CATEHISM ORTODOX

1. Ce este Catehismul ortodox? 2. Ce inseamna ortodox si Ortodoxie? 3. Care este scopul insusirii si pastrarii invataturii ortodoxe? 4. Ce este mantuirea? 5. Cine se poate mantui? 6. Care sunt conditiile mantuirii? 7. Unde se gaseste adevarul care duce la mantuire? 8. De la cine are Biserica Ortodoxa adevarul deplin? 9. Cum a dat Dumnezeu acest adevar? 10. Ce se intelege prin Descoperirea dumnezeiasca? 11. Descoperirea dumnezeiasca s-a dat tuturor oamenilor? 12. Cine au fost vestitorii Descoperirii dumnezeiesti? 13. Cum trebuie sa fie primita. Descoperirea dumnezeiasca? 14. In ce anume se cuprinde Descoperirea dumnezeiasca pastrata de Biserica? 15. Ce este Sfanta Scriptura? 16. Se poate intelege usor Sfanta Scriptura? 17. Cine poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura? 18. Poate oricine sa citeasca Sfanta Scriptura? 19. Ce se cere pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi? 20. Ce trebuie sa facem daca ni se ivesc nedumeriri cand citim Sfanta Scriptura? 21. Ce este Sfanta Traditie? 22. Sfanta Traditie are aceeasi valoare ca si Sfanta Scriptura? 23. Ce invatam indeosebi din Catehismul ortodox? 24. Ce este credinta? 25. Unde se cuprinde invatatura credintei crestine? 26. Ce este Simbolul Credintei? 27. Care este articolul 1 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 28. Care este invatatura crestina despre om? 29. Unde a asezat Dumnezeu pe cei dintai oameni si cum traiau ei acolo? 30. Cum au cazut in pacat primii oameni si care este pacatul lor? 31. A parasit Dumnezeu pe oameni dupa caderea lor? 32. Care este articolul 2 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 33. Care este articolul 3 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 34. Prin ce se adevereste ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit? 35. Care este invatatura despre Preacurata Fecioara Maria? 36. Care este articolul 4 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 37. Cum a castigat Domnul nostru Iisus Hristos mantuirea sau impacarea oamenilor cu Dumnezeu? 38. Cum ne mntuim prin patimile i moartea Domnului nostru Iisus Hristos? 39. Pentru ce cinstim sfnta cruce? 40. Care este articolul 5 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 41. Ce a facut Mantuitorul Iisus Hristos dupa moarte si inainte de Inviere? 42. Ce dovedeste Mantuitorul prin Invierea Sa? 43. Care este articolul 6 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 44. Care este articolul 7 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 45. Care este articolul 8 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 46. Care este articolul 9 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 47. Ce este Biserica? 48. Cine sunt membrii Bisericii? 49. De ce-i cinstim pe sfinti? 50. De ce cinstim sfintele moaste? 51. De ce cinstim sfintele icoane? 52. Este Biserica numai vazuta sau numai nevazuta? 53. Care este conducerea Bisericii? 54. De ce Biserica este numita: una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca? 55. Ce se cuvine sa mai stim despre Biserica? 56. Poate Biserica sa greseasca? 57. Care este articolul 10 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde? 58. Ce este Sfanta Taina? 59. Ce este harul? 60. Cate Sfinte Taine a asezat Mantuitorul? 61. Cui a lasat Mantuitorul dreptul de a savarsi Sfintele Taine? 62. Sfanta Taina a Botezului 63. Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir 64. Sfanta Taina Sfanta Impartasanie

65. 66. 67. 68. 69. 70. 71. 72. 73. 74. 75. 76. 77. 78. 79. 80. 81. 82.

Sfanta Taina a Pocaintei Catre toti cei ce voiesc a citi din Sfintele Carti Tlcuirea rugciunii Sfntului Efrem Sirul Tlcuirea rugciunii Tatl nostru Tlcuirea rugciunii Tatl nostru (continuare) Tlcuirea rugciunii mprate ceresc Tlcuire la Tatl nostru de Sfntul Nicolae Velimirovici Despre pcat Despre neptimirea dup asemnarea lui Dumnezeu Despre libertate Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (I) Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (II) Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (III) Despre rugciunea lui Iisus Despre rugciune, de Arhimandrit Sofian Boghiu Povatuire duhovniceasca Icoanele. ntrebri i rspunsuri. Despre Sfnta Cruce, simbolistica i modul corect de svrire a Sfintei Cruci

Ce este Catehismul ortodox?

Catehismul ortodox este cartea in care se cuprinde pe scurt invatatura de credinta a Bisericii Ortodoxe.

Ce inseamna ortodox si Ortodoxie?

Ortodox inseamna dreptcredincios sau dreptmaritor. Ortodox este acela care are in sufletul sau dreapta credinta in Dumnezeu, care se inchina dupa cuviinta lui Dumnezeu si care traieste dupa poruncile Lui. Ortodoxia este dreapta invatatura de credinta, de inchinare si de traire, pe care Dumnezeu a descoperit-o lumii, la inceput, in chip mai general, prin alesii Sai din poporul evreu, pana la venirea Mantuitorului, si apoi, in chip lamurit, prin Domnul nostru Iisus Hristos. Invatatura aceasta este tinuta de Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, fara stirbiri si fara adaugiri omenesti, adica asa cum a descoperit-o Mantuitorul, cum au vestit-o Sfintii Apostoli, cum au talmacit-o Sfintii Parinti si cum au propovaduit-o slujitorii bisericesti din neam in neam, pana in zilele noastre.

Care este scopul insusirii si pastrarii invataturii ortodoxe?

Scopul insusirii si pastrarii invataturii ortodoxe este o vietuire dupa voia lui Dumnezeu in lume si dobandirea mantuirii.

Ce este mantuirea?
Mantuirea este slobozirea din robia pacatului si a mortii precum si dobandirea vietii celei vesnice, in unire cu Dumnezeu. Mantuirea ne-a fost facuta cu putinta de Dumnezeu prin Intruparea, Jertfa si Invierea Fiulul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos, care a venit in lume "pentru noi si pentru a noastra mantuire". Adica, Mantuitorul nostru Iisus Hristos prin lucrarea Sa de mantuire a deschis pentru oameni portile imparatiei cerurilor, care erau incuiate dupa caderea in pacat. El da putinta tuturor care voiesc sa-L urmeze, in Biserica Sa, sa intre in acea Imparatie sau viata vesnica. Mantuirea deci este un proces teandric complex si continuu, la care suntem angajati intreaga noastra viata, din care pricina ni se si spune: "Lucrati mantuirea voastra" (Filipeni 2, 12). Prin urmare nimeni nu poate spune in aceasta viata: Sunt mantuit.

Cine se poate mantui?

Orice om se poate mantui, daca indeplineste conditiile mantuirii. Caci Dumnezeu nu impiedica pe nimeni de la mantuire, ci "voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si sa vina la cunostinta adevarului" (1 Timotei 2, 4).

Care sunt conditiile mantuirii?

Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste

dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune. Primirea harului dumnezeiesc este de neaparata trebuinta pentru mantuire, fiindca insusi Mantuitorul ne spune: "Fara de mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5), iar Sfantul Apostol Pavel zice: "In har sunteti mantuiti" (Efeseni 2, 5); credinta este si ea de neaparata trebuinta, fiindca "fara credinta este cu neputinta a placea lui Dumnezeu" (Evrei 11, 6) si "cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 16); si tot asa de neaparata trebuinta sunt si faptele bune, caci "credinta fara de fapte este moarta" (Iacob 2, 26); iar cei "ziditi intru Hristos spre fapte bune" sunt ziditi (Efeseni 2, 10).

Unde se gaseste adevarul care duce la mantuire?

Adevarul care duce la mantuire se gaseste in Biserica Ortodoxa, care este "stalp si temelie adevarului" (1 Timotei 3, 15), ea pastrand si propovaduind fara nici o schimbare adevarul dumnezeiesc asa cum l-a invatat Domnul nostru Iisus Hristos, cum l-au raspandit in lume Sfintii Apostoli, cum l-au talmacit Sfintii Parinti si cum l-au aratat sfintele sinoade a toata lumea.

De la cine are Biserica Ortodoxa adevarul deplin?

Biserica Ortodoxa are adevarul deplin sau invatatura credintei celei adevarate de la Dumnezeu. El Insusi a incredintat Bisericii acest adevar, ca ea sa-l pastreze prin puterea si grija Duhului Sfant, si sa-l propovaduiasca neimputinat pina la sfarsitul veacurilor, prin slujitorii ei.

Cum a dat Dumnezeu acest adevar?

Dumnezeu a dat acest adevar prin Descoperirea sau Revelatia dumnezeiasca. L-a dat in chip nedeplin si numai pregatitor prin patriarhii, proorocii si dreptii Vechiului Testament, iar deplin si desavarsit prin Iisus Hristos, Fiul Sau intrupat. "In multe randuri si in multe chipuri a grait de demult Dumnezeu parintilor nostri, prin prooroci, iar in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul", zice Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Evrei I, 1.

Ce se intelege prin Descoperirea dumnezeiasca?

Prin Descoperirea sau Revelatia dumnezeiasca se intelege acea lucrare a lui Dumnezeu prin care El se face cunoscut oamenilor, impartasindu-le acestora adevarul despre fiinta, voia si lucrarile Sale. Scopul pentru care Dumnezeu se descoperit oamenilor este ca ei sa creada drept in El, sa-L cinsteasca dupa cuviinta si sa-i indeplineasca voia, pentru ca astfel sa se poata mantui. Prin Descoperirea dumnezeiasca se intelege totalitatea sau intreaga comoara a adevarurilor pe care Dumnezeu le-a descoperit oamenilor spre mantuirea lor. Descoperirea dumnezeiasca este absolut necesara, intrucat fara dumnezeiasca Descoperire, oamenii numai cu simturile si cu mintea lor n-ar fi putut niciodata sa cunoasca pe Dumnezeu si voia Lui.

Descoperirea dumnezeiasca s-a dat tuturor oamenilor?

Descoperirea dumnezeiasca s-a dat pentru toti oamenii, caci toti au nevoie de mantuire; dar nu s-a dat tuturor de-a dreptul, fiindca nu toti erau vrednici s-o primeasca de-a dreptul de la Dumnezeu, din pricina necuratiei cauzata de pacat si, ca urmare, a slabiciunii firii omenesti. De aceea Dumnezeu a ales pe unii oameni vrednici, ca sa primeasca de-a dreptul de la El Descoperirea si sa fie vestitorii ei fata de toti care voiesc s-o primeasca.

Cine au fost vestitorii Descoperirii dumnezeiesti?

Vestitorii Descoperirii dumnezeiesti au fost mai intai: Adam, Noe, Avraam, Isaac, Iacob, care au primit si au predicat inceputurile Descoperirii; apoi proorocii Moise, David, Ilie, Isaia, Ieremia, Iezechiil, Daniil si alti prooroci, care au continuat, intarind mai cu seama nadejdea in venirea Mantuitorului. Dar vestitorul desavarsit al Descoperirii dumnezeiesti este Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, a doua Persoana din Sf. Treime, "lumina cea adevarata, care venind in lume lumineaza pe tot omul" (Ioan 1, 9). Domnul nostru Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adevarat si om adevarat, ne-a adus Descoperirea deplina a lui Dumnezeu, caci "nimeni nu cunoaste pe Fiul, fara numai Tatal si nici pe Tatal nu-l cunoaste nimeni, fara numai Fiul, si caruia va voi Fiul sa-i descopere" (Matei 11, 27). Descoperirea dumnezeiasca a raspandit-o Mantuitorul in lume prin Sfintii Sai Apostoli.

Cum trebuie sa fie primita. Descoperirea dumnezeiasca?

Descoperirea dumnezeiasca trebuie sa fie primita ca credinta tare si sub indrumarea Bisericii, celei adevarate, careia Dumnezeu i-a incredintat pastrarea si talcuirea Descoperirii Sale. Fara neincetata calauzire din partea Bisericii si fara deplina ascultare din partea noastra fata de ea, suntem in primejdie de a intelege gresit Descoperirea dumnezeiasca si de a apuca pe caile ratacite ale credintelor desarte.

In ce anume se cuprinde Descoperirea dumnezeiasca pastrata de Biserica?

Descoperirea dumnezeiasca pastrata de Biserica se cuprinde in Sfanta Scriptura si in Sfinta Traditie, care din aceasta pricina se numesc izvoare ale Descoperirii dumnezeiesti sau izvoare ale credintei.

Ce este Sfanta Scriptura?

Sfanta Scriptura sau Biblia este adunarea cartilor sfinte, care cuprind Descoperirea dumnezeiasca.

Sfanta Scriptura se imparte in doua parti, anume Legea Veche sau Vechiul Testament, care cuprinde cuvantul lui Dumnezeu catre oameni inainte de Mantuitorul Iisus Hristos, si Legea Noua sau Noul Testament, care cuprinde Descoperirea dumnezeiasca adusa in lume de Mantuitorul Iisus Hristos. Sfanta Scriptura a fost scrisa sub insuflarea Duhului Sfant, care a luminat mintea unor barbati alesi ca sa priceapa cuvantul lui Dumnezeu si i-a pazit ca sa nu greseasca in scrisul si predica lor. Sfantul Apostol Pavel zice: "Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura" (2 Tilmotei 3, 16); iar Sfantul Apostol Petru zice: "Nu prin voia oamenilor s-a facut vreodata proorocire, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait fiind purtati de Duhul Sfant" (2 Petru 1, 21).

Se poate intelege usor Sfanta Scriptura?

Sfanta Scriptura, in multe parti ale ei, nu se poate intelege usor. Sfantul Apostol Petru spune despre Epistolele Sfantului Apostol Pavel: "In ele sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei neinvatati si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare" (2 Petru 3, 16).

Cine poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura?

Numai Biserica poate sa talcuiasca fara greseala Sfanta Scriptura, pentru ca numai Biserica este pazitoarea, talcuitoarea si propovaduitoarea fara gres a Descoperirii dumnezeiesti. Caci Bisericii, prin Sfintii Apostoli, i-a dat Mantuitorul fagaduinta Sa sfanta, ca ramane cu ea pana la sfarsitul veacurilor; iar Dumnezeu-Tatal a trimis pe Duhul Sfant ca s-o pazeasca de orice greseala, dupa cuvantul Sfintei Scripturi, care zice: "Mergand invatati toate neamurile, botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-i pe dansii sa pazeasca toate cate am poruncit voua; si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacurilor" (Matei 28, 19-20); "si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va da voua, ca sa ramana cu voi in veac. Duhul adevarului" (Ioan 14, 16-17); "iar Mantuitorul, Duhul cel Sfant, pe care-l va trimite Tatal intru numele meu, acela va va invata toate si va va aduce aminte de toate cate am grait eu voua" (Ioan 14, 26). Singura Biserica are darul de a nu putea gresi, fiindca este condusa de insusi Iisus Hristos, capul ei nevazut si are ajutorul si luminarea Sfantului Duh pururea cu ea. De aceea Biserica singura este "stalpul si intarirea adevarului" (1 Tim. 3, 15). Asadar numai aceia care au primit putere, incuviintare si insarcinare de la Biserica si numai in numele Bisericii pot si au dreptul sa talcuiasca izvoarele Descoperirii dumnezeiesti, adica Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie.

Poate oricine sa citeasca Sfanta Scriptura?

Oricine poate sa citeasca Sfanta Scriptura, insa nu si s-o talcuiasca (s-o explice) si nici sa invete pe altii. Caci zice insusi cuvantul Scripturii: "Aceasta trebuie s-o stiti mai intai de toate, ca nici o proorocie (invatatura) a Scripturii nu se talcuieste dupa bunul plac al fiecaruia" (2 Petru 1, 20); "Oare toti sunt Apostoli? Sau toti prooroci? Sau toti invatatori?" (1 Corinteni 112, 29). Este si firesc sa fie asa si pentru faptul ca Sf. Scriptura este scrisa pe parcursul a aproximativ 1500 de ani, ultima carte din Noul Testament in urma cu aproximativ 1900 de ani. Daca o carte scrisa acum 200-300 de ani se citeste greu, cu atat mat mult Cartea cartilor, scrisa in atat de mult timp si de atata vreme.

Ce se cere pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi?

Pentru citirea cu folos a Sfintei Scripturi se cere, mai intai, sa facem parte din Biserica si sa stam sub neintrerupta indrumare a slujitorilor ei. Caci cine nu asculta de Biserica, nu asculta de Hristos-Domnul, iar cine

se leapada de Biserica, se leapada de Hristos. De aceea Mantuitorul le spune Sfintilor Apostoli: "Cel ce va asculta pe voi, pe mine ma asculta si cine se leapada de voi, de mine se leapada; iar cel ce se leapada de mine, se leapada de Cel ce m-a trimis pe mine" (Luca 10, 16). Al doilea, se cere sa avem credinta nestramutata in cuvantul lui Dumnezeu si in Biserica Ortodoxa, care il propovaduieste fara nici o schimbare, fara nici o adaugire sau stirbire. Al treilea, se cere sa avem buna cucernicie, gand bun si sincer de a ne intari credinta si a ne povatui spre fapte bune. Celor ce indeplincsc aceste conditii, Mantuitorul le spune: "Fericiti sunt cei ce asculta cuvantul lui Dumnezeu si-l pazesc pe el" (Luca 11, 28); iar catre cei care fac altfel zice: "Va rataciti, nestiind Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu" (Matei 22, 29).

Ce trebuie sa facem daca ni se ivesc nedumeriri cand citim Sfanta Scriptura?

Daca ni se ivesc nedumeriri cand citim Sfanta Scriptura trebuie sa mergem la preotul Bisericii noastre, caruia sa-i dezvaluim tot ce avem in suflet. Preotul, ca slujitor al Bisericii, randuit in parohie, prin hirotonie canonica, pentru sfintirea credinciosilor si pazirea lor de abateri de la dreapta credinta si dreapta vietuire, ne va da toate deslusirile.

Ce este Sfanta Traditie?

Sfanta Traditie sau Predania este invatatura de credinta descoperita de Dumnezeu si propovaduita de Sfintii Apostoli prin grai viu, dar nescrisa de ei, ci trecuta asa in Biserica fara schimbare, din generatie in generatie. Mai tarziu, ea a fost scrisa de Sfintii Parinti si se pastreaza neschimbata in scrierile lor, in hotararile sfintelor sinoade si in cartile de slujba bisericeasca.

Sfanta Traditie are aceeasi valoare ca si Sfanta Scriptura?

Sfanta Traditie are aceeasi valoare pentru credinta ca si Sfanta Scriptura, pentru ca amandoua cuprind acelasi cuvant al lui Dumnezeu. Sfanta Traditie fiind cel dintai chip de latire a Descoperirii dumnezeiesti, este mai veche, mai raspandita si, in unele puncte, mai dezvoltata decat Sfanta Scriptura. Caci de la Adam pana la Moise nu s-a scris nici o carte sfanta. Insuai Mantuitorul nostru Iisus Hristos a dat invataturile si randuielile Sale prin viu grai si prin pilda vie. Sfintii Apostoli, de asemenea, au predicat la inceput prin grai viu; mai tarziu, cand nu puteau sau nu ajungeau sa predice prin viu grai, uuii din ei au pus in scris invataturile Mantuitorului. Astfel, Sfanta Traditie, fiind mai veche si mai larga, dezvolta si lamureste Sfanta Scriptura; ea povatuieste mai departe spre dreapta intelegere si savarsire a Sfintelor Taine si spre pazirea sfintelor randuieli ale Bisericii in curatenia in care au fost asezate la inceput. Chiar Sfanta Scriptura vorbeste lamurit despre insemnatatea Sfintei Traditii. Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan spuna la sfarsitul Evangheliei sale: "Sunt inca si alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus, care de s-ar fi scris cu de-amanuntul, mi se pare ca nici un lumea aceasta n-ar incapea cartile ce s-ar fi scris" (Ioan 21,25); iar Sfantul Aposol Pavel zice: "Cele ce ati invatat si ati luat si ati auzit si ati vazut de la mine, acestea sa le faceti" (Filipeni 4,9); "drept aceea, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile (traditiile) pe care le-ati invatat fie prin cuvant fie prin epistola noastra (2 Tesaloniceni 2,15). De altfel, Sf. Apostol Pavel chiar citeaza din Sf. Traditie, cand spune: "Mai fericit este a da decat a lua" (F. Ap. 20, 35), cuvinte care au fost rostite de Mantuitorul Iisus Hristos dar care nu se gasesc in cele patru evanghelii. La fel ne invata Sfintii Parinti, ca sa pastram cuprinsul Sfintei Traditii cu acesasi sfintenie si tarie cu care pastram cuprinsul Sfintei Scripturi. Sfintul Vasile cel Mare zice: "Dintre dogmele si propovaduirile pastrate de Biserica, pe unele le avem din invatatura scrisa, pe altele insa le-am primit din Traditia Apostolilor, predate noua in taina. "Amandoua acestea (Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie) au aceeasi autoritate pentru evlavie" (Canonul 91). De aceea Sfanta Traditie trebuie crezuta si tinuta cu aceeasi tarie si cu aceeasi sfintenie ca si Sfanta Scriptura.

Ce invatam indeosebi din Catehismul ortodox?

Din Catehismul ortodox invatam, mai intai, ce sa credem si sa marturisim, adica despre Credinta, al doilea, cum sa ne rugam inchinandu-ne dupa cuviinta lui Dumnezeu, adica despre Nadejde si, al treilea, cum sa traim dupa

voia lui Dumnezeu, adica despre iubire, ca sa ne mantuim. Prin aceste trei virtuti crestine stam in legatura de fii cu Parintele ceresc; ele sunt cele trei mijloace prin care ne facem bineplacuti lui Dumnezeu si dobandim fericirea. Credinta face inceputul cunostintei noastre despre Dumnezeu, iar credintei ii urmeaza inchinarea in nadejde catre Dumnezeu si faptele bune in iubire de Dumnezeu si de oameni.

Ce este credinta?
Credinta este puterea si calea prin care primim ca adevar neindoielnic tot ce a descoperit Dumnezeu si invata Sfanta Biserica, pentru mantuirea noastra. Prin credinta cunoastem ceea ce nu putem vedea si adeverim ceea ce nadajduim de la Dumnezeu. De aceea Sf. Apostol Pavel zice: "Credinta este adeverirea celor nadajduite si dovedirea lucrurilor celor nevazute" (Evrei, 11, 1). Cuprinsul credintei, adica invatatura Bisericii, este cuprinsul Deacoperirii dumnezeiesti. Crestinul ortodox este dator sa cunoasca bine cuprinsul credintei sale, nu numai pentru a-si orandui in chip corect viata, ci si pentru a nu fi amagit de multele invataturi gresite si desarte pe care le intalneste.

Unde se cuprinde invatatura credintei crestine?

Invatatura credintei crestine se cuprinde pe scurt, dar cu cuvinte lamurite, in Simbolul Credintei sau Crezul, care a fost alcatuit de Sfintii Parinti in intaiul sinod ecumenic de la Niceea si in al doilea sinod ecumenic de la Constantinopol.

Ce este Simbolul Credintei?

Simbolul credintei sau Crezul este o scurta si limpede marturisire a invataturii de credinta crestina. El are 12 articole si anume: 1. "Cred intru unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute. 2. Si intru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut, mai inainte de toti vecii; Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiita cu Tatal, prin Care toate s-au facut. 3. Care, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara si S-a facut om. 4. Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat. 5. Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi. 6. Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui. 7. Si iarasi va sa vina cu marire sa judece viii si mortii, a Carui imparatie nu va avea sfarsit. 8. Si intru Duhul Sfant. Domnul de viata Facatorul, Care din Tatal purcede, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit. Care a grait prin prooroci. 9. Intru una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica. 10. Marturisesc un botez spre iertarea pacatelor. 11. Astept invierea mortilor. 12. Si viata veacului, ce va sa fie. Amin". Crezul este deci samburele "Legii" noastre crestine ortodoxe. Calendarul, de pilda, si indreptarea lui este un lucru omenesc si deci nu schimbarea "Legii", cum mai considera unii credinciosi. Daca ne-ar fi schimbat cineva Crezul, atunci, intr-adevar, ne-ar fi schimbat "Legea ".

Care este articolul 1 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul intai din Simbolul Credintei este: "Cred intr-unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute". El cuprinde invatatura crestina despre Dumnezeu cel unul in Fiinta si intreit in Persoane si despre intaia persoana a Sfintei Treimi - Dumnezeu-Tatal. Biserica invata ca este un singur Dumnezeu, adica o singura Fiinta dumnezeiasca; dar in Fiinta dumnezeiasca una, trebuie sa deosebim trei fete sau Persoane, fara sa le despartim si fara sa le amestecam: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Cele trei persoane ale Dumnezeirii sunt deopotriva, nici una nu este mai veche, mai mare ori mai desavarsita decat alta. Tatal este Dumnezeu adevarat, Fiul este Dumnezeu adevarat si Duhul Sfant este Dumnezeu adevarat, dar nu sunt trei Dumnezei, ci un singur Dumnezeu adevarat. Cele trei persoane dumnezeiesti la un loc se numesc Prea Sfanta Treime. Dumnezeu asa este: unul in fiinta si Intreit in persoane, adica in Prea Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Tatal este nenascut, Fiul este nascut din Tatal si Duhul Sfant purcede din Tatal. Taina Prea Sfintei Treimi este negrait de mare; ea nu se poate intelege cu mintea, ci o primim numai prin credinta. Dumnezeu-Tatal se numeste Atottiitorul pentru ca toate cate sunt, adica toate fapturile sunt tinute sau pastrate dupa planul Sau, dupa voia si puterea Sa, El ingrijindu-se de toate dupa intelepciunea Sa cea prea inalta. Aceasta neintrerupta grija parinteasca a lui Dumnezeu fata de lume se numeste providenta sau pronie dumnezeiasca. Articolul 1 din Simbolul Credintei cuprinde mai departe invatatura despre facerea lumii. Creatorul lumii este Dumnezeu, "Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute". Lumea inseamna cerul si pamantul si tot ce este in ele, afara de Dumnezeu. Lumea se imparte in doua, vazuta si nevazuta. Ceavazuta este tot ceea ce se poate cunoaste cu simturile omenesti; iar cea nevazuta sunt ingerii si sufletul omenesc. Ingerii sunt fiinte personale adevarate, facute de Dumnezeu din nimic; ei sunt duhuri sau puteri netrupesti, slujitoare lui Dumnezeu. Ingerii sunt de doua feluri: buni si rai. La inceput, cand i-a facut Dumnezeu, toti ingerii erau buni, dar apoi o parte din ei, mandrindu-se, s-au ridicat impotriva lui Dumnezeu, si asa s-au facut ingeri rai, diavoli sau draci. Odata cu caderea ingerilor rai s-a ivit iadul, care este starea lor de nefericire si locul lor de salasluire. Ingerii cei buni au ramas in Cer, in fericire, in apropiere de Dumnezeu si-I slujesc, fiind intariti in bine prin har si facand numai cele bune. Lumea vazuta a facut-o Dumnezeu tot din nimic, numai cu cuvantul si vointa Sa atotputernica, si a oranduit-o treptat, in sase zile: in ziua intai a facut lumina. In a doua cerul vazut, in a treia uscatul si plantele, in a patra luminatorii si multimea stelelor, in a cincea animalele din apa si din aer, in a sasea animalele de pe uscat si mai pe urma pe om. De aceea trebuie sa stim ca despre Dumnezeu vorbesc nu numai Sf. Scriptura si Sf. Traditie, asa cum am vazut, ci si o alta uriasa carte: marea carte a naturii, care, prin alcatuirea sa minunata si inteleapta, ni-L arata aproape cu degetul pe Dumnezeu, ca si creator al ei.

Care este invatatura crestina despre om?

Omul este cea mai de seama faptura de pe pamant, caci numai omul este facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si numai pe om l-a binecuvantat Dumnezeu sa creasca, sa se inmulteasca, sa umple pamantul si sal stapaneasca (Facere 1, 26-28). Trupul omului l-a facut Dumnezeu din pamant, iar sufletul l-a creat prin suflarea dumnezeiasca, odata cu trupul. De aceea, la moarte, trupul se intoarce in pamant, din care a fost luat, iar sufletul nemuritor trece in lumea nevazuta (Eclesiastul 12, 7). Chipul lui Dumnezeu din om inseamna sufletul nemuritor cu puterile sufletesti, mintea sau cugetarea, simtirea si voia libera, ca si constiinta morala, acel judecator drept pe care il purtam fiecare in noi, toate purtandu-ne catre Dumnezeu; iar asemanarea cu Dumnezeu inseamna intarirea in virtute si sfintenie a acestor puteri sufletesti ale omului, pana la apropierea de Dumnezeu.

Unde a asezat Dumnezeu pe cei dintai oameni si cum traiau ei acolo?

Pe cei dintai oameni - familia Adam si Eva - i-a asezat Dumnezeu in raiul pamantesc, adica intr-o mare si frumoasa gradina in care ei munceau cu placere, povatuiti de Dumnezeu. Acolo, ei duceau o viata fericita, in iubire fata de Parintele ceresc si impartasindu-se de harul Lui. Mintea primilor oameni era luminata si fara greseli, inima sau simtirea era curata si fara pofte rele, vointa era dreapta si inclinata numai spre bine, trupul era sanatos si fara nici o suferinta. Ca sa intareasca prin lucrare puterile sufletesti ale intailor oameni si sa le incerce ascultarea, Dumnezeu si-a aratat vointa Sa catre ei, dandu-le o porunca limpede, anume sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului. Caci, daca vor manca din acel pom, vor muri negresit (Facere 2, 16 - 17). Astfel, Dumnezeu da porunca aceasta, nu pentru a-l slabi si cobori pe om, ci pentru a-l intari si inalta. Dumnezeu da aceasta porunca pentru ca omul sa-si poata arata prin fapte dragostea fata de Facatorul sau si sa se statorniceasca in bine. Fericirea celor dintai in rai a tinut atata timp cat a tinut nevinovatia lor, adica atata cat au stat in ascultare si dragoste deplina fata de Dumnezeu, pazind porunca Lui.

Cum au cazut in pacat primii oameni si care este pacatul lor?

Primii oameni au cazut in pacat asa: Diavolul pizmuia pe oamenii din rai, pentru fericirea lor, si voia cu orice pret sa-i faca s-o piarda. De aceea, prin viclenie, el se apropie de ei si, inselandu-i, ii face sa creada ca daca vor manca din pomul cel oprit, adica al cunostintei binelui si raului, se vor face intocmai ca Dumnezeu. Astfel, trufindu-se si ei, s-au lasat amagiti si, calcand voia lui Dumnezeu, au cazut in pacat. Asa s-a ivit raul in lumea oamenilor, dupa ce mai intai se ivise in lumea ingerilor. Pacatul primilor oameni este foarte mare, pentru ca prin el s-a calcat porunca pe care le-a dat-o Dumnezeu, adica s-a calcat toata voia lui Dumnezeu aratata lor. Pacatul este neascultare si nerecunostinta, dar mai ales mandrie, adica dorinta de a fi ca Dumnezeu, dar fara ajutorul lui Dumnezeu si chiar impotriva Lui; pacatul este schimbarea iubirii de Dumnezeu cu iubirea fata de faptura, adica desprindere de Dumnezeu si alipire de faptura. De aceea si urmarile pacatului au fost grele: ruperea legaturii de har cu Dumnezeu, indepartarea si instrainarea de Dumnezeu, alungarea din rai, intunecarea chipului lui Dumnezeu din om, adica intunecarea mintii, stricarea inimii si slabirea vointei, viata cu munca grea, dureri si necazuri de tot felul. Pacatul si urmarile lui au trecut de la Adam si Eva la toti urmasii lor firesti, caci toti se nasc cu pacat. Acest pacat cu care ne nastem toti se numeste pacat stramosesc, pentru ca a fost savarsit de stramosii neamului omenesc.

A parasit Dumnezeu pe oameni dupa caderea lor?

Dumnezeu n-a parasit pe oameni nici dupa caderea lor. Caci Dumnezeu a facut lumea din bunatate si, fiind Atotbun, n-a lasat prada pierzarii pe om, care este faptura Lui cea mai aleasa. Chiar la scoaterea stramosilor nostri din rai, Dumnezeu a fagaduit un Mantuitor (Facere 3, 15), care sa zdrobeasca puterea raului si sa impace pe oameni cu Dumnezeu. Mantuitorul acesta este Domnul nostru Iisus Hristos. De la caderea omului pana la venirea Mantuitorului, a lasat Dumnezeu sa treaca multa vreme, multe mii de ani, in care oamenii sa cunoasca amaraciunea pacatului si starea rea in care au ajuns si sa se convinga ca nu se pot mantui prin puterile lor proprii, ci doar cu ajutor de Sus. Dar si in aceasta vreme, Dumnezeu S-a ingrijit de oameni, i-a calauzit si i-a pregatit pentru primirea Mantuitorului, prin indrumari si pedepse, prin Lege si prin prooroci, ca sa-L poata recunoaste atunci cand va veni.

Care este articolul 2 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 2 din Simbolul Credintei este: "Si intru-unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Care din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii: Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iar nu facut, Cel de o fiinta cu Tatal, prin Care toate s-au facut". Invatatura cuprinsa in acest articol se refera la a doua Persoana a Prea Sfintei Treimi, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Numirea de Domnul inseamna ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat, pentru ca numirea de Domnul este una ce se da lui Dumnezeu cel adevarat. Iisus inseamna Mantuitor sau Rascumparator. Cu acest nume a fost inainte vestit Mantuitorul, la Bunavestire,

de catre Arhanghelul Gavriil (Matei 1,21). Iar Hristos inseamna Uns. Unsii erau in vremurile vechi proorocii, arhiereii si imparatii. Hristos este Unsul cu adevarat, caci este prooroc, arhiereu si imparat. El este uns, pentru ca firii lui omenesti I s-au dat desavarsit toate darurile Duhului Sfant, astfel ca are in masura cea mai mare stiinta proorocului, sfintenia arhiereului si puterea imparatului. Iisus Hristos este prooroc (profet), anume Proorocul proorocilor, pentru ca ne-a adus Descoperirea dumnezeiasca desavarsita, spre mantuire; El este arhiereu, Arhiereul arhiereilor, pentru ca S-a jertfit pe Sine pe cruce si pentru ca Se jertfeste mereu pe sfantul altar pentru iertarea pacatelor si sfintirea oamenilor; si este imparat, Imparatul imparatilor, pentru ca a intemeiat si conduce imparatia Sa duhovniceasca, Sfanta Biserica, avand "toata puterea, in cer si pe pamant" (Matei 28, 18). Mai departe, acest articol cuprinde invatatura ca Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, ca este Dumnezeu adevarat si ca prin El s-a facut lumea. Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nascut din insasi Fiinta Tatalui; El nu este faptura, ci are insasi Fiinta Tatalui, prin nastere mai inainte de toti vecii, adica din vesnicie, caci n-a fost nici o vreme in care Fiul sa nu fie Fiu si Tatal sa nu fie Tata. Cum vesnic este Tatal, asa si Fiul este vesnic. El este Unul-Nascut, adica este singurul Fiu adevarat sau dupa fire al lui Dumnezeu si alt Fiu al lui Dumnezeu nu este; iar daca crestinii si dreptii se numesc si ei fii ai lui Dumnezeu, ei sunt nu prin fire, ci prin har, fara sa fie , "de-o-fiinta" cu Dumnezeu, dupa cuvantul Scripturii: "Iar celor ce l-au primit pe Dansul (pe Iisus Hristos) si cred intru numele Lui, le-a dat putere sa se faca fii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1, 12). Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat ca si Tatal, are aceeasi Fiinta, aceeasi dumnezeire, cu aceleasi insusiri dumnezeiesti ca si Tatal din care S-a nascut, asa cum o lumina este la fel cu lumina din care s-a aprins. Cuvintele "lumina din lumina" sunt numai o asemanare, caci Taina Nasterii Fiului din Tatal nu poate fi patrunsa de mintea omeneasca.

Care este articolul 3 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 3 din Simbolul credintei este: "Care, pentru noi, oamenii, si pentru a noastra mantuire, S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara fi S-a facut om". Acest articol cuprinde invatatura despre Intruparea Domnului. Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu s-a pogorat din ceruri ca sa mantuiasca pe oameni din robia pacatului si a mortii. Fiul, ca Dumnezeu, este pretutindeni de fata, totdeauna in ceruri si totdeauna pe pamant, si totusi in Crez marturisim ca, "s-a pogorat din ceruri", pentru ca mai inainte de a se intrupa era nevazut pe pamant; vazut s-a facut numai prin aratarea in trup si de aceea sunt cuvintele "s-a pogorat". Iar cuvintele "pentru noi, oamenii" inseamna ca a venit pentru toti oamenii de totdeauna si de pretutindeni, nu numai pentru unii sau numai pentru vreun neam oarecare. Intruparea Fiului lui Dumnezeu din Preacurata Fecioara Maria, din care El Si-a luat trup omenesc adevarat, s-a facut in chip minunat, nu dupa randuiala firii omenesti, ci prin umbrirea Fecioarei de Duhul Sfant. Dar facanduSe om, Fiul lui Dumnezeu n-a incetat de a fi Dumnezeu adevarat. Iisus Hristos este Dumnezeu si Om adevarat, cu trup si suflet omenesc adevarat, intru totul asemenea noua, afara de pacat. Astfel ca Iisus Hristos are doua firi sau naturi: dumnezeiasca si omeneasca, si doua vointe si lucrari ale celor doua firi, care nu se amesteca una cu alta, si nu se schimba una cu alta, nu se impart una de o parte si alta de alta parte, caci unul este Hristos si nu se despart una de alta in Persoana Mantuitorului. De aceea numim pe Mantuitorul Dumnezeu-Om si El ramane Dumnezeu-Om pentru vesnicie.

Prin ce se adevereste ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit?

Ca Iisus Hristos este Mantuitorul fagaduit se adevereste prin aceea ca in El si cu El s-au implinit toate proorociile si preinchipuirile Vechiului Testament despre Mantuitorul cel asteptat. Anume: va fi prooroc (Deuteronom 18, 15), preot (Psalm 119), imparat si Domn(Psalm 109, Isaia 2, 4; 5-6; Ieremia 23, 45; Zaharia 6, 12), s-a aratat timpul nasterii Lui (Daniil 2, 44-45), locul nasterii (Miheia 5, 1), nasterea dintr-o fecioara (Isaia 7, 14), patimile si moartea (Isaia cap. 53), impartirea hainelor prin tragere la sorti (Psalm 21), bautura cu otet si fiere (Psalm 68) si altele. Tot asa preinchipuirile despre Mantuitorul, ca: Abel, Isaac, Iosif, mielul pastilor, sarpele de arama au preinchipuit patimile Domnului; preotia lui Melchisedec a preinchipuit preotia Domnului; proorocul Iona a preinchipuit Invierea Domnului; corabia lui Noe a preinchipuit Biserica; taierea imprejur a preinchipuit botezul, si altele.

Care este invatatura despre Preacurata Fecioara Maria?

Sfanta Fecioara Maria a fost invrednicita de Dumnezeu sa nasca pe Fiul lui Dumnezeu ca om. Pentru ca ea a

nascut pe Fiul lui Dumnezeu in chip minunat, fara sa cunoasca barbat, fiind fecioara si inainte de nastere, si in timpul nasterii, si dupa nastere, pentru totdeauna, o numim Fecioara Preacurata si pururea Fecioara; iar pentru ca Cel ce s-a nascut din ea nu este numai om, ci si Dumnezeu, o numim Nascatoare de Dumnezeu sau Maica Domnului si o cinstim mai presus de toti sfintii si ingerii ea fiind prin Fiul sau si numai prin El "mai cinstiia decat Hervimii si mai marita fara de asemanare decat Serafimii", asa cum cantam la biserica.

Care este articolul 4 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 4 din Simbolul Credintei este: "Si s-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat, a patimit si s-a ingropat". El cuprinde invatatura despre patimile Domnului pentru mantuirea noastra. In Simbol s-a scris ca Domnul nostru Iisus Hristos a patimit si a murit "in zilele lui Pontiu Pilat", ca sa se arate anume vremea cand s-au intamplat acestea. Pilat era pe atunci guvernator roman in Iudeea. Invatatura Sfintei noastre Biserici despre patimile si moartea Domnului este aceasta: a) Domnul a patimit si a murit de buna voie pentru noi, ca sa ne mantuiasca. El, fiind si Dumnezeu, putea sa scape de patimi si de moarte, dar le-a primit din iubire fata de oameni, cum Insusi zice: "Ca eu imi pun sufletul meu ca iarasi sa-l iau pe el. Nimeni nu-l ia de la mine, ci Eu insumi il pun pe el. Putere am sa-l pun si putere am sa-l iau iarasi" (Ioan 10, 17-18). El nu trebuia sa moara, pentru ca este fara pacat; iar daca a primit sa moara, a murit din iubire fata de altii, adica pentru noi oamenii. b) Domnul a patimit si a murit cu trupul, adica cu firea Sa omeneasca, pentru ca firea dumnezeiasca nu poate patimi, nici muri. Dar El este cel care patimeste si moarte in trup, nu altul; si firea dumnezeiasca nu se desparte de cea omeneasca nici in timpul patimilor si mortii. c) Domnul prin patima si moartea Sa ne-a rascumparat pe toti din pacat, adica a castigat mantuirea pentru toti oamenii de totdeauna, si ne-a impacat cu Dumnezeu; dar daca nu toti se mantuiesc este pentru ca nu toti fac cele de trebuinta pentru mantuire, adica nu toti indeplinesc conditiile mantuirii.

Cum a castigat Domnul nostru Iisus Hristos mantuirea sau impacarea oamenilor cu Dumnezeu?
Domnul nostru Iisus Hristos a castigat mantuirea oamenilor astfel: din iubire fata de oameni a luat asupra Sa pacatul si osanda lor, fara ca El sa se faca pacatos, cum zice cuvantul dumnezeiesc prin proorocul Isaia (cap. 53, 4-5): "El a luat asupra-si bolile noastre si cu durerile noastre s-a impovarat ... si a fost pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am vindecat". Pentru aceasta Fiul lui Dumnezeu s-a facut om adevarat, pentru ca in trup sa zdrobeasca, in locul oamenilor, pacatul si moartea, prin patimile Sale, moarte si Inviere, ca sa le dea lor viata, dupa cum zice Sfinta Scriptura: "Intru care (in Hristos) prin sangele Lui avem rascumpararea si iertarea pacatelor, dupa bogatia darului Lui" (Efesenii 1, 7); "Hristos ne-a rascumparat pe noi din blestemul legii, facandu-se pentru noi blestem" (Galatem 3, 13), caci El este "Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatul lumii" (Ioan 1, 29). In nesfarsita Sa bunatate si iubire de oameni, Dumnezeu-Tatal primeste patimile si jertfa de pe cruce a Fiului Sau intrupat, ca si cum ar fi ale oamenilor, primindu-l pe acestia ca fii ai Sai, prin Iisus Hristos.

Cum ne mntuim prin patimile i moartea Domnului nostru Iisus Hristos?

Dup cum prin pcatul lui Adam suntem, ca urmai ai lui, n pcat i n osnd, tot aa prin patimile i moartea Domnului ne mntuim de pcat, de osnd i de moarte, cci ne facem prtai ai jertfei de pe cruce, dac ne facem urmai ai lui Hristos. Iar urmai ai lui Hristos ne facem dac suntem botezai n Biserica Lui, care este trupul Lui tainic; daca suntem mdulare vii ale acestei Biserici i rmnem prin ea unii cu Hristos; dac primim cu vrednicie harul rscumprrii n Sfintele Taine, pstrnd toat viaa credina vie i urmnd ntru totul nvtura Bisericii lui Hristos.

