si S, care intra n compozitia substantelor cu rol primordial structural si energetic a oricarei celule vii (proteine, lipide, zaharuri), elemente n concentratie sub 1% si mai ales sub forma ionizata cum sunt K+, Na+, Mg2+, Cl-, Ca2+ etc. cu rol functional n procesele de activare a unor enzime (Mg), n permeabilitatea sistemului membranar al celulei bacteriene (Ca), n vscozitatea citoplasmei etc. oligoelementele, cum sunt Mn2+, Fe2+, Fe3+, Co2+, Cu2+, MoO42+, SeO32-, etc., ce se gasesc n celula bacterian n cantitati foarte reduse, sub 0,001%, si care intra n structura unor coenzime absolut necesare desfasurarii metabolismului, continutul n apa al bacteriilor se situeaza n medie la 85% din masa celulara. Apa este faza n care se solubilizeaza , sunt transportati electrolitii si substantele neelectrolitice si mediul n care se petrec toate reactiile metabolice. Ea participa la multe din aceste reactii (hidroliza, reactiianabolice etc.) si formeaza mpreuna cu substantele anorganice si macromoleculele organice continute o unitate fizico-chimica si biologica. WO42-

2. NUTRITIA BACTERIANA
Nutritia bacteriana reprezinta totalitatea proceselor prin care bacteriile si procura din mediul nconjurator substantele necesare supravietuirii, cresterii si multiplicarii, iar respiratia bacteriana modalitatea de a-si produce energia necesara activitatii metabolice. Sursa de energie. n functie de sursa de energie pe care o folosesc, bacteriile se mpart n: fotosintetizante, care utilizeaza energia luminoasa pentru sinteza compusilor proprii chimiosintetizante, care si procura energia prin reactii de oxidoreducere a unor substante. Bacteriile care oxideaz substantele anorganice se numesc lithotrofe, iar cele care oxideaza substante organice chemoorganotrofe. Sursa de carbon. Dupa sursa de carbon, bacteriile se clasifica n: autotrofe, care sintetizeaza compusi organici pornind de la substante anorganice, sursa de carbon fiind CO2, mixotrofe, care folosesc ca sursa de carbon att substante organice ct si CO2,

heterotrofe, care utilizeaza organice.

ca sursa

de carbon numai substante

Sursa de azot a bacteriilor de interes medical o constituie n general aminoacizii, dar unele bacterii utilizeaza si sarurile de amoniu (Escherichia coli, Salmonella etc.). Necesarul de oxigen pentru dezvoltarea bacteriilor este variabil si va fi discutat n cadrul reactiilor de energogeneza .

2.1. Necesitatile nutritive ale bacteriilor de interes medical


Bacteriile de interes medical sunt, cu foarte putine exceptii, chimiosintetizante heterotrofe. Ele au nevoie pentru multiplicare de substante organice, diversi ioni, oligoelemente si factori de crestere (vitaminele B1, B2, acid pantotenic, biotina , lactoflavina acid folic etc.). Necesarul de substante organice este foarte diferit de la o specie bacteriana la alta. Astfel Escherichia coli se cultiva foarte bine pe medii care au n compozitie o singur sursa organic de carbon (glucoza , acetat sau succinat), o sursa de azot [(NH4)2SO4)], ioni esentiali dezvolt rii (K+, Mg2+ etc.) si oligoelemente (Cl-, Co, Cu, Mo, Ni, Se, Zn etc.). Alte bacterii au nevoie de substante organice ca aminoacizi, purine, pirimidine, vitamine, factori de crestere etc. pe care nu le pot sintetiza, deoarece sunt adaptate la habitatul lor natural (organismul uman sau animal), care le asigura aceste substante. Cu ct necesitatile nutritive bacteriilor sunt mai mari cu att dependenta lor fata de o gazda naturala creste. Astfel, o categorie aparte n cadrul bacteriilor heterotrofe sunt bacteriile paratrofe. Ele sunt lipsite de unele enzime (genul Rickettsia) sau nu sunt capabile de energogeneza (genul Chlamydia) si nu se pot nmulti dect n celule vii, avnd deci un habitat natural obligator intracelular. Necesitatile nutritive difera chiar si n cadrul aceleiasi specii. Astfel, prin mutatii sau alte mecansime ale variabilitatii genetice, unele tulpini pierd proprietatea de a sintetiza un compus necesar dezvoltarii, nmultirea depinznd de prezenta a acestuia n mediu. Astfel de tulpini se numesc auxotrofe, iar tulpinile originale din care au provenit se numesc prototrofe. De exemplu, tulpinile prototrofe de E. coli, principalul agent etiologic al infectiilor urinare, sunt capabile sa sintetizeze timidina necesara replicarii ADN. S-a observat, nsa, la bolnavii cu infectii urinare care au fost tratati timp ndelungat cu biseptol, aparitia unor tulpini auxotrofe care pierd proprietatea de a sintetiza timidina. Deci, urocultura, pe mediile uzuale, lipsite de timidina, va fi constant fals sterila, tulpina auxotrofa prezenta n urina neputndu-se dezvolta n lipsa acestui nucleotid.

