FABULA: ntr-un sat, o vac gras, Cum sunt vacile tmpite, Dar frumoas i lptoas, S-a gndit s se mrite.

Boii, de la mic la mare, Au venit cu tot belugul, Toi voiau s se nsoare, C-s deprini s trag jugul. Vaca, ns,ca o fat, Cu avere i trusou, i respinge ngmfat: "Cum s m mrit c-un bou?" "E un cal prin curi vecine, Care ptima m strnge, El e genul meu, tip bine, Armsar sadea, pur- snge!" Vaca, tot fcndu-i curte, i atinse idealul, Dup tratative scurte, S-a cstorit cu calul. "Ah, ce ans pe mireas!" Comenta n pom o cioar, "El - aristocrat de ras. Ea - o biat pierde-var." Dar curnd, ce tragedie! Vaca se cert cu calul, Pn'departe-n deal la vie, S-auzea ntreg scandalul. n zadar, cnd stingea lampa, Vaca-n fiecare noapte, Se plimba fcnd pe vampa, Cu ispitele-i de lapte. Ba, mai mult, se ntmplase, Ca jucnd pe ndrgostita, Calul, furios, i trase , Dou palme cu copita !

i atunci, cu dezolare, Vaca prinse a pricepe, Cum c soul ei mai are, Trei amante, toate iepe. Asta-i prea de tot, i zise, l dau dracului de cal. i-ntr-o sear prsise, Domiciliul conjugal. Slab, galben,uscat , De necazuri i nevoi, Vaca noastr, resemnat, Se ntoarse printre boi. Dup-atta chin i jale, Vaca multe a-nvat. Primul bou ieit n cale, l accept de brbat. Nunta lor a fost vestit, C s-a dus prin vi ecoul, "Ce pereche potrivit! Vaca noastr i cu boul." Ea comand, el ascult. El cu munca, ea tapaj. Este, fr vorb mult, Tipul clasic de menaj. Totui, vaca (ne optete, un mgar), c-aa-i mgarul, Prin pduri mai zbovete, Uneori cu armsarul. Dar, eu cred c-i calomnie, Mgria ce ne-o spune. Totul e, c-n csnicie, Treaba merge de minune. Vaca poate, tie satul, Chiar i grajdul s-l rstoarne. Boul nu-i dect brbatul. Ca dovad, poart coarne!

i aa, trec ani i ani, i precum am prins de tire, Au fcut i trei juncani, i triesc n fericire. n povestea mea, de fa , Nu e nici un lucru nou, Pentru oriicare vac, Soul ideal e-un BOU ...