Pentru ce cinstim sfnta cruce?

Cinstim sfnta cruce pentru c ea este semnul iubirii celei mari pe care Dumnezeu ne-a artat-o nou pctoilor. Cci din iubire fa de noi Domnul a luat asupra Sa pcatele noastre i le -a nimicit pe altarul crucii.

Crucea ne aduce aminte de rutatea cu care noi ne-am purtat fa de Dumnezeu i ne ndeamn la smerenie; dar totodat ea ne amintete de iubirea i jertfa pentru noi a Fiului lui Dumnezeu ntrupat ceea ce ne ndeamn la cinstirea ei. Pentru credincioi crucea este semnul biruinii binelui asupra rului, a luminii asupra ntunericului, a vieii asupra morii. Sfnta Scriptur spune c crucea "este nebunie pentru cei ce pier (adic nu-i pricep nelesul), iar pentru noi cei ce ne mntuim este puterea lui Dumnezeu" (1 Corinteni 1, 18). Despre cei ce s-au abatut de la credina n sfnta cruce, Apostolul Pavel spune c "sfritul acestora este pieirea" (Filipeni 3, 19).

Care este articolul 5 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 5 din Simbolul Credintei este: "Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi". El cuprinde invatatura despre Invierea Domnului Iisus Hristos. Domnul nostru Iisus Hristos a biruit moartea, Dumnezeu fiind, si a inviat a treia zi dupa ingroparea Sa, asa cum se proorocise in Scripturile sau cartile Vechiului Testament. Insusi Mantuitorul a spus, inainte de patimi, ca va fi rastignit, dar ca va invia a treia zi. Cunoastem adevarul Invierii Domnului din marturiile celor care L-au vazut dupa Inviere: femeile mironosite, Sfinfii Apostoli si Ucenici, care au vorbit cu El, i-au pipait ranile si au mancat cu El dupa Inviere si au umblat impreuna cu El pana la Inaltare. Tot asa L-au vazut si multi credinciosi (1 Corinteni 15, 6). Insusi Mantuitorul spune dupa Inviere: "Asa este scris si asa se cadea sa patimeasca Hristos si a treia zi sa invieze din morti, si sa se propovaduiasca intru numele Lui pocainta si iertarea pacatelor la toate neamurile, incepand de la Ierusalim" (Luca 24, 46-47).

Ce a facut Mantuitorul Iisus Hristos dupa moarte si inainte de Inviere?

In timpul sederii Sale cu trupul in mormant, Mantuitorul Iisus Hristos s-a coborat cu sufletul in iad, ca Dumnezeu si biruitor al mortii, ca sa vesteasca si acolo biruinta asupra mortii si sa mantuiasca pe toti care au adormit asteptand venirea Lui.

Ce dovedeste Mantuitorul prin Invierea Sa?

Prin invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos dovedeste mai intai ca este Dumnezeu adevarat, stapan al vietii si al mortii si adevaratul Mantuitor al lumii; si al doilea, ca si noi vom invia in ziua cea de apoi, cum spune cuvantul Scripturii: "Hristos s-a sculat din morti, incepatura invierii mortilor facandu-se" (I Corinteni 15, 20).

Care este articolul 6 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 6 din Simbolul Credintei este: "Si s-a suit la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui". El cuprinde invatatura despre inaltarea Domnului. Sfanta noastra Biserica invata ca, dupa 40 de zile de la Invierea Sa, Mantuitorul Iisus Hristos s-a inaltat cu trupul la cer, pentru ca sa intre si ca om in marirea dumnezeiasca vesnica, pentru ca Tatal sa trimita Sfintilor Apostoli pe Duhul Sfant (loan 14, 26; 16, 7), pentru ca sa mijloceasca neintrerupt pentru oameni la Dumnezeu-Tatal si sa deschida tuturor celor ce urmeaza Imparatia Cerurilor. Sederea lui Hristos de-a dreapta Tatalui inseamna ca El are aceeasi putere si marire ca si Tatal si Sfantul Duh si ca impreuna cu El stapaneste toata lumea vazuta si nevazuta. Inaltarea Domnului la Cer s-a facut cu trupul, caci cu Dumnezeirea este pretutindenea de fata, totdeauna in Cer si pe pamant. Trupul cu care s-a inaltat este acelasi trup cu care s-a zamislit si s-a nascut din Preacurata Fecioara, cu care a petrecut pe pamant, cu care a patimit, a murit si a inviat. Numai ca, dupa inviere, trupul este proslavit si nestricacios.

Care este articolul 7 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 7 din Simbolul Credintei este: "Si iarasi va sa vina cu marire sa judece vii si mortii, a carui imparatie nu va avea sfarsit". El cuprinde invatatura crestina despre venirea a doua a Domnului. Sfanta noastra Biserica invata ca, la sfarsitul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos va veni a doua oara pe pamint, in dumnezeiasca marire si putere, pentru a face Judecata cea din urma si obsteasca. Inainte de Judecata aceasta vor invia toti mortii, iar cei care vor fi vii se vor schimba atunci ca si cum ar fi trecut prin moarte. Astfel toate sufletele se vor uni iarasi cu trupurile pe care le-au avut in viata aceasta. Domnul nu va veni atunci ca Mantuitor, ci ca Judecator. Insusi Domnul Hristos ne spune cum va fi Judecata din urma in Evanghelia de la Matei 25, 31-46. Anume ca la Judecata se vor infatisa deodata toti oamenii, toate semintiile pamantului, si-si vor da seama de faptele, vorbele si gandurile lor. Cei buni vor fi asezati de o parte, iar cei rai de alta parte. Toata lumea va cunoaste atunci faptele, cuvintele si gandurile fiecaruia. Atunci Dreptul Judecator va rosti dreapta hotarare dumnezeiasca, dupa care cei buni vor intra definitiv in rai sau in fericirea deplina si vesnica, iar cei rai vor fi aruncati definitiv in iad sau in starea de vesnica nefericire, departe de

Dumnezeu si impreuna cu diavolii. Cind va fi sfarsitui lumii, venirea a doua a Domnului si Judecata de apoi, nimeni nu stie, nici ingerii din cer, ci numai Dumnezeu (Marcu 13, 32; Faptele Apostolilor 1, 7). Este deci o mare gresala a spune ca atunci sau atunci va fi "sfarsitul lumii" si deci Judecata finala. Ea va fi, dar cand va fi nimeni nu stie, decat Dumnezeu. Afara de judecata obsteasca, de la sfarsit, mai este si o alta judecata numita particulara, prin care trece sufletul fiecarui om indata dupa moarte. Dar, dupa judecata particulara si inainte de cea obsteasca, atat starea de fericire a sufletelor celor drepti cat si starea de nefericire a sufletelor celor pacatosi nu sint depline si definitive. De aceea va mai fi Judecata de apoi, obsteasca, pentru ca sa se desavarseasca toate. Desavarsirea tuturor, de la Judecata de apoi, se va arata in aceea ca: a) toata lumea va cunoaste desavarsit intelepciunea si dreptatea lui Dumnezeu; b) Domnul nostru Iisus Hristos se va preamari inaintea intregii lumi; c) incepand de atunci, va fi "un cer nou si un pamant nou" (2 Petru 3, 13). d) va fi deplina fericirea celor buni si tot deplina va fi si nefericirea celor rai, pentru ca si cei buni si cei rai vor avea inviate trupurile din viata pamanteasca si asa, cu sufletul si cu trupul impreuna, vor merge unii in viata vesnica, iar altii in osanda vesnica. Cuvintele "a caruia imparatie nu va avea sfarsit" inseamna ca stapanirea si marirea lui Iisus Hristos nu vor inceta niciodata, ci sunt pentru vesnicie. Caci Fiul lui Dumnezeu, care s-a facut om si a ridicat firea omeneasca la marirea dumnezeiasca, ramane asa pentru vecii vecilor, imparatind asa in veci, impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh.

Care este articolul 8 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 8 din Simbolul Credintei este: "Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata facatorul, care din Tatal purcede, cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si marit, care a grait prin prooroci" . Acest articol cuprinde invatatura ortodoxa despre Duhul Sfant, a treia persoana a Prea Sfantei Treimi, si anume: Duhul Sfant este Dunmezeu adevarat, ca Tatal si Fiul, pentru ca purcede din insasi fiinta Tatalui, are aceleasi insusiri si lucrari dumnezeiesti ca si Tatal si Fiul si i se aduce aceeasi inchinare ca Tatalui si Fiului. Duhul Sfant este Domn de viata facator, pentru ca impreuna cu Tatal si cu Fiul creeaza si stapaneste toate si indeosebi pentru ca da oamenilor viata duhovniceasca, impartasindu-le prin Sfantele Taine harul dumnezeiesc castigat de Mantuitorul, ii curateste pe oameni de pacate si-i Sfanteste, pregatindu-i astfel pentru viata vesnica. Si tot Duhul Sfant da pentru viata bine placuta lui Dumnezeu felurite daruri, care sunt sapte (intelepciunea, intelegerea, sfatul, taria sau barbatia, cunostinta, evlavia sau cucernicia, frica de Dumnezeu). Duhul Sfant a vorbit prin prooroci. El a insuflat pe Sfantii scriitori ai Sfantei Scripturi sa inteleaga cele dumnezeiesti descoperite, sa le scrie si sa le vesteasca fara greseala. Duhul Sfant purcede din Tatal si numai din Tatal. Asa ne-a descoperit insusi Fiul lui Dumnezeu intrupat, cind a zis: "Duhul adevarului, care din Tatal purcede" (loan 15, 26). Asa invata si intreaga Sfanta Traditie, anume ca in Sfanta Treime este un singur izvor si pentru Fiul si pentru Duhul Sfant, Dunmezeu-Tatal. Aceasta invatatura ca Duhul Sfant purcede numai de la Tatal este pastrata si propovaduita neschimbat de Biserica Ortodoxa. Asadar, cine invata ca Duhul Sfant purcede si de la Fiul, acela s-a abatut de la credinta cea adevatara.

Care este articolul 9 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 9 din Simbolul Credintei este: "Si intr-una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca Biserica". El cuprinde invatatura ortodoxa despre Sfanta Biserica.

Ce este Biserica?

Biserica este asezamantul sfant intemeiat de Donmul nostru Iisus Hristos, pentru mantuirea oamenilor. Ea duce mai departe, pana la sfarsitul veacurilor, propovaduirea cuvantului dumnezeiesc, impartaseste fiilor ei harul sfintitor prin Sfintele Taine si indrumeaza credinciosii pe calea vietii adevarate. Bisericii i-a dat Domnul aceasta intreita putere: 1. sa invete adevarul dumnezeiesc

2. 3.

sa savarseasca Sfintele Taine si slujbe bisericesti sa indrumeze pe oameni spre traire curata, in numele Sau.

In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii. Adevarul mantuirii in Biserica este mare si taina lui este adanca; de primirea si urmarea lui atarna insasi mantuirea noastra. Pentru a apropia acest adevar de intelegerea noastra, Mantuitorul face asemanarea cu vita si mladitele: "Ramaneti intru mine si eu intru voi. Precum mladita nu poate sa aduca roade de la sine, daca nu ramane in vita, tot asa nici voi, daca nu ramaneti inru mine. Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cine ramane intru mine si eu intru el, acela aduce roada multa, caci fara mine nu puteti face nimic. Daca unul nu ramane intru mine, este lepadat ca o mladita ce s-a uscat" (Ioan 15, 4-6). Precum mladita se usuca daca este rupta de vita, de la care primeste hrana prin seva, tot asa si sufletul moare duhovniceste, adica isi pierde mantuirea, daca se rupe de Biserica, trupul tainic al lui Hristos, care il hraneste duhovniceste prin harul dumnezeiesc. Harul din Biserica este ca sangele cald din trupul omenesc viu, sange care hraneste toate madularele trupului. Daca un madular se desprinde de trup, atunci de indata se lipseste de viata, caci nu mai curge in el sangele trupului, si asa este de lepadat. Tot asa si credinciosul care se desprinde de Biserica, in care este harul, moare sufleteste, pentru ca nu mai are viata duhovniceasca din trupul tainic al lui Hristos. Tot biserica se numeste si locasul de rugaciune sfintit si inchinat lui Dumnezeu, pentru ca acolo se aduna obstea credinciosilor sa asculte cuvantul dumnezeiesc, sa ia parte la aducerea sfintei jertfe a Domnului si sa aduca impreuna inchinare lui Dumnezeu. In cladirea bisericii, pe Sfantul Altar, se pastreaza Sfanta Cuminecatura, care este trupul viu si sangele Domnului sub chipul painii si al vinului. Acolo se savarsesc cele mai multe slujbe religioase, dupa randuiala Bisericii. Dupa aceea cladirea bisericii se mai numeste"Casa Domnului"

Cine sunt membrii Bisericii?

Din Biserica fac parte toti cei botezati cu botezul crestin, adica in numele Sfintei Treimi, care cred in Domnul nostru Iisus Hristos, care marturisesc aceeasi credinta, care se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine, care aduc aceeasi inchinare lui Dumnezeu si stau sub carmuirea vazuta a aceleiasi ierarhii bisericesti. Nu numai dreptii ci si pacatosii fac parte din Biserica; dar pacatosii sunt membrii sau madulare bolnave ale Bisericii. Si nu numai credinciosii vii ci si cei morti care au adormit in credinta sunt membrii ai Bisericii. Nu mai fac parte din Biserica ereticii si schismaticii, pentru ca, desi au fost botezati, ei s-au rupt de Biserica prin credintele lor ratacite, prin invataturi desarte si prin neascultare de carmuirea Bisericii. Ereticii si schismaticii au parasit calea cea dreapta; ei sunt stricatori de Biserica si de aceea vor fi osanditi (Tit 3, 10-11; 1 Corinteni 3, 17). Dintre membrii Bisericii de dupa moarte unii se deosebesc de ceilalti prin inaltimea la care s-au ridicat in trairea virtutilor crestine. Acestia sunt sfintii bineplacuti lui Dumnezeu. Ei sunt cinstiti in mod deosebit de Biserica.

De ce-i cinstim pe sfinti?

Pe sfinti ii cinstim sau ii veneram pentru statornicia in dreapta credinta si pentru barbatia cu care au stiut sa traiasca aceasta credinta si sa o apere pana la capat, uneori jertfindu-si chiar viata. Ii veneram apoi pentru harurile si vrednicia de care au ajuns sa se bucure inaintea lui Dumnezeu. Mantuitorul ne spune ca slava pe care el a primit-o de la Tatal, pe aceea a dat-o si sfintilor. Si marirea pe care Tu mi-ai dato, le-am dat-o lor" (Ioan 17; 22). Mai cinstim pe sfinti pentru ca ei mijlocesc cu rugaciuni, la Tatal ceresc, pentru noi (Apocalipsa 5, 8; Evrei 13, 7) Dintru sfinti, cinstirea cea mai aleasa, numita supravenerare sau preacinstire, o aducem Preacuratei Fecioare Maria, ca uneia care a nascut, dupa trup, pe insusi Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.

De ce cinstim sfintele moaste?

Cinstim sfintele moaste pentru ca, ramanand in nestricaciune, ele ne amintesc mereu si ne imbarbateaza in datoria de a trai si a ne jertfi pentru dreapta credinta. Dar mai ales le cinstim pentru puterile dumnezeiesti care lucreaza prin ele. O dovada ca puterea lui Dumnezeu lucreaza si prin osemintele celui drept, avem in cartea a

patra a Imparatilor (13, 21), unde ni se istoriseste ca osemintele proorocului Eliseu au readus la viata un mort. Asemenea minuni au fost facute si de sfintele moaste ale unor sfinti ai Bisericii, mai indepartati sau mai apropiati de zilele noastre.

De ce cinstim sfintele icoane?

Cinstim sfintele icoane pentru ca ele ne inalta gandul la taina Intruparii Domnului. Luand chip de om, Domnul ne-a aratat ca il putem infatisa si cinsti in zugravitura. Cinstim sfintele icoane apoi pentru ca ele ne ajuta sa ne inaltam gandul la sfinfii care s-au nevoit si au patimit pentru dreapta credinta, dandu-ne noua pilda intru totul vrednica de urmat. Asemenea unei fotografii, icoana ne duce cu gandul la sfantul pe care il reprezinta. Mai cinstim sfintele icoane pentru ca prin rugaciuni inaintea lor, adresate sfintilor pe care ii infatiseaza, credinciosii evlaviosi se fac partasi de imbelsugate daruri duhovnicesti. Cinstirea icoanelor nu este inchinare la idoli, pentru ca cinstirea nu o dam lemnului si culorilor, ci sfintilor infatisati pe lemn, ca unii bineplacuti lui Dumnezeu, ca unii care s-au invrednicit sa stea in cea mai stransa legatura cu Dumnezeu si deci sa poata mijloci pentru noi. Inainte de a fi asezate in biserici si in casele credinciosilor, icoanele se sfinfesc de catre preoti, dupa rinduiala stabilita de Biserica.

Este Biserica numai vazuta sau numai nevazuta?

Biserica nu este nici numai vazuta nici numai nevazuta, ci si vazuta si nevazuta. Vazuta este Biserica, pentru ca ea este pe pamant si vazuti sunt membrii ei din viata aceasta; vazute sunt ierarhia bisericeasca, marturisirea de credinta, slujbele, randuielile si canoanele bisericesti; iar nevazuta este Biserica, pentru ca este si in Cer adica pe un alt plan de existenta; pentru ca nevazut este capul ei, Iisus Hristos; nevazuti sint membrii ei care au trecut din aceasta viata; nevazut este harul Duhului Sfant, care lucreaza in ea, precum nevazuta este si duhovniceasca legatura care uneste toate madularele Bisericii intre ele si cu capul Iisus Hristos, facand toate un singur trup dubovnicesc.

Care este conducerea Bisericii?

Domnul nostru Iisus Hristos, intemeind Biserica, a asezat in ea ordine si randuiala, anume ca unii sa conduca, iar altii sa asculte, pastrand cu totii legatura dragostei si a pacii intre ei si cu El. Conducatorii sunt clericii sau ierarhia bisericeasca, adica episcopii, preotii si diaconii, care au fost asezati de Sfintii Apostoli, in Biserica, pentru a propovadui cuvantul adevarului, pentru a face partasi pe credinciosi de harul dumnezeiesc si pentru a pastori obstea credinciosilor. Credinciosii nesfintiti pentru vreo treapta bisericeasca sunt numiti laici sau mireni. Cei ce fac parte din ierarhia bisericeasca se mai numesc si pastori sufletesti, iar mirenii se mai numesc turma duhovniceascasau cuvantatoare. In chip nevazut, Biserica este condusa de-a pururi de Insusi intemeietorul ei, Domnul nostru Iisus Hristos, care este singurul cap al ei, iar ea este trupul Lui tainic (Efeseni 1, 22-23; 5, 23; Coloseni 1, 18). In chip vazut, Biserica este condusa de ierarhia bisericeasca. Cea mai inalta autoritate in Biserica o are adunarea episcopilor, care se numeste sinod sau sobor. Sinodul hotaraste cele cu privire la bunul mers al Bisericii, iar hotaririle luate sunt tinute si aduse la indeplinire de fiecare episcop in episcopia incredintata pastoririi sale. Daca la sinodul episcopilor iau parte episcopi din toata lumea crestina, acel sinod se numeste sinod sau sobor a toata lumea sau ecumenic. In vechime, pe vremea Sfintilor Parinti, cand toata crestinatatea era una, s-au tinut sapte sinoade a toata lumea, ale caror hotarari trebuiesc tinute de intreaga Biserica. Si Bisericile nationale, ca Biserica romana, rusa, greaca si altele, isi au fiecare sinodul ei local de care este condusa, tinand totdeauna seama de cele statornicite la sinoadele a toata lumea. Sinoadele iau hotarari si conduc Biserica sub calauzirea Duhului Sfant. Insusi Domnul a spus ca este pururea cu Biserica Sa (Matei 28, 20), pe care o conduce prin Duhul Sfant (loan 15, 26), astfel ca nimeni nu este cap al Bisericii decat unul Domn Iisus Hristos. Nici Sfintii Apostoli nu se socotesc pe sine mai mult decat slujitori ai Bisericii (Coloseni 1, 24-25). De aceea daca cineva, afara de Domnul, se socoteste pe sine singur si invata ca El este cap al Bisericii, unul ca acela este impotriva lui Hristos.

De ce Biserica este numita: una, sfanta, soborniceasca si apostoleasca?

Biserica este numita asa, fiindca acestea sunt cele patru insusiri mai de seama ale ei. Biserica este una, pentru ca unul este intemeietorul si capul ei, Domnul Iisus Hristos, si unul este Duhul Sfant, care o insufleteste cu harul dumnezeiesc, una este invatatura ei cea adevarata si una calea cea dreapta care duce sigur la mantuire. Mantuitorul o singura Biserica a intemeiat si nu voieste sa fie mai multe. Diferitele Biserici ortodoxe nationale nu sunt Biserici despartite sau mai multe, ci numai membre ale singurului trup al Bisericii.

Biserica este sfanta, pentru ca sfant este intemeietorul si capul ei, Iisus Hristos, care a sfintit-o si pe ea cu singele Sau (Efeseni 5, 25-27), si i-a dat puterea sa sfinteasca pe oameni prin harul dumnezeiesc. Sfintenia Bisericii nu se pateaza de loc prin aceea ca in ea se gasesc si pacatosi, fiindca nu membrii Bisericii sfintesc Biserica, ci Biserica sfinteste pe membrii ei, ea neavand de la ei sfintenia, ci de la Domnul, prin Duhul Sfant. Biserica este soborniceasca sau universala pentru ca ii este dat sa se intinda peste tot pamantul si sa-i cuprinda pe toti oamenii, ca intr-un sobor a toata lumea, si pentru ca se conduce dupa cele statornicite la sfintele soboare a toata lumea. Biserica nu este numai pentru un loc, ori numai pentru un timp, ori numai pentru un neam, ci ea este pentru toate locurile, pentru toate vremurile si pentru toate neamurile. Biserica este soborniceasca si pentru ca detine adevarul religios deplin si pentru ca totdeauna si pretutindeni a invatat si invata neschimbat acelasi adevar dumnezeiesc universal. Biserica este apostoleasca, pentru ca este asezata pe temelia invataturii sfintilor Apostoli.

Ce se cuvine sa mai stim despre Biserica?

Despre Biserica Ortodoxa se cuvine sa mai stim ca ea pastreaza neschimbate si fara nici o abatere invatatura si randuielile Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, asa cum le-au predat Sfinfii Apostoli si asa cum le-au statornicit si lamurit Sfintele Sinoade in vremea Sfinfilor Parinti, cand toata crestinatatea era una si nedespartita, avand, prin acestea, toate mijioacele sigure pentru mantuire.

Poate Biserica sa greseasca?

Nu. Biserica nu poate sa greseasca, pentru ca ea este "trupul lui Hristos", si Hristos cel pururea viu este capul ei (Efeseni 1, 22-23), ramanand cu ea totdeauna; si pentru ca in ea lucreaza neincetat Duhul Sfant, prin harul Sau, luminand pe slujitorii ei. De aceea Biserica este "stalp si temelie adevarului" (1 Timotei 3, 15), pentru ca ea are darul de a nu putea sa cada niciodata in ratacire; de aceea Biserica este si nebiruita in adevarul ei dumnezeiesc, ca "nici portile iadului nu o vor birui" (Matei 16, 18). Nici un membru singuratic al Bisericii, fie el episcop sau patriarh, n-a primit de la Domnul darul de a nu putea gresi; deci nimeni nu poate pretinde ca este nesupus ratacirii (cum se zice despre patriarhul Romei). Singura Biserica a primit de la Domnul puterea de a nu putea gresi.

Care este articolul 10 din Simbolul Credintei si ce invatatura cuprinde?

Articolul 10 din Simbolul Credintei este: "Marturisesc un botez intru iertarea pacatelor". El cuprinde invatatura despre Sfanta Taina a Botezului, intelegandu-se si aceea despre celelalte Sfinte Taine.

Ce este Sfanta Taina?

Sfanta Taina este o lucrare vazuta, asezata de Mantuitorul Iisus Hristos in Biserica, prin care se impartaseste credinciosilor harul cel nevazut al lui Dumnezeu. In orice Sfanta Taina deosebim astfel trei parti: asezarea ei de catre Iisus Hristos, lucrarea vazuta sau slujba sfanta si harul nevazut.

Ce este harul?
Harul, care se mai numeste si gratie, este puterea sau energia dumnezeiasca necreata, pe care Duhul Sfant o impartaseste credinciosilor prin Sfintele Taine, ca ajutor pentru mantuire. Harul se da in urma rascumpararii sau impacarii omului cu Dumnezeu, savarsita de Mantuitorul Hristos. Fara har nimeni nu se poate mantui.

Cate Sfinte Taine a asezat Mantuitorul?

Mantuitorul a asezat sapte Sfinte Taine si pe toate acestea le are Biserica noastra: 1. Botezul, 2. Ungerea cu SfantuI Mir (Mirungerea), 3. Sfanta Cuminecatura, 4. Pocainta, 5. Preotia, 6. Nunta si 7. Maslul. Cele sapte Sfinte Taine sunt ca niste izvoare minunate, mai presus de fire, prin care se revarsa asupra noastra, in Biserica, harurile Sfantului Duh.

Cui a lasat Mantuitorul dreptul de a savarsi Sfintele Taine?

Mantuitorul a lasat dreptul de a savarsi Sfintele Taine Sfintilor Apostoli si, prin acestia, episcopilor si preotilor randuiti in mod canonic. Episcopul poate savarsi toate Sfintele Taine, iar preotul numai sase din ele, adica afara de Sfanta Taina a Preotiei. Singur Botezul - dar numai in caz de mare nevoie, adica de pericol de moarte a celui nebotezat - poate fi savarsit de diacon sau de orice credincios ortodox, prin afundarea de trei ori in apa curata, rostindu-se cuvintele: "Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) in numele Tatalui, Amin, si al Fiului, Amin, si al Sfantului Duh, Amin", si ramanand ca toate celelalte sa le faca preotul dupa randuiala sfintei Biserici. Sfintele Taine se savarsesc de episcopi si preoti, ca slujitori ai lui Hristos si iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu, dupa cuvantul Sfantului Apostol Pavel, care zice: "Asa sa ne socoteasca pe noi oamenii, ca pe niste slugi ale lui Hristos si iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu" (1 Corintenii 4, 1). Sfintele Taine se savarsesc de episcopi si de preoti, dar prin puterea lui Dumnezeu; de aceea lucrarea sfintitoare a Tainelor nu este legata de vrednicia sau nevrednicia savarsitorilor, ci de Mantuitorul Hristos care lea asezat in Sfanta Sa Biserica. Este adevarat ca si din acest motiv asupra slujitorilor bisericesti apasa o foarte mare raspundere, ei avand sa dea seama inaintea lui Dumnezeu de felul cum au "iconomisit" sau administrat aceste Taine.

Sfanta Taina a Botezului

Botezul este Sfanta Taina prin care omul, prin intreita afundare in apa sfintita si prin rostirea de catre preot a cuvintelor: "Boteaza-se robul (roaba) lui Dumnezeu (Numele) in numele Tatalui, amin si al Fiului, amin si al Sfantului Duh, amin", dobandeste iertare de pacatul stramosesc, se naste din nou duhovniceste in Hristos si se face membru al Bisericii. Dupa Botez, duhovniceste omul este om nou, caci s-a nascut duhovniceste "din apa si din Duh" (Ioan 3, 5). Lucrarea de capetenie in sfanta slujba a Botezului este afundarea intreita in apa curata si sfintita in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, adica in numele Sfintei Treimi. Afundarea inchipuieste moartea si ingroparea Mantuitorului si moartea omului celui vechi al pacatului, iar ridicarea din apa inchipuieste invierea de a treia zi a Domnului si nasterea omului celui nou curat si drept in Hristos-Domnul. Omul nascandu-se astfel duhovniceste se face madular al trupului tainic al lui Hristos, adica se face membru al Bisericii, cum zice Sfantul Apostol Pavel: ,,Impreuna cu El (cu Hristos) ne-am ingropat prin botez intru moarte; pentru ca dupa cum Hristos a inviat din morti prin marirea Tatalui, asa si noi sa avem o viata noua" (Romam 6, 4). Celelalte lucrari (ceremonii) de la Botez au si ele cate un inteles: Lepadarile inseamna indepartarea puterii diavolului de la cel ce se boteaza; impreunarile cu Hristos inseamna unirea cu Mantuitorul si cu Biserica Lui; suflarea de trei ori a preotului peste fata celui ce se boteaza inseamna ca el trebuie sa marturiseasca totdeauna pe Domnul; vesmantul sau panza alba in care se imbraca cel botezat inseamna curatenia sufletului si a vietii crestinesti; lumanarea inseamna indatorirea celui botezat de a duce adevarata viata crestineasca, asa incat faptele lui bune sa lumineze inaintea oamenilor, ca o lumina in intuneric. Mantuitorul a asezat Sfanta Taina a Botezului, dupa invierea Sa din morti, atunci cand a poruncit Sfintilor Apostoli: ,,Mergand, invatati toate neamurile, botezadu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, si invatandu-i sa pazeasca toate cate am poruncit voua" (Matei 28, 19-20). Sfanta Taina a Botezului nu se repeta niciodata asupra aceluiasi om, pentru ca numai odata se iarta pacatul stramosesc si intra omul in Biserica, pentru ca numai odata se naste omul duhovniceste, ca si trupeste. Iar pacatele savarsite dupa Botez se pot ierta prin Sfanta Taina a Pocaintei. De la cel ce se boteaza, daca este in varsta, se cere primirea dreptei credinte si pocainta de pacatele savarsite, care prin botez se iarta, dupa cum zice Sfanta Scriptura: ,,Pocaiti-va si sa se boteze fiecare din voi intu numele lui Iisus Hristos spre iertarea pacatelor, si veti lua darul Sfantului Duh" (Fapt. Apostolilor 2, 38); ,,Cel ce va crede si se va boteza, se va mantui" ('Marcu 16, 16). De aceea se rosteste la Botez Simbolul Credintei. La botezul copiilor, credinta se marturiseste de catre nas, care fagaduieste ca se va ingriji ca pruncul sa fie crescut in legea ortodoxa. De aceea, nas nu poate fi decat un crestin ortodox. Datoria de a creste pe copii in legea ortodoxa o au si parintii. Copiii trebuie sa fie botezati: - pentru ca au pacatul stramosesc, de care nu se pot curati decat prin botez; pentru ca fara nasterea din nou, prin botez, nu se poate intra in Biserica, dupa cuvantul Domnului: ,,De nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea sa intre in Imparatia lui Dumnezeu" (loan 3, 5); - pentru ca si copiilor, nu numai oamenilor in varsta, le este data fagaduinta harului Duhului Sfant, care curata

de pacate (Faptele Apostolilor 2, 38-39); - pentru ca botezul a luat locul taierii imprejur, prin care a fost preinchipuit in Vechiul Testament, iar taierea imprejur se savarsea si asupra copiilor, cum trebuie savarsit si botezul, dupa cuvantul dumnezeiesc: ,,Intru carele (in Hristos) sunteti si taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, intru dezbracarea trupului pacatelor carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos, ingropati fiind impreuna cu El prin botez" (Coloseni 2,1112). - pentru ca asa au facut Sfintii Apostoli, care au botezat pe copii; - pentru ca asa a facut Biserica totdeauna. De aceea, cine nu boteaza pe copii si amana botezul lor pentru mai tarziu, face mare pacat.

Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir

Ungerea cu Sfantul Mir (Mirungerea) este Sfanta Taina prin care credinciosul de curand botezat primeste harul intaririi si cresterii vietii duhovnicesti, prin ungerea cu Sfantul Mir in partile mai insemnate ale trupului: frunte, gura, ochi, urechi, piept, maini si picioare, rostindu-se de preot cuvintele: "Pecetea darului Sfantului Duh, amin". Ungerea la frunte inseamna sfintirea cugetului, la piept sfintirea inimii sau a dorintelor, la ochi, urechi si gura sfintirea simtirilor, la maini si la picioare sfintirea lucrarilor si a puterii sufletesti ale crestinului. Sfanta Taina a Mirungerii a fost asezata de Mantuitorul Hristos, ca si celelalte Sfinte Taine. Sfantul Apostol Ioan scrie despre Sfantul Mir: "Si voi ungere aveti de la Cel Sfant... Si ungerea pe care ati luat-o de la Dansul, intru voi sa ramana" (Ioan 2, 20, 27); iar Sfantul Apostol Pavel zice: "Ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant" (Efeseni 1, 13), si "Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi intru Hristos, si Cel ce ne-a uns pe noi, Dumnezeu este, care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului in inimile noastre" (2 Corinteni 1, 21-22). De aici s-au si luat cuvintele care se rostesc la ungerea cu Sfantul Mir: "Pecetea darului Sfantului Duh". Sfintii Apostoli si primii preoti au savarsit Sfanta Taina a Mirungerii prin punerea mainilor pe capul celor de curand botezati sau prin ungerea cu Sfantul Mir, cum se face pana astazi. Sfanta Taina a Ungerii cu Sfantul Mir trebuie savarsita indata dupa botez, caci inca de la Botez, care este nastere duhovniceasca, sufletul are nevoie de harul cresterii si intaririi duhovnicesti, asa dupa cum si trupul are de la nastere nevoie de hrana si de alte lucruri, pentru cresterea si intarirea trupeasca. De aceea Sfintii Apostoli savarseau Sfanta Taina a Mirungerii indata dupa botez; si asa a savarsit-o Biserica noastra totdeauna, pana astazi. Sfantul Mir care se intrebuinteaza la Sfanta Taina a Mirungerii se prepara din untdelemn amestecat cu multe feluri de miresme (aromate) si se sfinteste de episcopi impreuna intr-o slujba mare, odata pe an, in Joia cea Mare.

Sfanta Taina Sfanta Impartasanie

Sfanta Cuminecatura (dumnezeiasca Euharistie, Sfanta Impartasanie) este Sfanta Taina prin care, sub chipul painii si al vinului sfintite, credinciosul se impartaseste cu insusi trupul si sangele Mantuitorului Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci. Painea si vinul Sfintei Cuminecaturi numai pentru simturile noastre trupesti sunt paine si vin, dar cu adevarat sunt insusi trupul si insusi sangele Mantuitorului Hristos, caci in timpul Sfintei Liturghii au fost prefacute in chip minunat in trupul si sangele Domnului, prin puterea Duhului Sfant, la rugaciunea preotului slujitor. - Sfanta Taina a Cuminecaturii a fost asezata de Mantuitorul la Cina cea de taina, cand a luat painea, a binecuvantat-o prin rugaciune si apoi a impartasit pe Sfintii Sai Apostoli, zicind: "Luati mancati, acesta este trupul meu..." iar dupa aceea a luat paharul, a multumit Parintelui ceresc, a binecuvantat paharul si a dat Sfintilor Apostoli zicind: "Beti dintru acesta toti, acesta este sangele meu..." si a adaugat apoi: "Aceasta s-o faceti intru pomenirea mea" (Matei 26, 26-28; Luca 22, 19-20; 1 Coriteni 11, 23-25), dand porunca astfel ca totdeauna sa se savarseasca aceasta Sfanta Taina. - Sfanta Taina a Cuminecaturii trebuie sa se savarseasca cu paine dospita, din grau curat si cu vin din struguri,

caci asa a asezat-o Mantuitorul la Cina cea de taina si asa a poruncit El sa se faca. - Crestinul se impartaseste cu trupul si sangele Mantuitorului pentru iertarea pacatelor si pentru mostenirea vietii de veci. Caci insusi Mantuitorul zice: "Adevar, adevar graiesc voua: De nu veti manca trupul Fiului Omului si de nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi. Cel ce mananca trupul meu are viata vesnica si Eu il voi invia in ziua cea de apoi; ca Trupul Meu este adevarata mancare si sangele meu adevarata bautura. Cel ce mananca trupul meu si bea sangele meu petrece in Mine si Eu in el"(Ioan 6, 53-56). De aceea trebuie sa fie cuminecati si copii, dupa ce sunt botezati si unsi cu Sfantul Mir. - La inceputurile crestinismului se impartaseau toti credinciosii care participau la Liturghie, mai putin cei ce se gaseau sub canon. Mai tarziu s-a ajuns la situatia aberanta de a fi Liturghii la care, in afara de preot, nu se impartaseste nimeni. - Ca sa primeasca cu vrednicie Sfanta Cuminecatura credinciosul trebuie sa se pregateasca prin post, prin rugaciune si prin spovedanie si numai asa, curat sufleteste si trupeste, cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa se apropie de Domnul, cu al carui trup si sange se impartaseste. Cel ce se cumineca nepregatit, adica cu nevrednicie, acela face mare pacat si isi atrage grea osada. "Drept aceea, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevredicie, vinovat va fi de trupul si sangele Domnului... Ca cel ce mananca si bea cu nevrednicie, judecata lui-si mananca si bea, nesocotind trupul Domnului" (1 Corinteni, 11,27-29). - Roadale Sfintei Cuminecaturi, daca se ia cu vrednicie, sunt mari si anume: unirea cu Hristos, sporirea harului dumnezeiesc, slabirea inclinarilor rele, curatirea de pacate si mostenirea vietii vesnice. - Sfanta Cuminecatura este cea mai mare, mai adanca si mai infricosatoare taina, fiindca in ea credinciosul se impartaseste nu numai cu harul, ci si cu insusi izvorul harului, Iisus Hristos; fiindca ea nu este numai taina, ci si jertfa, jertfa de mantuire adusa de Domnul Iisus Hristos pe cruce, pentru vii si pentru morti. Ea se innoieste nesangeros pe sfintele altare pana la sfarsitul veacurilor.

Sfanta Taina a Pocaintei

Pocainta (Spovedania) este Sfanta Taina prin care credinciosul, marturisindu-se in fata preotului duhovnic si primind dezlegare de la acesta, primeste, prin puterea Duhului Sfant, iertarea pacatelor marturisite. Aceasta Sfanta Taina a fost asezata de Mantuitorul atunci cand dupa ce a fagaduit Sfintilor Apostoli ca le va da putere sa lege si sa dezlege zicand: "Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer" (Matei 18, 18), le-a dat cu adevarat, dupa invierea Sa, puterea de a ierta pacatele prin cuvintele: "Luati Duh Sfant: carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, vor fi tinute" (loan 20, 22-23). De la credinciosul care isi marturiseste pacatele se cere cainta sau parere de rau pentru pacate si vointa sau hotarire de a-si indrepta viata, credinta si nadejdea in milostivirea lui Dumnezeu. Dupa ce s-a spovedit, credinciosul trebuie sa tina intru totul canonul pe care i-l da preotul duhovnic. Caci canonul este o doctorie sufleteasca pentru insanatosire, pentru tinerea caii celei drepte si ferirea de pacate, pentru dezradacinarea din suflet a obisnuintei de a pacatui si pentru intarirea in bine. Tinerea canonului aduce mari foloase sufletesti, iar netinerea lui este pacat.

Catre toti cei ce voiesc a citi din Sfintele Carti

Cuvant al Sf. Ioan Gura de Aur catre toti cei ce voiesc a citi din Sfintele Carti Cand vei sta tu la citirea dumnezeestilor cuvinte, mai intai sa te rogi la Dumnezeu ca sa-ti deschida ochii inimii. Ca nu numai sa citesti cele scrise, ci ca sa le si faci; ca nu spre osanda sa citesti cuvintele si vietile Sfintilor. Si iarasi cand vei citi, cu multa sarguinta sa citesti cuvintele cu dinadinsul si cu toata inima si sa nu te grabesti numai a intoarce filele. De-ti este tie cu trebuinta, nu te lenevi, ci de doua ori si de trei ori sa citesti cuvintele si chiar de mai multe ori, ca sa intelegi puterea lor. Iar cand vei voi sa citesti sau sa asculti pe altul ce citeste, apoi sa te rogi lui Dumnezeu asa: "Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii inimii, ca sa ascult cuvantul Tau si sa-l inteleg pe el si sa fac voia Ta, ca strain sunt eu pe pamant. Sa nu ascunzi de mine poruncile Tale, ci sa-mi descoperi ochii, ca sa vad minunile din Legea Ta. Arata-mi mie cele nearatate si cele ascunse ale intelepciunii Tale. Spre Tine nadajduiesc, Dumnezeul meu, ca sa-mi luminezi mintea si gandul cu lumina intelegerii Tale, ca nu numai sa citesc cele scrise, ci sa le si implinesc. Ca nu spre osanda sa citesc vietile si cuvintele Sfintilor, ci spre innoire si luminare, spre sfintire, spre mantuirea sufletului si spre mostenirea vietii vesnice. Ca tu esti luminarea celor ce zac intru intuneric si de la Tine este toata darea cea buna si tot darul cel desavarsit. Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh. Amin ".