3. METABOLISMUL BACTERIAN
Metabolismul bacterian cuprinde totalitatea reactiilor biochimice care au loc n celula bacteriana , precum si cele care sunt determinate de microorganism n mediul nconjurator. Ele au ca scop final cresterea si multiplicarea bacteriei si se mpart n: reactii catabolice, prin care se fragmenteaza substratul nutritiv n unitati componente cu eliberare de energie, reactii metabolice intermediare, prin care energia rezultata din primele reactii este nmagazinata n compusi macroergici

reactiile anabolice, prin care celula bacteriana substantele proprii, cu consum energetic.

si sintetizeza

Toate aceste reactii sunt catalizate de enzime a caror activitate este controlata genetic astfel nct intensitatea lor sa fie ct mai eficient adaptata conditiilor n care bacteria creste si se nmulteste.

3.1. Reactiile catabolice


Bacteriile heterotrofe catabolizeaza substante organice din mediul nconjurator printr-o succesiune de reactii enzimatice, care parcurg n principiu 4 faze: descompunerea extracelulara a substantelor organice n unitati mai mici sub actiunea unor exoenzime. La bacteriile care au ca habitat omul, macromoleculele din mediul ambiant sunt reprezentate de proteine, acizi nucleici, colagen, mucopolizaharide, lipide etc. Pentru scindarea acestor substante bacteriile invazive secreta exoenzime hidrolitice, care pot fi n acelasi timp si factori de patogenitate. absorbtia substantelor din mediul extern se face prin 3 mecanisme: - pasiv n functie de diferenta de concentratie a unei substante n interiorul si exteriorul celulei ca, de exemplu, n cazul glicerolului; - activ prin fosforilarea, cu consum energetic, a substantei ce urmeaz a fi absorbit ca, de pilda, glucoza care se absoarbe numai sub forma de glucozo6-fosfat; - activ cu consum energetic prin legarea substantelor de proteinele de transport numite permeaze. Printr-un astfel de mecanism se absorb substantele pe care celula bacteriana le depoziteaza n concentratii foarte mari fata de concentratia din mediu. Astfel daca celula bacteriana este lipsita de permeaza pentru lactoza, aceasta nu poate fi absorbita nici daca bacteria, complet lipsita de lactoza , se afla ntr-o solutie cu continut foarte mare de lactoza . O mentiune speciala o merita transportul transmembranar de fier, necesar bacteriilor n multiplicare. n tesuturile organismului fierul nu se gaseste n stare libera ci legat de proteine, cum sunt transferina si siderofilina. Bacteriile au dezvoltat mecanisme ingenioase de absorbtie a fierului prin secretia sideroforilor, substante chelatoare de fier care scot fierul din combinatiile sale facndu-l absorbabil. pregatirea substantelor pentru oxidare prin reactii de decarboxilare, dezaminare, fosforilare etc. oxidarea substantelor cu eliberare de energie sau respiratia bacterian . Oxidarea se defineste ca o pierdere de electroni sau de ioni de hidrogen. Substanta care se va oxida este donorul, iar cea care se reduce, acceptorul de hidrogen. Deci, n urma oxidarii va rezulta o substanta oxidata, o substanta redusa si o anumita cantitate de energie libera . Substanta energogenetica de baza este la multe bacterii glucoza, monozaharid ce poate fi metabolizat pe mai multe cai n functie de performantele oxidative ale bacteriilor. La bacterii deosebim n functie de acceptorul final de hidrogen, 3 tipuri de oxidare: respiratia, n care acceptorul final de hidrogen este oxigenul atmosferic, fermentatia, n care acceptorul final de hidrogen este o substanta organica, si respiratia anaeroba , n care acceptorul final de hidrogen este oxigenul prezent ntr-o sare anorganica (nitrat sau sulfat) care se va reduce.