Tlcuirea rugciunii Sfntului Efrem Sirul

Viaa Cuviosului Printelui nostru Efrem Sirul Doamne i Stpnul vieii mele, duhul trndviei, al grijii de multe, al iubirii de stpnie i al gririi n desert nu mi-l da mie! Iar duhul curiei, al gndului smerit, al rbdrii i al dragostei, druiete-mi mie, slugii Tale! Aa, Doamne, mprate, druiete-mi ca s-mi vd greelile mele i s nu osndesc pe fratele meu, c binecuvntat eti n vecii vecilor. Amin. Rugciunea Sfntului Efrem Sirul (~306 - 373) marcheaz slujbele Postului Mare. Este repetat de trei ori si nsoit de trei metanii mari, nchinciuni cu fruntea pn la pmnt. Metania (metanoia) desemneaz tocmai pocina ca eliberare a noastr de sub toat stpnirea acestei lumi. Talcuire: Doamne i Stpnul vieii mele Doamne sugereaz misterul inaccesibil al lui Dumnezeu cel de dincolo de Dumnezeu, hypertheos. Totui, El nu-mi este strin, ci m aduce la fiin prin voia Sa, mi nsufleete trupul de lut cu Suflarea Sa, m cheam i ateapt rspuns i devine prin ntrupare Stpnul vieii mele. El este cel care d sens vieii mele chiar i atunci i mai ales atunci cnd cred c l-am pierdut. Stpn, aici, dei pune n evident transcendena, nu nseamn tiran, ci Tat care se jertfete i m elibereaz, care vrea s m nfieze n Sine i mi respect infinit libertatea. Fiul Su ntrupat, n care este n mod desvrit prezent, se nate ntr -un staul, se las omort de libertatea noastr crud, nviaz dar nu se reveleaz dect celor care-L iubesc. Or, acest stpn rstignit rmne Stpnul Vieii. Numai El ne poate elibera libertatea, numai El poate transfigura, n Suflul Su dttor de viat, patima obscur a vieii noastre. Mreia acestui mprat const n aceea c S -a fcut slujitorul nostru: Am venit n lume ca s slujesc, nu s Mi se slujeasc. Relaia mea cu acest Stpn nu este deci una de aservire, de sclavie, ci de liber ncredere. El este Stpnul vieii mele, pentru c El i este izvorul, pentru c nu contenesc s-o primesc de la El, pentru c El este cel Care d i iar d, din belug, un viitor nnoit: Du-te i nu mai pctui. Nu exist dect prin aceast iubire extrem de discret, care m ridic deasupra oricrei determinri, a oricrei necesiti, care se face slujitoare pentru ca cei ce vor s slujeasc, s-i devin prieteni. Asceza pe care insist Postul Mare nu poate fi o adevrat eliberare dect n credin. Iar credina presupune nti de toate riscul ncrederii. n Tine, Stpnul vieii care Te revelezi ntr-un Chip, mi pun toat ncrederea; n cuvntul i n prezenta Ta, cci Tu nu eti numai un exemplu, tu eti cel nedesprit, care Te faci limanul nostru, un liman unde nu mai este moarte: Venii la Mine, toi cei ostenii si mpovrai si Eu v voi odihni pe voi. A se odihni sau a se reaeza, n divin i n uman n acelai timp, un loc pentru noi, toi orfanii pmntului natal, un loc al obiceiurilor nelepte, al civilizaiilor n mod cert aspre i dure, dar un liman de linite i pace pentru noi, nomazii lipsii de poezie ai marilor orae; i acesta eti Tu, limanul i Stpnul vieii. n acest loc vom spa catacombele de unde vor tni catedralele viitorului. Duhul trndviei, al dezndejdii, al iubirii de stpnire si al gririi n desert, nu mi-l da mie Exist o cale. Tu eti Calea. Dar pe aceast cale sunt obstacole care definesc condiia noastr fundamental de fiine pctoase, cea de care Iisus le-a amintit celor care voiau s-o ucid pe femeia adulter. Trndvia nu este clinofilia lui Oblomov, nici lenevirea din dimineile noastre de vacant. Trndvia nseamn uitarea despre care asceii spun c este pcatul de cpetenie. Uitarea, adic neputina de a se uimi, de a se minuna, sau pur si simplu de a vedea. Lipsa trezviei, un soi de somnambulism, al agitaiei sau al ineriei. Nici un alt criteriu, n afara utilitii, rentabilitii, a raportului calitate-pre. Agitaia interioar i exterioar, pentru unii agenda prea plin, n care orice moment amenin s vin peste cellalt, pentru alii agenda prea goal, violena i drogurile, slabe sau puternice. Faptul de a nu mai ti c cellalt exist ntr-o interioritate la fel de profund ca i a mea, de a nu m mai opri, cuprins de emoie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slav i mulumire lui Dumnezeu pentru ele pentru c totul mi se cuvine. Cnd numi pas c totul este nrdcinat n tain i c taina locuiete n mine. Cnd uit de Dumnezeu i de creaia Lui. Cnd nu mai tiu s m accept ca o creatur cu destin venic. Cnd uit de moarte si de ceea ce i -ar putea urma: o nevroz spiritual care nu are nimic de-a face cu sexualitatea care devine un mijloc de a uita ci cu ndeprtarea de lumina vieii, cea care d sens existentei celuilalt, celui mai nensemnat fir de praf, mie nsumi. Aceast uitare, devenit colectiv, deschide drumurile decderii. Ne spunem atunci c Dumnezeu nu exist, nevroza se accentueaz, ngerii perveri ai neantului invadeaz scena istoriei. Doamne i stpnul vieii mele, trezete-m. Aceast trndvie, aceast anesteziere a ntregii fiine, insensibilitate, pecetluire a zonei profunde a inimii, exasperare a sexului i a intelectului, duce la descurajare, la ceea ce asceii numesc acedie - sil de viat, dezndejde. La ce bun totul? Fascinaie a sinuciderii, o btaie de joc general. M -am sturat de toate, totul mi e indiferent, iat-m cinic sau nchistat. i foarte mbtrnit, fr pic de suflet de copil. Mai poi, vrnd s rmi activ, s te refugiezi n duhul iubirii de stpnie sau n cel al gririi n deert. Avem nevoie de sclavi i de dumani, ni-i inventm noi nine, i sacralizm chiar, aa cum a artat Ren Girard. S stpneti, s de simi dumnezeu, s ai dumani, nseamn s-i faci pe ei rspunztori de spaimele tale. Torturndu-l pe cellalt - pentru c ntotdeauna el e cel vinovat - violndu-i trupul i poate i sufletul, s-l ii la bunul tu plac, pe marginea prpastiei, dar fr s-l lai s-i afle scparea n moarte - faci experiena unui soi de atotputernicie, cvasi divin. Prin el m ursc pe mine ca fiin muritoare. Clcndu-l n picioare, mi

batjocoresc propria moarte. Cunoatem regi-zei i tirani divinizai, cci orice exerciiu al puterii se aureoleaz cu un fel de sacralitate. De aceea primii cretini refuzau chiar cu preul vieii s spun c Cezar este Domnul. Singur Dumnezeu este Domnul. Ali cretini, n secolul nostru, au refuzat s se nchine rasei sau clasei sociale i au pltit pentru asta. Amintindu-ne c trebuie s dm lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu i Cezarului ce-i al Cezarului, Hristos a golit stpnirea de sacralitate. De-a lungul veacurilor cretinii nu au fcut-o ntotdeauna. Ei au canonizat un mprat care i-a ucis fiul i soia, cci considerau c i-a pus puterea n slujba lui Dumnezeu. Speran, uneori realizat, a unei puteri care devine slujire. Dar cel mai adesea, ea devine o iluzie costisitoare. Biserica nsi: n ce msur este si ea contaminat de duhul stpnirii? n ce privete vorbirea n deert expresia este evanghelic , ea desemneaz orice exerciiu al gndirii i al imaginaiei, care se disociaz de uimire, de nelinitea existenial, de mister. Ea ine de orice abordare a omului care pretinde s-l explice, s-l reduc, neinnd seama de ceea ce are n el inexplicabil i ireductibil; orice abordare a creaiei care i dispreuiete ritmurile i frumuseea. Posedare iar nu posesie. Himer a unei arte care nu mai vrea s fie nupial. Trim ntr-o civilizaie a vorbelor dearte, a imaginilor dearte, unde nevoile hipertrofiate pervertesc dorina, unde banii condiioneaz visele, unde publicitatea devine opusul ascezei, aceast reducere voluntar a nevoilor n scopul eliberrii de sub tirania dorinei. De aceea ateptm un cuvnt al vieii, al morii date n vileag, un cuvnt plin de linite, un cuvnt de via i nviere. Iar duhul curiei, al gndului smerit, al rbdrii si al dragostei, druiete-mi mie, slugii Tale. n fiecare cerere ne recunoatem slugi, creaturi recreate printr-o suflare care vine din profunzimile sufletului nostru. Rugciunea nu este numai o simpl meditaie, ea este ntlnire, intrare n relaie, convorbire, spuneau vechii monahi. Cci Dumnezeu ne griete prin Scriptur, prin fiine i lucruri, prin diferite mprejurri din existenta noastr i chiar prin prezenta Sa; cuvinte tcute, pline de dulcea, flcri care aprind inima (si nu vorbrie mincinoas, neruinat, amgitoare). Numai o asemenea rugciune poate rupe cercul magic a ceea ce numim philautia, narcisism metafizic, duh de stpnire, de autosuficient. Virtuile pe care le enumer rugciunea i care coexist pentru a se uni i au astfel punctul de plecare n credin. Din aceast perspectiv, virtutea nu este numai moral, ea particip la umanitatea lui Hristos ndumnezeit, n care virtualitile umanului sunt duse la desvrire prin unirea cu Numele divine pe care le reflect. Curia este departe de a se referi numai la nfrnare, conform unei accepiuni moralizatoare i nguste. Ea evoc mai degrab integrarea i integralitatea. Cel curat nu mai este scindat, antrenat ca o frunz n btaia vntului, de valurile unui eros impersonal. El integreaz eros-ul n comuniune, fora vieii ntr-o existent personal, bazat pe relaie. Clugrul, pentru care curia este ntr -adevr nfrnare (dar nu orice nfrnare este curat, cast) i consum eros-ul n agapi, n ntlnirea cu Dumnezeu cel viu, ntru totul personal, n admiraia nesfrit - durere si apoi uimire - pentru Rstignitul care a biruit moartea. Numai atunci el poate s vin n ntmpinarea celorlali cu o atenie dezinteresat, ca un btrn-copil, un btrn frumos, unit cu Hristos n venicie. Pentru brbatul i femeia care se iubesc sincer i care i sunt credincioi unul altuia, curia este, n Hristos cel unit cu Biserica Sa, ca un Dumnezeu care se unete cu umanitatea i cu pmntul ei n lumina uni-diversitii trinitare, curirea este deci pentru doi oameni, transformarea agapic i ea a eros-ului n limbaj al unei ntlniri, n exprimare a persoanelor n cldura unei descoperiri reciproce i rbdtoare. Iar copilul, micu musafir necunoscut i neateptat, sau dimpotriv, prea mult ateptat, apare mereu la timp pentru a mpiedica iubirea s se nchid n ea nsi, ntr-o parodie de absolut. Curate pot fi: un gnd, un cuvnt, o expresie pe care le strbate cu toat sinceritatea (frate, nu pleca privirea prostete n fata doamnelor) aceast puritate fundamental, acest respect al trupului, aceast subordonare a vieii unei taine care o mpac si-i red unitatea. Biblia respinge extazul impersonal al prostituiei sacre, dar pune accentul pe cntarea cntrilor unei ntlniri cutate, pierdute, regsite - cci Dumnezeu este Cel de-a pururi cutat, spunea sfntul Grigorie de Nyssa - si pe credincioia smerit, cci Dumnezeu este si Cel de-a pururi credincios. Smerenia nscrie credina n existenta de zi cu zi. Nu am nimic al meu care s nu-mi fie dat. Fragil, gata s se rup att de adesea, firul vieii mele nu este pstrat si rennodat dect prin voina de neneles a Altuia. Smerenia este un dar al lui Dumnezeu nsui si un dar care vine de la El, spune Sfntul Ioan Scrarul, cci s -a zis: nvai, nu de la ngeri, nici de la oameni, ci de la Mine - de la Mine, care rmn n voi; de la lumina i lucrarea Mea n voi - cci sunt blnd i smerit cu inima, cu gndul i cu duhul, i vei gsi pace pentru sufletele voastre i eliberarea de rzboiul gndurilor (Sf. Ioan Scrarul, Scara 25, 3). Smerit este vameul din parabol, care, neputndu-se pretinde virtuos, ca un dispreuit colaborator al puterii ce se afl, nu conteaz dect pe mila lui Dumnezeu, n timp ce fariseul, prea bun, dup prerea lui, nu mai are nevoie de Mntuitor. Omul perfect, sigur pe el, mndru de virtutea lui, nu-i mai las loc i lui Dumnezeu n lume, pentru c l ocup el pe tot. Cel smerit, dimpotriv, se deschide gratuitii mntuirii, o primete cu recunotin, mbrcndu-si inima n hain

de srbtoare. Smerenie, umilin-humus: nu strivire, ci rodire. Smerenia este activ, ea ar pmntul, l pregtete pentru ca s dea rod nsutit atunci cnd va trece Semntorul. Smerenia este o virtute pe care o vedem la cellalt, dar pe care n-o putem vedea la noi nine. Cel care ar spune: sunt smerit ar fi un biet nfumurat. Smerit devii fr s-ti propui, prin ascultare, detaare, prin respectul tainei, n gratuitatea sa, prin deschidere deci, la primirea harului. i mai ales prin frica de Dumnezeu, care nu este teroarea sclavului n faa unui stpn aspru care pedepsete, ci spaima subit de a nu-i pierde viaa n iluzie, n pntecele mereu nestul al eului, n balonul umflat cu aer al patimilor. Frica de Dumnezeu ne face smerii i ne elibereaz de teama de lume - sunt liber pentru c nu mai am nimic, spune un personaj din Primul cerc al lui Soljenitsn - ce se transpune ncetul cu ncetul n aceast team uimit la care ajunge orice mare dragoste. Smerenia se materializeaz i n puterea de a acorda atenie celuilalt, unui copac, insectei pe care o zrim n treact, chiar unui nor efemer, dar att de frumos timp de o clip. Smerenia face posibil trezirea, putina de a vedea tainele slavei lui Dumnezeu ascunse n fiine (Sf. Isaac Sirul, Tratate ascetice, 72). Smerenia este temelia i consecina virtuilor i una i celelalte ascunse privirilor noastre. Este o sensibilitate la nviere a ntregii fiine. Dac nu putem ti nimic despre smerenia cu neputin de sesizat, putem totui afla multe despre rbdarea pe care ne-o cer umilinele vieii acesteia. Ceea ce noi cutm n nfrnare, voi vei gsi n rbdarea n faa greutilor inevitabile, chiar tragedii ale existentei, le spun clugrii celor care rmn s triasc n lume. Rbdarea este cu adevrat un monahism interiorizat; i opusul dezndejdii care att de adesea vine din dorina adolescentin de a avea totul i asta fr ntrziere (rbdarea a fcut-o pe Tereza de Lisieux s-i transforme nerbdarea n nevoie de sfinenie). Rbdarea se ncrede n timp; nu numai n timpul comun, n care moartea are ultimul cuvnt, timpul care consum, desparte i distruge, ci n timpul greu de eternitate pe care ni-l druiete nvierea. Timpul care se ndreapt spre moarte este cel al nelinitii, cel care merge spre nviere, timpul speranei. Astfel, rbdarea este atent la maturaii, uneori paradoxale, ca cea a bobului de gru care moare ca s aduc mult rod. Ea tie, ntr-adevr, c experienele extreme pot deveni etape, rupturi de nivel quasi-iniiatice, atunci cnd ele ne aduc la picioarele crucii celei de via fctoare i revars n noi apa vie a botezului. Cnd Dumnezeu pare c m-a prsit, cnd privirea celuilalt m desfiineaz sau ncremenete n moarte, cnd speranele colective i personale se nruie, rbdarea nu cade. Prin aceasta ea se aseamn cu dragostea, despre care Sfntul Pavel ne spune c toate le iart, toate le crede, toate le ndjduiete, toate le rabd (1 Cor. 13, 7). i ntr-adevr totul culmineaz n dragoste, care constituie sinteza tuturor virtuilor, a cror esen este Hristos. Eliberarea, prin rbdare i speran, de patimile nerbdtoare i dezndjduite, permite agonisirea a ceea ce se cheam apatheia, care nu este nepsarea stoic, ci libertatea, disponibilitatea interioar de a participa la dragostea nebun a lui Dumnezeu pentru fpturile Sale. Simeon Noul Teolog spunea despre omul care se sfinete c devine un srac plin de iubire freasc (cf. Basile Krivocheine, n lumina lui Hristos, Sf. Simeon Noul Teolog, cap.1: Un srac plin de iubire freasc, Editura Chevetogne, 1980, p.13-25.). Srac, pentru c se leapd de funciile lui, de importanta lui social (sau ecleziastic), de nevrozele i obsesiile sale, pentru c se deschide n acelai timp lui Dumnezeu si aproapelui, fr s despart rugciunea de slujirea fratelui. El va putea atunci s deosebeasc chipul celuilalt n spatele attor mti ale ureniei si ale pcatelor, aa cum face i Iisus n evanghelii. Si-i poate mpca pe cei ce se ursc si ar vrea s distrug lumea. Scena judecii, n capitolul 25 de la Matei, arat c exerciiul iubirii active s hrneti, s primeti, s mbraci, s ngrijeti, s eliberezi nu are nevoie s-L serveasc direct pe Dumnezeu, cci omul este pentru om o tain a lui Hristos, omul-maxim ( Nicolas de Cuse, Predici, 49, De pace fidei, 444; De cribatione, Alchorani, 507.). O tain ascuns, dar real. Avva Antonie mai spune: viaa i moartea sufletului nostru depind de aproapele nostru. ntr -adevr, dac l ctigm pe fratele nostru, l ctigm pe Dumnezeu. Dar dac-l smintim pe fratele nostru, pctuim mpotriva lui Hristos (Pateric, Antonie 11). i Sfntul Isaac Sirul: Frate, iat cum te ndemn: fie ca balana milei tale s se ncline pn cnd i vei simi inima cuprins de toat mila lui Dumnezeu pentru lume (Tratate ascetice, 34). Aa, Doamne mprate, druiete-mi ca s-mi vd greelile mele si s nu osndesc pe fratele meu, c binecuvntat eti n vecii vecilor! Ultima cerere denun, d pe fa una dintre formele cele mai ngrozitoare ale pcatului, n plan personal ca i n plan colectiv: s te justifici ncriminnd, s te autodivinizezi osndind, s urti, s dispreuieti, s desfiinezi cu contiina curat a dreptului. A-i vedea greelile nseamn s te supui primului ndemn evanghelic: Pocii-v, c s-a apropiat mpria Cerurilor. Cnd lumina se apropie, ea alung ntunericul din noi. Omul care se descoper astfel i ale crui minte i inim - care se identific n Biblie - se cerceteaz pe sine, i nelege dimensiunea propriei rtciri, a pierzrii n care i duce i pe alii, sau a neantului care l pndete i l stpnete deja, a prpastiei peste care a aruncat doar cteva scnduri fragile, i acelea rupte. Aceasta este aducerea aminte de moarte, despre care vorbesc asceii: demascarea acestei neliniti fundamentale pe care ne-o nbuim, dar care se exprim n ura fat de aproapele, n nevoia nebun de a-l judeca, de a-l osndi. Dar dac cugetarea la moarte este nsoit nu de batjocur, ci de credin, ea va da la iveal, neclintit ntre noi i neant, pe Hristos biruitorul iadului. n El, orice dezbinare e depit: pcatul, moartea. Nu mai sunt judecat, ci mntuit, de aceea nu sunt nici eu chemat

s judec, ci s salvez. A-i vedea pcatele nu nseamn s stai s socoteti orice clcare de porunc, ci s te simi sufocat, necat, pierdut i zbtndu-te zadarnic n aceast pierzanie, s nelegi c ai trdat iubirea i s te dispreuieti pe tine nsuti. nseamn s te cufunzi n apele morii, spre a le transforma n ape ale botezului. S mori, dar de acum n Hristos, pentru a renate n suflarea Sa i pentru a te regsi n casa Tatlui. Mai mare lucru este s -i vad cineva pcatele dect s nvieze din mori, spune o vorb veche. Cci a-i vedea pcatele nseamn s treci prin cea mai crunt moarte, n timp ce, dup renaterea prin botez, viata sporete n tine fr s -ti dai seama, pentru c ai devenit un fctor de pace; mcar c trebuie s-ti veri sngele inimii, spunea stareul Siluan de la Muntele Athos, pentru a zdruncina negaii, pentru a topi mpietrirea unor inimi i pentru a putea cere de la Dumnezeu mntuirea tuturor. Cel care-i vede pcatele i nu-l judec pe fratele su va putea ntr-adevr s-l iubeasc. Sunt destul de scrbit de mine nsumi pentru a mai putea fi de altcineva. tiu c omul, dup chipul lui Dumnezeu, este Tain i Iubire, dar mai tiu c aceast iubire se poate schimba n ur. Respect Taina i nu atept nimic n schimb . Trimite-mi Tu, Doamne, iubirea, cci ea este rodul harului Tu. S binecuvntm, deci, s ncercm s devenim nu fiine de posesiune care stpnesc i sunt stpnite , ci fiine de binefacere. Reciprocitate fr margini a binecuvntrii: s-L binecuvntm pe Dumnezeu care ne binecuvinteaz, s binecuvntm tot ceea ce exist, n lumina Sa, fr s uitm c binecuvntarea, pentru a nu se transforma n grire n desert trebuie s devin binefacere. Da, s punem n practic binecuvntarea primit, s ne supunem la tot ce este via, pentru a o mplini i pentru ca ea s devin binecuvntare. Rugciunea sfntului Efrem sugereaz exact ce este de fapt asceza: post, dar nu numai de hran a trupului, ci i de toropeal a sufletului, pentru ca s nu mai trim numai cu pine (imagini, sunete, provocri), ci cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu (Matei 4, 4). S postim de patimi, de dorina de a stpni i de a osndi, pentru a atinge adevrata libertate de care vorbea sfntul Ioan Scrarul: Fii ca i un mprat ntru lumina ta, stai ridicat ntru smerenie, poruncind rsului din tine: Du-te, i se duce (Matei 8, 9), lacrimilor dulci: Vino, i vin, iar trupului care nu mai este tiran, ci slug: F aceasta, i face (Scara 7, 3). (Olivier Clement, Trei rugciuni:Tatl nostru, Rugciunea mprate ceresc, Rugciunea Sfntului Efrem Sirul)

Tlcuirea rugciunii Tatl nostru

Tatal nostru, Care esti n Ceruri, sfinteasc-se Numele Tu, vie mprtia Ta, fac-se voia Ta, precum n Cer, asa si pe pmnt. Pinea noastr cea de toate zilele, d-ne-o nou astzi si ne iart nou greselile noastre, precum si noi iertm gresitilor nostri si nu ne duce pe noi n ispit, ci ne izbbeste de cel ru. Tatal nostru este rugaciunea pe care Iisus a dat-o ucenicilor Si si pe care Biserica ne-o transmite la rndul ei. n felul acesta Biserica ne face s ptrundem n rugaciunea lui Iisus, care constituie nssi fiinta ei. Cci trebuie s ntelegem c toat bogtia liturgic a Bisericii, toat mostenirea ei ascetic si duhovniceasc nu sunt nimic altceva dect simbolul si calea ntlnirii noastre cu Hristos si a vietii noastre n Hristos. Biserica nu ne opreste la ea nssi, ci ne duce la Hristos. Iar Hristos nu ne opreste la sine, ci ne duce la Tatl, n Duhul Sfnt. Exist n Evanghelie dou versiuni ale rugciunii Tatal nostru, cea de la Luca (11, 2 -4) si cea de la Matei (6, 9-13). Varianta dup Matei, mai lung si deja liturgic, a fost adoptat nc din primele veacuri ale Bisericii. Primele dou cereri din Tatal nostru se regsesc n Qaddichul evreiesc, care ncheie slujba de la Sinagog si care trebuie s-i fi fost familiar lui Iisus. nrdcinat ntr-o istorie precis, aceea a Primului Testament, rugciunea Tatl nostru o deschide, o depseste, o desvrseste. Primul cuvnt al rugciunii pe care ne-o d Iisus si pe care noi o spunem ntructva cu El, n El, n Duhul Su, este, ntr-adevr, Tat: Pater imon, Tat al nostru. S ne oprim nti la cuvntul care e cu adevrat primul: Tat. Este un cuvnt care sun ciudat pentru omul zilelor noastre. Omul de astzi este orfan. El nu are rdcini n afara spatiului si a timpului. Se simte pierdut ntr-un univers infinit, se trage din maimut si se ndreapt spre nicieri. I s-a spus c paternitatea, n familie, sau, n sens figurat, n societate, este absurd si represiv si chiar este astfel dac ea nu d un sens spiritual vietii: attia tati nu sunt nimic altceva dect niste reproductori. I s-a spus c Dumnezeu Tatl este dusmanul liberttii sale, un fel de spion ceresc, un Tat sadic. Si de ce s n-o mrturisim, crestintatea istoric, n Orient ca si n Occident, ntr-o epoc sau alta, a dovedit, chiar dac numai trector, aceast acuzatie. Prin urmare, multi se ndreapt astzi spre spiritualittile asiatice care promoveaz un scientism al interiorittii, unde divinul, impersonal, te face s te gndesti mai degrab la o imens matrice cosmic. Da, suntem orfani.

Incestul si homosexualitatea, cele dou indicii ale absentei tatlui, bntuie societatea noastr. Moartea tatlui se nscrie n frica de cellalt. De aceea astzi sporeste n mod ciudat nostalgia tatalui. Iar Biserica ne nvat aceast rugciune care ncepe tocmai prin cuvntul Tat. Acest tat transcende dualitatea sexuala. Sfntul Ioan ne vorbeste de snul Tatlui, toat Biblia evoc adncurile milei Sale, rahamim acest Tat este matricial, El si simte copiii, asa cum si-i simte o mam cu toat fiinta sa, cu carnea si cu mruntaiele sale. Totusi: Tat. Rezultatul, asa cum sugereaz aceast simbolistic, nu este dizolvarea, ci comuniunea, o comuniune eliberatoare care ne face capabili s mergem spre cellalt. Astfel: Tat. Ce nseamn acest cuvnt pentru viata noastr de zi cu zi? nseamn c niciodat, dar niciodat nu suntem orfani, pierduti, lsati n voia fortelor si determinrilor acestei lumi. Noi avem o salvare si o origine dincolo de spatiu si timp. Acest univers aparent nelimitat - ns timpul a nceput cu big-bang-ul, iar spatiul este curbat, spune Einstein - acest univers si are locul n cuvntul, suflarea, iubirea Tatlui. Nebuloasele si atomii - care sunt tot nebuloase - l iubesc impersonal pe Tatl, prin nssi existenta lor, dar noi, oamenii, l putem iubi personal, putem s-I rspundem n mod constient, s-I exprimm cuvntul cosmic: n felul acesta, fiecare dintre noi, prin legtura personal cu Tatl, devine mai nobil si mai mret dect lumea ntreag. Chipurile se nscriu dincolo de stele, n iubirea Tatlui. Momentele aparent efemere ale vietii noastre, fiecare dintre aceste clipe, n care, spune poetul, ne-au pulsat venele de existent, se nscriu pentru totdeauna n memoria iubitoare a Tatlui. Atunci nihilismul epocii noastre este nvins, spaima din strfundul nostru se poate schimba n ncredere, ura n adeziune. Si iat ce trebuie simtit foarte puternic, zi de zi, si o spun mai ales celor tineri: e bine s triesti; a tri este un har, o slav, toat existenta e o binecuvntare. Cred c n literatura popoarelor marcate de Ortodoxie, chiar la scriitorii care nu sunt pe deplin credinciosi - cum sunt Tolstoi sau marii romancieri siberieni de odinioar, sau acel Vasili Grossman n cartea sa admirabil Viat si destin - se regseste acest sentiment de buntate si de frumusete profund a fiintelor si a lucrurilor, harul la originea tuturor, o paternitate de o ndurare nesfrsit, care nsufleteste totul. De aici capacitatea minunat la acesti scriitori de a vorbi despre copii, despre afectiunea dintre printi si copii, lucru rar n literatura occidental contemporan. Teologia, spiritualitatea noastr, stiu bine c nu se poate ntemnita aceast tain a originii n cuvinte, n concepte. Dar Iisus ne reveleaz c acest abis - de care vorbeste si India - este un adnc de iubire, una adnc paternal. Cu Iisus si n El, n suflarea Sa, ndrznim s ngnm:Abba, Tat - un cuvnt de o nesfrsit tandrete copilreasc, de o ncredere plin de respect, iat tot paradoxul crestin. Iar Iisus ne reveleaz faptul c acest paradox nu exist numai n relatia Tatlui cu creatia, ci n nsusi Dumnezeu, n cel mai adnc absolut al absolutului. n Dumnezeu nsusi este originea fr origine si Cellalt filial si Suflarea de viat si de iubire care se odihneste n Cellalt si l aduce la origine, si pe noi ntru El. n Dumnezeu nsusi este respiratia iubirii, aceast mare tain a unittii si a diferentei. Si noi, dup chipul lui Dumnezeu, suntem la rndul nostru antrenati n acest ritm. Numai c n Dumnezeu, ntre Originea si al Su Cellalt filial, n Duhul unificator, rspunsul iubirii este imediat, reciprocitatea iubirii, absolut, n timp ce noi avem nevoie de timp, de spatiu, de un fel de obscuritate ca s mergem spre Lumin si n acelasi timp unii spre ceilalti. Suntem adesea acel fiu risipitor care si cheltuieste averea cu desfrnatele, care pzeste porcii si care ar vrea s mnnce roscove. Dar chiar si atunci noi stim c Tatl, nu numai c ne asteapt, dar chiar vine n ntmpinarea noastr. Lumea nu este o nchisoare, ci un pasaj obscur, pasaj sau trecere, pasaj care se cere descifrat n cadrul unei opere mai ample, n care totul are sens, fiecare lucru e important, e necesar. O oper pe care o scriem mpreun cu Dumnezeu. Dac toate sunt binecuvntate de Tatl, trebuie s stim la rndul nostru s-L binecuvntm n toate lucrurile. Ar trebui s ncercm s regsim, s rennoim si nainte de toate s interiorizm toate aceste formule de binecuvntare pe care ni le d Biserica si care ne asimileaz binecuvntrilor, binefacerilor divine din primele capitole ale Facerii: Si a vzut Dumnezeu c este bine, tob, care nseamn bun si frumos, Septuaginta traduce de altfel pe kalon prin frumos. Maxim Mrturisitorul ne nvat s facem, cu fiecare privire atent, contemplativ, o experient treimic asupra lucrurilor: simplul fapt c un lucru exist, c se odihneste n fiint, ne trimite la Tatl, fctor al cerului si al pmntului, al tuturor celor vzute si nevzute (n felul acesta fiecare lucru face invizibilul vizibil); faptul c putem s-l ntelegem, s descoperim n el o structur uimitor de inteligent ne trimite la Fiul, Cuvnt, ntelepciune si Ratiune a Tatlui, iar aceea c lucrul e frumos se integreaz n mod dinamic ntr-o ordine, tinde ctre o plenitudine, ne trimite la Duhul, la Suflarea de viat fctoare, despre care Serghei Bulgakov spunea c e personificarea frumusetii. S nvtm s descifrm astfel

n lucrurile Paternittii lui Dumnezeu, pe Tatl Cel cu dou mini, pe Cuvntul si pe Duhul, asa cum spunea Sfntul Irineu de Lyon, pe Tatl, cu ntelepciunea si Frumusetea Sa. Totusi, experienta treimic cea mai important se nscrie n acel imon care-l urmeaz pe Pater, n al doilea cuvnt al rugciunii: Tat-al nostru. Din acest nostru as vrea s retin dou lucruri. Primul const n aceea c trebuie s nvtm s descoperim taina lui Dumnezeu n chipul aproapelui. Oroarea istoriei, si mai ales a secolului nostru, este c omul si arog o putere absolut asupra omului. Ideologiile pretind c pot explica omul, c-l pot reduce la concepte ca cel de ras, clas, etnie, religie, cultur. Iar ideologii, cei care stiu, se simt ndrepttiti, pentru binele umanittii, spun ei, s manipuleze, s conditioneze, s ntemniteze, s tortureze si s ucid oamenii, probabil ca rezultat al unei ntregi gndiri moderne avnd ca scop vointa de a lua n stpnire, de a fixa, de a limita, de a prinde (este chiar sensul cuvntului Begriff, care nseamn concept n german). Dimpotriv, trebuie s ntelegem c cellalt, oricare ar fi el, chiar dac e un vames, o desfrnat, sau un samarinean, spune Iisus (si nu ne-ar fi greu s traducem), cellalt, oricare altul, este chipul lui Dumnezeu, copil al Tatlui, la fel de inexplicabil si de imposibil de conceptualizat ca si Dumnezeu nsusi. Nici o alt definitie mai bun dect c este de nedefinit. S nvtm s nu mai blestemm, s nvtm s nu mai dispretuim: Nu este alt virtute dect aceea de a nu dispretui, spunea un Printe al pustiei. Cellalt este chip, n ntregime chip. Si n fata chipului nu am nici o putere. Pot numai, pentru c acest chip este si cuvnt, s ncerc s rspund, s devin responsabil. Acest lucru este valabil n relatiile de dragoste, de prietenie, de colegialitate, e valabil n familie, ca si n societate, n relatiile noastre cu ceilalti crestini, ca si n viata politic. Amintiti-v: s nu dispretuiti! Cealalt problem pe care as vrea s-o subliniez si care, de altfel, este inseparabil legat de prima, este relatia dintre Biseric si umanitate: Tatl nostru, acest nostru nseamn oare numai Biserica unde suntem toti mdulare unii altora, un singur trup, o singur fiint n Hristos, fiecare ntlnindu-L personal pe Iisus, iluminat de cte o limb de foc la Cincizecime? ns Cuvntul, spune prologul lui Ioan, este lumina cea adevrat care lumineaz pe tot omul ce vine n lume. Se poate traduce si astfel: care, venind n lume, lumineaz pe toti oamenii. ntrupndu-se, Cuvntul a luat n El ntreaga umanitate, pe toti oamenii, din toate locurile si din toate timpurile. nviind, El le-a druit tuturor viat. Biserica nseamn toti cei care, mai mult sau mai putin numerosi, nu conteaz, ajung s descopere toate acestea, care intr n mod constient n aceast lumin si care aduc multumire. Pentru ei si pentru toti ceilalti. Biserica este preotia mprteasc, poporul sfnt menit s se roage, s mrturiseasc, s lucreze pentru mntuirea tuturor oamenilor. Noi stim unde este inima Bisericii: n Evanghelie, n Euharistie. Dar nu stim unde se sfrseste ea, cci Euharistia este dat pentru viata lumii. Nu e fir de iarb care s creasc n afara Bisericii, nu e constelatie s nu graviteze n ea, n jurul pomului Crucii, noul pom al vietii, ax a lumii. Nu exist un singur om care s nu aib o legtur de tain cu Tatl care l creaz, cu Hristos, omul maxim, cu Duhul de viat fctor. Nu exist om fr o aspiratie spre buntate, o tresrire n fata frumusetii, un presentiment al tainei n fata iubirii si a mortii. Multi vor zice, n ziua judectii, coplesiti de bucurie: Doamne, cnd Te-am vzut flmnd, si Te-am sturat strin si Te-am primit, gol si Te-am mbrcat? Cnd Te-am vzut bolnav sau n temnit si am venit la Tine? Si vor auzi rspunznd: Adevrat v spun vou, c de cte ori ati fcut acestea unuia dintre fratii Mei mai mici, Mie Mi-ati fcut. Dar oare noi facem astfel? De aceea, n viata noastr de zi cu zi, s nu facem din Biseric o sect, un ghetou. S stim s cutm peste tot germenii vietii. S stim s-i primim n gndirea, n iubirea noastr si s-i aducem n Rugciune, n Biseric. Care esti n Ceruri Cerurile, aici, arat caracterul inaccesibil, abisal al Tatlui, un Dumnezeu dincolo de Dumnezeu, hypertheos, spune Dionisie Areopagitul. Te apropii de El sondndu-i absenta, este asa-numita teologie negativa, de care vorbeam cu putin nainte: inteligenta si msoar propriile limite, auzind n acelasi timp murmurul, tot mai ndeprtat, al oceanului dumnezeiesc. Urmeaz momentul cnd orice activitate mental se opreste, omul se reculege si tace, el devine asteptare pur. Trebuie s existe n viata noastr de zi cu zi astfel de momente de nfiorare tcut. Printii vorbesc, de exemplu, despre fiorul care pune stpnire pe om atunci cnd, ajuns la marginea unei faleze nalte, vede marea desfsurndu-se ametitor naintea lui.

Trebuie s stii uneori s te opresti si s asculti linistea, s te bucuri de ea, s te uimesti, s te faci asemeni unei cupe. Aceasta se poate ntmpla ntr-un moment de liniste, acas, ntr-o camer unde ai rmas singur, ntr-o biseric deschis dintr-un oras mare, la o plimbare n pdure, poate aprea la lectura Evangheliei, pe care trebuie s ne strduim s o citim zilnic, a unui psalm, a unui text duhovnicesc, la un cuvnt care-ti merge la suflet, care te ptrunde: atunci nu mergi mai departe, ci te opresti, ntr-o asteptare tcut, uneori mplinit. Dar de ce tocmai Cerul trebuie s slujeasc drept simbol pentru transcendent? De bun seam pentru c azurul profund - mai ales n trile mediteraneene - este dincolo de puterea noastr de cuprindere si n acelasi timp pretutindeni prezent, nvluind totul si ptrunzndu-l cu lumina sa. n limbile arhaice divinitatea este desemnat printr-un cuvnt care nseamn cer sclipitor. Trebuie s stii s privesti cerul, s te lasi inundat de el, purificat pn n strfundul sufletului. De ce attia tineri, care nu merg niciodat la biseric, escaladeaz aceste locuri nalte, care sunt muntii, dac nu pentru a intra cumva n azur? De ce se duc spre mrile meridionale unde apa si cerul se confund ntr-o sfer de plenitudine, de un albastru pur? A fost regsit. Ce? Eternitatea. Este marea contopit cu soarele. Totusi, revolutia tulburtoare a timpurilor moderne a nsemnat descoperirea unui cer gol si nesfrsit, unde nici Dumnezeu, nici omul nu par s-si mai gseasc locul. Cerul nsufletit al Psalmilor si al crtii lui Iov a devenit absent ntunecat. Nesbuitul de Nietzsche l caut n zadar pe Dumnezeu ntr-o lume n care pmntul o ia razna neluat n seam, unde nu mai exist sus si jos si unde e din ce n ce mai frig. Astfel, emotia dat de azurul sclipitor risc s se transforme ntr-un divertisment de vacant. Altundeva trebuie regsit cerul divin. Altundeva? n inim, ne spun ascetii. n centrul centrului, n profunzimea cea mai adnc, unde toat fiinta noastr se adun si se deschide ntr-un abis de lumin: cerul interior, culoare de safir, scria Evagrie Ponticul. Una dintre lucrrile noastre zilnice este tocmai aceea de a trezi n noi energiile profunde ale inimii. Obisnuim s trim n capul si n simtul nostru, cu inima stins. Or, numai ea poarte fi creuzetul unde se metamorfozeaz inteligenta si dorinta, si chiar dac nu ajungem pn la abisul de lumin, de acolo pot tsni scntei si o tresrire puternic si dulce ne va aprinde inima. Trebuie s regsim sensul acestei emotii ne-emotionale, al acestui sentiment ne-sentimental, al acestei vibratii linistite, dar care rscoleste ntreaga fiint, cnd ochii se umplu de lacrimi de uimire si recunostint ntr-o tandrete ontologic, o liniste mprtsit, cum spuneam mai nainte. Aceasta nu este numai treaba clugrilor, ci lucrarea smerit a tuturor, si as aduga c este si o problem de cultur. n Pavilionul cancerosilor de Soljenitsn, o tnr, responsabil a unui serviciu dintr-un spital, si ntreab seful, pe btrnul doctor, de unde i vine capacitatea de empatie cu pacientii si legat de ea, siguranta diagnosticului. El i rspunde c a fost mult timp adncit, iluminat de dragostea unei femei si c dragostea, dac e acel dar att de rar de a sti c un altul exist, poate cu adevrat s sparg o inim de piatr si s -o transforme ntr-o inim de carne. Dar, adaug btrnul doctor, sunt ani de cnd femeia aceasta a murit. De atunci el are nevoie ca n anumite momente s se retrag, s se nchid n el s amuteasc pe dinuntru, s-si linisteasc inima pn la a se transforma ntr-un lac ncremenit pe suprafata cruia se reflect luna si stelele. Linistea si pacea fac posibil venirea Tatlui care este n ceruri si pe oglinda inimii astfel cercetat se nscrie adevrul fiintelor si al lucrurilor. Si este si o chestiune de cultur. Avem nevoie de muzic, de poeme, de romane, de cntece, de o ntreag art, chiar si una comun, care s ne trezeasc fortele inimii. Uneori, n metrou, la Paris, mi ajunge la urechi un cntec din zonele nalte ale Americii Latine: el urmeaz granita sinuoas dintre iubire si moarte, dintre revolt si slvire. Sau altceva: marea poveste de dragoste a literaturii arabe este cea dintre Magmn si Layl. Magmn, nebunul, o iubeste pe Layl - noaptea. Layl l iubeste pe Magmn dar nu-i dezvluie taina ei, ci dispare n desert, n chip de gazel. De aici nainte Magmn este hrzit rtcirii si cutrii. Avem nevoie de cntarea lui Magmn, avem nevoie de frumusete, dar nu de o frumusete de posedat, cum este cazul adesea n zilele noastre, ci tocmai de de-posedat si poate de comuniune, de acea frumusete care creaz orice comuniune, spune Dionisie Areopagitul. Iar Sfntul Ioan Scrarul vorbeste de acea cntare profan, care duce la bucuria interioar, la dragostea dumnezeiasc, la lacrimile de sfintenie. Geniul crestinismului este n mod tainic, filocalic, iar filocalie

nseamn iubire de frumos si frumusetea nu trebuie rezervat cultului, ascezei, ea trebuie s strluceasc si n cultur. Sfinteasc-se Numele Tu Din veac Tatl se denumeste n Verbul, prin Cuvntul Su. Si Cuvntul se face trup pentru a ne revela Numele si pentru a-L sfinti pn la capt, cci Numele este prezenta, desprtit si n acelasi timp strlucitoare adic sfnt. Sfintirea Numelui nu nsemna, n vremea lui Hristos, cinstea si lauda aduse lui Dumnezeu, ci jertfa vietii, adic martiriul. Iisus a sfintit Numele pn la Cruce si Numele L-a sfintit pe El pn la nviere. Iisus cel rstignit este Unul din Sfnta Treime rstignit, spune Liturghia bizantin. Iisus cel rstignit este Dumnezeu cel rstignit. Acolo, n acea golire total de pe cruce se reveleaz Numele care i este propriu lui Dumnezeu. Si acest Nume este iubire, Dumnezeu este iubire, spune sfntul Ioan. Din iubire pentru noi, Dumnezeu ni se altur n suferinta, revolta, disperarea si agonia noastr. Printe, dac e cu putint, f s treac de la Mine paharul acesta. Doamne, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai prsit? Astfel c, de acum ncolo, ntre suferinta noastr si neant, ntre revolta, disperarea, agonia noastr si ntre neant, se aseaz Dumnezeu cel ntrupat si rstignit si Acesta, nviind, ne deschide nebnuite ci de lumin. Pentru a sfinti Numele noi nu trebuie dect s ne refugiem la crucea lui Hristos. Martiriul crestin este o experient mistic n care un brbat sau o femeie, adesea oameni obisnuiti, se ncredinteaz lui Hristos, cu o ncredere smerit, exact n momentul celei mai intense suferinte. Si se ntmpl atunci c l npdeste bucuria nvierii. Sunt multe feluri de a fi martir: fericiti cei prigoniti pentru dreptate fericiti veti fi cnd v vor ocr Sau, poate banal, boala, decderea, pierderea celor apropiati, trdarea, singurtatea, moartea. nti de toate, trebuie s combatem suferinta, cu atentie delicat, att la aproapele ct si la noi nsine. Occidentul modern a fcut mult n acest sens si e bine. Cci suferinta poate fi obscur, fr sens, insuportabil; de aceea att de des ea desparte, obsedeaz, devine o moarte nainte de moarte. Mai moderat si dac o trim n credint, ea poate s fac din trup o chilie de mnstire, s ne detaseze si s ne deschid. Dar trebuie s m rog mai ales ca s-mi triesc suferinta ultim si s mor identificndu-mi n mod tainic Trupul cu trupul chinuit al lui Hristos, pentru ca s vin atunci n mine sfintirea Numelui si chiar, dac este voia lui Dumnezeu, ca ea s strluceasc n mine, ca si cum as mplini ceea ce lipseste din suferintele lui Hristos, pentru a relua expresia sfntului Pavel. Poate c atunci, n acea spaim si oroare va ptrunde o lumin si eu voi putea spune cu Iisus, n El, nu numai Doamne, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai prsit?, ci si Printe, n minile Tale mi ncredintez duhul Meu. Vorbesc la persoana nti, nu stiu despre ceilalti, nu exist dect cazuri particulare. Crestinismul nu nseamn s stii totul. Poate c nseamn s nu stii nimic, dar s ai, totusi, ncredere. n legtur cu sfintirea Numelui, as vrea s adaug dou lucruri: Primul este c Numele invoc si evoc Prezenta. El nu o stpneste, ca n magii, ci ne aduce pe noi, ei. Cei care ncep s iubeasc si schimb ntre ei numele si fiecare se gndeste adesea la numele celuilalt. La fel se ntmpl, si este infinit mai puternic - cci cel putin suntem siguri de iubirea Lui - n legtura noastr cu Hristos. Cunoastem mai mult sau mai putin ceea ce se cheam Rugciunea lui Iisus, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-m pe mine, pctosul, pronuntat odat cu respiratia. n monahismul vechi, se ntlnesc tot felul de formule scurte: Kyrie eleison, Doamne miluieste, Doamne ajut-m, spre ajutorul meu ia aminte, Cum stii Tu si cum vrei Tu, Slav Tie, Dumnezeul nostru, slav Tie etc. Putem inventa si altele. n viata de zi cu zi, acesta este un mod foarte simplu de a sfinti Numele, de a sfinti totul prin Nume, de a pune Numele ca pe o pecete a eternittii peste fiinte si lucruri, de a descifra o situatie cu ajutorul Lui. Cci Dumnezeu ne vorbeste continuu prin fiinte, lucruri, ntlniri Numele se reveleaz la fel de complex ca si un diamant cu mii de fatete, fiecare corespunznd unui lucru, unui chip, unei situatii Desigur, nu este vorba, la cei mai multi dintre noi, de invocarea continu a Numelui, ci mcar s facem s tsneasc din cnd n cnd un strigt de ajutor, sau de mrire a lui Dumnezeu. Problema este s nu uitm de Dumnezeu. Cci uitarea este cel mai mare pcat, spun cei duhovnicesti. Uitarea, somnambulismul, insensibilitatea sufletului, mpietrirea inimii. Si atunci, dintr-o dat, trebuie s ne aducem aminte de Dumnezeu,

chiar dac numai pentru a-L nfrunta, precum Iacob sau pentru a ne ridica mpotriva Lui, precum Iov. S strigm ctre El, ctre Dumnezeu cel viu si nu s amutim n fata zidului de neclintit al destinului, al neantului, al dezastrului inevitabil. Doamne, pentru ce? Tu m-ai luat drept tint - l citez pe Iov. Vei nceta Tu, n sfrsit, s m privesti spre a-mi da timp s-mi nghit saliva? (iarsi Iov). Doamne, vino n ajutorul meu. Cluzestem, lumineaz-m. Nu voia mea, ci voia Ta. Si n bucurie, sau pur si simplu n plcerea smerit de a exista: slav Tie, Doamne, slav Tie. Atunci ne dm seama c avem mult mai mult timp pentru a ne ruga dect ne-am fi imaginat Invocarea Numelui: rugciunea celor care nu au timp s se roage. Cellalt lucru pe care as vrea s-l spun n legtur cu sfintirea Numelui este c nu exist, pentru Iisus, o separare static ntre sacru si profan, nu exist reguli care s despart curatul de necurat. Viata noastr de zi cu zi se misc ntre Kiddouch haschem, sfintirea Numelui si Hilloul haschem, profanarea Numelui si hotarul este ntr-o continu miscare, el trece prin inima noastr, prin gura care grieste din prisosul inimii, prin privire. Totul poate fi sfintit, de vreme ce, spune Zaharia, orice vas va fi nchinat Domnului, iar cinstea si slava popoarelor vor intra n Noul Ierusalim, spune Apocalipsa. Nimeni nu este prin excelent bun sau ru; pentru un pedagog, un judector si pentru orice om responsabil, aceasta este cheia legturii cu ceilalti. Si dac tehnica ne elibereaz si ne va elibera din ce n ce mai mult de muncile fizice extenuante si de stereotipiile intelectuale, este pentru ca s putem regsi posibilitatea de a sfinti Numele prin simplul contact cu materialele, prin practicarea unei arte, prin controlul calm al inteligentei ncorporate n masini (lucru imposibil n afara unei revolutii culturale). continuare>>>

Tlcuirea rugciunii Tatl nostru (continuare)

continuare>>> la Tlcuirea rugciunii Tatl nostru Vie mprtia Ta Dup Tatl si Cuvntul prin care acesta se reveleaz, iat-L si pe Duhul Sfnt. Cci o variant foarte veche a Evangheliei dup Luca nlocuieste Vie mprtia Ta prin vie Duhul Tu cel Sfnt. S vin Duhul tu cel Sfnt si s ne mprtseasc de mprtia Ta: slava Ta, schekhinah, energiile Tale, harul Tu, lumina Ta, viata Ta, puterea Ta, bucuria Ta toate acestea nseamn un singur lucru. mprtia, cerul nou si pmntul nou sunt cerul si pmntul nnoite n Hristos, ptrunse de harul Duhului, care este viata curat, eliberat de sub stpnirea mortii. Lumea n Hristos constituie adevratul rug aprins, spune Maxim Mrturisitorul. Dar acest foc este acoperit de zgur si cenus, nvelisul opacittii si al urii noastre, al oricrei complicitti cu puterile haosului, ale ntunericului. Vie mprtia ta nseamn s pregtim, s anticipm cea de-a doua venire a lui Hristos, ndeprtnd zgura si cenusa. Cci mprtia a crei venire o cerem este deja n mod tainic prezent, fiecare celebrare euharistic anticipeaz Parusia si exist n viata fiecruia clipe euharistice, scntei din Parusie. Nu trebuie s ne temem de aceste momente, de aceast plenitudine - pleroforia - de care vorbesc cei nduhovniciti. Clipe de rugciune tcut, de rugciune dincolo de rugciune, cnd inima se aprinde, clipe de tensiune creatoare sau de ncredere senin, cnd lumina celei de-a opta zi tsneste ntr-o intuire a adevrului, a frumusetii, sau ntr-o adevrat ntlnire; s descoperi oceanul interior al unei priviri si pe cellalt ca pe o minune, spunea patriarhul Athenagoras, sau ca s-l citm tot pe el, s te alturi, n luna lui februar, doxologiei primului migdal n floare. Sau, poate, dup chinurile agoniei, cnd fata unui mort se nsenineaz si cnd, noteaz Franz Rosenzweig, individul renuntnd la cele din urm rmsite ale individualittii sale si ntorcnduse la origini, Sinele se trezeste la unicitatea ultim, la singurtatea ultim n toate aceste momente, si se cunosc si multe altele, mprtia ne atinge n mod tainic. Atunci totul e att de usor, nu mai este moarte, n sensul acelui cuvnt greu de neant, ci numai pasti, treceri; nu mai este exterioritate care desparte; iubirea e att de mare nct chiar dorinta dispare; mai sunt numai chipuri, si chipul este numai privire, cum spune o omilie a lui Macarie; pmntul e sfnt, e o tain, si stelele, noaptea, sunt semnele de foc pe care ni le fac cetele ngeresti. S fim bine ntelesi. Exist o apropiere narcisist, grotesc sau tragic avid de plcere, de pofta de a fi. Aici se combin cele dou patimi de cpti, lcomia trupului si mndria cugetului omul risc atunci s se descompun, cum spunea Kirkegaard, n mici eternitti de plcere. Din fiinte si lucruri, el nu vede - si aici limbajul este semnificativ - dect ceea ce cade sub incidenta simturilor, ceea ce se poate gusta. Dar plcerea, bucuria de a fi, resimtite cu o anumit distantare interioar, cu recunostint, n respectul pentru

fiinte si lucruri si n sfintirea Numelui, acestea pot deveni o bucurie neptimas, n sensul ascetic al cuvntului patim, adic neidolatr. Ele sunt atunci amintire a raiului, prenchipuire a mprtiei Ritmul respiratiei - s respiri, o, nevzut poem!, spune Rilke -, mireasma pmntului dup furtun, nesfrsita, isihasta rsucire si dezrsucire a valurilor si a nebuloaselor, cntarea cntrilor unei mari si nobile iubiri, n care trupurile sunt aroma sufletelor, toate acestea pot deveni amintire a raiului, prenchipuire a mprtiei. Actul creator care genereaz frumusetea si iradiaz viat si iubire, sursul unui copil foarte mic, care si descoper existenta n mirosul, privirea si vocea mamei, toate pot deveni amintire a raiului, prenchipuire a mprtiei. n Duhul, n marea suflare a lui Dumnezeu celui viu, poruncile lui Hristos - care se rezum n iubirea de Dumnezeu si n iubirea pentru aproapele si pentru tine nsuti: e att de greu s te accepti - si totusi: iubeste-ti aproapele ca pe tine nsuti -, poruncile lui Hristos ne apar ca niste ci ale responsabilittii si comuniunii. Revelatia mprtiei const cu adevrat n aceea c nimic nu este mai presus de persoan si de comuniunea dintre persoane. Dreptate, adevr, frumusete, nceteaz de a mai fi niste legi, pentru a deveni energii vitale: mai mult, participarea noastr, prin umanitatea lui Hristos, la energiile divine corespunztoare. Si dac nu reusesti s pzesti poruncile, nu te considera niciodat pierdut, nu te crispa ntr -un mod moralizator sau voluntarist. Mai n adnc, mai jos chiar dect rusinea si decderea ta, se afl Hristos. ntoarcete ctre El, las-L s te iubeasc, s-ti dea din puterea Lui. Degeaba te ndrjesti la suprafat, inima e cea care trebuie s se transforme. Nici mcar nu trebuie s ncepi prin a ncerca s-L iubesti pe Dumnezeu, ci numai s ntelegi c El te iubeste. Si dac iubirii i se rspunde cu iubire, dac inima profund se trezeste, atunci nssi viata lui Hristos, adic suflarea Duhului va creste n tine. Va trebui numai, si chiar o vei dori de acum ncolo, s ndeprtezi piedicile, mpietrirea, tot noroiul care astup izvorul din strfundul sufletului tu. Va trebui, la un moment dat, s respiri mai profund dect aerul acestei lumi, s respiri Duhul, cum spune Grigorie Sinaitul; fie ca acest suflu din tine s ntlneasc, s elibereze, s exprime geamtul creatiei, asteptarea cosmosului, despre care ntreaga Biblie ne spune c e n luzie, n facere: cosmogenez si, de la ntrupare ncoace, hristogenez (de ce n-am relua, n afara unei sistematizri contestabile, termenii introdusi de Teilhard?), unde omul trebuie s se comporte ca un rege, un preot, un profet Fac-se voia Ta, precum n cer, asa si pe pmnt Voia lui Dumnezeu nu este o voint juridic ci un influx de viat, ceea ce d existent si o nnoieste cnd aceasta se rtceste. Voia lui Dumnezeu este mai nti creatia nssi, universul ntreg sustinut de ideile-vointe, de logoi, de cuvintele eterne ale lui Dumnezeu-Profetul. Apoi ea este istoria mntuirii, dialogul dramatic de iubire dintre Dumnezeu si umanitate, pentru ca toti oamenii s se mntuiasc, subliniaz ntia Epistol ctre Timotei. De aceea trebuie s ne rugm zilnic pentru ca toti s se mntuiasc; s ne rugm pentru toti cei care nu stiu, nu vor sau nu pot s se roage asa cum le cerea clugrilor si patriarhul Iust inian al Romniei. Voia lui Dumnezeu nu se face. Lumea, frumoas si bun, cum spune Facerea, este cufundat n orori. Lumina exist, citim n prologul lui Ioan, dar exist si ntunericul. Atotputernicia lui Dumnezeu este aceea a iubirii. Si cum iubirea nu se poate impune fr s se nege pe sine, aceast atotputernicie - n stare s creeze fiinte care-o pot refuza - aceast atotputernicie este si o atotslbiciune. Ea nu poate actiona dect asupra inimilor care, n mod liber, se deschid spre lumin. Dumnezeu respect libertatea omului, asa cum a respectat-o pe a ngerului. Dar pentru ca ea s nu fie biruit de ntuneric, El se ntrupeaz si coboar n moarte, n iad, pentru ca s existe de aici nainte un loc unde vointa omului s se poat uni cu vointa divin. Acest loc e Hristos. n Hristos, vointa uman s-a alturat cu durere si bucurie vointei Tatlui. ntru cel nviat, stnd la dreapta Tatlui, voia lui Dumnezeu se mplineste pe pmnt, ca si n cer. De aceea este de ajuns s aderm la Hristos cu toat fiinta noastr. Veniti la Mine toti cei osteniti si mpovrati si Eu v voi odihni pe voi. Luati jugul Meu asupra voastr si nvtati-v de la Mine c sunt blnd si smerit cu inima si veti gsi odihn sufletelor voastre. C jugul Meu e bun si povara Mea este usoar (Mt. 11, 28-30). mprtia unde se face voia lui Dumnezeu precum n cer asa si pe pmnt nu este din aceast lume si nu n istorie se va realiza ea. Rugciunea pentru a se face voia lui Dumnezeu ne d astfel, despre politic, o nuant de ironie, de realism si rbdare, ea laicizeaz exercitiul puterii, relativizeaz ideologiile si entuziasmele istoriei istoria fortelor colective, n sens marxist. ntr-o prim etap, nu vism s transformm societatea n paradis, ci luptm, pentru ca ea s nu devin un iad, s-i mentinem echilibrele necesare, c e vorba de separarea puterilor a lui Montesquieu, sau de checks and balance, din conceptia anglo -saxon - si protestant - despre

Stat. Omul rugciunii si al sperantei evit pe ct se poate, att cinismul conservatorilor, buna gestionare a relelor zise inevitabile (pentru ceilalti!), ct si amrciunea revolutionarilor, pe care n mod sigur i dezamgesc revolutiile, cele nefcute, ca si cele prea bine fcute. El stie c nu se va sfrsi niciodat cu prostia si cu ura, dar nu e un motiv s se resemneze. n acelasi timp, trebuie s spunem, odat cu Serghei Bulgakov, c istoria nu este un culoar vid. Aceast imens fort de viat, de viat adevrat pe care nvierea a adus-o n lume si care se revars din potirul euharistic si din rugciunile sfintilor, nu lucreaz numai n destinele individuale. Societatea si cultura, si ele sunt dimensiuni ale persoanei si ale relatiei interpersonale. Crestintatea a ncercat o sfintire a culturii, nu fr succes, dar a ngrdit din ce n ce mai mult libertatea. Astzi tine de biseric s se elibereze de nostalgii, de vointe de putere, pentru a deveni sau a redeveni acel pmnt tainic de unde se vor ridica pdurile viitorului. Nu singur de altfel, ci n colaborare cu toate cercetrile convergente, cu cele crestine nti de toate, cu toate asteptrile si intuitiile culturii contemporane: fie c e vorba de noile reflectii despre drepturile omului, de acea metanoia abia schitat a unei filosofii n care ceea ce nu este lucrtur a neantului se ocup de relatie si de chip, fie c e vorba despre deschiderile stiintei sau despre critica economismului. Odat cu prbusirea ideologiilor si cu evolutia nihilismului, vine vremea unui crestinism creator. Gnditori altfel necrestini, ca Gramsci si Foucault, ne-au sugerat c adevrata infrastructur a istoriei este cultura. Iar noi stim bine, cultura, cu conditia s nu devin un fals, se hrneste din spiritual. Ea ca si n tectonica plcilor: e suficient ca plcile cele mai profunde ale scoartei terestre s se miste cu ctiva milimetri pentru ca la suprafat s aib loc cutremure. Adevratele revolutii sunt revolutiile spiritului, spunea Berdiaev. Revolutia constiintelor, spune astzi episcopul Irineu al Cretei. Gnditorii religiosi, mai ales francezi si rusi din prima jumtate a secolului, au deschis drumuri, au adus o inspiratie. n anii care vin va trebui s apar initiative si propuneri crestine n chiar interiorul societtii civile si al culturii. Va fi important c nsisi crestinii, pe ct posibil n grupuri sau sustinuti de comunittile bisericesti, s propun noi atitudini, s inventeze noi forme de viat si de munc n profesia lor, la scoal, la tribunal, n spitale, n cartierele urteniei si ale mizeriei, unde ncolteste violenta Nu va exista niciodat, dect poate ca un ideal si ca un catalizator, o civilizatie a iubirii. Va exista ntotdeauna, n viata colectiv, un fond de impulsuri irationale, pe care trebuie s stim s le stpnim, s le folosim, s le controlm (si aici machiavelicii moderati si lucizi fac mai mult dect naivii mnjiti cu sentimentalisme). Numai sfintenia este cea care poate vindeca rul din rdcin. Dar sfintenia trebuie, ca si Evanghelia, s introduc n societate o tensiune, un ferment sau o ran care s constituie nsusi locul liberttii spiritului. Si dac nu poate exista o civilizatie a comuniunii depline si definitive, trebuie s deschidem neobosit aceea ce se numeste n Franta, pe poduri si sosele, ci de mic comunicatie! Pinea noastr cea de toate zilele, d-ne-o nou astzi i cerem lui Dumnezeu pinea noastr, pinea cea pentru noi, pinea de care acum avem nevoie. Facem ceea ce trebuie s facem pentru a avea, pentru a o cstiga cinstit, prin munc, ntr-o civilizatie pe ct posibil cinstit (e un punct asupra cruia voi reveni). Totusi, o cerem lui Dumnezeu, ca pe un dar si har. Pinea este ceea ce m tine n viat. Or, faptul de a continua s triesc presupune o ntreptrundere incredibil de circumstante favorabile, acumulate de-a lungul zecilor de ani. As fi putut sau ar fi trebuit s mor de attea ori: rzboi, accident, cancer, insuficient cardiac, tentativ de sinucidere - sau mai stiu eu ce? O persoan sau alta, al crei chip, voce sau rugciune pentru mine reprezint si ele pinea cea de toate zilele, poate pieri dintr-un moment n altul. Altcineva, un copil poate, pe care as vrea s-l apr si s-l ghidez n viat, mi scap cu desvrsire. Nu exist dect dou iesiri: fie spaima, si toate mijloacele de a o evita rmn fr succes, o stim bine. Fie rugciunea: pinea noastr cea pe care ne-o asigur o ntreag civilizatie - hrana, mbrcmintea, locuinta, securitatea, aceast pine pe care ne-o d acel fragil echilibru biologic sau psihologic, aceast pine constnd si n attea afecte si amprente din care se hrneste sufletul nostru, recunoastem c o avem de la Tine: d-ne-o nou astzi. Sau pur si simplu: d-ne nou ziua cea de astzi. Sau dac vrei s ne-o iei, ia-ne-o. Dac este voia Ta, voi muri astzi, sunt un slujitor nefolositor, elibereaz-m din acest joc ciudat si strin, n fond (Iov 1, 20 21). Astfel, s privim fiecare zi ca pe o zi de har. Si mai mult dect att. Noi cerem astzi aceast subzistent, ca pe , adic pinea mprtiei. Or, pinea mprtiei este Euharistia. Ceea ce i cerem lui Dumnezeu este tocmai s primim orice pine, orice mijloc de subzistent, ca si cum ar fi Euharistia, adic mprtsirea cu Trupul su, cu prezenta Sa. n mistica evreieasc se spune c prezenta, numit schekhinah, este exilat, din cauza orbirii

noastre, n taina fiintelor si a lucrurilor. Sarcina zilnic a celui credincios este s descopere si s scoat la iveal scnteile Prezentei, pentru ca ele s regseasc focul originar, nu abandonnd materia, ci transfigurnd-o. n A douzeci si cincea or de Virgil Gheorghiu vedem un tran romn mncnd cu gravitate, atentie si recunostint, ca si cum s-ar mprtsi. Cnd masa este srbtoare a ntlnirii, aspectul euharistic sporeste. Dati multumire pentru toate, spune Pavel (n.tr. euharistie = multumire). Exist un anumit mod de a ne spla, de a ne mbrca, de a ne hrni, cu hran sau cu frumusete, un anumit fel de a-l ntmpina pe cellalt, un fel euharistic. Si cred c mai exist un mod euharistic de a ne duce la bun sfrsit treburile zilnice, asa cum sunt ele, monotone, grele, mereu aceleasi (n fond, textul rugciunii Tatl nostru vorbeste de pine, nu de vin, iar pinea contine ideea de necesitate); e nevoie de putin detasare si pur si simplu s nu uitm de Dumnezeu, chiar dac nu-I putem aduce dect oboseala, epuizarea si, la limit, incapacitatea noastr de a drui. Ajut-ne s descoperim n fiintele, lucrurile si situatiile actuale, chipul si cuvntul lui Hristos Cel Care vine. Traditia ortodox ne nvat invocarea Sfntului Duh naintea oricrei treburi de oarecare important, iar la sfrsitul ei, cinstirea Maicii lui Dumnezeu: ea este maica pe care n-o mai avem, sau pe care nici n-am avut-o, e mngierea pe care am asteptat-o din partea femeii - desigur, n zadar, cci si femeia simte nevoia s fie mngiat -, ea este deja cu totul n mprtia lui Dumnezeu si ne ajut s trecem si noi pe cellalt mal, ea este, ntr-o persoan creat, sinteza tuturor formelor de tandrete si frumusete. Faptul de a cere pine sugereaz ceea ce ar trebui s fie legtura noastr cu pmntul, cci pinea nseamn pmntul muncit de om. Omul, sau va distruge pmntul, sau va face din el o Euharistie. Pmntul nu este o divinitate, tehnica a smuls ideea de persoan din pntecele pmntului-mam. Dar nu este nici numai un ansamblu de energii ce pot fi folosite orbeste, la risc; astzi ntelegem bine acest lucru. n ceea ce priveste legtura omului cu pmntul, crestinii trebuie s propun o alt atitudine, nu aceea a unui economism sau ecologism, oarbe si una si cealalt, ci pe aceea a unei responsabilitti iubitoare si, ncetul cu ncetul, transfiguratoare. Terra-mam, sora noastr, cum minunat spunea sfntul Francisc de Asissi. Sora noastr, logodnica noastr, pe care trebuie s-o ntmpinm cu un respect nemrginit, pentru ca ea s ne dea nu numai pinea cea de toate zilele, ci pinea cea plmdit cu toat mireasma mprtiei. Cererea de pine, dac vrem s-o spunem fr inconstient sau ipocrizie, ne impune o alt exigent: aceea de a mprti cu cellalt. Comuniunea euharistic este o prtsie, este inseparabil de aceea a altarului, spunea sfntul Ioan Gur de Aur. Socialismul ateu, comunismul persecutor au aprut si pentru c lumea crestin n-a stiut s mpart; pentru c a pstrat taina altarului, uitnd-o pe aceea a fratelui. Drama, se stie, continu si se agraveaz astzi la scar planetar. Trebuie s practicm aceast prtsie, mai nti de la om la om, de la o familie la alta, n cadrul parohiilor noastre care ar fi de dorit s se transforme n adevrate comunitti. Trebuie s-o ncepem n mediul nostru de viat, s-o punem n valoare n lurile noastre de pozitie civice, la scar national, n respectul si primirea strinului, a emigrantului, pentru a-l asimila si n acelasi timp pentru a-i pstra propria-i cultur, dac aceasta este dorinta lui. Si de asemenea, repet, la scara ntregii umanitti. Putem s vism, s propunem, s precizm o ordine economic mondial. Avem nevoie de economisti rigurosi si realisti, dar capabili s-si pun stiinta n slujba rugciunii: d-ne nou, tuturor oamenilor, pinea cea de trebuint, si f ca ea s fie si pine a mprtiei, pinea bunvoirii frtesti si a frumusetii. Vorbind de viata cotidian, trebuie s nmultim cu rbdare tocmai aceste mici realizri, att n societtile bogate ct si n cele srace, ce pot fi puse astfel n dialog. Se cere mai ales s adoptm un nou stil de viat al crui exemplu l putem da noi nsine, un stil bazat pe limitarea voluntar a propriului consum, n folosul mprtirii cu ceilalti..

Si ne iart nou greselile noastre, precum si noi iertm gresitilor nostri Iart-ne nou greselile, datoriile: i datorm totul lui Dumnezeu. Nu existm dect prin vointa Sa creatoare, prin si pentru ntruparea Sa, care ne deschide cile desvrsirii, care ne readuce la El si ne d harul Su. Creaturile sunt asezate pe cuvntul creator al lui Dumnezeu ca pe un pod de diamant, sub abisul infinittii dumnezeiesti, deasupra abisului propriului lor neant, spunea Filaret al Moscovei. A ne nchide n noi nsine, a refuza aceast relatie care ne d fiinta, nseamn a ne lsa prad distrugerii si

mortii, este nihilismul propriu-zis, mai ales dac dm cuvntului latinesc nihil, nimic, etimologia propus de Pierre Bourtang: ne-hil, ruperea hilului, aceast legtur fragil, dar singura vie, care uneste smnta cu pstaia. Si chiar acolo, poate c mai ales acolo, n nihil, Dumnezeu cel ntrupat, rstignit, cobort la iad, ne asteapt pentru a ne ierta datoriile (pcatele). Ar trebui s citm textele cutremurtoare ale lui Nicolae Cabasila despre mntuirea din dragoste: el scrie despre Hristos c vine la noi de bunvoie, si declar iubirea si implor iubirea noastr s rspund la a Sa. n fata unui refuz El nu se retrage si nu se supr din cauza jignirii. Respins, El asteapt la us. Ca un adevrat ndrgostit, El ndur ocrile si moare - pentru a nvia si a ne nvia, odat ce L-am primit. Pentru tot binele pe care ni l-a fcut, Dumnezeu nu ne cere dect iubire, si n schimbul ei ne iart toate greselile. Si Cabasila, el nsusi laic, recomand acelora ce triesc n lume, scurte meditatii, un fel de aduceri aminte. S ne amintim, n secunda n care facem un pas, pe strad, c Dumnezeu exist si c ne iubeste. Nu exist dect prin Tine, n Tine, iart-m c uit att de adesea, ajut-m s m accept ca si creatur a Ta, ca si cel dinti dintre pctosi, un pctos iertat, un mdular nensemnat si dureros al trupului Tu, al Bisericii Tale. Ajut-m s m accept, n aceste limite, pe care le vrei Tu, cu certitudinea c Tu singur transgresezi orice limit Doamne, toate sunt n Tine, eu nsumi sunt n Tine, primeste-m, spune un personaj al lui Dostoievski. Nu pot s fac un pas, nu numai pe strad, dar nici n viat, dect amintindu-mi de iertarea si de milostivirea lui Dumnezeu si de vointa Sa ca eu s exist, altfel sila de mine nsumi si sentimentul suferintei mele m-ar dezintegra n neant - sau mai precis, n iad. Iart-ne nou greselile, cci Tu ne-ai sortit nou, tuturor oamenilor, s-Ti devenim fii n Fiul Tu, n Iisus Hristos. Iart-ne pcatele, numai acest strigt ne poate elibera, att de narcisism ct si de descurajare, aceast oboseal de a exista, care constituie fr ndoial, n zilele noastre, o form major a pcatului. Dar exist o conditie fundamental pentru ca s putem tri liberi si senini, n harul Dumnezeului nostru, aceea ca si noi s-i iertm pe cei care ne-au gresit nou. Cum s nu amintim aici parabola datornicului care nu-si poate plti datoria (Matei 18, 23-25) - si mai toti suntem astfel de datornici. Un om datora mpratului o sum imens si nu era n stare s-o plteasc. Avea deci s fie vndut sclav, el si familia lui. Dar mpratul, cuprins de mil, i iart datoria. Odat scpat, slujitorul l ntlneste pe tovarsul lui, care i datora o sum modic. l ia de gt cu cruzime si l arunc n nchisoare. Stpnul, nstiintat, l d pe mna chinuitorilor, spunndu-i: Slujitor ru, ti-am iertat datoria, pentru c m-ai rugat. Se cuvenea, deci, ca si tu s ai mil de aproapele tu, asa cum eu am avut de tine (Matei 18, 32-33). Trebuie s ntelegem bine sensul parabolei. Dumnezeu nu-mi iart greselile pentru c, la rndul meu, le iert celor care-mi gresesc mie. Nu conditionez eu iertarea lui Dumnezeu. Ci pentru c Dumnezeu m iart, m readuce la El, m las s exist liber, n harul su, si pentru c sunt coplesit de recunostint, de aceea i eliberez pe ceilalti de egocentrismul meu si-i las si pe ei s triasc n libertatea harului Tot timpul asteptm ceva de la ceilalti. Ei ne datoreaz dragostea, atentia, admiratia lor. Nu cellalt m intereseaz, ci satisfactia pe care el mi-o aduce. Materia din care sunt fcut e vanitate si susceptibilitate. Si cum ceilalti m dezamgesc fr ncetare si nu-si pot plti datoriile, i urmresc cu ranchiuna mea, mi hrnesc pasiuni negative la adresa lor, m pierd ntr-un htis de rzbunri greu de definit. Sau, dimpotriv, cu aerul demnittii ofensate, m retrag n coltul meu, sub masca unei indiferente trufase si mi pltesc eu nsumi ceea ce altii mi datoreaz, mi pltesc cu monezi false, e cazul s-o spunem. Din punct de vedere psihologic nu exist scpare n aceast lume pecetluit de moarte. Dar dac ntelegem c lumea este un mormnt gol, inundat de o lumin venit din alt parte, dac ntelegem c Dumnezeu, n Hristos, ne iart de datoria noastr fundamental, moartea trupeasc si mai ales sufleteasc, atunci nu vom mai avea nevoie de sclavi ca s ne putem crede noi nsine zei. Vom ntelege c ceilalti nu ne datoreaz nimic. Ceilalti nu mi apartin. Fiecare dintre ei, ca si Dumnezeu, a crui imagine este, rmne o persoan liber, inaccesibil, pe care nu as putea s-o stpnesc dect rpindu-i libertatea, adic negnd-o, la limit, ucignd-o. Dar asa cum Dumnezeu cel de neptruns mi se reveleaz mie prin harul Su, si cellalt, tot de neptruns mi se poate revela tot prin har. Si atunci nteleg c totul e har, cum scria Bernanos n Jurnalul unui preot de tar. Desigur, oamenii au relatii de drept, legea ndeprteaz de la ei, cel putin la modul superficial, instinctele ucigase, regleaz raporturile exterioare dintre oameni si i pzeste de arbitrar. Dar dincolo de asta este numai iertarea, primirea si cteodat uimirea.

Sfntul, spunea Simeon Noul Teolog, este sracul care si iubeste fratii. Srac, pentru c nici el nu-si apartine, ci se naste fr ncetare din Dumnezeu. De aceea este n stare s fie aproapele tuturor Noi nu suntem deloc sfinti. Totusi, n viata de zi cu zi, trebuie s ncercm, fr pizm, nici masochism, s respectm taina celuilalt, singurtatea lui, relatia lui cu misterul. Privind din aceast perspectiv, cu ct i cunosc pe ceilalti, cu att mi sunt mai necunoscuti. Merg cu ei din nceput n nceput, prin nceputuri fr de sfrsit. Atunci cnd promiscuitatea, cenzura, vointa medical, pedagogic sau pur si simplu dornic s nteleag totul, atenueaz alteritatea, e de ajuns s fi putin atent pentru c apare un amnunt incomod, care scap schematizrilor crude si atunci distanta se restabileste ntre mine si cellalt, dureroas si benefic, distanta revelatiei. Trebuie s stiu uneori, n rugciunea tcut, s ajung n acel punct zero unde nu mi mai apartin, unde nu mai exist prin mine nsumi, ci numai n Dumnezeu, unde primesc harul de a sti c ceilalti exist n afara mea, ca si mine, ntr-o interioritate la fel de profund, unde sunt, cum spunea Evagrie Ponticul, desprtit de toti si unit cu toti. Si nu ne duce pe noi n ispit Nu Dumnezeu este Cel care ispiteste, Dumnezeu nu ispiteste pe nimeni, spune sfntul Iacob (1, 13). E o atitudine semitic dac spunem: nu ne ispiti, Doamne, nu ne lsa s cdem n ispit. Despre ce ispit este vorba? Mai nti despre cea a crimei sau a sinuciderii - si sunt attea feluri de a omor sau de a se omor - care se naste din ceea ce sfntul Maxim Mrturisitorul numeste teama ascuns de moarte. Atunci avem nevoie de dusmani, pentru a proiecta asupra lor aceast neliniste fundamental. Pe aceasta trebuie s-o demascm printr-o memorie lucid a mortii, anamnez la captul creia vom gsi nu neantul fardat al deriziunii, ci pe cel nviat care ne aduce la viat. Transformarea total a nelinistii n ncredere, ne permite n fine, ntr-o oarecare msur, s ne iubim vrjmasii, urmnd porunca, initial de nenteles, a lui Iisus. Dar ispita este mai ales secretul ultimei apostazii. Este un mister care afecteaz toate epocile crestinismului, din moment ce suntem n vremea din urm, de la ntrupare si Cincizecime ncoace: Ati auzit c vine antihrist, spune sfntul Ioan, iar acum multi antihristi s-au artat (1 Ioan 2, 18). Poate c acest mister se clarific n epoca noastr, care este cu adevrat o apocalips n istorie si care d la iveal attea lucruri ngrozitoare. Sau poate credem asta numai pentru c este epoca noastr: nu mai apocaliptic dect multe altele (ne dm seama de asta studiind crizele trecutului). Marea apostazie nu este neaprat ateismul. Revolta, chiar blasfemia, l caut pe Dumnezeu n felul lor. n fata durerii lumii exist si un ateism al compasiunii, care negresit si gseste locul n Eli, Eli, lama sabahtani de pe Golgota. Marea apostazie ar fi mai degrab s te simti vindecat de Dumnezeu, vindecat de orice ntrebare, desprtit de tain, incapabil de neliniste si uimire. Nu numai absenta lui Dumnezeu, ignoranta mpcat, dar mai ales captarea dorintei de absolut, de niste parodii atroce si seductoare: magie, droguri, paroxisme, tortura si erotismul, strns legate, de altfel, betii totalitare de altdat (vorbesc de Europa), transformarea actual a religiilor n ideologii, nlocuirea comuniunii, fuziunea ei cu posesia, n attea forme ale artei contemporane, n attea medii sectare, invazia parapsihologiei si a ocultismului care vor permite mine fascinarea maselor de ctre falsi fctori de minuni, minuni provenind din puteri ca cele pe care Hristos le-a refuzat n pustie. M gndesc la Povestirea despre Antihrist, a lui Vladimir Soloviev, unde l vedem pe Antihrist mare reformator social si spiritualist patentat, asociindu-se cu un mag care ofer omenirii semne si minuni. M gndesc si la ultimul om al lui Nietzsche n prologul lui Zarathustra: Am avut privilegiul s-l ntlnesc si s-l ascult pe Andrei Tarkovski, cineastul lui Andrei Rubliov si al lui Stalker, printre altele. mi spunea c n zilele noastre cel mai mare risc este ca oamenii s nu-si mai pun ntrebri. Si c s-a dedicat misiunii de a-i trezi, de a-i face s nteleag c omul este ntrebare. mi spunea si ct se simtea de singur. Trebuie s rmnem oameni ai nelinistii si ai uimirii, nu s ne amgim cu idoli si cuvinte, trebuie s rmnem oameni care si pun ntrebri, chiar si cu pretul unei oarecari nebunii. De ce Bisericile n-au putut s-i primeasc pe un Nietzsche, un Artaud, un Khalil Gibran, sau un Kazantzakis? Oare n-a venit timpul ca Biserica s ofere un loc celor care pun ntrebri? Nu ne lsa s cdem n ispit: n ispita de a Te uita, de a ne considera vindecati de Tine, de a Te parodia subtil sau grotesc, de fapt ntotdeauna grotesc. ci ne izbveste de cel ru

Lumea zace ntr-o mare de ru. Rul nu este numai haosul, absenta fiintei, ci dovada unei inteligente perverse care, prin orori sistematic absurde, vrea s ne vad ndoindu-ne de Dumnezeu si de buntatea Sa. ntr-adevr, nu este vorba numai de lipsa binelui, cum spun printii, nu numai aceast lips de a fi, prin care Lacan definea omul, ci de cel viclean, cel Ru, nu materia, nici trupul, ci cea mai nalt inteligent ntoars spre propria sa lumin Adorno a scris c dup Auschwitz - voi aduga dup Hiroshima si Gulag - n-ar mai trebui scrise poeme. Dar eu cred c se poate, c trebuie s se scrie poeme, c se poate si c trebuie s se vorbeasc mereu de Dumnezeu, dar poate altfel. Trebuie spus c Dumnezeu n-a creat rul si c nici mcar nu l-a permis. Chipul lui Dumnezeu siroieste de snge n umbr, spunea Lon Bloy ntr-o expresie citat adesea de Berdiaev. Dumnezeu primeste rul n plin fat, asa cum Iisus primea palmele cu ochii legati. Strigtul lui Iov se nalt mereu si si plnge copiii. Dar rspunsul lui Iov a fost si rmne dat: este Crucea. Este Dumnezeu cel Rstignit pentru tot rul din lume, dar care face s izbucneasc din ntuneric o imens fort de nviere. Pastele este schimbare la fat n adnc. Izbveste-ne de cel ru nseamn: Vino, Doamne, Iisuse, vino, Tu care ai venit deja ca s biruiesti iadul si moartea, Tu care spuneai c l-ai vzut pe Satan cznd ca un fulger din cer (Lc. 10, 18). Aceast biruint este prezent n adncul Bisericii. Noi lum din ea putere si bucurie, ori de cte ori ne mprtsim. Si dac Hristos o pstreaz tainic, este pentru c vrea s ne asocieze ei. Izbveste -ne de cel ru e o rugciune activ, o rugciune care ne angajeaz. ntreaga Biseric este angajat n aceast lupt ultim, care nu este pentru biruint, ci pentru descoperirea ei: de la clugrii care caut lupta corp la corp cu puterile ntunericului, astfel nct mnstirile si chiliile pustnicilor sunt ca niste paratrsnete spirituale ale lumii, pn la cei mai umili dintre noi, cuibriti de team lng crucea lui Hristos, si care se strduiesc cu rbdare, zi de zi, s lupte mpotriva tuturor formelor rului din noi, din jurul nostru, din cultur si societate, care refac strns testura vietii, pe care nu nceteaz s o desire cel numit n Scriptur Stpnitorul mortii. Fiecare facere de bine curat, neideologic, neconstrn-gtoare, fiecare gest de dreptate si mil, fiecare scnteie de frumusete, fiecare cuvnt spus n adevr, topeste zgura care acoper nc biruinta lui Hristos asupra celui care dezbin. S nu uitm c, atunci cnd vorbim de cel ru, nu trebuie s privim spre vecin, ci n propria noastr ograd. S nu uitm nici c cei mai mari oameni duhovnicesti - sfntul Isaac Sirul, de exemplu, sau acel nebun pentru Hristos, de care vorbeste Misionarul n Siberia -, cei mai realisti, cei care chiar au vzut iadul, s-au rugat nu numai: Izbveste-ne de cel ru, ci si dac e cu putint, izbveste-l si pe cel ru de ru, cci si el este fptura Ta Si pe noi, care ne rusinm c suntem crestini, sau, dimpotriv, facem din crestinism, din credinta noastr, stindardul superiorittii si al dispretului. Pe noi care vorbim de ndumnezeire si care suntem adesea att de putin umani, izbveste -ne de ru. Pe noi, care vorbim cu atta usurint de dragoste si care nu stim nici mcar s ne respectm unii pe altii, izbveste-ne de ru. Si pe mine, un om al nelinistii si al chinurilor, mprtit att de adesea, att de putin sigur c exist si care ndrznesc s vorbesc - Biserica e singura mea scuz - despre mprtie si despre bucuria ei, izbveste-m de ru. Alturarea n Hristos, Dumnezeu adevrat si om adevrat, a contemplatiei traditionale si a aventurii moderne de cutare a lui Dumnezeu, ntlnirea ntre Occidentul si Orientul crestin, constituie fr ndoial tot attea conditii favorabile acestei decatenatio. Iat acum smbta sfnt, cnd coborrea la iad devine biruint asupra iadului, cnd se pregteste ntoarcerea lui Hristos, sau mai degrab ntoarcerea universului si a umanittii, prin Hristos, la Tatl, pentru ca El s poat sterge n sfrsit toat lacrima din ochii nostri (Ap. 21, 4). Ca a Ta este mprtia, puterea si slava, altfel spus, crucea, dragostea si viata n sfrsit biruitoare, a Tatlui, a Fiului si a Sfntului Duh si adaug ortodocsii n vecii vecilor. Amin. (Olivier Clement, Trei rugciuni:Tatl nostru, Rugciunea mprate ceresc, Rugciunea Sfntului Efrem Sirul