Respiratia este legata de sistemul membranar al bacteriilor (membrana citoplasmatica, mezozomi). Cantitatea de energie eliberata prin respiratie este mai mare dect cea eliberata prin fermentatie, deoarece oxidarii de substrat i urmeaza oxidarea de transfer, n care electronii sunt transportati pe lantul respirator (citocromi, flavoproteine) pna la acceptorul final de hidrogen (oxigenul atmosferic) si fosforilarea oxidativa . Astfel, la degradarea completa a unei molecule de glucoza bacteriile obtin 38 de molecule de ATP. Exista si posibilitatea degradarii incomplete datorita lipsei unor enzime oxidative, cantitatea de energie fiind mai mica. Fermentatia foloseste compusi organici ca donori si acceptori de electroni si se produce pe urmatoarele c i metabolice: glicoliza pe calea Emden Meyerhof care transform o molecula de glucoza n 2 molecule de acid piruvic, energia rezultata fiind nmagazinata n 2 molecule de ATP, fermentatia secundara a piruvatului care poate fi lactic , alcoolica, propionica, butirica, mixta n functie de produsii ae metabolism rezultati, cai alternative de metabolizare a glucozei cum sunt suntul fosfatilor si calea Entner-Doudoroff. Din punct de vedere practic, bacteriile se mpart, dupa necesarul de oxigen, n: bacterii strict aerobe, care se dezvolt numai n prezena oxigenului atmosferic, folosind exclusiv respiratia aeroba si deci oxigenul ca acceptor final de hidrogen. Astfel de bacterii sunt, de exemplu, Pseudomonas aeruginosa, Corynebacterium diphteriae, Mycobacterium tuberculosis etc. bacterii strict anaerobe, care nu se dezvolta dect n absenta oxigenului, prezenta lui fiind foarte toxica culturii chiar la o presiune de numai 10 -5 atm. Aceste bacterii folosesc ca reactie energogenetica exclusiv fermentatia, n conditii anaerobe, deci oxidarea de substrat. Daca fermentatia se produce n prezenta oxigenului, se formeaza radicali de superoxid (O2-) foarte toxici. Bacteriile strict anaerobe, spre deosebire de cele aerobe, sunt lipsite de superoxiddismutaza care transforma radicalul superoxid n apa oxigenata si de catalaza care descompune apa oxigenata . Exemple de bacterii strict anaerobe sunt cele din genul Clostridium, Bacteroides, Prevotella, Fusobacterium etc. bacterii facultativ anaerobe, care se pot dezvolta att n prezenta ct si n absenta oxigenului atmosferic. Ele utilizeaza ca reactii energogenetice respiratia aeroba, fermentatia iar unele chiar si respiratia anaeroba. Majoritatea speciilor de interes medical sunt facultativ anaerobe ( enterobacteriile). bacterii anaerobe aerotolerante folosesc numai fermentatia n prezenta aerului atmosferic, fara participarea oxigenului la reactiile energogenetice. Ele tolereaza oxigenul n mediu fie pentru ca au n echipamentul enzimatic superoxiddismutaza si catalaza, fie ca enzimele exista n mediul de cultura . Astfel, bacteriile din genul Streptococcus sunt lipsite de catalaza , dar pot fi cultivate n conditii de aerobioza pe medii cu snge, care suplineste catalaza. bacterii microaerofile folosesc respiratia si fermentatia, dar necesita o concentratie mai mare de bioxid de carbon dect cea din atmosfera pentru reactii de carboxilare. Astfel, unele specii, ca cele din genurile Neisseria, Brucella, Campylobacter, necesita concentratii de bioxid de carbon de 6-10%. Reactiile energogenetice ale bacteriilor sunt n principiu aceleasi ca si la celulele eucariote, si anume: glicoliza pe calea Embden-Mayerhoff (n conditii de aerobioza sau anaerobioza), calea pentozofosfatilor, (n care se produce NADPH2 important

donor de ioni de H pentru reactiile anabolice), beta-oxidarea acizilor grasi, ciclul acizilor tricarboxilici, dezaminarea oxidative si transaminarea aminoacizilor, oxidarea de substrat, fosforilarea oxidativ . Liniile metabolice folosite de diferitele specii bacteriene variaza foarte mult, n functie de substratul care este prezent n mediul n care bacteria se nmulteste si de dotarea genetica a bacteriei. Astfel, specia Bacteroides fastidiosus poate cataboliza doar un singur substrat - acidul uric, sau produsii de degradare ai acestuia pe cnd Pseudomonas multivorans poate folosi peste 100 de substraturi drept sursa de carbon. Cunoasterea pretentiilor nutritive ale bacteriilor este esentiala pentru prepararea unor medii corespunzatoare cultivarii lor, iar cunoasterea performantelor metabolice ale microorganismelor este importantaprin faptul ca, alaturi de morfologie, constituie criteriile de baza n identificarea lor.