Tlcuirea rugciunii mprate ceresc

mprate ceresc, Mngietorule, Duhul Adevrului, Care pretutindenea eti i toate le mplineti, Vistierul buntilor i Dttorule de via, vino i Te slluiete ntru noi i ne curete de toat ntinciunea i mntuiete Bunule sufletele noastre. Iat rugciunea ctre Sfntul Duh cea mai rspndit n Biserica Ortodox. Nu se ncepe nici o lucrare

important, nici n biseric, nici n lume, nainte de a o spune. n Biseric, ea este rugciunea care introduce orice alt rugciune, pentru c orice rugciune adevrat se face n suflarea Duhului. nsui Duhul vine n ajutorul slbiciunii noastre, cci noi nu tim s ne rugm cum trebuie, ci nsui Duhul se roag pentru noi cu suspine negrite (Rom. 8, 26). Sunt cuvinte importante pentru rugciunea noastr ntr -o lume n care numai Duhul poate s uneasc vzutul cu nevzutul care, spune Maxim Mrturisitorul, trebuie s se simbolizeze reciproc imagine hristic [Mistagogia 2]. Hristos exist cu adevrat n Duhul Sfnt, pe care ni-L mprtete. Trupul su eclezial este locul de unde izbucnete sau dimpotriv se prelinge n tain, pictur cu pictur, aceast mprtire. Dac Hristos este uns prin Duhul, va fi i trupul su, adic Biserica, ale crei mdulare, hristificate vor deveni, n Hristos, un neam de profei. Dac Cincizecimea ncepe n ziua pe care o descriu simbolic Faptele Apostolilor, ea nu se i sfrete atunci, ci continu, se desfoar sau se ascunde, ntr -un elan de nestpnit ctre ultim, uneori tainic, alteori vizibil, pregtind i anticipnd n euharistie i n oamenii euharistici, ntoarcerea tuturor la Hristos. Tlcuire: mprate ceresc, Mngietorule, Duhul Adevrului Cuvntul mprat afirm dumnezeirea Duhului, aa cum a fcut-o n anul 381 cel de-al doilea Sinod ecumenic. Duhul nu este o putere anonim, creat sau necreat, El este Dumnezeu, un mod unic de subzisten a dumnezeirii, un tainic ipostas divin. mprate ceresc: acest ultim cuvnt desemneaz aici Marea Dumnezeirii din tradiia siriac. mpratul este Cel care domnete. Duhul Tatlui, care se odihnete n Fiul, mprie a Tatlui i Ungere a Fiului spune, alturi de muli alii, sfntul Grigorie de Nyssa [Despre rugciunea duminical, 3 Cf. Paul Florensky, La Colonne et le Fondement de la verit, tr. Lousanne, 1975, p. 94s] - domnete adic slujete comuniunea ipostasurilor divine din care, dup tradiie i n conformitate cu Scripturile, El este Cel de-al treilea. Exist Tatl, Unul, Fiul este Cellalt i depirea oricrei opoziii se face n al Treilea, nu prin dizolvarea Celuilalt ntr -Unul, cum se pare c este cazul cel mai adesea n spiritualitile asiatice i n gnoze, ci printr-o diferen ntreit sfnt, fr cea mai mic exterioritate. n acelai timp, acest mprat vine la noi ca s ne mprteasc de ceresc, s ne mngie, s ne druiasc viaa ca rezultat al nvierii. De aceea Hristos l numete n Evanghelia lui Ioan, n cuvntarea de desprire, Paraclet, care se traduce Mngietorul, Mijlocitorul, sau i mai bine comforter, din englez, cel care ntrete i d adevrata putere. Cellalt Mngietor, spune Iisus, pentru c sunt nedesprii: imensa mngiere, schimbarea vieii, fora interioar i tot ceea ce ine de Hristos, se descoper i se manifest de -a lungul istoriei, n Duhul, n funcie de cutrile, nelinitile, inteniile care o sfie sau o nflcreaz. mprate ceresc, Mngietorule: n Duhul, Dumnezeu i transcede propria transceden, ntr -o transdescenden iubitoare, dac acceptm acest termen, adic Dumnezeu se druiete pe Sine nsui, cci fiind cu totul inaccesibil prin natur, se face accesibil prin participare. Cum spunea Vladimir Lossky Dumnezeu trece de zidul transcendenei Sale n Duhul Sfnt, prin care i n care Logosul, Cuvntul nu nceteaz s se manifeste n diferitele formulri ale nelepilor i profeilor, lumin care lumineaz pe tot omul ce vine n lume [Astfel se poate traduce versetul 9 din prologul Sfntului Ioan], prin care i n care Cuvntul nu nceteaz s se fac trup: ntruparea Cuvntului se desvrete n Duhul - i prin libertatea contient i puternic a Fecioarei, cci Duhul i libertatea nu pot fi desprite. De aceea, cnd spunem Duhul Adevrului, nu denumim o noiune, un ansamblu de concepte, un sistem oarecare - sunt attea! - ci pe Cineva, care ne-a spus c El este Calea, Adevrul i Viaa, cuvintele cale i via, cuprinse n cel Adevrat, Credincios, Nemincinos, desemnnd, se pare, ndeosebi pe Sfntul Duh. Adevrul, revelaia, care unete adevrul lui Dumnezeu i pe cel al omului, este Cuvntul ntrupat, Dumnezeu fcut om. Pe El ni-l aduce Duhul Sfnt n sfintele taine ale Bisericii, n Biseric, tain a celui nviat i a nvierii, datorit i prin harul Duhului Sfnt. Hristos cltorete cu pelerinii la Emaus, dar ei nu-L cunosc: totui cuvntul Lui, care-i poart Duhul, le nflcreaz inimile. i cnd frnge pinea deja euharistic, El se descoper i imediat se face nevzut cci nu mai poate fi prezent dect n Duhul Sfnt. Iat de ce Biserica, Trup al lui Hristos, este i templu al Duhului Sfnt. n Hristos, Biserica este Biseric a Sfntului Duh. Care pretutindenea eti i pe toate le mplineti Totul este ptruns de har, totul freamt, vibreaz, se trezete n aceast uria Suflare de via, ca i copacul n vntul invizibil, dar mictor, ca i marea cu mii de sursuri, ca i elanul care mpinge, unul ctre cellalt, pe brbat i pe femeie. Limba francez modern e tentat s opun spiritul materiei, sau mai mult, printr -un platonism degenerat, inteligibilul sensibilului. Dar, Duhul Sfnt, Rouah, este n limbile semitice, cnd masculin cnd feminin. Nu pentru a srci, a naturaliza Treimea ntr-un fel de schem familial: Tat, Mam, Fiu, ci pentru c n termenii neclari ai limbajului nostru, viril este focul Duhului, iar feminin, murmurul su la hotarul tcerii [Romani 19, 12], ca o mam care-i leagn copilul, cntndu-i cu gura aproape nchis. Aici presimim

poate acea tainic nelepciune care strbate ultimele cri ale Vechiului Testament i care ne amintete c Dumnezeu este matriciant (care d via) (cum traduce Andr Chouraqui), rahamim, plural emfatic al lui rehem, care nseamn matrice. Sfntul Maxim Mrturisitorul evoc prezena Sfntului Duh n existena nsi a lumii, n fiinele i lucrurile care sunt tot attea logoi-raiuni ai Logosului, tot attea Cuvinte pe care Dumnezeu ni le adreseaz. Apostolul Pavel, n Epistola ctre Efeseni (4, 6), l evoc pe Dumnezeu, care este peste toate i prin toate i ntru toi. Tatl rmne cu adevrat Dumnezeu cel de dincolo, principiul a tot ceea ce exist. Cuvntul este Logosul care organizeaz lumea prin aa-numitele idei-voine creatoare. Iar Duhul este chiar Dumnezeu n toate, care d via i duce toate la desvrire, ntru frumusee, Dumnezeu cel naripat, reprezentat simbolic prin micare, zbor, vnt, pasre, foc, ap vie, nu pmntul, ci Cel care transform pmntul ntr -o tain. Vistierul buntilor i Dttorule de via Cuvntul bine ca i bun, de la sfritul acestei rugciuni, are un sens ontologic, care se refer la fiin, adic la iubire, cci Dumnezeu este iubire, repet Sfntul Ioan, deci fiina nu e altceva dect profunzimea, densitatea inepuizabil a acestei iubiri. S-ar putea spune c fiina e relaional, ceva ca un fel de nuntru (iradiere) al comuniunii. Astfel buntile Duhului, al cror vistier este, adic locul druirii i al rspndirii, nseamn harul, viaa de dup nviere, lumina vieii, spune tot sfntul Ioan. Sfntul Duh se face n noi ceea ce Scripturile spun despre mpria lui Dumnezeu - piatr preioas, grunte de mutar, dospitur, ap, foc, pinea i butura vieii, cmar de nunt [Sfntul Simeon Neoul Teolog, Predica a 90 -a] De aceea textul rugciunii completeaz cuvntul buntate, care ar putea avea o conotaie de static, c u via. Duhul, cum spune Crezul de la Niceea-Constantinopol, este dttor de via. Se pare c via este cuvntul cheie atunci cnd se vorbete de Duhul. Sigur, n grecete, exist doi termeni distinci: bios, pentru viaa biologic i zoi pentru viaa spiritual, sau mai degrab viaa ca temelie i desvrire, rezultat al nvierii lui Hristos. Sigur c aici nu e de fcut nici o distincie, dect poate ntre diferitele grade de intensitate. Tot ce e viu este nsufleit de Suflarea divin. Aa se ntmpl cu aceste structuri invizibile, aflate n micare, care fac ca tendina general spre dezagregare, spre haos, spre entropie s se schimbe n reintegrare, n complexita>te din ce n ce mai subtil, aa nct mereu viaa s nasc din moarte, reprezentare clasic a Crucii, a morii ca premis a nvierii. Un mare fizician a putut s afirme c lumea mustete de inteligen! Duhul este prezent i activ n tot ce este viu, de la celul la unirea mistic, trecnd prin acea mare micare a eros -ului care marcheaz, intensific orice existen i prin om, o duce spre har, spre agapi. Totui, dac se poate spune c tot ce e via, n lume, este n Duhul, n energia Sa, mult timp i de multe ori nc anonim - ceea ce sfntul Irineu de Lyon, n secolul al II-lea, numea Afflatus [mpotriva ereziilor IV, 2,1] aceast via este ntotdeauna legat de moarte. ns de la nvierea lui Hristos ncoace, sursa personal a lui Afflatus, sau Spiritus (ca s relum vocabularul sfntului Irineu) este descoperit. Sau mai degrab descoperit-ascuns, sintagm care ar putea defini taina, altfel ar fi deja vorba de Parusie. Ori Spiritus comunic, ncepnd din potirul euharistic, o via curat, o via care asum i care deturneaz moartea: astfel nct attea mori pariale, stigmate de neevitat ale existenei noastre, i n final chiar moartea noastr biologic, sunt de acum ncolo pati, adic treceri iniiatice. Moartea, n sens global, fizic i spiritual, n acelai timp, este oarecum n spatele nostru, ngropat n apele botezului (al voinei, al lacrimilor sau al sngelui - ce tim noi?). Fundamentul existenei noastre nu mai este moartea, ci Duhul. i dac acordm atenie acestei prezene, dac scormonim pn la ea, pn la ntinsele ei pnze de tcere, de pace i lumin, teama din noi se schimb n ncredere, lacrimile, n hain de nunt, haina srmanului, bun, proast, nu conteaz, spune Evanghelia lui Matei , chemat la osp numai i numai prin har. Duhul este i Dumnezeu cel ascuns, cel tainic, interior, aceast depire pe care o identificm cu rdcinile fiinei noastre, ntr-un preaplin al inimii care se transform n mrturisire i care ne nva s vedem n Hristos pe Domnul i s murmurm ntru El, cu El, Avva Tat, un cuvnt de tandree, de ncredere i respe ct. Duhul aprinde inima i deschide n noi ochiul inimii, ochiul de foc, care descoper n tot omul chipul lui Dumnezeu, iar n lucruri, rugul aprins al lui Hristos care vine. Ochiul prin care l vd pe Dumnezeu i cel prin care El m vede pe mine este unul singur, acelai, spunea Meister Eckhart [Predica nr. 12], i acest ochi unic este Duhul cel n Hristos, Dumnezeu adevrat i om adevrat. Nu mai suntem prizonieri n timp i spaiu, ci se deschide n noi o respiraie mai profund, aducnd cu sine o bucurie sfietoare, cci respirm Duhul, dup admirabila formul a Sfntului Grigorie Sinaitul [Mic filocalie a rugciunii inimii, prima ediie, Paris, 1953, p.250]. Atunci devenind ncetul cu ncetul desprii de toi i unii cu toi [Evagrie Ponticul, n I. Hausherr, Leciile unui contemplativ, Paris, 1960, p.187], ncepem s iubim cu adevrat, cu o dragoste care nu mai ine nici de nfrngere, nici de biruin. Ochiul inimii, ochiul deschis de ctre Duhul, l ghicete, ca s vorbim ca mitropolitul Georges Khodr, pe Hristos care se ascunde n misterul religiilor i a aduga eu, n misterul umanismelor i ateismelor providenial revoltate de attea caricaturizri ale lui Dumnezeu. Ochiul inimii vede nu numai Biserica n lume, form sociologic i adesea derizorie, ci lumea n Biseric, o Biseric fr granie, n care comuniunea sfinilor s -ar lrgi ntr-o comuniune a tuturor marilor tritori, creatori de via, de dreptate i frumusee i chiar a tuturor marilor nefericii, care au vrut s sfreasc odat cu judecata lui Dumnezeu, cum ar fi un Antonin Artaud, care a intuit, poate, i ne-a fcut s intuim i noi crucea ca pe o judecat a judecii [Sf. Maxim Mrturisitorul,

ntrebri ctre Thalassius, 43]. n inima acestei Biserici fr hotar, a acestei iubiri nesfrite, cum i intitula cea mai frumoas carte un clugr al Bisericii din Orient, o presimim, o mrim pe Maria, Maica lui Dumnezeu, cea care, primind Duhul pentru a da natere Cuvntului, a dezlegat tragedia libertii umane. Cci Duhul, dac este primit de libertatea noastr, o elibereaz i o face s rodeasc, i ofer un spaiu infinit de creaie, o impregneaz cu eternitate. De aceea Biserica Ortodox folosete aceeai expresie pentru a caracteriza i Duhul i pe Fecioar: Duhul panaghion, preasfnt i Fecioara panaghia Vino i Te slluiete ntru noi Vino, mai spune rugciunea noastr. Dup ce ne-a asigurat c Duhul este pretutindeni i le mplinete pe toate, ea ne face totui s implorm: vino. Dac trebuie s-L chemm astfel pe Cel care ne cheam, este pentru c, n mod evident, El, care le umple pe toate, nu ne umple i pe noi. Dup ce creeaz lumea, Dumnezeu se d oarecum la o parte, pentru a le da consisten proprie creaturilor Sale. i acest spaiu, loc liber, spun Prinii, se nscrie n libertatea omului - i a ngerului: el confer refuzului omului, exilului voluntar al fiului risipitor, o dimensiune cosmic, astfel nct frumuseea lumii, care vine la nceput din mrirea lui Dumnezeu, devine magic, nostalgic, grea de tristee, lunecnd spre o mpietrire disperat. Astfel nct pn i splendoarea eros-ului poate deveni o furie a posesiei, un drog care acioneaz ignorndu-l i distrugndu-l pe cellalt. Duhul care ne poart n El, Care ne d via i ne nconjoar ca o atmosfer gata s ne ptrund sufletul pn n cel mai mic cotlon, nu poate face asta fr ncuviinarea noastr, fr chemarea noastr. Trebuie s ne rugm: Vino. Vino, Persoan, ce nu poate fi cunoscut. Vino, bucurie nesfrit, vino lumin care nu apune Vino, nviere a morilor Vino, Tu Cel care eti de-a pururi i Care, n orice moment, Te ndrepi spre noi, cei tvlii n poftele iadului Vino, suflarea i viaa mea [Sf. Simeon Noul Teolog, Prefa la Imnele iubirii dumnezeieti ]. Aceasta este partea omului i cererea devine foarte precis. Lumea locuiete n Duhul. Pe acest univers, pe care astzi l putem cerceta pn la miliarde de ani-lumin, sfntul Benot de Nursie l-a vzut ntr-o clip ca pe un fir de praf ntr-o raz din lumina dumnezeiasc. Sfntul pap Grigorie cel Mare amintea aceast viziune n Dialoguri-le sale, iar sfntul Grigorie Palama nelegea raza ca pe energiile divine care se revars prin Duhul Sfnt. Creaia nu exist dect pentru c Dumnezeu o vrea, o iubete, o apr, dar n acelai timp El este alungat de om din inima acestei creaii, cci inima ei este omul nsui. Se poate deci merge pn la a se afirma c, dac lumea locuiete n Dumnezeu, Dumnezeu nu poate locui n ea, cci omul deine, ca pe o putere, un fel de cheie invers, luciferic i cu ea i poate nchide lui Dumnezeu universul. Astfel se manifest forele neantului, concretizat n mod paradoxal. Maria i-a redat lui Dumnezeu, acestui rege fr de ar [Sf. Nicolae Cabasila, n Omilii mariologice, p. 52], o cas. Ea a consimit ca El s se ntrupeze n chiar snul creaiei Sale, ca pentru a o recrea. Dumnezeu a creat lumea Sa s-i gseasc o mam, spunea Nicolae Cabasila. Omenirea l primete pe Dumnezeu n mod liber n pntecele Mariei. Iisus nu are alt loc unde s-i plece capul, n afara iubirii mariale a celor care l primesc. Duhul, care este din veac locaul Fiului, poate face din fiecare dintre noi locuina Fiului ntrupat. Cu o condiie fundamental, aceea ca omul s se roage: vino i te slluiete ntru noi i ne curete de toat ntinciunea. i ne curete de toat ntinciunea O, fr ndoial c e de ajuns o scnteie de bucurie amestecat cu recunotin, e de ajuns, n faa zidului lui Hippolite [n Idiotul lui Dostoievski ] sau al lui Sartre, un suspin de nelinite n care s se topeasc autosuficiena, un pas napoi n faa ororii nu, nu vreau s fiu complice , o privire de copil a crei inocen uimit m d pe fa, un moment de pace interioar, n care inima se trezete: numai chipuri, i faa ascuns a pmntului, pmntul-nger [Cf. Henry Corbin, Pmntul este un nger, n Pmnt ceresc i trup de nviere, Paris, 1960, p. 23 s ], pmntul ceresc, pmntul-tain pe care l evocam mai sus n legtur cu extazul, n acelai timp ceresc i pmntesc, al unui Alioa Karamazov. Dac exist o fericire ndeosebi iubit de oamenii nduhovnicii ai Orientului cretin, aceasta este: Fericii cei curai cu inima, c aceia vor vedea pe Dumnezeu. Aceast fericire nu este una de ordin moral, aa cum este prea des interpretat. Este vorba mai ales de deschiderea i de limpezimea ochiului inimii: oglind acoperit de necurie, care trebuie curat i lustruit, izvor ngropat ntr-o via deczut, care trebuie scos la lumin pentru ca s se transforme n ap vie. Inima, centrul centrului, unde omul ntreg, cu tot ce are el inteligen, ardoare, dorin este chemat s se adune pentru a se depi pe sine n Dumnezeu; inima trebuie curit nu numai de gndurile spurcate, obsesie culpabilizant, ci de orice gnd. Numai atunci, cufundat n propria lumin, care nu poate fi dect o transparen, contiina contiinei devine punct zero, simplu loc de primire, cup oferit, potirul smerit unde

poate cobor, pentru a ne renate, Cincizecime interiorizat, focul Duhului. Aceast tem a ntinciunii - a degradrii, spun asceii - ne trimite la texte fundamentale ale Evangheliei, la revoluia evanghelic, aceea care elibereaz omul de dualismul infinit de complex i de codificat al sacrului i al profanului, al purului i al impurului. Ceea ce-l face pe om necurat, spune Iisus, nu este aceea c uit de splatul ritual al minilor, nu este ceea ce-i intr n gur, conform unei dietetici a permisului i a interzisului: Sfntul Augustin, maniheu, vreme de mai muli ani, a luat cunotin de o ntreag gnoz, menit s fac distincie ntre luminos i tenebros - tenebre ale jambonului, de exemplu i lumin a melonului (pepenele galben). i n zilele noastre, cu ct suntem mai ghiftuii, cu att mai mult cutm distincii analoage, sacrul constnd n zvelteea corpului, pe care ni l-am dori venic tnr. Dar, spune Iisus, ceea ce murdrete este ceea ce iese din gura omului, venind din inima lui: aa -numitele dialogis-mo, jocul orb al fricii, al urii, al libido-ului narcisic, slava deart, dorina, nebunia. Aceste ispite ajung n inim, venind din adncimile incontientului - personal, dar i colectiv, prin hipnozele politicii -, i trebuie s tim a le arunca n focul Duhului, pentru ca acolo s ard sau s se transfigureze n felul acesta necuria i pervertirea pot fi smulse cu tot cu rdcin, care nu este alta dect moartea i nenumratele mti care o disimuleaz. ntinciunea apare atunci ca tot ceea ce izoleaz sau tulbur, blocheaz i deviaz forele vieii, l mpiedic pe om s neleag c are nevoie s fie mntuit, pentru c altfel va muri i nu va avea parte dect de neant i de comarurile neantului. Este tot ceea ce-i mpiedic pe oameni s neleag c formeaz cu toii un singur Adam, mdulare ale aceluiai trup, mdulare unii altora. i cum noi nu ne putem curi singuri de toat aceast murdrie, atunci nu avem dect s implorm Duhul: Vino i ne curete pe noi de toat ntinciunea. Cea mai bun psihanaliz nu poate i e deja mult dect s ne deschid ochii asupra jocurilor i mizelor dorinei i morii din noi, ea permite posibile deplasri care ne uureaz, aa cum se ntmpl cnd mutm o greutate de pe un umr pe cellalt, dar fr o adevrat eliberare. Freud l considera pe Helmholtz ca pe dumnezeul su, pentru c descoperise legea conservrii energiei. Pe aceast energie - aici vital, psihic mutat de colo-colo, mereu conservat, numai venirea harului, venirea Duhului o poate pacifica i transfigura n bucurie pascal. Puterea morii e zdrobit. Sau: de data aceasta nu ne mai mulumim s schimbm locul mobilelor, ci deschidem ferestrele pentru ca vntul de aiurea s intre i s purifice atmosfera. Da, s-L implorm pe Duhul, de profondis, din mruntaiele pmntului, printr-o ascez a renunrii, o ascez de ncredere i smerenie. i mntuiete sufletele noastre A mntui, a salva - adic a face pe cineva teafr, a-l face sntos (sfnt) -, nseamn a-l elibera de sub jugul morii i al iadului, de aceast via moart pe care o confundm att de adesea cu viaa, de uciderea celuilalt i de sinucidere i fr ndoial, de asasinarea lui Dumnezeu. Omul este creat din nimic i dac se las stpnit de team i de fuga de ea, disperat sau paroxistic, el se refugiaz n iluzie, n vise, sau ntr-o luciditate fr ieire, care d la iveal iubirea rnit. Hristos coboar n iad i n moarte, n vgunile ntunecate unde se chinuiete omenirea, pentru a -l smulge ntunericului pe fiecare n parte i omenirea ntreag. Hristos face din toate rnile noastre sufleteti, pe care le identific propriilor Sale rni, tot attea izvoare de lumin lumina vieii, lumina Sfntului Duh. La Cana, Hristos transform n vin toate energiile noastre, pe care le aprinde cu focul Duhului. El druiete pmntul celor vii, acelora care nu i ngroap talanii, ci i nmulesc. Mntuirea nu este numai salvatoare, ci i nsufleitoare, dttoare de via. De aceea, atunci cnd rugciunea zice: Mntuiete sufletele noastre, nu este vorba de un spiritualism, de o mntuire care ar consta n eliberarea sufletelor de temnia trupului. Sufletul, aici, desemneaz persoana care transcede i care face posibil existena ntregii noastre fiine, pe care o face opac sau luminoas; chiar sclavia ororii se poate transforma n blasfemie sau n strigt de credin, aa cum arat exemplul contrastant al tlharilor rstignii de-a dreapta i de-a stnga lui Hristos. S-ar mai putea spune i c sufletul este viaa n unitatea ei, n care vizibilul devine simbolul invizibilului, iar invizibilul, sens al vizibilului. Aceasta se observ bine n anumite texte evanghelice, unde nu se tie exact dac trebuie tradus prin suflet sau via. Sufletul mntuit, impregnat de suflarea Duhului, invadeaz ncepnd cu inima - acest trup din cele mai adnci profunzimi ale trupului, spune Palama [cf. Jean Meyendorff, Introducere n studiul Sfntului Grigorie Palama, Paris, 1959, p.211] toate facultile noastre, toate simurile, mergnd pn la universul care ne nconjoar, cel omenesc i cel cosmic. Astfel se pregtete, se anticipeaz printr -o saturare de via trupul meu moare, dar eu nu m-am simit niciodat att de viu nvierea morilor n unitatea unui Adam total i transfigurarea Cosmosului, cnd Duhul Sfnt, Duh de nviere, cel Necunoscut se va revela deplin, prin comuniunea chipurilor, a trupurilor devenite chipuri, a pmntului, chip al chipului din care sufletele i vor lua trupurile, n acelai timp credincioase tainei originare i nnoite la Parusie. Reluarea adresrii directe: vino, Te slluiete, mntuiete, amintete c Duhul este o persoan, ascuns, dar absolut real, pe care o auzim grind i pe care o vedem lucrnd n Faptele Apostolilor. O persoan, trebuie specificat, nu n sensul psihologic i social pe care l-a cptat acest cuvnt, ci un ipostas,

adic Dumnezeu nsui fcndu-se suflarea noastr, adncimea noastr de tain, viaa noastr. ntre apartenena noastr strivitoare la lucruri, la materie i certitudinea de nenlturat c suntem altceva, exist aceast pnz de foc, indestructibil, Duhul. i, n fine Bunule Trebuie s ne ntoarcem la conotaia ontologic i din ebraic i din greac a cuvntului bun. n cartea facerii, la sfritul fiecrei zile simbolice a creaiei, citim: i a vzut Dumnezeu c este tob, termen care se traduce i prin frumos i prin bun. Iat de ce n versiunea greac a Septuagintei realizat la Alexandria ntre secolele al V-lea i al II-lea .Hr., tob este tradus prin kalon, care nseamn frumos, i nu prin agathon, bun. Este vorba de plenitudinea fiinei care, creat i recreat prin Cuvntul, nsufleit i desvrit prin Duhul, reflect viaa divin i, prin om, redevenit n Hristos creator creat, este chemat s se uneasc cu ea. Vocabular de artizan, sau de ran, pentru care bunul, dac este cu adevrat bun, nu poate fi dect frumos. Lsnd la o parte distinciile noastre care in de estetic: vechile unelte erau frumoase pentru c erau de folos. Buntatea - frumusee a Duhului, desemneaz acest extaz al lui Dumnezeu n creaia Sa, extaz care face n acelai timp unitatea i diversitatea acesteia. Lucrarea Duhului, spune Dionisie Areopagitul, const tocmai n aceast expansiune a Uni-Diversitii trinitare, ntr-o lume n care diferena poate fi surs de rzboaie, pentru a o conduce nu la o dizolvare n nedifereniat, ci la o armonie cu att mai vibrant cu ct se nate din extrema tensiune a contrariilor. n Duhul, cu adevrat, cele ce se contrazic se potrivesc, spune Heraclit, iar din cele ce se deosebesc rezult cea mai frumoas armonie [Fragment 8] Cci nu numai unitatea, cum ar crede un spiritualism mbcsit, ci i diferena vine de la Dumnezeu i l definete. Duhul de buntate i frumusee fixeaz pe veci, n unitatea lui Hristos, chipul unic al fiecrei creaturi. ntreaga lor fiin va fi salvat i va tri din plin i de-a pururi [Sf. Dionisie Areopagitul, Nume divine (dumnnezeieti), VIII, 9]. Duhul, spunea Serghei Bulgakov, este Ipostasul Frumuseii, o frumusee care radiaz de fora buntii. Aici trebuie discutat tema ndumnezeirii: Dumnezeu s-a fcut om pentru ca omul s se poat ndumnezei, spun Prinii, nu lepdndu-se de umanitatea Sa, ci desvrind-o n Hristos, sub flcrile Duhului. Atanasie din Alexandria preciza: Dumnezeu s-a fcut sarcofor (purttor de trup), pentru ca omul s poat deveni pnevmatofor (purttor de Duhul) [Despre ntrupare i mpotriva arienilor, P.G. 26, 996]. ntr -adevr, la omul nduhovnicit, sufletul ptruns de Duhul nu mai este n trup, ci trupul este n suflet i prin el, n Duhul. Lutul originar s-a transformat n trup duhovnicesc, vas al suflrii Duhului. Buntatea Duhului nu se manifest numai n transfigurarea uneori evident a sfinilor, ci n attea gesturi umile care refac neobosit estura fiinei, pe care o sfie ura i cruzimea. Duhul este Cel prin care se mplinete zilnic aceast estur: ca i acele btrne cu faa ca un lut crpat, crisalid ce se deschide ncetul cu ncetul, pentru a elibera, n momentul morii, trupul cel din Duh. Frumuseea Duhului se exprim n calitatea unei priviri care nu judec, ci primete i face posibil existena celuilalt. n expresia gurii, leagn al sursului. Tu, care eti buntate, Tu, frumusee, Tu, mplinire n taina unei clipe, vino! Tu, care eti suflarea suflrii mele i viaa vieii mele, cum spunea Sfntul Augustin. n centrul oricrei sfinte taine, mai ales al Euharistiei, se afl fr doar i poate Epicleza, aceast rugciune ctre Tatl, surs a dumnezeirii, pentru ca s trimit Duhul su cel Sfnt peste noi i peste darurile ce s-au pus nainte, pinea i vinul, cnd e vorba de euharistie, pentru a integra Trupului lui Hristos pe cei prezeni ca jertf i jertfa acestora. Rugciunea pe care tocmai am comentat-o cu stngcie este o imens epiclez, o epiclez a omenirii i a universului, pentru venirea mpriei, despre care o variant foarte veche a rugciunii Tatl nostru ne spune c nu este altceva dect Duhul Sfnt. (Olivier Clement, Trei rugciuni:Tatl nostru, Rugciunea mprate ceresc, Rugciunea Sfntului Efrem Sirul)

Tlcuire la Tatl nostru de Sfntul Nicolae Velimirovici

Cnd norii tuna, iar oceanele vuiesc, ele te cheama: Domnul nostru! Cnd meteoritii cad si focul izbucneste din pamnt, ele ti spun: Facatorul nostru! Cnd bobocii florilor se deschid si ciocrliile aduna fn uscat ca sa le faca puilor cuiburi, ele Iti cnta: Stapnul nostru! Iar cnd ridic eu ochii mei spre tronul Tau, ti soptesc Tie: Tatal nostru!

A fost o vreme, ndelungata, cumplita vreme, cnd si oamenii ti ziceau si Te numeau Domn, sau Facator, sau Stapn! Asa a fost, cu adevarat, cnd omul simtea ca este numai un lucru ntre lucruri. Dar acum, multumita Fiului Tau Unuia-Nascut si Celui mai bun dintre fiii Tai, am nvatat numele Tau cel adevarat. Drept aceea si eu ndraznesc sa Te chem mpreuna cu Hristos: Tata! Daca Te numesc Domn, cu frica ma plec naintea Ta ca un rob n gloata robilor. Daca Te numesc Facator, ma despart de Tine la fel cum se desparte noaptea de zi sau frunza de pomul sau. Daca Te privesc si zic Stapn, snt ca o piatra ntre pietre si ca o camila ntre camile. Dar daca deschid buzele mele si soptesc Tata, dragostea ia locul fricii, pamntul priveste naltat mai aproape de cer, si merg alaturi de Tine ca alaturi de un prieten n gradina acestei lumi, mpartasind slava si puterea Ta. Tatal nostru! Tu esti Tatal nostru, al tuturor: Te-as micsora pe Tine si m-as micsora si pe mine daca Te-as numi: Tatal meu! Tatal nostru! Tu te ngrijesti att de mine, care snt unul singur, dar mai vrtos de ntreaga lume. Scopul tau este mparatia Ta, iar nu un singur om. Iubirea de sine ti striga: Tatal meu!, n timp ce dragostea Iti striga: Tatal nostru! In numele tuturor oamenilor, care snt fratii mei, eu ma rog Tie: Tatal nostru! In numele tuturor fapturilor care ma mpresoara si cu care m-ai ntretesut, eu ma rog Tie: Tatal nostru! Eu ma rog Tie, Tata al universului, pentru un singur lucru ma rog Tie: fie ca sa rasara ct mai degraba ziua cea mare cnd toti oamenii, vii si morti, mpreuna cu ngerii si cu stelele, cu cele nsufletite si cu cele nensufletite, Te vor chema cu numele Tau cel adevarat: Tatal nostru! Carele esti n ceruri Catre ceruri ridicam ochii nostri ntotdeauna cnd Te chemam si spre pamnt i coborm cnd ne amintim de pacatele noastre, ntotdeauna sntem n prapastie din pricina slabiciunilor noastre si a pacatelor noastre. Tu esti ntotdeauna ntru naltime, precum se si cuvine maririi Tale si stralucirii Tale. Tu esti ntotdeauna n cer cnd sntem nevrednici sa Te primim, dar cu placere Te pogori la noi, n salasurile noastre pamntesti, cnd nsetam dupa Tine si cnd deschidem Tie usa noastra. Dar si de Te pogori la noi, totusi rami n cer; n cer locuiesti, prin cer umbli si cu cerul mpreuna Te apleci pna n valea noastra. Cerul este departe, foarte departe, pentru omul al carui duh si a carui inima snt ntoarse de la Tine sau care si bat joc cnd este pomenit numele Tau. Dar el este aproape, foarte aproape, pentru omul care tine ntotdeauna deschisa usa sufletului sau si asteapta sa vii Tu, Cel mai drag dintre oaspeti. Daca ar fi sa-l punem alaturi de Tine pe omul cel mai drept, Tu Te nalti mai presus de el ca cerurile mai presus de valea pamntului, ca viata vesnica mai presus de mparatia mortii. Noi sntem dintr-un material stricacios si putrezitor: cum am putea sa stam la aceeasi naltime cu Tine, Tinerete si Putere Fara de moarte! Tatal nostru, Care ntotdeauna esti mai presus de noi, apleaca-Te pna la noi si ne ridica pna la Tine. Ce altceva sntem, fara numai limbi alcatuite din tarna ca sa laude slava Ta? Tarna ar fi muta pentru vecie si nar putea rosti numele Tau fara de noi, Doamne. Cum poate tarna sa Te cunoasca daca nu prin noi? Cum ai putea sa faci minuni din tarna moarta daca nu prin noi? O, Tatal nostru! Sfinteasca-se numele Tau Sfintindu-Te, nu Te facem mai sfnt pe Tine, ci pe noi nsine ne sfintim. Numele Tau este minunat. Oamenii se cearta pe acest pamnt pentru nume: al carui nume este mai mare. Bine ar fi ca numele Tau sa fie amintit n aceste certuri, caci toate limbile mult vorbitoare ar amorti si toate marile nume omenesti, mpletite laolalta, nu s-ar putea asemui cu numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte! Cnd oamenii vor sa sfinteasca numele Tau, roaga natura sa i ajute. Iau piatra si lemn ca sa faca biserici; mpodobesc altarele cu margaritare si flori si fac foc din plante, surorile lor, si iau tamie de la cedri, fratii lor, si sprijina glasurile lor prin glasul clopotului, si cheama vietatile n ajutor ca sa sfinteasca numele Tau. Natura e curata ca stelele Tale si nevinovata ca ngerii Tai, Doamne. ndura-Te de noi pentru curata si nevinovata natura, care mpreuna cu noi sfinteste numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte. Cum vom sfinti numele Tau? Oare prin bucurie nevinovata? Atunci ndura-Te de noi pentru pruncii nostri nevinovati. Oare prin patimire? Atunci cauta spre mormintele noastre. Oare prin jertfelnicie? Atunci adu-Ti aminte de ostenelile mamelor, Doamne! Numele Tau este mai tare dect otelul si mai stralucitor dect lumina. Ferice de omul ce se nadajduieste ntru Tine si se lumineaza cu numele Tau. Nebunii zic: Sntem narmati cu otel, cine ne poate sta mpotriva? Iar Tu nimicesti mparatii cu gze nevazute! Infricosat este numele Tau, Doamne! El straluceste si prjoleste precum un mare nor de foc. Nimic nu este sfnt sau nfricosat, daca nu-i legat de numele Tau. Da-mi, Sfinte, da-mi ca prieteni pe cei n ale caror piepturi este nscris numele Tau, iar de dusmani pe cei ce nu doresc sa stie nimic de Tine -fiindca asemenea prieteni au sa-mi ramna prieteni pna la moarte, iar asemenea dusmani au sa ngenuncheze n fata mea si au sa se dea batuti ndata ce o sa se sfarme otelul lor. Sfnt si nfricosat este numele Tau, Sfinte, Prea-Sfinte! Fie ca sa ne amintim de numele Tau n tot ceasul bucuriei noastre si al istovirii noastre din aceasta viata asa cum ne amintim de el n ceasul mortii, Tata Ceresc al nostru, Prea-Sfntul nostru Tata!

Vie mparatia Ta Vie mparatia Ta, Mare Imparate! Ne-am saturat de mparatii care numai la aratare snt mai mari dect ceilalti oameni, dar care zac n mormintele noastre deopotriva cu cersetorii si cu robii. Ne-am saturat de mparatii care mai ieri si-au trmbitat puterea asupra tarilor si popoarelor, iar astazi se plng ca i dor dintii! Ne-am saturat de ei ca de niste nori care aduc prepelite n loc de ploaie. Iata, acesta este om ntelept. Da-i lui coroana!, striga multimea. Coroanei i e totuna pe al cui cap sta. Insa Tu, Doamne, cunosti ntelepciunea nteleptilor si domnia muritorilor. Vrei sa-Ti repet ceea ce stii deja? Vrei sa ti spun cum cel mai ntelept dintre noi a domnit asupra noastra de parca ar fi fost prost bta? Iata, acesta este om puternic. Da-i coroana!, striga multimea iarasi, n alta epoca si generatie. Si asa, coroana a calatorit tacuta de pe un cap pe altul, dar Tu, Atotputernice, stii ct pretuieste taria sufleteasca a celor nalti si domnia celor puternici. Tu stii cu cta slabiciune au stapnit puternicii mparatiile lor. Acum am nvatat prin patimire ca nu este alt mparat afara de Tine. Sufletul nostru nseteaza de mparatia Ta si de domnia Ta. Ratacind de colo-colo, oare n-am fost destul de defaimati si de raniti, noi, urmasii vii de pe mormintele micilor mparati si mparatii? Noi ne rugam Tie acum sa vii n ajutorul nostru. Vie mparatia Ta la aratare - Imparatia ntelepciunii, a Parintiei si a Puterii Tale! Fie ca acest pamnt, care de mii de ani este cmp de lupta, sa ajunga casa n care Tu sa fii gazda, iar noi - oaspetii Tai. Vino, mparate, tronul gol Te asteapta! Odata cu Tine va veni armonia, iar odata cu armonia - frumusetea. Ne-am saturat de alte mparatii; de aceea Te si asteptam acum, Mare Imparate, pe Tine si Imparatia Ta! Fie voia Ta precum n cer, asa si pre pamnt Cerul si pamntul snt tarinile Tale, Tata. Pe una dintre tarini semeni stele si ngeri, iar pe cealalta - spini si oameni. Stelele se misca potrivit voii Tale. Ingerii cnta la stele, ca la niste harfe, potrivit voii Tale. Dar omul ntlneste alt om si ntreaba: Ce este voia lui Dumnezeu? Pna cnd n-are sa stie omul voia Ta? Pna cnd se va njosi naintea spinilor de la picioarele sale? Tu l-ai facut ca sa fie deopotriva cu ngerii si cu stelele, dar, iata, si spinii snt mai presus de el. Dar iata ca omul, daca vrea, poate sa rosteasca numele Tau mai bine dect spinii, deopotriva cu ngerii si cu stelele. Tu, Datatorule al duhului si Datatorule al voii, da-i omului voia Ta. Voia Ta este nteleapta si limpede si sfnta. Aceasta voie misca cerurile: de ce n-ar misca si pamntul, care fata de cer e ca o picatura ntr-un ocean? Voia Ta este nteleapta. Ascult povestea neamurilor trecute, privesc spre cer si stiu ca stelele se misca asa cum s-au miscat mii de ani, ntotdeauna dupa aceeasi lege, si ca aduc vara si iarna atunci cnd trebuie. Cu ntelepciune lucrnd, Tu nu esti niciodata ostenit, Tatal nostru. Nici un lucru nebunesc nu-si afla loc vreodata n planul Tau. Tu esti la fel de proaspat n ntelepciune si bunatate acum ca si n cea dinti zi a Facerii, iar mine vei fi la fel ca astazi. Voia Ta este sfnta, fiindca e nteleapta si proaspata. Sfintenia este nedespartita de Tine cum sntem noi nedespartiti de aer. Orice nu este sfnt trebuie sa suie la cer treptat, nsa nimic nesfnt nu se pogoara vreodata din cer, de la tronul Tau, Tata. Noi ne rugam Tie, Sfinte Tata al nostru, sa faci sa rasara ct mai degraba ziua cnd voia tuturor oamenilor va fi nteleapta, proaspata si sfnta ca voia Ta, si cnd toate fapturile de pe pamnt se vor misca n mpreunaglasuire cu stelele de pe cer, si cnd planeta noastra va cnta n cor cu toate minunatele Tale stele: Doamne, nvata-ne! Dumnezeule, calauzeste-ne! Tata, mntuieste-ne! Pinea noastra cea spre fiinta da-ne noua astazi Cine da trup, acela da si suflet, si cine da vazduh, acela da si pine. Copiii Tai, Daruitorule Milostive, asteapta de la Tine toate cele de trebuinta. Cine va lumina fetele lor dimineata daca nu Tu cu lumina Ta? Cine va priveghea noaptea asupra rasuflarii lor cnd dorm daca nu Tu, Cel mai neobosit dect toti strajerii? Unde am putea sa semanam pinea de zi cu zi daca nu n tarina Ta? Cu ce am putea sa mprospatam aceasta tarina daca nu cu roua Ta cea de dimineata? Cum i-am da viata daca nu cu lumina Ta si cu vazduhul Tau? Cum am putea sa mncam pinea daca nu cu gura pe care ne-ai facut-o Tu? Cum am putea sa ne bucuram si sa Iti multumim ca sntem hraniti, daca nu prin duhul pe care l-ai suflat n noroiul lipsit de viata si ai facut din el minune, Tu, Cel mai minunat Artist? Nu ma rog Tie pentru pinea mea, ci pentru pinea noastra. Ce folos daca am pine numai eu, cnd fratii mei flamnzesc mprejurul meu? Ar fi mai bine si mai drept daca s-ar lua de la mine o asemenea pine amara a iubirii de sine; mai bine sa rabd de foame mpreuna cu fratii mei. Nu poate fi voia Ta sa-ti dea multumita un singur om n timp ce sute Te blesteama. Tatal nostru, da-ne noua pinea noastra, ca sa Te slavim ntr-un glas si sa ne amintim cu bucurie de Tatal nostru Cel ceresc. Astazi ne rugam pentru ziua de astazi. Ziua aceasta este mare: n ea s-au nascut nenumarate fapturi noi. Nenumarate fapturi noi, care nu au fost ieri si care mine nu vor fi, se nasc astazi sub aceeasi lumina a soarelui, mpreuna cu noi umbla pe una dintre stelele tale si cu noi dimpreuna graiesc Tie: pinea noastra. O, Mare Gazda! Oaspetii Tai sntem de dimineata pna seara, la masa Ta sedem si pinea Ta asteptam. Nimeni

afara de Tine n-are dreptul sa zica: pinea mea. Pinea este a Ta. Nimeni afara de Tine nu are drept asupra zilei de mine si asupra pinii de mine, ci numai Tu si aceia dintre locuitorii pamntului pe care i poftesti Tu. Daca e dupa voia Ta ca sfrsitul zilei de astazi sa fie linia despartitoare dintre viata si moartea mea, ma voi pleca n fata voii Tale sfinte. Daca e voia Ta ca mine sa fiu din nou tovaras de calatorie al marelui soare si oaspete la masa Ta, voi da din nou multumita Tie, precum o fac zi de zi. Si ma voi pleca n fata voii Tale iarasi si iarasi, precum fac ngerii din cer, Daruitorule al tuturor darurilor trupesti si duhovnicesti! Si ne iarta noua gresalele noastre precum si noi iertam gresitilor nostri Mai usor este pentru om sa greseasca fata de legile Tale dect sa le nteleaga, Tata. Dar pentru Tine nu-i usor sa ne ierti greselile daca noi nu-i iertam pe cei care gresesc fata de noi. Fiindca Tu ai ntemeiat lumea pe masura si pe rnduiala. Cum ar putea echilibrul acesta sa se pastreze n lume daca ai avea o masura pentru noi si alta pentru aproapele nostru, sau daca ne-ai da pine n timp ce noi dam aproapelui nostru piatra, sau daca ne-ai ierta pacatele n timp ce noi ne spnzuram aproapele pentru greselile sale? Cum s-ar pastra atunci masura si rnduiala n lume, Pastratorule al legii, Tata? Si totusi, Tu ne ierti mai mult dect putem noi ierta fratilor nostri. Noi spurcam pamntul n fiecare zi si n fiecare noapte prin faradelegile noastre, n timp ce Tu ne cercetezi n fiecare zi cu ochiul nentunecat al soarelui Tau si n fiecare noapte trimiti iertarea Ta cea milostiva prin stele, luminosii strajeri de la portile curtii Tale, Imparatescule Tata al nostru! Tu ne faci de rusine n fiecare zi, Prea-Milostive: fiindca atunci cnd asteptam pedeapsa, ne trimiti mila; cnd asteptam tunetele Tale, ne trimiti seara pasnica, si cnd asteptam ntuneric, ne trimiti stralucirea soarelui. Tu esti ntotdeauna mai presus de pacatele noastre si ntotdeauna esti maret n rabdarea Ta cea tacuta. Vai de nebunul care crede ca Te tulbura cu vorbe hulitoare! El e ca un copil care arunca suparat un graunte de nisip n mare ca sa mpinga ntreaga mare din locul sau. Dar marea doar ncreteste pielea sa pe deasupra si prin puterea sa uriasa ntarta n continuare neputinta copilareasca si suparata. Iata, toate pacatele noastre snt de obste si sntem cu totii raspunzatori pentru pacatele tuturor. Drept aceea, nu se afla pe pamnt oameni cu totul drepti, fiindca toti dreptii au de luat asupra lor unele pacate ale pacatosilor. Greu e sa fii om drept fara de prihana, fiindca nu se afla nici un drept care sa nu poarte pe umerii sai macar un pacatos. Dar fa-ma sa nteleg, Tata, cum se face ca cu ct mai multe pacate ale pacatosilor poarta pe umeri dreptul, cu att este mai drept? Tatal nostru ceresc, Care trimiti pine de dimineata pna seara copiilor Tai si primesti greselile lor ca plata, usureaza povara drept-slavitorilor si lumineaza ntunericul pacatosilor! Pamntul este plin de pacate, dar este plin si de rugaciuni; el este plin de rugaciunile dreptilor Tai de deznadejdea pacatosilor. Oare nu este deznadejdea nceputul rugaciunii? Tu trebuie sa fii biruitor n cele din urma. Imparatia Ta se va ntemeia pe rugaciunile dreptilor. Voia Ta va ajunge lege pentru toti oamenii, precum e deja lege pentru ngeri. Si atunci, de ce ar ntrzia Tatal nostru sa ierte pacatele muritorilor, dnd astfel pilda de milostivire si de iertare? Si nu ne duce pre noi ntru ispita Ct de putin i trebuie omului ca sa-si ntoarca fata de la Tine spre idoli! El e mpresurat de catre ispite ca de un vifor, si e neputincios ca spuma unui ru zbuciumat de munte. Daca-i bogat, ndata cugeta ca este deopotriva cu Tine, sau Te pune mai prejos de el, sau si mpodobeste casa cu icoanele Tale ca si cu niste obiecte decorative. Daca raul bate la usa lui, cade n ispita de a se tocmi cu Tine sau de a Te lepada cu totul. Daca l chemi sa se jertfeasca, se razvrateste. Daca-l trimiti la moarte, tremura. Daca-l mbii cu toate desfatarile pamntului, e n primejdie sa-si otraveasca si sa-si omoare propriul suflet. Daca descoperi ochilor lui legile purtarii Tale de grija, el crteste: Lumea e minunata si n sine, si fara Facator. Ne umple de neliniste lumina Ta, Luminate Tata al nostru, ca pe niste fluturi de noapte. Cnd ne chemi la lumina, noi dam fuga la ntuneric; cnd sntem pusi n ntuneric, cautam lumina. Inaintea noastra se afla mreaja multor cai, nsa ne temem sa mergem pna la capat pe vreuna din ele, fiindca la orice capat ne asteapta si ne momesc ispite. Iar calea ce duce la Tine este taiata de multe ispite si de multe, multe prapastii, nainte sa vina ispita asupra noastra, pare ca ne urmezi ca un nor luminos, dar cnd ispita vine, dispari. Noi ne agitam tulburati si ne punem ntrebarea chinuitoare: cnd ne-am nselat, cnd am crezut ca esti de fata sau cnd am crezut ca lipsesti? In toate ispitele noastre ne ntrebam: Tu esti Tatal nostru? Toate ispitele noastre ne aduc n minte aceeasi ntrebare pe care tot ce este n jurul nostru ne-o aduce n minte n fiecare zi si n fiecare noapte: Ce gndesti despre Domnul? Unde este El si cine este El? Esti cu El sau esti fara El? Da-mi putere, Tatal si Facatorul meu, ca sa pot n fiecare clipa, fie ea luminoasa ori ntunecata, a vietii mele, sa raspund la fiecare ispita cu putinta unul si acelasi lucru: Domnul este Domnul. El e acolo unde snt eu si acolo unde nu snt eu. Eu tind ntotdeauna patimasa mea inima catre Dnsul si minile mele catre sfintele Lui vesminte ca un copil catre Tatal sau Cel iubit.

Cum as putea trai fara El? Asta ar nsemna ca pot sa traiesc n acelasi timp si fara mine nsumi. Cum as putea sa fiu mpotriva Lui? Asta ar nsemna ca snt n acelasi timp si mpotriva mea. Fiul drept urmeaza tatalui sau cu cinstire, pace si bucurie. Sufla insuflarea Ta n sufletul nostru, Tata, ca sa fim fii drepti ai Tai. Ci ne izbaveste de cel rau Cine ne va slobozi de rau daca nu Tu, Tatal nostru? Cine va ntinde minile catre copiii ce se neaca daca nu tatal lor? Pe cine priveste mai mult curatenia si frumusetea casei daca nu pe stapnul ei? Tu ne-ai chemat dintru nimic ca sa fim ceva, dar noi legam prietesug cu raul si astfel ne ntoarcem n nimic. Infasuram n jurul inimii noastre sarpele de care ne temem cel mai mult. Din toata puterea noastra strigam mpotriva ntunericului, dar ntunericul traieste n sufletele noastre: microbii ntunericului si microbii mortii. Ne luptam ntr-un glas cu raul, iar raul se strecoara pe tacute n casa noastra; n timp ce noi strigam, raul cucereste pozitie dupa pozitie si ajunge mai aproape de inima noastra. Stai, Prea-Inalte Tata, stai ntre noi si rau, si vom nalta inimile noastre, si raul are sa sece cum seaca sub arsita soarelui izvorul de lnga cale. Tu esti cu mult deasupra noastra si nu simti cum creste raul, dar noi ne nabusim sub el. Iata, raul creste n noi pe zi ce trece, sub ochii nostri, si ntinde mbelsugatele sale roade n toate partile. Soarele ne spune Buna dimineata! zilnic si ne pune ntrebarea: ce avem sa-I aratam Marelui nostru mparat? Si noi Ii aratam doar vechile roade stricate ale raului. Dumnezeule, oare nu e tarna cea nemiscata si fara viata mai curata dect omul care se afla n slujba raului? Iata, ne-am zidit casele si castelele prin vai si gropi ale pamntului. Tie nu-Ti va fi greu sa poruncesti rurilor Tale sa nece toate aceste vai si toate aceste gropi, curatnd pamntul de oameni si de faptele lor cele rele. Dar Tu esti mai presus de mnia noastra si de sfaturile noastre. Daca ai asculta sfaturile omenesti, ai fi nimicit lumea pna la temelii si Te-ai fi ngropat pe Tine Insuti n ruine. O, Cel mai ntelept dintre toti tatii! Tu totdeauna zmbesti n frumusetea si nemurirea Ta cea dumnezeiasca si, iata, din zmbetul Tau cresc stele! Intotdeauna prefaci zmbind raul nostru n bine si altoiesti pomul binelui pe pomul raului, si astfel vindeci cu rabdare Gradina Raiului cea lasata n parasire de catre noi. Tu cu rabdare vindeci si cu rabdare zidesti. Cu rabdare zidesti a Ta mparatie a binelui, Imparatul si Tatal nostru. Ne rugam Tie: slobozeste-ne de rau si umple-ne de bine, Tu, desavrsita desertare de rau si umplere de bine. Ca a Ta este Imparatia Stelele si soarele snt cetateni ai mparatiei Tale, Tata. Inscrie-ne si pe noi n aceasta oaste stralucitoare. Planeta noastra este mica si ntunecata, dar este lucrul Tau, zidirea Ta si insuflarea Ta. Cum poate sa iasa din minile Tale ceva care nu e mare? Totusi, prin micimea si ntunecarea noastra, noi facem mic si ntunecat locul salasluirii noastre. Da, pamntul este mic si ntunecat de cte ori l socotim mparatie a noastra si cnd ne nchipuim ca niste nebuni ca sntem mparati ai ei. Iata, ntre noi snt multi care au fost mparati pe pamnt si care acum, stnd pe ruinele tronurilor lor, se mira si ntreaba: Unde snt mparatiile noastre? Si multe snt mparatiile care nu stiu ce s-a ntmplat cu mparatii lor. Fericit omul care priveste prin nori si sopteste graiuri pe care le aud: A Ta este Imparatia! Ceea ce numim mparatia noastra pamnteasca e plin de viermi si e trecator ca basicile pe un ru adnc. O gramada de tarna pe aripile vntului! Numai Tu ai adevarata mparatie si numai Imparatia Ta are Imparat. Iane de pe aripile vntului, Milostive mparate, mntuieste-ne de pe aripile vntului! Si fa-ne cetateni ai vesnicei Tale Imparatii, aproape de stelele si de sorii Tai, aproape de ngerii si de arhanghelii Tai, da, aproape de Tine, Tatal nostru! Si puterea A Ta este puterea, fiindca a Ta este Imparatia. Asa-numitii mparati snt neputinciosi. Singura lor putere mparateasca sta n titlurile lor mparatesti, ce snt de fapt doar titlurile Tale. Ei ratacesc prin tarina, si tarina merge unde vrea vntul. Sntem pribegi, umbre si tarna miscatoare. Dar si cnd ratacim si ne miscam, tot prin puterea Ta o facem. Prin puterea Ta fiintam si prin puterea Ta vom via. Daca omul face binele, l face prin cu puterea Ta, prin Tine; iar daca face raul, l face cu puterea Ta, nsa prin sine. Tot ce se face, se face cu puterea Ta, folosita bine sau rau, ntru ntelegere sau fara de ntelegere. Daca omul foloseste puterea Ta dupa voia Ta, Tata, atunci puterea Ta este a Ta; iar daca omul foloseste puterea Ta dupa voia sa, atunci puterea Ta se cheama a lui si este rea. Eu zic, Doamne, ca atunci cnd Tu faci ce vrei cu puterea Ta, ea este buna, nsa cnd cersetorii, care au mprumutat putere de la Tine, se trufesc facnd ce vor cu puterea Ta ca si cum ar fi a lor, ea este rea. Si astfel, exista un singur stapn, dar snt si oameni ce ntrebuinteaza n chip samavolnic puterea Ta, da, ntrebuinteaza particele ale puterii Tale, pe care cu milostivire o dai cu mprumut de la masa Ta cea bogata acestor muritori saraci de pe pamnt. Cauta spre noi, Puternicule Tata, cauta spre noi si nu te grabi sa trimiti puterea Ta tarnii pamntesti pna ce nu va pregati doua odai ca sa Te ncapa: buna-voirea si smerenia - buna-voirea ca sa ntrebuinteze spre bine darul mprumutat de la Dumnezeu si smerenia ca sa-si aduca aminte ntotdeauna ca toata puterea din lume este a Ta, Mare Datatorul de putere. A Ta este puterea sfnta si nteleapta - dar cnd se afla n minile noastre, puterea Ta este n primejdie sa se spurce si sa ajunga ne-sfnta si nebuneasca. Tata, Carele esti n ceruri, ajuta-ne sa cunoastem si n fiecare zi sa facem un singur lucru: sa stim ca toata puterea este a Ta si sa ntrebuintam puterea Ta dupa voia Ta. Iata, sntem nefericiti, fiindca am despartit ceea ce-i de nedespartit la Tine: am despartit puterea de lumina, si am despartit puterea de dragoste, si am despartit puterea de credinta, si n cele din urma - iar asta este pricina cea dinti a caderii noastre - am

despartit puterea de smerenie. Tata, uneste, rugamu-Te, ceea ce fiii Tai nebuneste au despartit. Ne rugam Tie: ridica la cinstea cea dinti puterea Ta, care a fost lasata n parasire si necinstita: fiindca, iata, oricum am fi, sntem copiii Tai. Si slava, n vecii vecilor A Ta e slava cea mpreuna-vesnica cu Tine, Tatal nostru Imparatesc. Ea tine de fiinta Ta si nu atrna de noi. Nu este slava din vorbe ca slava a muritorilor, ci este din aceeasi esenta netrecatoare ca si Tine. Da, ea este nedespartita de Tine cum e lumina nedespartita de soarele fierbinte. Cine a vazut mijlocul si marginea slavei Tale? Cine a ajuns slavit fara sa atinga Slava Ta? Slava Ta cea stralucitoare ne nconjoara din toate partile si ne priveste n tacere, parte zmbind, parte mirnduse de framntarile si de crtirea noastra omeneasca. Iar cnd tacem, cineva ne sopteste n taina: snteti copii ai Tatalui slavit. O, ct este de dulce aceasta slavita soapta! Ce am putea dori mai mult dect sa fim copiii slavei Tale? Nu e aceasta ndeajuns? Fara ndoiala, este ndeajuns pentru o viata adevarata. Dar, iata, oamenii vor sa fie tati ai slavei. Iar acesta e nceputul si culmea nenorocirii lor. Ei nu se multumesc sa fie copii si partasi ai slavei Tale, ei vor sa fie tati si purtatori ai slavei Tale. Si totusi, Tu esti singurul Tata si singurul purtator a toata slava. Multi snt cei ce folosesc n chip rau slava Ta si multi snt cei ce se amagesc pe sine. Nimic nu e att de primejdios ca slava n minile muritorilor. Tu arati slava Ta, iar oamenii se cearta n jurul ei. Slava Ta este fapt, iar slava omeneasca este cuvnt. Slava Ta zmbeste si mngie totdeauna, slava omeneasca despartita de Tine nfricoseaza si ucide. Slava Ta hraneste pe cei saraci si ndruma pe cei blnzi, slava omeneasca desparte de Tine. Ea este cea mai buna unealta satanei. Ce caraghiosi snt oamenii cnd ncearca sa-si faca slava afara de Tine si despartiti de Tine! Fost-a un nebun care ura soarele si ncerca sa afle un loc ferit de lumina soarelui, care sa fie al lui. El a cladit o coliba ntunecoasa si n-a facut ferestre, si a intrat n ea, si statea n bezna, si se bucura ca s-a izbavit de marele izvor al luminii. Astfel de nebun si astfel de cetatean al ntunericului este cel care se straduie sa-si faca slava afara de Tine si despartiti de Tine, Nemuritorule Izvor al Slavei! Nu exista slava omeneasca, la fel cum nu exista putere omeneasca. A Ta este puterea si a Ta este slava, Tatal nostru. Daca nu le mprumutam de la Tine, nu le avem, si ne ofilim ca frunzisul uscat despartit de pom si mprastiat dupa bunul plac al vntului. Sa fim multumiti, ca sa ne numim copii ai Tai. Nu este cinste mai mare n cer sau pe pamnt dect aceasta. Ia de la noi mparatiile noastre, puterea noastra si slava noastra. Tot ce am numit vreodata al nostru zace n ruine. Ia de la noi ce era al Tau dintru nceput. Intreaga noastra istorie a fost o straduinta nebuneasca de a fauri mparatia noastra, puterea noastra si slava noastra, ncheie grabnic vechea noastra istorie, unde ne-am luptat sa ajungem stapni n casa Ta, si deschide o istorie noua, unde ne vom trudi ca sa ajungem slugi n casa care este a Ta. Iata, mai bun si mai slavit lucru este a fi sluga n mparatia Ta dect a fi cel mai mare dintre mparati n mparatia noastra. Drept aceea, fa-ne, Tata, slugi ale mparatiei Tale, puterii Tale si slavei Tale, n neam si n neam si n toti vecii. Amin!

Despre pcat

Despre pcat
de Arhimandrit Sofronie Ce este pcatul n nelesul cretin al cuvntului? Pcatul, mai nainte de toate este un fenomen duhovnicesc, metafizic. Rdcinile pcatului se afl n adncurile tainice, mistice, ale firii duhovniceti a omului. Esena pcatului nu const n nclcarea unor norme etice, ci n nstrinarea de viaa dumnezeiasc, venic, cea pentru care a fost fcut omul i ctre care este chemat n chip firesc, adic prin nsi firea lui. Pcatul se svrete n primul rnd n adncul tainic al duhului omului, ns urmrile lui rnesc ntreg omul. Odat svrit, el se rsfrnge asupra strii sufleteti, precum i a celei trupeti a omului, asupra chipului su exterior, asupra soartei celui ce l-a svrit; el negreit va iei afar din hotarele vieii lui individuale i va mpovra cu rul su viaa ntregii omeniri, i, n consecin, se va rsfrnge asupra soartei ntregii lumi. Nu numai pcatul strmoului nostru Adam a avut consecine de nsemntate cosmic, ci i tot pcatul, al fiecruia dintre noi , fie el vdit, fie el tainic, se rsfrnge asupra destinelor ntregii lumi.

Omul trupesc nu simte urmrile pcatului n sine, aa cum le simte cel duhovnicesc. Omul trupesc nu observ nici o schimbare a strii sale luntrice dup ce a svrit pcatul, pentru c el se afl continuu ntr-o stare de moarte duhovniceasc, pentru c el nu a cunoscut viaa cea venic a duhului.Omul duhovnicesc, dimpotriv, cu fiecare nclinare a voii sale spre pcat observ n sine o schimbare a strii luntrice n virtutea mpuinrii harului. Ceea ce uimea la Sfntul Siluan era neobinuita subirime a minii sale luntrice i deosebita sa intuiie duhovniceasc. Trirea pcatului la el, chiar mai nainte de a i se arta Domnul, dar mai ales dup aceasta i n tot restul vieii sale, era excepional de adnc i de puternic; inima l durea n chip de nesuportat, i de aceea i pocina lui era cu o tnjire de nestvil it, cu plns, fr alinare ct vreme nu simea n suflet iertarea lui Dumnezeu. Multora, aceasta ar putea s li se par curios, iar unora poate chiar exagerat, dar pilda Sfntului Siluan nu este pentru toi. n cina sa pentru pcat, el cuta nu doar o simpl iertare, pe care uor o d Dumnezeu, poate i numai pentru un singur suspin de prere de ru, ci o iertare atotcuprinztoare, aa nct sufletul s simt desluit n sine harul. El cerea de la Dumnezeu puterea de a nu mai repeta pcatul, de este cu putin, niciodat; se ruga la Dumnezeu s se izbveasc de lucrarea legii pcatului din noi (Rom. 7,23). El tria urmrile pcatului -pierderea harului- att de puternic i de dureros, nct se temea de a repeta o asemenea experien. ndeprtarea dragostei lui Dumnezeu i a pcii lui Hristos de la suflet, erau pentru el mai cumplite dect orice. Contiina c scrbete pe Dumnezeu, pe un asemenea Dumnezeu, blnd i smerit - i era de nesuportat. Trecea prin cele mai adnci suferine ale contiinei care greete mpotriva sfintei dragoste a lui Hristos. Cine cunoate dragostea n planul omenesc, s zicem pentru prini, dac a svrit vreun pcat mpotriva acelei iubiri, acela tie ct de nesuportat poate fi chinul contiinei; dar tot ce se poate ntmpla n lumea relaiilor sufleteti nu este dect o palid umbr n comparaie cu relaiile duhovniceti cu Dumnezeu. Astfel, Dumnezeu mai nainte de veci a cunoscut pe Simeon - Siluan, i, ntr-un chip neneles nou, i-a dat s cunoasc esena pcatului att de adnc i de puternic nct el cu adevrat tria muncile iadului i dintru acest iad cel mai de jos, se ruga pn cnd s-a plecat ctre el Domnul i i S-a artat, dndu-i s cunoasc nvierea sufletului i s vad pe Fiul Omului ntru mpria Sa mai nainte de a gusta moartea cea dup trup. (Mt. 16,28). Traducere de Ierom. Rafail Noica
Despre neptimirea dup asemnarea lui Dumnezeu

Despre neptimirea dup asemnarea lui Dumnezeu

de Arhim. Sofronie Lumina nezidit, care purcede din Dumnezeul Cel neptimitor, artndu-se mprtete omului acea neptimire dup asemnarea lui Dumnezeu, care este i elul ultim al nevoinei cretine. Dar ntrebarea este: ce este neptimirea? Judecnd dup formarea filologic a cuvntului,

acest concept pare negativ; nu cumva i realitatea nelesului lui este negativ? Nu cumva prin aceasta se nelege o dezbrcare a vieii? Nicidecum. Neptimirea, n nelesul cretin, nu nseamn a se dezbrca de fiin, ci a se nvemnta cu o via nou, sfnt, venic, adic cu Dumnezeu. Apostolul Pavel spune: noi nu voim s ne dezbrcm, ci s ne mbrcm, ca ce este muritor s se nghit de via (2 Cor 5,4). Tnjind spre neptimire, nevoitorul ortodox tnjete spre o mprtire vie i adevrat cu Dumnezeu pe care-L tie a fi neptimitor. Neptimirea lui Dumnezeu nu este ceva static, mort; firescul Lui nu este a nu lua parte la viaa lumii i a omului. Neptimirea lui Dumnezeu nu nseamn o absen de micare, de comptimire, de dragoste. ns de-abia pronunm aceste cuvinte i n mintea noastr deja apare viziunea limitativ, empiric a acestor concepte, i cu aceasta se nate un ir ntreg de nedumeriri: micare, comptimire, iubire oare prin acestea nu introducem o anume relativitate n Fiina lui Dumnezeu? Vorbind astfel, oare nu proiectm asupra lui Dumnezeu nevrednicia unui antropomorfism? Dumnezeu este ntreg via, ntreg iubire; Dumnezeu este lumin n care nu este nici un ntuneric, adic ntunericul stricciunii i al morii, ntunericul netiinei, al nefiinei sau al rului, ntunericul nedesvririlor i contradiciilor luntrice nedepite, al surprilor i izbucnirilor fiinei. Dumnezeu este Dumnezeu viu, dinamic; ns dinamica vieii dumnezeieti este o plintate fr de sfrit i fr de nceput a fiinei, care exclude orice fel de evoluie a devenirii (teogonie). Dumnezeu este neptimitor, dar nu n sensul c nu ia parte la viaa fpturii. Dumnezeu iubete, miluiete, mpreun-ptimete, Se bucur, dar toate acestea nu introduc n Fiina Lui stricciune (descompunere), relativitate, patim. Dumnezeu poart de grij fpturii Sale pn n cele mai mici amnunte, cu o precizie matematic; mntuiete ca un Tat, ca un Prieten; mngie ca o mam; ia parte n chipul cel mai apropiat, n toat istoria omenirii, n viaa fiecrui om; dar aceasta nu introduce nici schimbare, nici cltinare, nici desfurarea vreunei evoluii n nsi Fiina dumnezeiasc. Dumnezeu triete toat tragedia lumii, dar aceasta nu nseamn c i n nsui Dumnezeu, n snul Dumnezeirii, ar avea loc vreo tragedie, vreo lupt ca urmare a unei proprii nempliniri sau al vreunui ntuneric ce s-ar afla n El nsui i ar fi rmas nedepit. Dumnezeu iubete lumea, lucreaz n lume, vine n lume, Se ntrupeaz, sufer i chiar moare dup trup, fr s nceteze a rmne neschimbat n Fiina Sa cea mai presus de lume. Toate acestea le svrete tot aa de neptimitor, precum mbrieaz simultan i fr desfurare, n venicia Sa, toate desfurrile i niruirile vieii fpturii. n Dumnezeu, momentul static i cel dinamic formeaz un tot aa de desvrit, nct nici unul din diferitele noastre concepte nu I se poate aplica. Nzuind la neptimirea cea dup asemnarea lui Dumnezeu, nevoitorul ortodox o nel ege pe aceasta nu ca o indiferen rece, ca o detaare de o existen iluzorie, ca o contemplaie dincolo de bine i de ru, ci ca via n Duhul Sfnt. Cel neptima este plin de dragoste, de mpreun-ptimire, de purtare de grij, dar toate acestea izvorsc din Dumnezeu Care lucreaz n el. Neptimirea se poate defini ca dobndirea Duhului Sfnt; ca Hristos vieuind n noi. Neptimirea este lumina unei noi viei care nate n om noi simiri sfinte, noi gnduri dumnezeieti, noua lumin a nelegerii (raiunii) venice.

Sfinii Prini ai Bisericii au numit neptimirea nvierea sufletului mai nainte de obteasca nviere (Sf. Ioan Scrarul), ptrunderea ntru nermurita nermurire (Ava Talasie 1,56).

Traducere de Ierom Rafail Noica

Despre libertate

Despre libertate
de Arhim. Sofronie De neajuns i de nedefinit n ceea ce privete izvoarele ei, temeiurile ei cele venice, viaa duhovniceasc simpl i una n esena ei - nu gsesc cuvinte pentru a o defini. Oarecine ar putea numi acest domeniu supracontientul ns acest cuvnt este lipsit de neles aici nedefinind nimic mai mult dect relaia dintre contiina reflexiv i acea lume care se afl dincolo de limitele ei. Trecnd din acest domeniu de nedefinit pe trmul accesibil observaiei i controlului nostru luntric, viaa duhovniceasc ni se nfieaz sub dou aspecte, i anume: ca stare duhovniceasc sau trire i ca contiin dogmatic. Aceste dou aspecte oarecum diferite unul de altul n ntruparea lor, adic n expresia formal pe care o iau n viaa de zi cu zi, n realitate constituie una i aceeai via, de nedesprit. n virtutea acestui fapt, toat lucrarea nevoinei, toat starea duhovniceasc este nedesprit legat de contiina dogmatic corespunztoare ei.Avnd n vedere cele spuse mai sus, am ncercat ntotdeauna s neleg care era contiina dogmatic cu care se lega acea mare rugciune i mare plns al Sfntului Siluan pentru lume. Dac este nevoie de a transpune cuvintele Sfntului greu de cuprins n sfnta i marea lor simplitate ntr-un limbaj mai accesibil contemporanilor notri, atunci, n cele ce urmeaz, ndjduim s ne apropiem de expresia contiinei lui dogmatice. Sfntul Siluan spunea i scria c dragostea lui Hristos nu putea s rabde pierzania nici unui om i c n grija ei pentru mntuirea tuturor, pentru a-i atinge elul, ea alege calea jertfei. Domnul d monahului dragostea Sfntului Duh i din aceast dragoste monahul se ntristeaz pentru oameni, c nu toi se mntuiesc. nsui Domnul atta se ntrista pentru oameni nct S-a dat pe Sine morii pe cruce. i Maica Domnului purta aceeai durere pentru oameni n inima ei; i ea, asemenea Fiului ei Cel iubit, tuturor le dorea, din tot sufletul ei, mntuirea. Acelai Duh Sfnt L-au dat Domnul Apostolilor i Sfinilor Prinilor notri i pstorilor Bisericii. (Despre monahi - Sfntul Siluan). A mntui, cu adevrat cretinete, nu este cu putin dect prin dragoste, adic cucerind inimile; nici un fel de silire nu-i poate afle locul aici. n nzuina ei de a mntui pe toi, dragostea se las dus pn la capt, i pentru aceasta ea mbrieaz nu numai omenirea care triete acum pe pmnt, ci i pe cei care au murit, i nsui iadul, i pe cei care mai au nc a se nate, adic pe ntregul Adam. i dac dragostea salt i se bucur vznd mntuirea frailor, atuncea plnge i se roag cnd vede pierzania lor.

Am ntrebat pe Sfntul Siluan: cum poate cineva s iubeasc toi oamenii? i unde gseti o asemenea dragoste ca s devii una cu toi. Acesta a rspuns: Ca s devii una cu toi, precum zice Domnul. Ca toi una s fie (Ioan 17, 21) nu avem nevoie s nscocim nimic; noi toi avem o singur fire, i de aceea, firesc ar fi s iubim pe toi; iar puterea de a iubi o d Duhul Sfnt. Puterea dragostei - este mare i biruitoare, dar nu pn la capt. Exist n fiina omului un anume domeniu unde pn i dragostea i afl o limit, unde pn i ea nu ajunge la plintatea stpnirii. Care este aceasta? Libertatea. Libertatea omului este ntr-adevr att de real i att de mare c nici nsi jertfa lui Hristos, nici jertfa tuturor celor care au urmat lui Hristos nu conduce n mod necesar la biruin. Domnul a zis: i Eu, de m voi nla pre pmnt (adic voi fi rstignit pe cruce), pre toi voi trage la Mine. (Ioan 12, 32). Astfel, dragostea lui Hristos ndjduiete pre toi s trag la Sine i pentru aceasta merge pn la iadul cel mai de jos. Dar pn i acestei dragoste desvrite i acestei jertfe desvrite, cineva - nu se tie cine i de vor fi muli sau puini, iari nu se tie - poate rspunde cu refuz, chiar i n planul veniciei, i s zic: dar eu - nu vreau. i acest nfricotoare putere a libertii, cunoscut n experiena duhovniceasc a Bisericii, a fcut ca ideea origenist (c toi, pn i diavolul, neaprat se vor mntui) s fie respins. Nu e nici o ndoial c o contiin origenist nu poate nate asemenea rugciune ca cea a Sfntului Siluan. Ceea ce Sfntul a cunoscut n clipa n care a vzut pe Hristos era pentru el mai presus de orice ndoial. El tia c Cel Ce i Se artase este Domnul Atotiitorul. El tia c smerenia lui Hristos i acea dragoste pe care o cunoscuse i de care se umpluse pn la limita puterii de a le pur ta erau lucrarea Sfntului Duh - Dumnezeu. El prin Duhul Sfnt tia c Dumnezeu este dragoste nermurit i milostenie fr margini, i totui, cunotina acestui adevr nu l-a dus la gndul c pn la urm, toi, neaprat se vor mntui. Contiina putinei pierzaniei venice rmnea adnc ntiprit n duhul lui, i aceasta pentru c n starea de har i se dezvluie sufletului msura libertii omeneti. Esena libertii absolute const n aceea c n afara oricrei dependene sau constrngeri, n afara oricrei limitri, s i determini tu nsui, n toate, fiina proprie. Aceasta este libertatea lui Dumnezeu; omul nu are o astfel de libertate. Ispita fptuirii libere, zidite n chipul lui Dumnezeu este s i zideasc ea nsi fiina proprie, s se determine pe sine nsi n toate, nsi s devin dumnezeu, i nu s primeasc numai aceea ce i este dat deoarece n aceasta ar simi o anume dependen. Fericitul Siluan zicea c i aceast ispit se biruiete prin credin n Dumnezeu, precum i orice alt ispit. Credina n Dumnezeul cel bun i milostiv, credina c El se afl mai presus de orice desvrire, atrage harul n suflet i atuncea nu-i mai gsete loc simmntul ngreuietor al dependenei. cci sufletul iubete pe Dumnezeu ca pe nsui Tatl lui i triete prin El.

Traducere de Ierom Rafail Noica

Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (I)

Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (I)

de Arhim Sofronie Sfntul Siluan spunea: Este bine ca ntotdeauna i n toate s cutm cluzire de la Dumnezeu, ce i cum trebuie s facem sau s grim. Cu alte cuvinte, n fiecare situaie n parte datori suntem s cutm a cunoate voia lui Dumnezeu i cile spre a o mplini. Cutarea voii lui Dumnezeu este cea mai important lucrare a vieii noastre, cci cel care ajunge s se afle pe calea ei este prins n viaa dumnezeiasc, cea venic. La cunoaterea voii lui Dumnezeu se poate ajunge pe mai multe ci. Una din ele este cuvntul lui Dumnezeu, poruncile lui Hristos. ns, n poruncile Evangheliei, n ciuda naltei lor desvriri- sau, mai bine zis, n virtutea desvririi lor- voia lui Dumnezeu se exprim n sensul ei general i ultim, iar omul, ntlnind n viaa sa de zi cu zi o nesfrit varietate de situaii, adesea nu tie ce s fac pentru ca lumea sa s se integreze cursului voii lui Dumnezeu. Pentru ca fapta sa s aib un sfrit bun, nu este destul s cunoatem doar expresia general a voii lui Dumnezeu n, de pild, porunca de a iubi pe Dumnezeu din toat inima, din toat mintea, din toat puterea sa i pe aproapele ca pe sine nsui; mai trebuie nc i luminare de la Dumnezeunn ce privete mijloacele mplinirii acestor porunci n realitatea zilnic a vieii; mai mult pentru aceasta avem neaprat nevoie de puterea cea de Sus. Cel ce a dobndit n inima sa dragostea lui Dumnezeu, micat de aceast dragoste, svrete faptele sale din porniri care aproximeaz voia lui Dumnezeu; este, ns, vorba doar de o aproximare i nu de desvr-ire. Faptul de a nu putea ajunge la plinirea desvririi duce la nevoia absolut pentru toi a unei nentrerupte comuni-cri cu Dumnezeu prin rugciune pentru cluzire i ajutor. Omul nu ajunge nu numai la desvrirea dragostei, dar nici la desvrirea cunoaterii. O fapt ce izvorte, cum s-ar prea, din cea mai bun pornire, adesea poate avea consecine nedorite, ba chiar rele. Iar aceasta pentru c mijloacele sau chipul nfptuirii erau rele sau pur i simplu greite n situaia dat. Adesea auzim pe cte cineva ndreptindu-se cu buna intenie avut, dar aceasta nu este destul. Viaa omeneasc este plin de astfel de greeli. Iat pentru ce cel care iubete pe Dumnezeu todeauna caut ndrumare de Sus ciulind necontenit urechea sa luntric spre a auzi glasul lui Dumnezeu. In practic aceasta se svrete precum urmeaz: tot cretinul, dar ndeosebi episcopul sau preotul, care se afl nevoit s ia ntr-o anumit situaie o hotrre n armonie cu voia lui Dumnezeu, trebuie s lepede luntric toate cunotiinele sale, toate ideile preconcepute, dorinele i planurile salei o dat liber de tot ce este al su s se roage lui Dumnezeu, cu atenie n luntrul inimii; iar primul gnd ce nate n suflet dup o asemenea rugciune se primete ca o ndrumare de Sus. O asemenea cutare spre a cunoate voia lui Dumnezeu printr-o nemijlocit comunicare cu Dumnezeu n rugciune, mai cu seam n vreme de nevoie sau de necaz, face ca omul, precum zicea sfntul Sfntul Silvan s aud n sufletul lui rspunsul lui Dumnezeu i s se nvee s se neleag cluzirea cea de la Dumnezeuaa noi toi avem nevoie s ne nvm s recunoatem voia lui Dumnezeu; iar de nu ne vom nva, nu vom cunoate niciodat aceast cale. Acestei faceri, n forma ei mai desvrit, i premerge obinuina cu rugciunea nencetat, avndt necontenit atenia n inim. ns spre a fi sigur c aude glasul lui Dumnezeu nluntrul

su,omul trebuie s se lepede devoia sa i s fie gata de orice jertf,asemenea lui Araam, ba chiar, dup poruncaApostolului Pavel, asemenea lui Hristos nsui, Care S-au fcut asculttor tatlui pn la moarte (Fil.2,8). Cel carea pornit pe aceastn cale va reui numai dac din experian a cunoscut cum lucreaz harul Sfntului Duh n om, i dac n inima sa s.a nrdcinat a anume mnioas lepdare desine,adic o lepdarte hotrt a voii sale individuale, meschine, pentru a dobndi i a svri sfnta voie a lui Dumnezeu.Unuia ca acesta i se va dezvlui adevratul neles al ntrebrii pe care Sfnul Sibean a pus.o printelui Stratornic: Cum griesc cei desvrii?; lui, cuvintele sfinilor prini: plcut-au Duhului Sfnt i nou (Fap.15,28) i vor fi familiare; el vanelege mai desluit acele cuvinte din Sfnta Scriptur, din Vechiul precum i din Noul Testament, undeeste vorba dreo asemenea nemijlocit convorbire a sufletului cu Dumnezeu; i se va apropia de adevrata nelegere a felului n care vorbeau Apostolii i Prooroci.

Traducere de Ierom. Rafail Noica

Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (II)

Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (II)

de Arhim. Sofronie Omul este zidit dup chipul i asemnarea lui Dumnezeu i este chemat la plintatea nemijlocit a mprtirii cu Dumnezeu, iar n virtutea acestui fapt, toi, fr excepie, ar trebui s mearg pe aceast cale; ns experiena vieii arat c aceasta nici pe departe nu este pentru toi , pentru c majoritatea oamenilor nu aud n inima lor glasul lui Dumnezeu, nu l neleg i urmeaz glasul patimilor care vieuiesc n suflet i care neac cu glgia lor blndul glas al lui Dumnezeu. n Biseric exist o cale de ieire din aceast situaie jalnic, i anume: a ntreba pe printele duhovnic i a-i face ascultare. nsui Sfntul Siluan iubea aceast cale, o urma, o propovduia i scria despre ea (cf. Sfntul Siluan - cap.Despre pstori i duhovnici). n general el considera calea smerit a ascultrii a fi mai sigur. El credea cu trie c pentru credina celui ce ntreab, rspunsul duhovnicului ntotdeauna va fi bun, folositor, plcut lui Dumnezeu. Credina n realitatea tainei Bisericii i a harului preoiei i se ntrise ndeosebi din seara cnd, n mnstirea vechiului Russikon, n vremea postului mare, la vecernie, a vzut pe btrnul duhovnic Avraamie schimbat la fa, n chipul lui Hristos , strlucind n chip negrit. Plin de credina izvort din har, Sfntul Siluan tria realitatea tainelor Bisericii, dar reamintim c el gsea c, chiar omenete vorbind , adic n plan psihologic, este uor s vezi foloasele ascultrii fa de printele duhovnic; el spunea c atunci cnd duhovnicul, n slujirea sa, rspunde la o ntrebare, acesta este liber n acel moment de patima care l stpnete pe cel ce ntreab, i, n virtutea acestui fapt, poate vedea lucrurile mai limpede i se afl mai deschis influenei harului lui Dumnezeu. Rspunsul duhovnicului va purta, n majoritatea cazurilor, pecetea nedesvririi; dar aceasta nu este pentru c duhovnicul este lipsit de harul cunotinei, ci pentru c desvrirea ar fi dincolo de puterea i de capacitile celui ce ntreab. n ciuda nedesvririi povuirii

duhovnicului, aceasta, primit cu credin i dus pn la capt, va duce negreit la o cretere duhovniceasc. Aceast cale ns se nchide adeseori, pentru c cel care ntreab, nevznd naintea sa dect un om , se clatin n credin i de aceea nu primeteprimul cuvnt al duhovnicului i i se mpotrivete, opunndu-i prerile i ndoielile sale.