3.2. Reactii intermediare


Energia rezultata n urma oxidarii va fi transformata n energie chimica, fie sub forma unor tioesteri, ca de exemplu Acetyl~CoA, fie sub forma de ATP. Energia astfel stocata va fi eliberata la nevoie pentru amorsarea unor reactii catabolice sau pentru sinteza unor molecule cu rol structural sau functional. Unii din produsii intermediari rezultati pe parcursul reactiilor de oxidare pot fi utilizati de bacterie la sinteza unor substante proprii.

3.3 Reactii anabolice


Sunt reactii prin care celula bacteriana si sintetizeaza din compusi simpli, rezultati n timpul reactiilor catabolice sau intermediare si cu consum energetic substante cu rol structural (macromolecule) si functional (enzime). La acestea se adaug sinteza unor substante cu rol de rezerva energetica (incluzii de polizaharide si lipide). Din punct de vedere al biosintezelor, bacteriile au posibilitati practic nelimitate. Este suficient sa ne gndim la complexitatea structurilor membranare ale bacteriilor si la structura peretelui celular, componente pe care celula bacteriana si le sintetizeaza, uneori, numai dintr-un singur compus organic prezent n mediu. Posibilitatea reactiilor de biosinteza difera de la specie la specie. Astfel, unele bacterii sunt capabile sa sintetizeze toti aminoacizii, nucleotidele, monozaharidele si coenzimele din substante simple, rezultate n cursul reactiilor catabolice si intermediare ale metabolismului. Alte bacterii nsa sunt lipsite de unele linii anabolice, fiind dependente de aportul din exterior al substantelor ce se sintetizeaza pe aceste cai. Bacteriile de interes medical se situeaza ntre cele doua extreme. Reglarea metabolismului are ca scop adaptarea economica a reactiilor si a intensitatii lor la substratul nutritiv existent n mediul n care traieste bacteria, astfel nct ele sa asigure cresterea si nmultirea acesteia. Reglarea se efectueaza prin modularea activitatii enzimelor bacteriene, a caror structura alosterica favorizeaza inactivarea lor de catre produsul final a carui formare au catalizat-o.

4. CRESTEREA SI NMULTIREA BACTERIILOR


Cresterea si nmultirea bacteriilor este rezultatul nutritiei si al metabolismului bacterian.

Viteza de multiplicare a bacteriilor este foarte mare. S-a facut un calcul ipotetic din care rezulta ca, daca la fiecare 20' are loc o diviziune, dintr-o celul bacteriana cultivata ntr-un mediu nelimitat ar lua nastere ntr-o zi 1x1021 celule, ceea ce ar corespunde unei mase de 4.000 de tone. n realitate, o asemenea ratade nmultire a bacteriilor nu este posibila, fiind mpiedicat de epuizarea substantelor nutritive si a factorilor de crestere, pe de o parte, si de acumularea metabolitilor toxici, pe de alta parte. Bacteriile se divid n marea lor majoritate prin diviziune binar , cu exceptia chlamydiilor, care au un ciclu de dezvoltare unic n lumea bacterian. Diviziunea este precedata de cresterea n volum a celulei bacteriene, dublarea materialului nuclear si a componentelor citoplasmatice, ceea ce duce la un dezacord ntre masa si volumul celulei bacteriene. Cnd acest dezacord atinge un punct critic se produce diviziunea celulei parentale n doua celule fiice, identice cu celula din care au provenit. La bacili diviziunea se face ntotdeauna dupa un plan perpendicular pe lungimea bacteriilor, n timp ce la coci planurile de diviziune sunt variate. Celulele fiice se pot separa imediat dupa diviziune sau pot ramne legate una de cealalta, rezultnd o asezare caracteristica , utila n recunoasterea bacteriilor ca, de exemplu, a celor din genul Staphylococcus, Streptococcus, Neisseria etc. Diviziunea bacteriilor gram pozitive are loc prin formarea unui sept ntre cele doua celule fiice, pe cnd bacteriile gram negative se divid prin strangulare direct .