Traducere de Ierom. Rafail Noica

Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (III)

Despre cunoaterea voii lui Dumnezeu (III)

de Arhim. Sofronie Sfntul Siluan a vorbit despre aceast tem important cu egumenul mnstirii, arhimandritul Missail (+ 22 ian 1940), un om al Duhului, ctre care binevoia i pe care vdit l asculta Dumnezeu.Printele Siluan la ntrebat pe egumen: - Cum poate monahul s cunoasc voia lui Dumnezeu? - Primul meu cuvnt trebuie s-l primeasc ca fiind voia lui Dumnezeu, rspunse egumenul. Cine va face astfel, peste acela se va odihni harul lui Dumnezeu, dar dac cineva mi se mpotrivete, atunci eu, ca om, cedez. Cuvntul egumenului Missail va s spun: Printele duhovnic, atunci cnd este ntrebat, caut n rugciune cluzire de la Dumnezeu, ns ca om d rspuns n msura credinei sale, dup cuvntul Sfntului Apostol Pavel: Noi credem, pentru aceea i grim (2 Cor. 4, 13), dar n parte cunoatem i n parte proorocim (1 Cor.13,9). n nzuina sa de a nu grei dnd rspuns sau povuind, el nsui se afl sub judecata lui Dumnezeu, i de aceea, dac se ivete o obieciune sau fie doar o mpotrivire luntric din partea celui ce ntreab, nu ndrznete s insiste asupra cuvntului su sau s -l ntreasc ca fiind expresia voii lui Dumnezeu i, ca om, cedeaz. Aceast credin se manifesta foarte vdit n viaa egumenului Missail. Odat el a chemat la sine pe un novice: printele Sofronie (nsui autorul - n.tr.), ncredinndu-i o ascultare complicat i grea. Novicele a primit-o din toat inima i, fcnd metania de cuviin, se ndrepta spre u. Dintr-o dat egumenul l chem napoi. Novicele s-a oprit. nclinndu-i uor capul i cu un glas linitit i grav, i-a spus: - Printe Sofronie, nu uita: Dumnezeu nu judec de dou ori; de aceea, dac vei face ceva n ascultare mie, atunci eu voi fi judecat de Dumnezeu, iar mata eti liber de rspundere. Dac cineva se mpotrivea ctui de puin unei hotrri sau povuiri a egumenului Missail, atunci acest mare brbat nevoitor, n ciuda poziiei sale de administrator, rspundea de obicei: Bine, facei cum voii , i nu i mai repeta cuvntul. i Sfntul Siluan, dac ntlnea mpotrivire, de asemenea, imediat tcea. De ce? Pentru c pe de o parte Duhul lui Dumnezeu nu rabd nici silire, nici contrazicere, iar pe de alta, voia lui Dumnezeu este un lucru mult prea mare. Ea nu se poate cuprinde n

cuvntul duhovnicului, care negreit poart pecetea relativitii, nu i poate afla o expresie desvrit, i numai acela care primete cuvntul ca fiind plcut lui Dumnezeu, fr s-l supun judecii proprii sau, cum se zice adesea fr judecat, numai acela a aflat calea cea adevrat, fiindc el cu adevrat crede c la Dumnezeu toate sunt cu putin (Mt. 29,26). Aceasta este calea credinei, cunoscut i adeverit de experiena milenar a Bisericii. A vorbi despre astfel de lucruri, care constituie taina netainic a vieii cretine i care totui depesc hotarele vieii trndave de zi cu zi i obinuita puin experien duhovniceasc, nu este niciodat fr de primejdie, cci muli pot s neleag cuvntul n chip greit i greit s-l pun n practic, iar atunci, n loc de ctig, el poate nate daune, ndeosebi dac cineva se apropie de aceast nevoin cu o prea mare i mndr ncredere n sine. Cnd cineva dorea un sfat de la Sfntul Siluan, acestuia nu-i plcea s dea rspuns din mintea sa. El avea n amintire cuvntul Cuviosului Serafim de Sarov: Cnd vorbeam din mintea mea, se ntmpla s greesc, iar la aceasta se aduga c greelile pot fi mici, dar pot fi i mari. Acea stare despre care vorbea printelui Stratonic, i anume c cei desvrii nu griesc nimic de la sine Ei griesc numai ceea ce le d Duhul , nu li se d ntotdeauna nici chiar celor care se apropie de desvrire, precum nici Apostolii, nici ceilali Sfini, nu ntotdeauna fceau minuni, iar Duhul proorociei nu lucra ntotdeauna la fel n prooroci, ci uneori cu putere mai mare, alteori ns se ndeprta de ei. Sfntul Siluan desluea limpede cuvntul din experien de insuflarea cea de Sus, adic de cuvntul pe care l d Duhul. i cel dinti este preios, dar cel de-al doilea este mai nalt i mai sigur (cf. 1 Cor. 7,6; 7,10; 7,12; 7,25). Uneori spunea cu ncredere i cu hotrre celui ce l ntreba, c voia lui Dumnezeu este ca acesta s fac ntr-un anume fel, iar alteori rspundea c nu cunoate voia lui Dumnezeu pentru el. Spunea c uneori Domnul nu dezvluie voia Sa nici sfinilor, pentru c cel ce caut ctre acetia, caut cu o inim necredincioas i viclean. Dup cuvntul Sfntului, cel care se roag din toat inima trece prin multe i felurite stri de rugciune: lupta cu vrjmaul, lupta cu sine nsui, cu patimile, lupta cu oamenii, cu nchipuirile; n astfel de situaii mintea nu este curat i nimica nu este limpede. Dar cnd vine rugciunea curat, cnd mintea mpreuna cu inima st neturburat naintea lui Dumnezeu, cnd sufletul simte prezena harului n sine i s-a dat voii lui Dumnezeu, fiind slobod de lucrarea patimilor i a nchipuirilor care l ntunec, atunci cel ce se roag poate auzi insuflarea harului. Cnd cel ce nu are destul experien i nu poate deslui cu siguran, dup gust, lucrarea harului de cea a patimilor, ndeosebi a mndriei, se d acestei lucrri, adic a cuta voia lui Dumnezeu prin rugciune, atunci e de neaprat trebuin ca unul ca acesta s-l ntrebe pe duhovnic, iar el nsui, n faa oricrei experiene sau insuflri duhovniceti, pn la judecata duhovnicului asupra acesteia s in fr gre principiul nevoinei: nici s primeti, nici s respingi . Neprimind, cretinul se pzete de primejdia de a socoti lucrarea sau insuflarea demonic drept dumnezeiasc i de a se obinui astfel s ia aminte la duhurile cele neltoare i la nvturile cele drceti i s dea nchinciune dumnezeiasc dracilor. Nerespingnd, scap de alt primejdie, i anume: cea de a atribui lucrarea dumnezeiasc dracilor i astfel a cdea n pcatul hulei mpotriva Duhului Sfnt , aa cum fariseii

atribuiau izgonirea dracilor de ctre Hristos puterii lui Veelzevul, domnul dracilor (cf. Mt. 12,22 -32). A doua primejdie este mai nfricotoare dect cea dinti, deoarece sufletul se poate obinui n aa msur s resping harul i s l urasc i s-i nsueasc starea de mpotrivire lui Dumnezeu, nct s se determine astfel pn i n planul veniciei i, ca urmare, acest pcat nu se va ierta lui, nici n veacul de acum, nici n cel ce va s fie (Mt. 12,32); pe cnd n rtcirea cea dinainte sufletul i poate recunoate mai uor greeala i, prin pocin, s dobndeasc mntuirea, deoarece nu exist pcat care s nu poat fi iertat, dect pcatul de care nu ne pocim. Despre acest principiu ct se poate de important al nevoinei - nici s primeti, nici s respingi - i despre felul n care se aplic n viaa nevoitorului, ar trebui spuse multe, ns, deoarece n scrierea de fa ne-am propus s vorbim numai despre situaiile eseniale, fr a intra n amnunte, ne vom ntoarce la tema cea din nceput. Cunoaterea voii lui Dumnezeu prin rugciune, n forma ei mai desvrit, este un lucru rar ntlnit, dobndit numai cu preul unei ndelungi strduine, al unei mari experiene de lupt cu patimile, dup multe i grele ispite de la draci pe de o parte, i multe izbviri de la Dumnezeu pe de alt parte. ns rugciunea din toat inima pentru ajutor este o lucrare bun i de neaprat trebuin tuturor: i mai marilor, i ucenicilor, i btrnilor, i tinerilor, i celor ce nva, i celor ce sunt nvai, i prinilor, i copiilor. Sfntul Siluan insista asupra faptului c toi, fr excepie, independent de rang sau de stare sau de vrst, ntotdeauna i n toate, fiecare aa cum tie, s cear de la Dumnezeu luminare pentru ca astfel, puin cte puin, fiecare s i apropie calea sa de calea sfintei voine a lui Dumnezeu, pn la a atinge desvrirea. Traducere de Ierom. Rafail Noica
Despre rugciunea lui Iisus

Despre rugciunea lui Iisus, de Arhimandrit Sofian Boghiu

Frati crestini, pe langa acest mod de rugaciune despre care am vorbit pana acum, mai este un fel de rugaciune de chemare a numelui Domnului, numita rugaciunea lui Iisus, rugaciunea mintii sau rugaciunea inimii. Este o rugaciune scurta, plina de putere, care vine de la Mantuitorul Hristos si de la Sfintii Apostoli, cuprinsa in aceste cuvinte : Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul ! Aceasta rugaciune scurta o putem spune oriunde si oricand, stand sau mergand - si in viata, moderna, in aceasta graba a vietii, cand n-avem timp de rugaciune indelungat - in camera noastra in fata icoanelor si a candelei aprinse. Putem spune aceasta rugaciune in orice loc si in orice timp din viata noastra si in scoala si in magazin si in fabrici si in ateliere, o putem rosti in taina inimii noastre. Si Iisus Hristos, Care-i prezent in viata noastra intotdeauna, ne asculta aceasta rugaciune, care este inchinata numelui Lui plin de putere. La multi dintre dumneavoastra aceasta rugaciune va este cunoscuta. Cunosc persoane multe, tineret mai ales, dar si mai in varsta, care o spun si sunt avansati in rugaciune. M-am bucurat foarte mult, ori de cate ori am auzit despre asemenea persoane. Noi avem temeiul in cuvintele Mantuitorului, Care zice : Orice veti cere de la Tatal in Numele Meu, voi face, ca sa se mareasca Tatal intru Fiul. Si iarasi : De veti cere ceva in numele Meu, Eu voi face. Aceasta rugaciune se numeste rugaciunea lui Iisus, pentru ca in miezul ei este numele Domnului nostru Iisus Hristos, nume plin de putere, asa cum am mai spus. Rugaciunea inimii se mai numeste si rugaciunea mintii. A mintii, pentru ca in prima ei faza se rosteste cu mintea, si a inimii pentru ca dupa multa vreme de rostire a rugaciunii acesteia, rugaciune cu mintea, coboara in inima. Ea este de obicei rugaciunea care este la indemana oricui, si se poate rosti in doua feluri : asa cum vorbim, mai ales cand lucram ceva sau cand mergem, si in ritmul respiratiei, cand stam pe un scaunel avand capul putin aplecat spre stanga si cu doua

degete de la mana dreapta tinute usor peste haina, deasupra locului inimii, pe partea stanga si asa rostim rugaciunea aceasta : tare, soptit sau incet. Rugaciunea lui Iisus, de chemare a numelui Domnului, se cere a fi rostita neincetat, ziua si noaptea si in orice loc si in orice lucrare ne-am afla. Practic insa, mai ales pentru incepatori, este greu a fi rostita neincetat. Si de aceea, ea poate fi rostita alternativ cu cele sapte Laude ale Bisericii, din care este bine sa nu lipseasca Rugaciunile diminetii si Rugaciunile de seara, Paraclisul si Acatistul Maicii Domnului si, de asemenea, Acatistul Mantuitorului, care este legat de numele Domnului, cu toate atributele aduse Mantuitorului Hristos in cadrul rugaciunii obstesti. Mai ales pentru personalul manastiresc, este bine ca rugaciunea mintii sa fie rostita de patru-cinci ori pe zi, cate cincisprezece minute de fiecare data. Dar fara indoiala, aceasta rugaciunea poate fi rostita si de laici, de oricare dintre dumneavoastra, dupa ravna fiecaruia, macar de trei ori din cele 24 de ore, de cate cincisprezece minute macar de fiecare data. Aceasta rugaciune cere sa fie rostita des, ca sa se poata infige in inima noastra, in centrul fiintei noastre. Si inca un lucru trebuie sa mai avem in vedere, si anume : cand rostim rugaciunea, sa fim atenti ca fiecare cuvant al rugaciunnii sa cada pe locul de deasupra inimii, cu doua degete deasupra inimii de carne, deasupra inimii fiziologice. Acest loc al inimii, gasit de Sfintii Parinti, marii rugatori ai rugaciunii acesteia, este centrul duhovnicesc al fiintei noastre omenesti, si este deasupra inimii carnale. Aceasta sfanta rugaciune se cuvine sa fie facuta cu binecuvantarea si sub supravegherea duhovnicului, care de obicei o si practica. Ea are menirea sa ne ajute a ne curati mintea si inima de gandurile si de poftele netrebnice; lucru ce nu se poate infaptui decat cu chemarea numelui Domnului, chemarea deasa a acestui nume, care, ca un foc ceresc, arde asemenea necuratiile noastre interioare. Scopul ultim al acestei sfinte rugaciumi este de a cobora mintea in inima, de a unifica aceste doua centre ale fiintei omenesti, mintea si inima. De a realiza un acord desavarsit intre inima si minte. Caci de obicei omul gandeste ceva, dar simte altceva. Vorbeste de bine pe cel ce sta in fata lui, iar in mintea, in inima lui, in adancurile lui, il huleste. Cand unim aceste centre, mintea si inima, omul devine o unitate duhovniceasca, si atunci el este intreg, asa cum l-a facut Dumnezeu, om cu adevarat deplin. Prin rugaciunea lui Iisus se realizeaza idealul sfant al vietii noastre omenesti. Pana sa atingem insa acest ultim scop, de innobilare, de sfintire a noastra launtrica, de unificare a fiintei noastre omenesti sfasiate de patimi, avem nevoie de o severa lucrare de despatimire, de o lupta cu noi insine - care nu este deloc usoara -, pentru izgonirea raului din minte si din inima, pentru adunarea mintii care se risipeste in timpul rugaciunii, cum am mai spus. Daca nu am fi ajutati de sus in aceste eforturi, lupta noastra cu noi insine ar fi aproape zadarnica. Dar, spre mangaierea si intarirea noastr, avem in ajutor experienta si sfaturile Sfintilor Parinti - aflate in cartile lor si in Vietile Sfintilor, in literatura aceasta a sfintilor parinti, rugatori mai ales - si in tainele Sfintei Biserici, indeosebi Taina Spovedaniei si, cu dezlegarea duhovnicului, primirea Sfintei Impartasanii. Dar pe langa toate acestea avem ajutorul nemijlocit al Mantuitorului nostru Iisus Hristos, prin chemarea sfantului Sau nume, rostind cat mai des pe drumurile vietii noastre rugaciunea. pe care am spus-o : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul ! Si chiar daca marea bucurie a coborarii mintii in inima intarzie, caci aceasta se produce numai cu ajutorul lui Dumnezeu si cand vrea Dumnezeu si harul Sau din noi insine, stradania noastra sincera si statornica de chemare deasa a numelui Domnului este de mare folos. Astfel prin ea, prin aceasta rugaciune slabanoaga asa cum ni se pare ca este ea, dobandim simtul prezentei lui Dumnezeu in viata noastra. Simtim ca nu suntem singuri, numai cu oamenii, simtim ca El este de fata. Simtim ajutorul Lui real in viata noastra in rabdarea ispitelor si a necazurilor. Simtim ca ne intareste in credinta, ca ne sporeste dragostea fata de Dumnezeu si de aproapele, ne lumineaza mintea sa intelegem, sa adancim, sa cugetam la Sfintele Scripturi. Ne ajuta sa intelegem ca bucuriile ceresti sunt infinit mai mari si mai frumoase decat bucuriile pamantesti. Ne ajuta si ne intareste sa implinim cu fapta voia lui Dumnezeu in viata noastra. Toate aceste binefaceri ceresti sunt ca o arvuna pentru intrarea noastra in legatura cu Hristos, cu harul lui Dumnezeu, gustand cate putin, inca fiind in aceasta viata, din bucuriile si starea fericita de dincolo, pe cat ne este cu putinta noua oamenilor. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu sa atingem si acest sfant ideal, de unire a mintii cu inima, de fapt unirea noastra cu Dumnezeu. Atunci lupta cu noi insine se usureaza, sfanta rugaciune se rosteste neincetat in inima ziua si noaptea, dupa cuvantul din Cantarea cantarilor, care spune : Eu dorm, dar inima mea vegheaza. Bucuriile duhovnicesti intrec orice bucurii pamantesti. Dragostea de Dumnezeu, a sfintei Sale porunci, este cu

adevarat mare, cu greu de talmacit in cuvinte omenesti ! Pana atunci insa sa rostim cu smerenie, cu staruinta si cu dragoste, cu timp si fara timp, cu incredere in Dumnezeu si cu dor, aceasta sfanta rugaciune : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul !. Amin.

Despre rugciune, de Arhimandrit Sofian Boghiu

Despre rugciune, de Arhimandrit Sofian Boghiu

Astazi se sarbatoreste Sfantul Grigorie Palama, teologul rugaciunii. intr-o vreme foarte grea, de raspantii pentru rugaciune, mai ales pentru rugaciunea lui Iisus, cand erau multe diferende si multe critici nedrepte in Muntele Athos, apare acest mare teolog, din partea lui Dumnezeu, care prin intelepciunea sa, prin harul Sfantului Duh mai ales, a dat lamuriri foarte limpezi in ce consta aceasta rugaciune de unire a omului cu Dumnezeu. Si este asezata aceast pomenire a Sfantului Grigorie Palama, ca si pomenirea Sfantului Apostol Filip, unul dintre cei doisprezece Apostoli, la inceputul Postului Mare. In acest post mai ales, ca si in celalalt timp al vietii, avem nevoie de rugaciune. Postul are nevoie de rugaciune si rugaciunea are nevoie de post. Altfel, fara frateasca comuniune dintre aceste doua notiuni, viata noastra ar schiopata. Si de aceea, voi incerca sa va spun cateva cuvinte despre rugaciune. Sfantul Apostol Pavel spunea contemporanilor sai ca, pe langa alte fapte bune pe care trebuie sa le savarseasca crestinul in viata sa pamanteasca, rugaciunea nu trebuie sa-i lipseasc si acest sfat ni-l da, zicand : Rugati-va neincetat ! Dupa cum stim, Dumnezeu este Duh si este prezenta. Eu sunt Cel ce sunt !, spune Dumnezeu proorocului Moise in fata Rugului aprins din Sinai. Nu este bucurie mai mare, decat comuniunea noastra cu Dumnezeu prin rugaciune. Ce este rugaciunea ? Stim cu totii. In Filocalia ( Culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi ), aflam ca rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, este Minte, este Intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune. Cand ne rugam lui Dumnezeu, cand dialogam cu El, cand Ii spunem pasurile noastre si Il rugam sa ne ajute in necazurile noastre, se cuvine sa lepadam din minte toata grija cea lumeasca, asa cum se canta in biserica imnul heruvimilor, in timpul iesirii cu Sfintele Daruri. Sa cugetam numai la Dumnezeu. Sa nu ne rugam numai cu buzele, iar mintea sa fie departe de cuvintele rugaciunii. Cum puteti pretinde lui Dumnezeu sa ia aminte la rugaciunile voastre - ne intreaba un sfant parinte, Sfantul Ciprian al Cartaginei -, daca voi insiva nu luati aminte la rugaciunile voastre ? Nu stiti ce spuneti ! Adeseori mintea, in timpul rugaciunii, colinda netrebnic pe alte plaiuri ale vietii, iar rugaciunile sunt spuse numai cu buzele : cu ochiul urmarim textul, iar mintea colinda pe alte plaiuri, in pacat si in necuviinta ! Rugaciunea trebuie facuta cu evlavie, cu inima curata. Ea cere o anumita pregatire, frate, si supravegherea simturilor noastre. Proorocul Moise n-a putut sa se apropie de Rugul aprins din Sinai, decat dupa ce si-a lepadat incaltamintea picioarelor sale. Dezleaga incaltamintea picioarelor tale, striga din rug Dumnezeu, pentru ca locul pe care te afli este sfant ! Orice loc in care ne rugam este un loc sfant, unde Dumnezeu este de fata. De aceea trebuie si fim si noi gata. Receptorul vietii noastre launtrice sa fie deschis pentru aceasta convorbire a vietii noastre cu Dumnezeu. Sa ne straduim ca, inainte de a incepe rugaciunea, sa ne pregatim, sa izgonim din inima noastra orice gand patimas, caci inima noastra este templu al Duhului Sfant, ne spune marele Apostol Pavel; si trebuie sa-i acordam cinstea cuvenita ca astfel sa ascultam de Mantuitorul care ne indeamna, zicand : Iar tu, cand te rogi, intra in camara ta, inchide usa si roaga-te Tatalui tau Care este in ascuns - totdeauna este Dumnezeu de fata, insa este ascuns de ochii trupesti - si-ti va rasplati tie la aratare. Camara este inima, simturile sunt poarta. De aceea trebuie bine zavorate, caci prin ele vine sminteala in timpul rugaciunilor noastre; prin aceasta usa, prin aceasta poarta a vietii noastre. Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se intampla ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Avem in Sfanta Evanghelie multe exemple de staruinta in rugaciune. Sa ne aducem

aminte de acea femeie pagana, acea cananeanca din partea de nord a Tarii Sfinte, ce striga disperata in urma Mantuitorului sa-i vindece pe fiica ei care era indracita. Iisus Mantuitorul parca nu aude, dar pana la urma ii vindeca fiica, si inca de la distanta. Sa ne aducem aminte de Bartimeu, fiul lui Timeu, acel orb din Ierihon. Lumea ii cerea sa tac, dar el, dimpotriv, striga si mai tare. Si Iisus, Care il auzea, i-a tamaduit orbirea lui. Ne putem intreba, cand ne implineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre? Si raspunsul este in mai multe chipuri : cand rugaciunea noastra este insotita de post, de milostenie si de viata fara prihana. Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale rugaciunii. Aceste trei etape bune, rugaciunea, postul si milostenia, se intrepatrund si se ajuta intre ele pentru folosul nostru. De asemenea, rugaciunile noastre sunt foarte repede ascultate cand luam in ajutor pe Maica Domnului si pe sfintii lui Dumnezeu, prietenii lui Dumnezeu, si cand aceste rugaciuni sunt facute de mai multi credinciosi impreuna. Sfantul Apostol Petru a fost inchis de Irod in temnita cu picioarele in butuci, iar rugaciunile neincetate facute inaintea lui Dumnezeu de multi credinciosi pentru dansul, au fost atat de puternice, incat Dumnezeu a trimis un inger din cer si, in chip minunat, a eliberat pe Petru din temnita. Asadar, adeseori Dumnezeu raspunde rugaciunilor noastre. Sunt insa si cazuri, destul de multe, cand El nu primeste rugaciunile noastre. Si pentru ce? Pentru ca multi, asa cum am mai spus, se roaga numai cu buzele, iar mintea lor colinda pretutindeni, nefiind atenti la cuvintele rugaciunii. Mantuitorul nostru mustra o astfel de rugaciune, zicand : Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura; Ma cinsteste numai cu buzele, iar inima lor este departe de Mine. Si de asemenea, Dumnezeu nu asculta rugaciunile noastre atunci cand ne rugam rau sau cerem ceva pagubitor chiar pentru propria noastra viata fara sa ne dam seama. Astfel, cineva pe care-l cunosc, fiind in inchisoare, cerea mereu sa fie scos la munci, tot in inchisoare; insa la munca afara, sub cerul liber. Pentru ca viata din inchisoare ii devenise foarte grea si insuportabila. Cei in drept ii amanau mereu raspunsul la cererea lui, care s-a produs mai tarziu. S-a convins insa ca Dumnezeu nu ia lasat sa-i accepte cererea pentru motivul urmator : multi din cei care plecasera la munca campului, la munca silnica, sub presiunile inchisorii, au murit acolo, in inchisoare, in baraca, la camp, sau in Delta. Iar cei mai multi, aproape toti, s-au intors bolnavi la celulele lor din inchisoare. Asa ca Dumezeu nu-i asculta cererea atunci cand I-o cerea el. Putea sa moara acolo. Neascultandu-i cererea, Dumnezeu i-a lungit viata. Prin urmare, asa se intampla cand cerem si nu primim : Dumnezeu, Care stie precis tot cursul vietii noastre, de cand ne nastem si pana murim, stie ce ne trebuie si ce nu ne trebuie, ce-i de folos si ce este potrivnic noua. De aceea, Dumnezeu, stiind cu atotstiinta Lui, face asa cum este mai bine pentru viata noastra. Chiar daca suntem pacatosi, Dumnezeu tot ne iubeste si ne vrea binele. Sunt fel de fel de imprejurari cand Dumnezeu ne vrea binele neascultand rugaciunile noastre cand sunt pagubitoare pentru suflet. Ce trebuie sa cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre? Pentru ce oamenii cer lucruri netrebnice? Sa-I cerem sanatate trupeasca si sufleteasca. Sa-I cerem luminarea mintii si intelepciune, pentru a nu gresi calea catre El. Sa-I cerem bunatate sufleteasca si smerenia inimii, caci spune Domnul : Invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Sa-I cerem dreapta socoteala in tot ce facem, avand convingerea ca atunci cand vom muri, vom da seama inaintea judecatii lui Dumnezeu de felul cum neam trait viata pe pamant. Sa-I cerem ravna pentru citirea Sfintei Scripturi, intelegerea lor si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sa-I cerem harul Duhului Sfant si mantuirea sufletelor noastre. Sa-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El si cele pe care El ni le poate da; numai El ni la poate da. Sa-i cerem ajutor ca, in toata viata noastra, sa cautam mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelatte se vor adauga noua. Asta sa-I cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre. Ce se intimpla cu cel care nu se roaga ? Sunt multi oameni care nu se roaga. Socotesc netrebnica aceasta practica a vietii crestinesti si omenesti. Cel care nu se roaga este foarte usor poticnit si cade in ispita si in pacate, neavand nici o legatura cu Dumnezeu. Cel care nu se roaga, n-are nici o putere in lupta cu ispitele vietii. El este ca un ostas fara arma, ca o pasare fara aripi, ca o trestie care se clatina incotro bate vantul, numai catre Dumnezeu nu se pleaca sa-L intrebe si sa-I slujeasca. Este ca un peste pe uscat, ne spune Sfantul Ioan Gura de Aur. Cineva intreaba : Daca Mantuitorul Hristos a petrecut nopti intregi in rugaciune, noi ce trebuie sa facem ca sa ne putem mantui ? Sfantul Ambrozie al Mediolanului, zice : Cel care nu se roaga zace in imparatia materie i, nu este scris in

cartea vietii din ceruri si nu are loc in imparatia lui Dumnezeu . La judecata lui Dumnezeu nu scapa nimeni. Li se va spune : Nu te cunosc pe tine ! si e vai de cel ce va primi acest raspuns. Care sunt foloasele rugaciunii ? Prin rugaciune se poate dobandi de la Dumnezeu orice ai cere, numai sa fie vrednice de Dumnezeu rugaciunile noastre. Trebuie, insa, ca rugaciunea sa fie facuta cu inima curata, cu staruinta si cu smerenie. Insusi Mantuitorul Hristos ne fagaduieste acest lucru, cand zice : Toate cate veti cere intru rugaciune, crezand, veti lua. Si iarasi : Cereti si se va da voua. Cine se roaga din toata inima, adancind cuvintele rugaciunii, pe langa implinirea cererii sale, va dobandi si o pace launtrica pe care nu i-o poate da lumea, acea pace fagaduita de Iisus Hristos Mantuitorul, cand a spus : Pacea Mea dau voua, nu precum da lumea va dau Eu (Ioan 4, 27). Si simtim atunci o siguranta, ca nu suntem singuri pe lume, numai cu oamenii, si cu noi este Dumnezeul parintilor nostri, care ne ocroteste si ne apara in viata noastra pamanteasca. Se intampla uneori ca Dumnezeu nu implineste numaidecat si indata rugaciunile noastre. Cum am mai spus, Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin, 18 ani s-a rugat lui Dumnezeu sa intoarca pe fiul sau, Augustin, la Dumnezeu. Staruinta ei in rugaciune I-a placut lui Dumnezeu. Si El i-a implinit-o cu adevarat, intorcand pe fiul ei la credinta dar nu oricum, ci inzestrat cu toate frumusetile harului care impodobeau sfanta lui viata. Iar pentru ca nu stim daca toate rugaciunile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine sa incheiem rugaciunea noastra cu aceste cuvinte : Doamne, Care stii toate, ajuta-ne ca rugaciunea pe care o fac inaintea Ta, sa se implineasca dupa voia Ta cea sfanta ! Doamne, faca-se Voia Ta in viata mea !

Povatuire duhovniceasca

Povatuire duhovniceasca
Despre silirea extrem si prelungit a rugciunii inimii, din care se naste nluntrul omului durerea, iar din acea durere se nasc lacrimile permanente si rugciunea Sfntului Duh n suflet. Inc si despre cum scuip cineva snge pn cnd va alunga din inima sa pe satana si toate legiunile sale. Binecuvinteaz, printe! Monahule, care te ngrijesti de grija cea nepretuit si cereasc a mntuirii prin mijlocirea dumnezeiestilor si luminatelor lacrimi! Cnd esti lipsit de aceste lacrimi mntuitoare si sfinte si cugetul tu este trist si acoperit ca de o ceat groas a nesimtirii, care se revars asupra sufletului tu si ti tine mintea captiv si legat n ntunericul si n umbra mortii, cnd te afli ntr-o asemenea stare, spun, s nu cauti alt vindecare a sufletului tu, nici vreun alt mijloc prin care s alungi din cugetul tu acea ceat groas a nesimtirii si s eliberezi mintea ta de legturile orbirii sufletesti, ci s cauti, ct poti de repede, s afli lacrimile de care esti lipsit. Deoarece numai lucrarea lacrimilor este n msur s lumineze cugetul si sufletul, s trezeasc inima si s-o nclzeasc spre lucrare si s supun trupul voii sufletului. Aceste lacrimi provin si se nasc din nenumrate si diferite virtuti. Dar mai ales si n mod deosebit se nasc foarte repede si curg ca un suvoi nesfrsit din silirea fr msur a rugciunii inimii. Deoarece rugciunea inimii, atunci cnd se spune cu silire mult, nu ntrzie a naste lacrimile n trup si a le da si sufletului, pentru a se spla cu ele si pentru a se face mai alb dect zpada. Spla-m-vei, si mai alb dect zpada m voi albi, spune profetul. Dar poate c mi rspunzi si mi spui: eu am silit de multe ori inima mea cu rugciunea si niciodat n -am vzut lacrimi. Da! Te cred c ti-ai silit inima cu rugciunea, dar cum ti-ai silit-o nu-mi spui? Deoarece difer silire de silire, mestesug de mestesug, animal de animal si om de om. Cnd ti silesti inima cu rugciunea si nicidecum nu-ti vin lacrimi, s stii c nu ai ajuns cu silinta ta pn la durerea aceea a inimii si pn la rnirea aceea, nct s te doar locul acela al inimii unde se lucreaz rugciunea cu durere de negrit, ca si cnd ai fi tiat locul acela din pieptul tu cu un cutit ascutit. De aceea nu ai lacrimi. Deoarece ct deosebire este ntre un om care se roag din adncul inimii sale, si u n altul, care nu se roag din adncul inimii sale, tot atta deosebire este ntre acela care se roag cu durere n inim si spune rugciunea n locul acela al durerii si acela care se roag cu inima din toat puterea lui, dar fr durere n inim, fr ran n inim si fr a simti ca un cutit nfipt n pieptul lui. (Cel ce citeste s nteleag ceea ce citeste, si cel care poate s cuprind acestea, s le cuprind; nu toti pot cuprinde cu mintea acestea. Martor mi este ochiul lui Dumnezeu, cel care vede cele ascunse si cel care cerceteaz inimile si rrunchii, c nu mint.) Deoarece durerea inimii este acolo unde se atinge silirea extrem a rugciunii, care taie pieptul celui care se nevoieste ca n bucti cu cutitul ascutit. Acesta este care naste de ndat trezvia. Si uneori lacrimile se revars cu zgomot si ud nu numai fata omului, ci si mbrcmintea lui si pmntul unde st, alteori se ud de lacrimi numai ochii, iar alteori, asa cum se rcoreste fata pmntului primvara de la rcoarea cerului n timpul noptii, la fel se rcoreste si cugetul si inima pe dinluntru. Dar, iarsi, dac nceteaz lacrimile, iar durerea rmne si rana nu se vindec si inima ta nu se revars n

lacrimi, din nou poti aduce lacrimile, atunci cnd vrei. Deoarece rana din care izvorsc si se revars lacrimile este deschis. Izvo rul este deschis, nu a secat. Altdat le poti nnoi iarsi cu aceast rugciune dure roas, deoarece spunnd din nou rugciunea cu silint si cu durere si cu mult atentie, cunosti si tu singur c mpreun cu aceast rugciune vin si lacrimile din du rerea aceea din care iese si rugciunea. Deoarece, de ndat ce silesti inima cu rugciunea, se deschid nluntrul tu si inima si ochii ti. Altdat iarsi, cnd este nou durerea din inima ta, nnoieste trezvia prin contemplarea mintii tale. Deoarece mintea ta, fiind deja foarte curat, luminat si nltat, se urc la frumusetea cereasc, la lucrurile cele nestriccioase, la cetele cele ntelegtoare, la slvirea lui Dumnezeu, la nchinarea Creatorului tu, la minunarea n fata fpturilor Sale, n fata mretiei Sale si la ntelegerea faptului c dumnezeirea este de necuprins cu mintea. Cercetnd cu oarecare vioiciune toate acestea, mintea ntru totul curat si limpede se ndulceste nespus. Si ndulcindu-se, nnoieste trezvia n inima ta, iar ochii ti vars nencetat lacrimi, nu mai putine ca la nceput, deoarece atunci, cznd cu fata la pmnt, tu, cel care lucrezi la mntuirea ta prin mijlocirea lacrimilor, nu te scoli de acolo pn cnd nu te saturi de plns si pn cnd nu te va scula ngerul nevzut al mngierii si al bucuriei duhovnicesti. Dup vrsarea lacrimilor, nesimtirea sufletului tu fuge, este alungat dezndejdea privitoare la mntuirea ta, este ndeprtat lipsa de evlavie a cuvntului, se pierde nepurtarea de grij, dispare putintatea credintei inimii tale. Si cugetul tu att de curat se vede (si este cu adevrat), precum este de curat cerul nsusi dup ncetarea ploii. Aceste lacrimi ti le-a druit Dumnezeu pentru mngierea ta, ca arvun a mprtiei ceresti, pentru c si tu I-ai adus jertf; nu jertfa arderii de tot, pe care nu o voieste de la tine, dup cum spune: Arderile de tot nu le vei voi, ci jertfirea inimii tale, jertfirea ta proprie, jertfa duhului tu: Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit. Deoarece durerea cumplit pe care o simti nluntrul pieptului tu si sngele pe care l scoti afar din inima ta prin silirea rugciunii inimii, sunt socotite n fata lui Dumnezeu ca jertf bineprimit. Dar de ce a aprut durerea n mijlocul pieptului tu si nu n alt parte? Si de ce, acolo, prea c rugciunea ti face bucti-bucti pieptul tu, ca si cnd ar fi fost o sabie ascutit? Si de ce ajungi s scuipi snge, cnd negru si rece, cnd rosu si cald? Acestea ti s -au ntmplat, frate, deoarece n acel loc al pieptului s-a luptat si s-a rzboit rugciunea cu diavolul si cu slujitorii lui pentru izbvirea si pentru mntuirea sufletului tu. Deoarece sabia cu dou tisuri a numelui lui Hristos, aflndu-l pe diavolul mpreun cu toate cetele lui, odihnindu-se n acel loc, nu l-a njunghiat numai, ci l-a si ars, pentru c numele lui Dumnezeu este nu numai sabie cu dou tisuri mpotriva diavolului, mpotriva pcatului spun, ci este si foc mistuitor. Acolo mprtea satana cu sapte stpnitori, deoarece sapte sunt pcatele de moarte. Dar din momentul n care a ptruns sabia numelui lui Hristos si a ajuns pn ntr-acolo silirea rugciunii inimii, de ndat s-a nfricosat acel fricos si nfricostor tiran. Spunem c s-a nfricosat diavolul ca s nu fie njunghiat si s nu fie ars de nfricostorul si nebiruitul nume al lui Dumnezeu, si el si ostile lui. De aceea s-a ascuns n cele mai adnci unghere ale pieptului si a tras o perdea pentru a nu fi vzut c este ascuns acolo. Aceast perdea n spatel e creia se ascunde diavolul se afl n cele mai adnci unghere ale pieptului nostru. Aceast perdea spun c este ceva vzut si ceva nevzut, dup cum si pomul cunostintei, din fructul cruia a mncat Adam, este nteles ca ceva vzut si ceva nevzut. Si dup cum omul este ceva vzut si ceva nevzut, la fel si Raiul este nteles ca ceva vzut si ceva nevzut, tot asa si aceast perdea este ceva vzut si ceva nevzut. Nevzut pentru c aceast perdea este toat puterea lui satana. Iti stpneste psunile inimii fr s-ti dai seama. Este si ceva sesizabil deoarece, cnd l atingi cu rugciunea luntric si cu silirea mintii, simti si tu singur c rugciunea a aflat nluntrul tu locul unde se ascunde diavolul, cuibul lui satan, locuinta lui Belzebul, tronul lui Lucifer si cetatea demonilor. Acest loc diavolul nu vrea ca omul s-l simt si s stie de el niciodat, pentru a nu cuta dup aceea rugciunea pentru a-l alunga de acolo, dup cum spune Grigorie Sinaitul si alti printi niptici. Dar dac nu este simtit acea perdea sau cortin a satanei, cum este posibil s simti c rugciunea ta a dat peste el, l-a aflat? Acest lucru, pentru a fi spus ntr-un limbaj mai comun, este considerat astfel: Cnd tu, omule, cercetezi adncurile sinelui tu cu puterea si cu ntelepciunea si cu judecata rugciunii inimii, atunci descoperi c si omul cel dinluntrul sinelui tu, precum si cel din afar, este coplesit de patimi si nclin totdeauna spre a face voile diavolului, n afar de cazul n care l mpiedici cu frica lui Dumnezeu si nu-l lasi s se linisteasc, aducndu-i aminte de iadul cel nfricostor. Deoarece cu ct te apropii de Dumnezeu, prin lucrarea poruncilor Sale cele sfinte, cu att vezi mai bine c sinele tu este ndeprtat de Dumnezeu, si cu ct se curteste i nima ta cu rugciunea si cugetul tu este luminat de lacrimi, cu att vezi mai bine c esti pctos si desfrnat. Dar de ce, nainte de a se curti inima ta si de a se lumina cugetul tu, nu vedeai astfel sinele tu? Inti, nu vedeai sinele tu astfel deoarece nu stiai ce nseamn ngerii si ce nseamn Dumnezeu si Raiul. Acum ns, cnd inima ta le-a vzut oarecum pe acestea, datorit curteniei ei, si cugetul tu le-a vzut, n timpul luminrii lui, te vezi pe tine nsuti att de netrebnic si desfrnat, deoarece ai vzut neprihnirea ngerilor si frumusetea si strlucirea de negrit si de necuprins cu mintea ale Domnului. De aceea spune, prin urmare, acel binecuvntat printe, mai curnd ceresc dect pmntesc, mai curnd fr de trup dect trupesc (despre Simeon Metafrastul vorbesc): Am fcut deja si n fapte desfrnare, preadesfrnare, mndrie, semetie, blasfemie, lenevire, rs peste msur, betie, lcomie a pntecelui, ur, ucidere, iubire de argint, iubire de sine, ambitie, nedreptate, rpire, cstig urt, prea mult vorbire,- frdelege, mi-am murdrit toate simturile si toate mdularele, le-am stricat, le-am fcut de nici o trebuint, m-am fcut cu totul laborator al diavolului. Cine este cel care nu face din toate acestea mai mult sau mai putin? Toti le facem, ca unii care purtm trup si locuim n lume si ne lsm amgiti de diavol. De aceea spunem c acea perdea este vasul ruttii diavolului, este cmara lui, pentru c acolo satana si

pstreaz adunate toate semintele ruttii. De acolo izvorste desfrnarea, de acolo izvorste nestpnirea de sine, de acolo izvorste risipa, de acolo izvorste iubirea de argint, de acolo izvorsc lcomia, dorinta de cstig urt, hotia, nedreptatea, de acolo ies iubirea de sine, mndria, semetia, slava desart, de acolo provin ura, dusmnia, invidia, judecata, de acolo abuzul, lauda, dorinta cea rea, blasfemia. Pe scurt, de acolo izvorsc toate ruttile, ca dintr-un izvor murdar si urt mirositor. Acest lucru reiese si din ceea ce spune Mntuitorul Hristos n Evanghelia Sa: Din inima omului ies desfrnrile, uciderile, hulele, si acestea sunt care spurc pe om, adic atunci cnd cineva nu se ngrijeste s-si curete pe dinluntru inima sa, adic omul cel dinluntru, atunci devine n ntregime slab si cas lui satana, de unde izvorsc si ies toate relele care murdresc pe om, care l duc pe acesta n iad. Ai vzut, iubite frate, c toate relele ies din inim, unde si -a fcut cuib si cas satana? Acolo si agonisise satana toate semintele ruttilor sale si toate nscocirile ucigtoare ale ruttii sale, deasupra crora se odihneste el nsusi, ca pe o pern moale si pretioas. Dar dac ajunge rugciunea pn la aceast locuint a diavolului si o zgltie cu putere, diavolul se tulbur si se sperie mpreun cu ngerii si ri, precum se tulbur si se mnie viespile, cnd le este deranjat cuibul. Dar tu, monahule, care cu Harul lui Dumnezeu ai ajuns si ai naintat n lucrarea rugciunii inimii pn aproape de acel punct, te rog, pentru dragostea sufletului tu, si te nde mn, pune-ti toat puterea n rugciune pentru a sfsia acea perdea a diavoluiui. Deoarece acea perdea este fcut de mna diavolului, este catastiful pcatelor, este mrturia scris a lui Lucifer, n care diavolul a scris toate pcatele. In momentul n care vei ajunge s sfsii acea perdea sensibil si nevzut a diavolului si a ta cu silirea rugciunii inimii, ti stergi dintr-o dat toate pcatele care sunt scrise pe acest catastif si zdrnicesti toate strdaniile diavolului, care s-a obosit pn a nscris acolo toate ruttile tale. Iar aceast perdea o sfsii cu rugciunea struitoare, cum am spus. Iar rugciunea struitoare, cnd ajunge acolo, vei cunoaste c ai ajuns la culcusul lupului, care st acolo la pnd pentru a rpi mieluseaua Domnului, adic sufletul tu, n ceasul mortii, si s nghit astfel toate lucrrile si faptele tale bune. De aceea, n clipa n care inima ta simte c acolo se ascunde sarpele cel vechi pentru a -ti otrvi sufletul, n chip minunat si nevzut se naste o dorint de a strica aceast perdea a diavolului cu toat puterea rugciunii inimii. De aceea, dac ai ajuns s ntelegi lucrrile diavolului, miscat de zelul dumnezeiesc, atunci hotrsti n sinea ta si spui: Ori eu voi muri n aceast clip de silirea prea mare a inimii la rugciune, ori diavolul va fi alungat din inima mea, mpreun cu toat rutatea lui. In felul acesta scuturi cu mult putere si lovesti acea cortin a diavolului pn cnd reusesti s o strpungi si s o sfsii de tot. Si dac rugciunea nebiruit si puternic ajunge n cele mai adnci unghere, alung de acolo pe diavol si pe slujitorii si. Arde n chip nevzut si minunat tot acel loc si toate acele seminte si cauze ale pcatului si ale patimilor, dup care vine de ndat mngierea lui Dumnezeu. De aceea spune si imnograful: Arde cu focul nematerial pcatele mele si m nvredniceste s m umplu de mngierea ta. De aceea ajung unii s scuipe snge, pentru c s-au silit pe sine cu rugciunea pn la moarte, pn au biruit si au alungat din inima lor pe diavol. Spune-mi, unde se duce lupta cea mai curajoas? Si unde apare curajul cel mai minunat? Desigur, toate acestea se ntmpl acolo unde este sediul vrjmasilor, unde este tronul mpotrivitorilor, unde este lauda tiranilor. Deoarece stnd acolo, ca pe un tron, satana se trufeste cu multimea mestesugurilor rautatii sale. Dar ajungnd acolo, rugciunea druit de Dumnezeu, a numelui Domnului, striveste sediul lui satana, distruge tronul lui Lucifer si umileste trufia lui. Spune-mi acum, biruitorule ostas al cerescului si nemuritorului Imprat, cnd ntelegi c a ajuns rugciunea n locurile cele dinluntrul tu si cnd ntelegi c ai naintat n rugciune pn la msura desvrsirii, ce usurare a rzboiului trupesc nu simti n sufletul tu! Atunci nu vez i deloc fiara slbatic si nemblnzit a desfrnrii s te tulbure nici n gnduri, nici n trup, nici nu cunosti c o astfel de patim exist n fiii oamenilor. Harul lui Hristos care locuieste n tine te apr de aceasta si te pzeste ca nu cumva pizmasul vrjmas s murdreasc curtenia vasului sufletului tu cu pofta lui cea murdar. Atunci vei vedea trupul tu mort pentru patimile de necinste, nnoit si rezidit de Harul Domnului. Deoarece silinta luntric a rugciunii inimii aduce cu sine adeseori slbiciune mare si o neputint de nedescris, din pricina creia poti s cazi la pmnt ca paralizat. Si iarsi spunem c, atunci cnd ajungi la acele msuri ale rugciunii desvrsite, mnia dispare complet, iar n locul mniei mprteste nluntrul tu dul cea pace a Hristosului tu. Atunci ura si dusmnia aproapelui tu nu-si mai afl n nici un fel locul n inima ta, deoarece mprteste n ea compasiunea si iubirea de frati. Atunci simti c este mai bine s te ntristezi tu dect fratele tu. Atunci nu mai stii nici ce nseamn judecata, deoarece Dumnezeu a deschis nluntrul tu ochii cei sufletesti ai inimii, cu care vezi numai si numai slbiciunile sufletului tu, adic lipsurile tale firesti si cele fat de Dumnezeu. Acest har te apr de a-l mai judeca pe fratele tu. Atunci paiul din ochiul tu l vezi mai mare dect brna din ochiul fratelui tu. La fel si tntarul tu l vezi mai mare dect cmila fratelui tu. Iar brna si cmila fratelui tu fie c nu le mai vede deloc ochiul cel ru al sufletului tu (pentru c ochiul ruttii este orbit), fie, dac le vede, le vede ca pe niste nimicuri. Cnd ajungi la gradul acesta de desvrsire a rugciunii, mndria nu-si mai afl locul nici mcar o clip n inima ta, ci este topit de rugciune ndat ce apare, precum ceata de cldura soarelui. Deoarece atunci locuieste nluntrul tu blndul si smeritul Iisus, Care ntipreste si cresteaz si pune n inima ta blndetea si smerenia Lui. Cum te-ai putea mndri atunci cnd, vznd si cunoscnd slbiciunea ta, ti se pare c dintotdeauna oamenii au stiut lipsurile tale si nevrednida ta. Mai curnd ai dori s se arunce asupra ta cu pietre, pentru ca s dispari dintre oameni, pentru a nu mai murdri si vtma pe ceilalti oameni cu rutatea ta. Acest dar l -au avut toti sfintii. De aceea unii se numeau si se socoteau pe ei nsisi desfrnati si risipitori, fr s fie asa, altii se numeau si se socoteau pe ei nsisi barbari si slbatici, iar altii se socoteau pe ei nsisi, si o spuneau tuturor, c sunt cei mai pctosi dintre toti pctosii. Cum ai putea s te mndresti, atunci cnd nimic altceva nu doresti n aceast lume dect s gsesti vreo sprtur de piatr sau o buctic de pmnt, si acolo, plecndu -ti capul, s plngi pn cnd se va sfrsi petrecerea ta pe pmnt. Atunci hula nu are nicidecum loc inluntrul tu, nici n afara ta, deoarece demonii hulei, care l hulesc pe Dumnezeu prin oameni, sunt alungati din cugetul tu si