4.1. Curba de crestere si nmultirea bacteriilor ntr-un mediu limitat


Daca se introduce un inocul de celule bacteriene dintr-o cultura pura ntr-un mediu de cultura proaspat si se incubeaza ntr-o atmosfera prielnica speciei respective, bacteriile vor creste si se vor nmulti, iar timpul care trece de la o diviziune celulara la urmatoarea se numeste timp de generatie. Daca se apreciaza numarul de celule bacteriene la intervale diferite de timp de la momentul inocularii si reprezentam grafic raportul care se stabileste ntre acest numar si timpul care s-a scurs, vom obtine doua curbe caracteristice n functie de celulele bacteriene luate n calcul. o numaratoare totala a germenilor ce cuprinde toate celulele bacteriene care au luat nastere, att cele vii ct si cele moarte, sau o numaratoare a germenilor viabili, cu o deosebita importanta practica si care apreciaza numarul de microbi capabili sa se nmulteasca n continuare.

4.2. Curba de multiplicare a bacteriilor n mediu limitat cuprinde urm toarele faze:
Faza de lag. n aceasta perioada nu se remarca o crestere a numarului de celule, cu toate ca ele cresc n volum si dovedesc o activitate metabolica intensa. Durata acestei faze variaza n functie de specie, conditiile de mediu, de numarul de celule din inocul si este intervalul de timp n care celulele se adapteaza noilor conditii de mediu. Astfel, daca mediul n care sunt inoculate celulele bacteriene difera de mediul din care au provenit, ele vor trebui sa-si readapteze echipamentul enzimatic noilor conditii, renuntnd la secretia unor enzime pe care le vor nlocui cu altele. n aceasta faza se pot induce mutatii sau se produce selectia unor mutante capabile sa creasca sau sa se nmulteasca pe noul mediu. Sensibilitatea bacteriilor fata de chimioterapice este crescuta. La majoritatea bacteriilor de interes medical, durata ei este n jur de 1/2 de ora, iar la formele sporulate 3-4 ore.

Faza exponentiala sau logaritmica este precedata de o faza de accelerare n care celulele bacteriene ncep se nmulteasca din ce n ce mai repede. Celulele se divid constant prin fisiune binara, deci n progresie logaritmic, raportul dintre numarul bacteriilor si timp fiind liniar. Aceasta arata intenstatea multiplicarii si este posibila doar in vitro, in vivo ea fiind mult frnata de mecanismele apararii antiinfectioase. Durata acestei perioade este dependenta de conditiile de mediu, dar si de specie. Astfel E.coli are un timp de generatie de aproximativ 10 minute iar Mycobacterium tuberculosis peste 25 ore. Sensibilitatea la antibiotice a microbilor ramne crescut . Compozitia mediului de cultura se modifica pna la sfrsitul acestei faze pe de o parte datorita consumului principiilor nutritive iar pe de alta parte, acumularii de metaboliti. Faza de nmultire logaritmica este urmata de o perioada de ncetinire dupa care se instaleaza: Faza stationara. Multiplicarea bacteriilor n progresie logaritmica nu mai este posibila, rata de nmultire scade treptat pna cnd bacteriile trec n faza stationara. Numarul bacteriilor ramne constant, de unde s-ar putea deduce ca numarul bacteriilor care se nasc este egal cu cel al bacteriilor care mor. n realitate, nsa, numarul bacteriilor ramne constant deoarece ele nici nu se nmultesc si nici nu mor. n aceasta faza, celulele nu mai cresc, ci are loc o activitate metabolic endogena, prin care celula si sintetizeaza rezerve de energie si produsi intermediari necesari mentinerii n viata n noile conditii. ncetarea multiplicarii n faza stationara se datoreaza n principal epuizarii unui factor nutritiv esential din mediu, numit factor limitant si acumularii unor produsi toxici cum sunt acizii organici care, prin scaderea pH-ul mediului, limiteaza multiplicarea bacteriilor. n aceasta faza scade sensibilitatea tulpinilor la chimioterapice. Data fiind schimbarea conditiilor de viata ale bacteriilor, acestea vor prezenta modificari ale morfologiei si fiziologiei lor, att unele fata de celelalte, ct si comparativ cu faza exponentiala . Astfel, bacteriile gram-pozitive nu mai retin cristalul violet si apar gram-negative pe frotiurile colorate. n faza stationara celulele contin cantitati mari de polizaharide si lipide, substante pe care nu le gasim n faza de multiplicare exponential . La nceputul fazei stationare, unele specii bacteriene produc anumiti metaboliti secundari cu distributie taxonomica foarte riguroasa. Acesti metaboliti includ antibiotice, colicine si exotoxine. Initierea sporogenezei la bacteriile sporulate se petrece la sfrsitul fazei exponentiale sau la nceputul fazei stationare. Durata fazei stationare este n general de cteva ore. Faza de declin care dureaz mai multe zile se caracterizeaza prin scaderea numarului de bacterii, remarcndu-se o divergenta ntre curba care ilustreaz numarul total de bacterii si cea care reprezinta bacteriile vii. Ea se datoreaza scaderii substantelor nutritive si acumularii de substante toxice pentru bacterii. La acesti factori se adauga la unele specii bacteriene proprietatea de autoliza cu eliberarea continutului citoplasmatic n mediu. Modificarile morfologice sunt pregnante att n ceea ce priveste forma, dimensiunile ct si caracterele tinctoriale. n timp mor toate bacteriile, cu exceptia celor sporulate, si cultura se autosterilizeaz . Cultivarea bacteriilor n mediu limitat este utilizata n laboratoarele de bacteriologie medicala, pentru stabilirea diagnosticului unei infectii bacteriene, caracterele culturale fiind deosebit de importante n identificarea bacteriilor.

4.3. Curba de crestere si de nmultire a bacteriilor n culturi continue

Cnd se urmareste obtinerea unei mase mari microbiene sau a unor produsi bacterieni pentru cercetare, preparare de vaccinuri, diversele industrii (farmaceutica, alimentara), cultivarea bacteriilor se face n sisteme deschise, n care mediul de cultur este permanent nlocuit cu mediu proaspat, ndepartndu-se n acelasi timp masa nou formata de bacterii. Bacteriile vor fi mereu n faza logaritmica, curba de nmultire avnd un aspect liniar. n acest fel se obtin culturile continue, pentru realizarea carora este necesar un chemoostat sau un turbidistat.

4.4. nmultirea bacteriilor n organism


Urmarind curba de multiplicare a bacteriilor ntr-un mediu limitat, putem deduce ca dupa patrunderea n organism a unui numar mic de microbi, se poate produce o infectie. Un astfel de exemplu este meningita, n care meningococul se nmulteste foarte rapid punnd viata pacientului n pericol daca nu se intervine cu un tratament antiinfectios. Pe de alta parte, au toate bacteriile se divid repede. Baciul tuberculos a carui timp de generatie este de 24 de ore, se va nmulti lent si va produce o infectie cu evolutie insidioasa, cronica. n organism, cresterea si multiplicarea bacteriilor este diferita de multiplicarea in vitro, fiind stresata de necesitatile nutritive (prin competitie cu flora normala) si prin mecanismele de aparare antiinfectioasa. Conditiile pe care microorganismele le ntlnesc n organism le selecteaza pe acelea care cresc n anumite limite de temperatura, osmolaritate si pH. Agentii infectiosi pe care i gasim numai n organismele infectate vor supravietui in vitro numai n conditiile de temperatura, osmolaritate si pH apropiate organismului nostru. Microorganismele care au si alt habitat dect omul cresc n limite mai largi, necesitatile nutritive ale unui microb reflectnd, n general, habitatul lui. Astfel, goncocii, care traiesc aproape numai n organismul uman, au pretentii nutritive mai mari necesitnd pentru cultivarea in vitro medii speciale, pe cnd E. coli, Pseudomonas aeruginosa si alte specii, care supravietuiesc frecvent n mediul nconjurator, numai medii minimale. La aspectele mentionate se adauga habitatul n organism al agentilor infectiosi. Astfel, bacteriile cu habitat extracelular sunt expuse actiunii anticorpilor, complementului, fagocitozei, spre deosebire de bacteriile ce se nmultesc intracelular si care sunt protejate de actiunea acestor factorii si scapa uneori supravegherii imunologice. Bacteriile dezvolta mecanisme adaptative care sa ocoleasca barierele ce se opun nmultirii lor. Precizam ca n conditiile n care multiplicarea bacteriilor este oprita, simpla lor prezent n organism poate constitui un permanent stimul imunologic cu urmari benefice sau dimpotriva daunatoare.