dimprejurul tu. In locul acestora esti nconjurat de ngeri dumnezeiesti, care slvesc puterea numelui lui Hristos, mpreun cu care si tu slvesti buntatea Domnului Iisus.Atunci grirea n desert este n asa msur ndepartat de la tine, nct n-ai s mai vrei s vorbesti nici ceea ce este de trebuint, binecuvntnd pe Hristos, mpreun cu Care vorbesti dulce si tainic gur ctre gur. Atunci fierberea rsului ti se pare ca o lucrare necuviincioas si ntru totul strin si nepotrivit cu sufletul tu, deoarece sufletul tu culege n tain evlavia si cuviinta numelui Domnului. Atunci pofta de a mnca si de a bea vin att de mult te dezgust si o ocolesti, nct nu doresti s te saturi nici mcar de apa simpl, nici cu frma ta de pine, ci numai att mnnci si bei din acestea ct s triesti si s slujesti pe Hristosul tu cu curtenie si cu trezvie, mai curnd ca unul fr trup dect ca unul ce are trup. Msura si cantitatea acestei simple hrane ti-o pune rugciunea nssi, deoarece atunci rugciunea nu numai c te mpiedic n chip nevzut si nesperat de la sturarea cu aceast simpl mncare, alungnd din cugetul tu pe demonul lcomiei de mncare si al nesatului, ci nici gndul tu nu primeste s se sature cu altceva mai mult dect cu Harul lui Dumnezeu. Aceast msur si aceast rnduial a mncrii te nvat rugciunea n felul urmtor: cnd te asezi la masa ta srccioas si de necinste ca s mnnci pinea ta cea spre vietuire pentru a ajuta inima ta slbnogit, spune: Si pinea noastr cea spre fiint d-ne-o nou astzi! atunci, spun, mncnd cu mult evlavie, te nconjoar frica de Dumnezeu, te nconjoar iubirea lui Dumnezeu, te nconjoar Harul lui Dumnezeu, n chip nevzut, dar simti cu adevrat si vdit lucrarea lui, deoarece mncnd pinea ta sau mncarea simpl pe care ai pregtit-o, se ndulceste pe dinluntru gura ta de Harul lui Dumnezeu, ca si cnd ai fi umplut-o de zahr, dup cum spunea odat si unul dintre printi. Alteori, iarsi, atunci cnd mnnci, pinea pe care o mesteci sau srccioasa ta mncare, atunci cnd mnnci ti se pare, sau mai bine spus se fac precum mana pe care au mncat-o evreii oarecnd n pustie. Cu toate c mncarea ta poate s fie numai niste seminte fierte, fr nici un adaos, sau ierburi fierte fr ulei, ti se pare ca si cnd ai mnca lapte sau fiertur de carne, sau miere, sau peste gustos . Mncnd si avnd acest gust minunat, se ndulceste si cugetul tu gustnd n sine dulceata de nespus de care se bucur sfintii n cer, mncnd acea pine cereasc si bnd nectarul minunat al slavei Domnului. Adic, contemplnd slava lui Dumnezeu cea neschimbat si de negrit si de necuprins cu mintea si mai presus dect orice cuget, sfintii se satur n chip minunat de toate bunttile. De aceea spunea si profetul: M voi stura privind slava ta. In acelasi timp cu dulceata limbii tale si a mintii rale, tresalt din tine si rugciunea, de la sine, si prin aceasta te mpiedic s ajungi la sturarea pntecelui, ca si cnd ti-ar spune cu glas: Ajunge, ai mncat!. Deoarece omul, ca fiint rational ce este, nu trieste numai cu pine, ci trieste si cu Harul lui Dumnezeu, precum spune: Nu numai cu pine va tri omul, ci si cu tot cuvntul care iese din gura lui Dumnezeu. Deci si tu, din momentul n care vei simti nluntrul tu tresltarea rugciunii, te bucuri peste msur, aducndu-ti aminte de darul lui Dumnezeu si de purtarea de grij a Dumnezeului Celui Preanalt si, din bucuria aceasta de negrit, versi attea lacrimi nct nu se ud numai fata ta, ci se ud de adesea si mncarea ta. La fel se ntmpl si atunci cnd bei ap. Iti vine aceeasi cercetare a Duhului Sfnt, deoarece, bnd tu apa ta simpl, se deschide de ndat izvorul lacrimilor ochilor ti. Din aceasta cunosti singur c ti este de ajuns ct ai but pentru a tri. De ce s mnnci si s bei mai mult? Ti se pare c ar fi spre pierzania sufletului tu. De aceea ncetezi fr ntrziere s mai mnnci si s mai bei si te scoli de la mas cu o ndoit bucurie. Una pentru c ai mncat ndeajuns si se va ntri inima ta slbit, si alta pentru c si -a amintit Domnul de tine si ti-a bucurat inima si cugetul cu vinul neprefcut al trezviei si al bucuriei dumnezeiesti. Dar pentru a vorbi un pic despre aceast bucurie duhovniceasc, am iesit un pic din cuvntul meu n care vorbeam despre durerea din inim, deoarece amndou acestea sunt roade ale aceleiasi rugciuni. Aceeasi rugciune este cea care naste si mngierea sufletului si durerea inimii. Asadar, s spunem c atunci cnd spui rugciunea din adncul inimii te doare nluntru inima, iar durerea inimii te face s oftezi greu. Cci cine ofteaz fr durere? Si cine este cel care sufer de durere si nu-si ncrunt fata? Durerea despre care ti vorbesc este ndoit, deoarece nu numai c te doare nluntru n chip vdit, acolo unde se lucreaz cu silint mare rugciunea, ci te doare n chip nevzut sufletul tu, atunci cnd ti zdrobesti inima cu rugciunea. Durerea simtit a inimii te face s oftezi, iar durerea sufletului d nastere la incruntarea fetei, iar ncruntarea si posomorrea fetei tale tin durerea inimii, deoarece, amintindu-ti de pcatul tu si cunoscnd bine slbiciunea firii tale, ti zdrobesti fr oprire inima cu rugciunea si este cu neputint s nu te stpneasc nluntrul tu durerea aceea mntuitoare de suflet a inimii. Aceast durere creste o dat cu silirea tot mai mare a rugciunii inimii. Deoarece atunci cnd ti silesti inima cu rugciunea, si mai ales cnd o faci mult timp, atunci simti n tine o durere mare si permanent si ntelegi cu oarecare presiune c moartea este n om. Deoarece durerea nu nseamn altceva dect un mesaj din partea mortii. Simti moartea din cauza acestei dureri, dar cum o simti? O simti nu ca venind cu ntrziere si nesigurant, ci foarte aproape si foarte sigur. Cci durerea care te stpneste nluntru este foarte aproape de rsuflarea ta. La fiecare rsuflare cu care inspiri aer, simti o exagerat accentuare a durerii. Aceasta deoarece nluntrul tu rugciunea puternic a inimii a strpuns att de mult cele mai ascunse unghere ale pieptului tu, nct a dat nastere unei rni netrupesti foarte dureroase. Trecnd pe acolo aerul inspirat si atingnd aceast ran din inima si din pieptul tu, simti o durere puternic. Iar uneori, cnd durerea creste si devine mai mare, simti n pieptul tu la o singur inspiratie de dou si de trei ori acea durere n pieptul tu. Atunci ce altceva s

mai astepti dect moartea? Ce altceva mai poti spera dect plecarea din aceast lume? Ce altceva poti s mai primesti n gndul tu dect mormntul? Adevrat ti spun, cnd ai acea durere, moartea ta ti st n fata ochilor. Avnd moartea n fata ochilor, l ai n fata ochilor ti n chip tainic si pe Dumnezeu, pe Fctorul si Creatorul tu. De aceea spune profetul: Vedeam pe Domnul meu n fata mea mereu, cci n dreapta mea este, pentru a nu m pierde. Aceast asteptare a mortii nu este asemenea asteptrii mortii celei obisnuite, deoarece asteptarea mortii acesteia, care se ntmpl din pricina durerii nscut de rugciune, este amestecat cu dulceata dumnezeiasc de negrit. De aceea se spune: Cinstit este naintea Domnului moartea cuviosului Lui. In timp ce despre moartea pctosului spune: Iar moartea pctosului este rea. Iar dulceata asteptrii mortii este simtit de cei drepti n felul urmtor: Silindu-ti inima cu rugciunea, ti vine durerea. Iar durerea ti aminteste de suferintele si de patimile lui Hristos. Cnd suferi mpreun cu Hristos, atunci ndjduiesti s fii slvit mpreun cu El. Dar cnd simti c durerea ta te face prtas suferintelor lui Hristos? Si cnd simti c vrei s mori n aceast durere pentru a fi slvit mpreun cu Hristos? Devine vdit acest lucru din cele ce am s spun n continuare. Inainte de a te durea inima din pricina rugciunii si a suspinurilor, nu simti deloc Harul si nici dulceata crestinismului, nici nu ai vreo nstiintare adevrat despre mntuirea ta, ci te numesti numai crestin, fr s fi gustat si fr s simti cu adevrat, ntr un fel sensibil, buntatea si dulceata lui Hristos. Acest nume al lui Hristos este att de folositor nct pretuieste mai mult dect lumea ntreag. Si att de dulce si mngietor este pentru cel care a gustat buntatea lui, c nici toat dulceata si toat mngierea acestui veac nu le pot egala. Ct pretuieste si ct de dulce este numele lui Hristos stiu si cunosc numai aceia care au ajuns s aib nluntrul lor acea durere a rugciunii, deoarece aceia au gustat n lucrare si n fapt din harul si din dulceata numelui lui Hristos. Omul este alctuit din trup si suflet. Trupul se hrneste si creste cu pinea pmntului, iar sufletul se hrneste si se tine cu Pinea Vietii. Iar pinea pmntului cu care se hrneste si se tine trupul este pinea de fiecare zi, n timp ce Pinea Vietii este Hristos. De aceea spune: Pinea vietii vesnice s mi se fac mie trupul Tu cel sfnt, milostive Doamne! Cel care mnnc pinea pmntului fr durerea rugciunii inimii si fr suspinurile amare si adnci, acela nu simte buntatea si puterea si lucrarea numelui lui Hristos. Deoarece, mncnd pinea pmntului fr durere, inima lui se ngroas si nu-L mai simte pe Dumnezeu. Adic acela devine ntru totul nesimtitor fat de mntuirea sufletului su. Ins cel care simte durerea n inima lui, n pieptul lui, de la silirea rugciunii, de la suspine, de la ispitele cele vzute si cele nevzute, pe care le primeste si le rabd din dragoste pentru Hristos, acela, spun, cnd aude numele Domnului nostru Iisus Hristos sau cnd l cerceteaz cu durere luntric, sau cnd cheam cu credint vie numele lui Hristos, cu adevrat n acela lucreaz lucrarea dumnezeiasc a Acestuia. Deoar ece numele dumnezeiesc al lui Hristos apare cugetului su dulce ca mierea. Se simte n inima lui dulce ca zahrul. La fel n gura si pe gtul su l simte ca fiind nespus de dulce. De aceea spune si profetul: Cuvintele tale sunt dulci gtlejului meu, ca mierea sunt gurii mele. Iar simturilor tale pare ca ceva plin de viat. Se desfat si se bucur urechile tale cnd l aud. Se bucur ochii ti cnd l vd scris undeva. Se bucur mai curnd ochii sufletului cnd l vd undeva scris. Deoarece acest nume dumnezeiesc al lui Hristos, ca nume mprtesc, este scris n chip tainic si nevzut de ctre dumnezeiestii si nevzutii ngeri n diferite locuri importante pentru sustinerea si alctuirea lumii. Cel care are nluntrul su scris acest nume dumnezeiesc al lui Hristos, prin silirea rugciunii inimii, cnd va auzi cu urechile sale acest nume, att de mult evlavie va avea nct i se va umple sufletul de ea. Lng aceast evlavie dumnezeiasc i vine si o bucurie de o dulceat nespus n cugetul su. Pentru c l aude ca pe numele unui prieten foarte apropiat si foarte drag. De aceea ncep s curg lacrimi din ochii lui de atta bucurie. Inima lui vrea s ias din piept tresltnd si bucurndu-se de rugciune. Sufletul lui se bucur n bucuria Domnului. Toate acestea, deci, ce altceva s nsemne, ce altceva s arate, dac nu apropierea pe care o are acel suflet de Hristos si cum poate lucra numele lui Hristos n cel care simte durere n inima sa de la silirea rugciunii? Dar pentru c cel care ajunge s fie att de apropiat cu Hristos nu se mai teme de durerea inimii, nici nu se mai nspimnt la gndul acesteia, pentru c a primit deja nstiintare si asigurare de locul unde va ajunge atunci cnd sufletul va prsi trupul lui, din gura lui, din cugetul lui, din inima lui si din sufletul lui nu mai lipseste nici o clip numele lui Hristos; Hristoase al meu! Hristoase al meu! se spune nluntrul lui mai mult dect propriile respiratii. Oriunde priveste si orice vede, Hristoase al meu i vine mai nainte n minte. Orice aude, Hristoase al meu se aude deja mai repede. Oriunde merge si oriunde se plimb, Hristoase al meu merge nainte si l conduce. Cnd doarme, Hristoase al meu doarme mpreun cu el. Cnd mnnc, Hristoase al meu este mncat mpreun cu mncarea respectiv. Cnd lucreaz lucrul minilor, Hristoase al meu i st nainte. Dorind s dovedesc c Hristoase al meu! Hristoase al meu! este sdit nluntrul lui, nu-mi ajunge timpul, deoarece dup cum este cu neputint simturilor omului s simt ceva fr ca s fie mai nainte prezent cugetul su, la fel este cu neputint si cugetului s fie prezent fr Hristoase al meu! Hristoase al meu!. Dac nu slsluieste n inima lui Hristos, cum poate acesta s fie plin de numele lui Hristos si att de ndulcit? Plin de numele lui Hristos si att de ndulcit ajunge s fie prin rugciunea inimii, care se spune nluntru cu durere. Iar durerea inimii, cu ct este mai tare, cu att este mai dulce. Este grea iarna, dar este dulce Paradisul, spuneau cei patruzeci de mucenici. Este grea durerea aceasta pentru trup, dar este Paradis pentru suflet, deoarece cnd inima simte durere din pricina rugciunii, atunci se bucur sufletul si -si gseste linistea. Cnd va nceta durerea, se va odihni sufletul, dar se va ntrista sufletul, pentru c a ncetat cina cea tainic a hranei celei negrite si a bucuriei ceresti. Cnd iarsi vine durerea, nu se mai odihneste trupul, dar prin silirea rugciunii ncepe s fie atins nluntru inima, care tresare de ndat si sufletul se bucur, nainte chiar de a veni, de ndejdea apropiatei hrane duhovnicesti. Si atunci cnd vine, sufletul scoate un strigt mut de bucurie, amestecat cu dulceata inimii si a cugetului, deoarece rosteste plngnd numele lui Hristos Iisus: Primeste-m, Doamne, n mprtia Ta! Primeste-m, Iisuse acolo unde esti Tu, iubirea mea si lumina mea cea

preadulce! Da, preadulce Iisuse al meu, primeste-m acum, acum. Domnul meu si Dumnezeul meu, primestem, deoarece, din clipa n care am gustat n parte, n chip de negrit, din negrita dragoste si buntate a Ta, Hristoase al meu si Dumnezeul meu, nu mai pot s m despart de Tine! Nu mai sufr lipsa Ta. Ard si m aprind de flacra nestins a preadulcei Tale iubiri! Cnd mi aduc aminte de Tine, m aprind de setea dup Tine! Cnd Te caut, mi dau sufletul pn Te gsesc si cad n neputint din pricina desprtirii de Tine! Acestea si altele asemenea acestora spune sufletul tu lui Hristos, arznd de iubirea cea peste msur de care este cuprins pentru El, cnd, dup ce a strigat destul cu trupul, este nstiintat c Hristos a auzit glasul lui si l-a scris n cartea vietii vesnice, unde sunt scrisi toti dreptii, despre care Scriptura spune: Si n cartea Ta toti au fost scrisi. Dar Iisus Hristos, ale Crui judecti numai El le cunoaste, l mai las nc n lume, pentru a ndoi sau a nzeci si nsuti roadele sale. Si nceteaz pentru putin durerea inimii cu mngierea Lui, nu pentru c Domnul mputineaz durerea (pentru c Domnul voieste s simtim totdeauna durerea din iubire pentru El, care este si devine mntuire pentru noi), ci se mputineaz durerea o dat cu nmultirea lacrimilor. Aceast durere, asadar, este un dar mare, dat de Dumnezeu celor care se nevoiesc si care Il iubesc pe El. Fr aceast durere nimeni nu poate vedea pe Dumnezeu nici n aceast lume, n chip tainic, adic n extaz si n viziune, si nici pentru cealalt lume nu este nstiintat si ncredintat c va fi cu Dumnezeu. La aceast durere se ajunge cu multe nevointe si dup mult timp cu silirea fr msur a rugciunii inimii. Pentru c, dac cineva nu-si sileste de ajuns inima sa cu rugciunea, este cu neputint s afle durerea inimii. Se ajunge cu multe zbateri si cu mult silint la aceast durere. Si numai ce pentru putin va neglija omul rugciunea, att de repede fuge de la el, nct el nsusi se minuneaz cum a fost cu putint s o piard, pentru o clipit de neatentie. Dar cel care o afl o singur dat, chiar dac o pierde, o regseste din nou foarte repede, atunci cnd doreste, pentru c stie drumul pe care trebuie s mearg pentru a o gsi. Chiar mai mult, nu o las s se deprteze pentru prea mult timp. De ce? Deoarece, dac se va lipsi mai mult timp de ea, inima lui va fi prins din nou de plcerile lumesti si va prsi calea Domnului. Aceast durere este fructul inimii zdrobite, nfrnte, nsctoare si a lacrimilor permanente si luminoase. Aceast durere este hrana sufletului, hrana cugetului si mngiere a mintii. Aceast durere este bucurie a ngerilor si ntristare a demonilor. Sufletul celui care pstreaz aceast durere nluntrul su mereu, prseste n scurt timp aceast lume si se ndreapt spre lumea aceea, n care va avea parte cu dumnezeiestii ngeri. Aceast durere nimiceste patimile, alung demonii, linisteste mintea, ndulceste sufletul, mngie cugetul si nclzeste inima n cele ceresti. Aceast durere este pentru om un nvttor ceresc, care l nvat tainele dumnezeiesti si i ncredinteaz ntelesurile ceresti. Este cu neputint omului care are nluntrul lui aceast durere s nu aib si gnd ceresc. De ndat ce apare nluntrul lui aceast durere, se nalt cugetul si mintea lui la cele ceresti, prsind ca nefolositoare cele pmntesti. Mintea lui se nalt la cele ceresti cnd are nluntrul su aceast durere pentru Hristos, deoarece l-a curtit vrsarea lacrimilor si l-a luminat rugciunea curat, care s-a lucrat n tain n inim. Iar dac s-a urcat mintea n Sfnta Sfintelor, n cele mai presus de ceruri, acolo caut s vad pe Acela a crui dulceat de nespus a gustat-o n parte sufletul lui si inima lui. Plimbndu-se netrupeste, ca unul netrupesc ntre cei netrupesti, n cele ceresti si nemateriale, l gseste pe Acela pentru iubirea cruia s-a ostenit inima lui si a suferit durerea pieptul lui. Aflndu-L pe Cel pe care l dorea si vzndu-L, pe Cel pe care L-a vzut proorocul Isaia seznd pe tronul slavei, cade de ndat la picioarele Lui si I se nchin cu nespus evlavie si smerenie. Si nu numai de aceast cinste l-a nvrednicit durerea inimii, ci l face s ajung si n bratele preadulcelui Iisus si Domnului Atoatetiitor, precum ajunge pruncul n bratele maicii sale, bucurndu-se de srutarea preadulce cea mai presus de orice dulceat a Stpnului si Hristosului su, ochii si gura lui vrsnd n acelasi timp ruri de lacrimi. Si se roag, rugnd pe Hristos s nu Se despart niciodat de el, ci lipit de El se roag s rmn totdeauna cu Hristosul lui si cu Harul dumnezeirii Hristosului lui. Deoarece, n ceasul acela, spune lui Hristos ceea ce a spus Petru atunci cnd Hristos S-a schimbat la fat si Apostolii au vzut slava lui Hristos: Bine ne este nou s fim aici. Preadulcele nostru Iisus Hristos s ne dvruiasc si nou aceast durere a inimii, mntuitoare de suflet, s ne nvredniceasc aici s-L vedem tainic totdeauna cu ochii mintii, iar dincolo, n veacul viitor, legturile sufletului fiind dezlegate, s-L vedem fat ctre fat si s-L slvim mpreun cu ngerii n veci de veci nesfrsiti. (fragment din lucrarea Vedere duhovniceasca)

Icoanele. ntrebri i rspunsuri.

Ce este o icoan?

O icoan este o imagine (de obicei bidimensional), reprezentnd pe Hristos, sfini, ngeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria Bisericii. Sf. Grigore Dialogul (Pap a Romei la aprox. 590-604) vorbea despre icoane ca fiind Scriptura pentru analfabei: Ceea ce scrisul prezint cititorilor, imaginea prezint celor nenvai care o privesc, cci n ea i cei ignorani vd ce ar trebui s urmeze; n ea pot citi analfabeii (Epistola ctre Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2,

Vol. XII, p. 53). Celor care sugereaz c acest fapt nu mai este relevant n epoca noastr, le aducem aminte de rata mare a analfabetismului pe care o avem acum, ntr-un segment major al populaiei copiii. Icoanele ne ridic minile de la cele pmnteti la cele cereti. Sf. Ioan Damaschinul a spus: Prin icoane vizibile suntem condui la contemplarea a ceea ce este divin i spiritual. Prin pstrarea memoriei celor pictai n icoane, suntem inspirai s-i imitm. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe lng o icoan cu Avraam care-l jertfea pe Isaac fr s verse lacrimi. ntr-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al aptelea Sinod Ecumenic: Dac unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit i i-a produs lacrimi, cu att mai mult ea va aduce cin i-i va face bine celui simplu i needucat. Se nchin ortodocii la icoane? Cretinii se roag n prezena icoanelor (aa cum evreii se rugau n prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane. Fac icoanele minuni? Pentru a pune aceasta ntrebare ntr-o perspectiva corecta, s ncercm mai nti s rspundem la cteva ntrebri: Fcea chivotul legmntului minuni (vezi Iosua 3:15, 1 Samuel 4:6, 2 Samuel 11-12)? Vindeca arpele de arama pe cei mucai de erpi (Numeri 21:9)? Au nviat oasele profetului Elisei pe un om (2 mprai 13:21)? A vindecat umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5:15)? Au vindecat hainele lui Pavel pe cei bolnavi i au scos draci (Fapte 19:12)? Rspunsul la aceste ntrebri este Da, ntr-un anumit fel. Totui, ca s fim mai coreci, Dumnezeu a fost Cel care a ales s fac minuni prin aceste obiecte. n cazul chivotului i a arpelui de aram, avem de -a face cu imagini prin care s-au fcut minuni. Dumnezeu a fcut minuni prin rmiele profetului Elisei, prin umbra unui sfnt i prin lucruri care au fost doar atinse de un sfnt. De ce? Pentru c Dumnezeu cinstete pe cei ce l cinstesc. (1 Samuel 2:30), i gsete plcerea n a face minuni prin sfinii Lui, chiar i pe aceste cai indirecte. Faptul c Dumnezeu poate sfini lucruri materiale nu trebuie s surprind pe cei ce cunosc Scriptura. De exemplu, nu numai altarul templului era sfnt, ci tot ce l atingea (Exod 29:37). A respinge adevrul c Dumnezeu lucreaz prin lucruri materiale nseamn a cdea n Gnosticism. Prin urmare, da, ntr-un sens larg icoanele pot face minuni, deoarece Dumnezeu cinstete pe cei ce -L cinstesc. Care este diferena dintre nchinare i venerare? Cretinii ortodoci nu se nchina la icoane n sensul n care cuvntul nchinare este folosit n limba modern. Cretinii ortodoci cinstesc icoanele, ceea ce nseamn ca le respect pentru c sunt obiecte sfinte i pentru c respect pe cei pe care i reprezint. Nu ne nchinm icoanelor aa cum nu ne nchinm steagului rii. Respectul fa de steag reprezint aceeai atitudine ca i fa de icoane, un fel de cinstire. Aa cum nu venerm lemnul sau vopseaua, ci persoana pictat n icoan, tot aa patrioii nu venereaz estura i culorile, ci ara reprezentat de steag. Acesta a fost felul de gndire al celui de al aptelea Sinod Ecumenic, care a decretat n al su Oros: Acesta fiind cazul, urmnd calea mprteasc i nvtura de inspiraie divin a Sfinilor Prini i a Tradiiei Bisericii soborniceti - cci noi tim c este inspirat de Duhul Sfnt, care se afl n ea - decidem n mod corect i dup o lung examinare, c asemenea Crucii sfinte i dttoare de via, la fel sfintele i preioase icoane pictate n culori i mpodobite cu pietre preioase sau cu alt materie avnd acelai scop (epitedeios) s fie puse n sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe obiecte i haine sfinte, pe perei i pe strzi, indiferent dac ele sunt icoane ale Domnului Dumnezeu i Mntuitor Iisus Hristos, ale Preacuratei Fecioare, Sfnta Nsctoare de Dumnezeu, sau ale ngerilor sau Sfinilor. Cci ori de cte ori vedem reprezentarea lor prin imagini, ori de cte ori le privim, ne aducem aminte de prototipuri, i iubim mai mult, suntem ndemnai s ne nchinm srutnd imaginea i s ne mrturisim veneraia (proskenesin), nu adevrat nchinare (latreian) care, dup credina noastr, este cuvenit numai naturii divine, dar n acelai fel venerm imaginea Crucii celei scumpe i dttoare de via, Sfnta Evanghelie i alte obiecte sfinte pe care le cinstim cu tmie i lumnri, dup obiceiurile naintailor notri. Cci cinstea dat imaginii se adreseaz prototipului, i persoana care venereaz o icoan venereaz pe cel reprezentat de ea. ntr-adevr, aceasta este nvtura Sfinilor notri Prini i Tradiia Sfintei Biserici soborniceti, care a dus Evanghelia de la un capt la cellalt al pmntului. Evreii nelegeau diferena dintre venerare i nchinare (adorare). Un evreu pios i sruta alul de rugciune nainte s i-l pun i sruta Tora nainte s o citeasc n sinagog. Cu siguran Iisus a fcut la fel, nainte s

citeasc Scriptura n sinagog. Primii cretini au neles i ei aceast distincie. n Martirajul lui Polycarp (care a fost un ucenic al Sfntului Apostol Ioan, i a crui martiraj a fost descris de credincioii bisericii lui, care au fost martori), ni se spune cum unii au cutat s-l influeneze pe magistratul roman s nu le dea voie s ia trupul Sfntului Martir, ca nu cumva, s-a spus, ei s renune la cel rstignit i s nceap s se nchine la acesta. Aceasta s-a fcut la ndemnul iudeilor, care au urmrit i cnd era s-l luam din foc, ei netiind c era imposibil pentru noi s renunm la Hristosul care a suferit pentru mntuirea ntregii lumi - dei fr pcat - sau s ne nchinm altuia. Cci Lui, care este Fiul lui Dumnezeu, ne nchinm, dar pe martiri i cinstim doar ca pe ucenici i imitatori ai Domnului, care merit aceasta pentru neegalata lor dragoste fa de mpratul i nvtorul lor Atunci sutaul, vznd mpotrivirea iscat de iudei, l-a pus n mijloc i l-a ars dup obiceiul lor. Dup aceea noi i-am luat oasele, care erau mai de pre dect pietrele preioase i mai scumpe dect aurul curat, i le-am aezat ntrun loc potrivit, unde Domnul ne va ngdui s ne adunm dup cum putem, cu bucurie, i s srbtorim martirajul lui, aducndu-ne aminte de cei care s-au luptat deja i pregtindu-i pe cei care vor avea de luptat (Martirajul lui Polycap 17:2- 3; 18:1-3). Nu interzice Porunca a doua icoanele? Se pune ntrebarea: ce nseamn chipul cioplit n Porunca a doua? O nelegere literal ar nsemna c toate imaginile din Templu clcau aceast porunc. Cea mai bun metod s aflam ce nsemnau cuvintele evreieti folosite aici este s aflm ce nsemnau ele pentru evrei. Cnd acetia au tradus -o n greac, au folosit cuvntul eidoloi, adic idoli. Cuvntul evreiesc pesel nu este niciodat folosit cu privire la imaginile din Templu. Este, deci, clar c pasajul se refer la imagini pgne, i nu la imagini n general. S privim cu atenie pasajul din Scriptur: S nu-i faci chip cioplit (idol), nici o nfiare a lucrurilor care sunt n ceruri, sau jos pe pmnt, sau n apele mai pe jos dect pmntul. Sa nu te nchini naintea lor i s nu le slujeti (nchini) (Exod 20:4-5). Dac interpretm aceste cuvinte ca referindu-se la orice fel de imagini, n mod clar heruvimii din Templu clcau aceast porunc. Dac ns le interpretm ca referindu-se doar la idoli, orice contradicie dispare. Mai mult dect att, dac textul se refer la toate imaginile, atunci chiar i carnetul meu de conducere este un idol i o nclcare a acestei porunci. Una din dou: ori fiecare protestant care are carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sunt idoli. Lsnd de o parte pentru moment semnificaia cuvintelor chip cioplit, s vedem ce ne spune de fapt textul. S nu faci x, s nu te nchini la x, s nu slujeti la x. Daca x = imagine, atunci nsui Templul calc porunca. Daca x = idol, atunci nici Templul, nici icoanele ortodoxe nu calc porunca. Nu interzice Deuteronom 4:14-19 orice nfiri ale lui Dumnezeu? Cum putem, deci, admite icoane ale lui Hristos? Acest pasaj i nva pe evrei s nu-i fac o nfiare fals a lui Dumnezeu, pentru c nu L-au vzut; dar noi, cretinii, credem c Dumnezeu S-a ntrupat prin persoana lui Iisus Hristos, deci putem nfia ce am privit (1 Ioan 1:1). Dup cum a spus Sf. Ioan din Damasc: n vechime, Dumnezeul nentrupat i nemsurat nu a fost niciodat nfiat. Dar acum c Dumnezeu a fost vzut n trup i a vorbit cu oamenii, acetia pot face o nfiare a lui Dumnezeu aa cum L-am vzut. Nu m nchin materiei, ci Dumnezeului materiei, care a devenit materie pentru mine i S-a cobort s locuiasc n materie, care mi-a pregtit mntuirea prin intermediul materiei. Nu voi nceta s cinstesc aceast materie care mi-a druit mntuirea. O cinstesc, dar nu ca Dumnezeu. Avnd n vedere mpotrivirea iudeilor fa de imagini, cum au putut primii cretini s accepte icoane? Icoane pot fi gsite nu numai n catacombele cretine, ci i n cele evreieti din aceleai perioade. Putem vedea, de exemplu, icoanele evreieti bine pstrate de la Dura-Europos, un ora distrus de persieni n mijlocul secolului al treilea (ceea ce ne d o idee ct de recente ar fi putut fi). Uneori, n mod greit, concepiile lui Iosephus cu privire la icoane sunt considerate ca fiind cele prevalente la evrei n acea perioad. Unul din textele mult citate este acela care se refer la rscoala care a avut loc atunci cnd romanii au pus un vultur imperial pe poarta Templului. Acest episod nu este att de simplu cum ar crede unii. Acei evrei erau zeloi. Iosephus, care povestete aceste

evenimente, a fost el nsui unul dintre ei, dar a trecut mai trziu de partea romanilor. El ne spune cum romanii au plasat acest vultur la intrarea n templu, iar poporul l-a dat jos, privindu-l ca pe un sacrilegiu. ntrebarea este ns ce i-a nfuriat pe evrei, imaginea n sine, ori faptul ca romanii o plasaser pe poarta Templului. Concepiile lui Iosephus erau att de extreme, nct el considera c pn i nfirile de animale de pe Marea de Aram din Templul lui Solomon ar fi fost pctoase. (Antichiti VIII,7,5). Atitudinea general a iudeilor fa de arta religioas nu era de fapt att de iconoclast. n Talmudul palestinian gsim scris (n Abodah Zarah 48d): n zilele lui Rabbi Jochanan oamenii au nceput s picteze imagini pe ziduri, iar el nu i-a oprit si n zilele lui Rabbi Abbun oamenii au nceput s creeze imagini n mozaicuri, iar el nu i-a oprit. Targumul Pseudo-Ionatan repet porunca mpotriva idolilor, dar adaug: o coloan cioplit cu imagini i nfiri poi s-i faci, dar s nu te nchini la ele. Cele mai vechi scrieri evreieti pe care le avem conin ilustraii. Printre acestea sunt imagini cu scene biblice, asemntoare cu cele gsite la sinagoga din Dura Europos (i cu cele din biserica aflat alturi de aceast sinagog), care a fost ngropat n secolul al treilea, cnd persienii au distrus oraul (vezi Escavaiile de la Dura-Europos conduse de Universitatea Yale i de Academia Francez de Inscripii i Litere, Raportul Final VII, Partea I-a, Sinagoga, de Karl H. Kraeling). Este demn de remarcat c cele mai timpurii icoane din catacombe erau n majoritate scene din Vechiul Testament i icoane ale lui Hristos. Predominana scenelor din Vechiul Testament arat c aceasta nu era o practic pgna introdus de anumii convertii, ci una evreiasc, adoptat de cretini. Dac icoanele sunt att de importante, cum de nu le gsim n Scriptur? De fapt le gsim n Scriptur - i nc n multe locuri! Observai ct de frecvente erau ele n Cort i apoi n Templu. Existau imagini de heruvimi: Pe chivot - Ex. 25:18 Pe perdelele din Cort - Ex. 26:1 Pe perdeaua din Sfnta Sfintelor - Ex. 26:31 Doi heruvimi n Locul Sfnt - 1 mprai 6:23 Pe perei - 1 mprai 6:29 Pe ui - 1 mprai 6:32 Pe alte lucrturi din Templu - 1 mprai 7:29,36 Existau deci icoane ncotro i ntorceai ochii. Diacon John Whiteford /geocities.com/cortodox/

Despre Sfnta Cruce, simbolistica i modul corect de svrire a Sfintei Cruci

Despre Sfnta Cruce, simbolistica i modul corect de svrire a Sfintei Cruci

Ce spune Biserica i Sfnta Scriptur despre Sfnta Cruce? Sunt sigur, nimeni

nu-i imagineaz ortodoxia fr de Sfnta Cruce a Domnului Dumnezeu i Mntuitorului nostru Iisus Hristos. Ba mai mult ca att, cretinismul nu s-ar putea identifica pe sine nsui, fr de Crucea pe care a ptimit Domnul nostru. nsi Sfnta Scriptur, prin gura apostolului Pavel strig: Cuvntul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mntuim este puterea lui Dumnezeu" (I Corinteni 1;18). Dintre cei care au urt Crucea, ct i pe Cel rstignit pe ea, dea lungul istoriei au fost, sunt i vor fi. Pentru noi, ortodocii, semnul Sfintei Cruci este Semnul Fiului Omului", despre care ne vorbete cartea Apocalipsei.

Cnd ne nsemnm cu Sfnta Cruce? Orice rugciune, orice lucru, orice micare din viaa noastr trebuie s se nceap cu Sfnta Cruce. Suntem ns datori ca s tim cum corect s ne nsemnm pe noi cu Crucea Domnului. Aadar, semnul Sfintei Cruci l facem c nd: Ne trezim dimineaa i dorim s ncepem sfnta rugciune; nainte i dup mas; nainte de a iei din cas; La nceperea i la sfrirea oricrui lucru; Cnd trecem pe lng o rstignire sau pe lng o biseric; Cnd ne simim ru i invocm ajutorul lui Dumnezeu; Cnd mrturisim, naintea lui Dumnezeu i a sectanilor; Cnd intrm n biseric i cnd ieim, n timpul serviciului divin din biseric; Seara nainte i dup rugciunile de sear. Ce nsemnm cu Sfnta Cruce? Este foarte bine i frumos cnd cretinii, din dragoste fa de Dumnezeu, nu din fanatism nseamn cu semnul Sfintei Cruci: Bucatele care urmeaz s le mnnce; Drumul, nainte de plecare; Perna i pereii casei nainte de culcare i desigur pe sine nsui i pe copiii si; Ce cuvinte rostim cnd ne nsemnm cu Sfnta Cruce? Rugciunea pe care poate s o rosteasc atunci cnd nsemneaz ceva cu semnul Sfintei Cruci este: ngrdete -m, acoper-m i m pzete Doamne cu puterea Cinstitei i de Via dttoarei Crucii Tale, deprtnd de la mine tot rul. Amin" sau pur i simplu: n numele Tatlui i al Fiului i al Sfntului Duh. Amin". Poate s se ntmple ca cineva n jurul vostru s v ntrebe, nu care cumva te temi de vrji? S nu v fie ruine. Explicaile c atunci cnd cineva d ceva de poman, iar cel ce primete svrete semnul Sfintei Cruci o face nu pentru c se teme de vrji, ci pentru ca lucrul dat, s fie primit: n numele Domnului", dar totodat i pentru al curi de toat ntinciunea!

Cum svrim Semnul Sfintei Cruci? De importan major este modul n care ne facem noi semnul Sfintei Cruci! Unii cretini, fcndu -i alehamite Cruce, nu fac dect s batjocoreasc Crucea Domnului, iar prin aceasta aduce bucurie diavolului. De asemeni, trebuie de tiut c fcndu-ne n btaie de joc Semnul Sfintei Cruci, nu o folosim ca arm mpotriva diavolului, dimpotriv spre osndire. Ea, fcut n btaie de joc nu ne poate mntui. Cnd ne nsemnm cu Semnul Sfintei Cruci, unim primele trei degete de la mna dreapt n una, iar cele dou mici le strngem strns n palme. Cele trei degete mari adunate n una, simbolizeaz Sfnta Treime, Tatl, Fiul i Duhul Sfnt, Treimea cea de o fiin i nedesprit. Cele dou degete strnse n palm ne aduc aminte de cele dou firi a Domnului nostru Iisus Hristos, adic, Dumnezeu adevrat i om adevrat (vezi i imaginea).

Dup ce le-am strns degetele, le ducem la frunte, apoi jos, la burt (la buric), ridicm mna i o ducem la dreapta, apoi la stnga, rostind: n numele Tatlui (la frunte), i al Fiului (la burt), i al Sfntului (la dreapta) Duh (la stnga). Amin" (vezi i imaginea). Semnul Sfintei Cruci, fcut n modul dat ne aduce aminte totodat i despre faptul c Hristos (la frunte) sa cobort din ceruri pe pmnt, unde s-a rstignit, apoi sa cobort la iad (ducem mna la burt), sa nlat la ceruri, unde ade de -a dreapta Tatlui (ridicm mna la dreapta) i iari va s vin cu slav s judece vii i morii (la stnga). La sfrit zicem Amin (aa s fie), pecetluind cuvintele noastre, i mrturisind c suntem de acord cu aceast nvtur.

De ce purtm Semnul Sfintei Cruci? Fiecare cretin ortodox este dator s poarte Semnul Sfintei Cruci asupra sa. Troparul de la Taina Sfntului Maslu spune: Doamne, arm asupra diavolului, Crucea Ta o ai dat-o nou, c se scutur i se cutremur, nesuferind a cuta spre puterea ei, c morii a sculat i moartea a clcat...". Obinuiesc s spun cretinilor din parohia mea c un cretin fr de Cruce la gt este ca un soldat care a plecat la rzboi fr de arm. Nu prea mari izbnde o s aib pe cmpul de lupt. Eu zic c din prima va fi dobort. La noi, dup cum spune Sfnta Scriptur lupta vine nu mpotriva trupului ci mpotriva duhurilor ntunericului. Deci, cea mai potrivit arm pentru lupta noastr cu dracii rmne cinstita Cruce pe care a fost rstignit Domnul nostru Iisus Hristos i prin care a fost omort moartea cea semea. n alt parte se spunea c n vechime, robii erau nsemnai cu anumite semne, aa nct, atunci cnd venea stpnul vedea c sta este a lui Gheorghe rob, cellalt a lui Ion, iar cellalt a lui Vasile. Tot aa se va ntmpla i la nfricotoarea Judecat a Domnului nostru Iisus Hristos. Mntuitorul nostru i va vedea pe cei nsemnai cu semnul Su, pe cnd pe cei ce nu vor purta semnul Fiului Omului, m tem c vor fi alungai n focul cel mai dinafar unde va fi plngerea i scrnirea dinilor. Simbolistica. n tradiia ortodox este cel mai des ntlnit semnul Crucii cu opt coluri. Aceasta

este de obicei format din patru brae. Unul este vertical i trei orizontale. Braul vertical i cel din mijloc, orizontal este Crucea propriu zis. Braul de sus, ne aduce aminte despre tabla pe care scria vina pentru care a fost rstignit: Iisus Hrist os Regele Iudeilor". Bara de jos, care vine nclinat (n stnga), conform tradiiei cretine ortodoxe, este braul pe care sau sprijinit picioarele Domnului nostru Iisus Hristos. Bara este nclinat n stnga aducndu -ne aminte despre cei doi tlhari, care au fost rstignii unul de-a dreapta i cellalt de-a stnga Domnului. Unul dintre ei sa pocit, cel din dreapta i sa nlat la cer (bara a artat n sus), iar cellalt, pentru necredina lui a mers la iad (bara a artat n jos). De obicei, sub majoritatea crucilor cretine ortodoxe se vede i un craniu. Conform aceleiai tradiii cretine, Mntuitorul a fost rstignit n locul n care a fost ngropat i Adam. Atunci cnd a curs sngele Domnului rstignit pe Cruce, acesta sa prelins pn pe cpna lui Adam, astfel tergnd pcatul strmoesc de pe ntreg neamul omenesc, dar i zdrobind moartea prin aceast suprem jertf.

mpotriva Sectanilor. Deseori se va ntmpla s v ntlnii cu cei care se consider Martorii lui Iehova", care nu cred n Cruce, afirmnd c Domnul a fost rstignit pe un stlp. V vor ntreba, dac pe fiul Dvs., l vor mpuca dintr -o arm, vei purta-o pe aceasta la gt? Aici le rspundei, fr ezitare i cu trie n voce: Da!" n acest sens, chiar nu demult am citit, dar sunt nenumrate cazuri cnd ostaii au fost rnii pe cmpul de lupt i prin miracol, au rmas vii. Acetia, aga glontele la gt i l poart ca pe un talisman la gtul su. Sau cazul unui alt osta, cruia un carnet, dac nu m nal memoria, n Irak ia salvat viaa de un glonte, carnetul rmnnd gurit, dar primind asupra sa glontele. Ostaul este acum nedesprit de acel carnet. i aduce aminte ce la ajutat s rmn n via. Cu ct mai mult noi, cretinii, pentru care sa rstignit Hristos, pentru care a fost adus aceast suprem jertf, oare nu merit de fiecare dat s ne aducem aminte cine i n ce mod a ptimit pentru noi? Oare nu merit s pstrm vie n memoria noastr aceast jertf culminant ce a avut loc pe Cruce? Trebuie fr de ezitare s le rspundem sectanilor, folosind i argumentele biblice, dar i cele din Sfnta Tradiie! Crucii Tale ne nchinm Stpne i sfnt nviere a Ta o ludm i o slvim! Preot Iulian Ra www.ortodoxia.md
A adaugit: Preot Iulian Ra (viostil)