LITERATUR ROMN SI COMPARAT

DE LA ADERENT LA RUPTUR: IMAGINARUL EROTIC BACOVIAN SI MODELUL POETIC EMINESCIAN

Asist. drd. NICOLETA IFRIM Universitatea Dunrea de Jos Galati Facultatea de Litere si Teologie Bacovias poetry enhances different creative relations with Eminescus erotic vision which start from the direct adherence to the mentioned literary pattern up to a covert rupture; thus, a contrastive analysis of Bacovias poetic work, as related to Eminescus perspective, displays a surprising inner dialectics of thematic inter-textuality within the modernist literary context. Imanente eminesciene n constructia eroticii bacoviene n analiza imaginarului bacovian, criticii au identificat elemente de congruent cu lirica eminescian, ajungndu-se pn la o suprapunere de viziune tematic a celor doi poeti. Astfel Mircea Tomus consider poetica eminescian drept surs originar a perspectivei creatoare a lui Bacovia, un descendent eminescian si anume poate cel mai fidel,1 nct exist ntre cei doi poeti aproape o identitate de structur, n orice caz mai mult dect o apropiere, identitate ce merge pe linia esentelor. Amndoi apartin spatiului titanic de nuant luciferic.2 Pe aceeasi linie, a definirii imanentelor eminesciene din lirica bacovian, Nicolae Manolescu3 vorbeste despre spiritul decadent al unei sensibilitti, n linii esentiale eminesciene, iar Ion Negoitescu4 analizeaz interiorul obscur al lirismului bacovian prin prisma dezagregrii exacerbate a eroticii eminesciene: Dac substanta sentimental a lirismului bacovian este att de mbibat de aroma eminescian, ceea ce se invedereaz cu ct opera lui Bacovia merge spre destrmare, () e fiindc, de fapt, fenomenul nici nu poate fi considerat ca o ntreptrundere de stri sentimentale, ci pur si simplu nlocuirea srciei sentimentale a poetului Scnteielor galbene cu ecourile profunde ale eroticii eminesciene. Astfel transplantat, sentimentul erotic eminescian a suferit o dezagregare ce l-a fcut asimilabil acestui suflet destrmat de nevrozarea tuturor strilor psihice.5 Negoitescu sesizeaz astfel o transgresiune tematic bacovian, desfsurat n cadrele ample ale sentimentului eminescian, nuantnd astfel conceptia anterioar a lui A.E.Baconski6 conform creia erotica lui Bacovia este asimilabil celei eminesciene. Autorul eseului Bacovia aduce ca argumente, n demonstratia tezei sale, bacovienele Ca mine si Ecou de romant (adevrate reluri ale eminescienei De ce nu-mi vii, dar radicalizate prin acutizarea sentimentului iremediabilului) dar si poemele Regret si Trec zile care prelungesc tonalittile generice din Pe lng plopii fr sot.
1
2

Mircea Tomus, Cinsprezece poeti, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968, pag. 116 Idem, pag. 117 3 Nicolae Manolescu, Lecturi infidele, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966, pag. 64 4 Studiul lui Negoitescu delimiteaz clar sferele de influent sub care se afla, n special n perioada incipient, creatia bacovian: Bolintineanu, Macedonski, Eminescu Scriitori romni moderni, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966, pag. 137-153 5 Idem, pag. 138 6 A. E. Baconsky, Bacovia n Steaua nr. 1/1956, pag. 83

159

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

n acest context, demersurile de evidentiere a identittii de viziune erotic ntre Eminescu si Bacovia l-au determinat pe Nicolae Manolescu7 s sustin c, n ipostaza de poet erotic, Bacovia este tributar modelului, pe care l accentueaz spre o lamentatie metafizic hipereminescian, cci rafinatul cu nervii extenuati, stpnitul de o imagine halucinant a amorului era n fond un sentimental, aspirant la o dragoste sntoas pn la elementar.8 Angoasa erotic bacovian, desi nu mai cunoaste evadarea compensatorie n natur sau n spatiul oniric, recepteaz eminescian nstrinarea erotic n faza ei paroxistic ce duce la disolutia personalittii eului, dar si a cuplului: Vai, si va veni o vreme / Cnd adormi-vom amndoi / Si-nstrinati, prin cimitire, / Va plnge toamna peste noi.(S ne iubim). Rmne ns nostalgia acut a identittii, recuperat la nivelul proiectiilor thanatice ale unei feminitti pierdute: Si dac-att a fost/ S-astept n umbre reci / Ajunge s-nteleg/ Plecat esti pe veci ! (Din lir). De asemenea, ipostaza funerar a erosului repet tematic mortificarea eminescian - form fictional detasat de propriul nucleu de identitate: Vibrau scntei de visnoian de negru, / Carbonizat, amorul fumega. (Negru) Acest proces al depersonalizrii prin toposul umbrei, recurent n imaginarul eminescian, este amplificat bacovian n formele nstrinrii, inerente, de altfel, paradigmei thanatice a erosului: Iubita cnt-un mars funebru / Iar eu nedumerit m mir: / De ce s cnte-un mars funebru.../ Si ninge ca-ntr-un cimitir... (Nevroz) Criza deplin erotic se traduce bacovian prin pierderea identittii afective, a sentimentului de apartenent la primordialitatea cuplului genezic, astfel nct eul rtceste perpetuu, pierzndu-se ntr-un spatiu ostil originarittii erotice: M prfuise timpul dormind peste hrtii.../ Se ntindea noianul de unde nu mai vii; O umbr, n odaie, pe umeri m-apsa / Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era (Umbra) n acelasi fel, din imaginarul eminescian, se regsesc la Bacovia, n articulatii obsesionale, viziunea timpului disolutiv si a autorittii neantului, care directioneaz erosul spre o vocatie a nihilismului consubstantial. Aderenta bacovian fat de model implic acum valorizarea valentei descensionale a timpului thanatic, iar Mihail Petroveanu argumenteaz faptul c temele eminesciene complementare ale regresiunii n timp sau ale retragerii n natur sunt potentate la Bacovia prin negativitatea viziunii poetice pn la statutul de lege universal: Ca si Eminescu, Bacovia are perceptia momentului originar, a golului primordial, n care spatiul si timpul se nasc laolalt, numai c nostalgiei i se substituie nfiorarea surd: Eminescu se avnt n cosmos spre lumile siderale, ca si n adncurile oceanice, ncredintndu-se cu o egal voluptate n voia elementelor. La Bacovia, toamna si iarna sunt anotimpuri maligne, imaginea lor e stihinic, efectul lor fiind inhibitiv.9 Raportate la constructia erosului, dac timpul dezvolt o retoric de anihilare a impulsului erotic prin regresivitate concentric n abisul temporal, elementaritatea spatiului eminescian este transgresat n poezia bacovian n elementaritate negativ, nscris n aceeasi directie eminescian de constientizare a primordialittii. n acest cadru, erotica bacovian devine nevrotic, claustrant, chiar terifiat de infiltrarea elementelor n spatiul nchis al camerei: Un larg si gol salon vedeam prin draperii, / Iar la clavir o brun despletit, / Cnta purtnd o mantie cernit / Si trist cnta, gemnd ntre fclii. (Mars funebru) Toate aceste argumente ce evidentiaz latente eminesciene n poezia bacovian l-au determinat pe Mihail Petroveanu s afirme c puterea de fertilizare a geniului a fost att de urias, nct n succesiunea sa intr si un poet zmislit din alt smnt, ca Bacovia.10 De-constructia spectrului eminescian n definirea eroticii bacoviene Unii exegeti sustin ns nevoia unei disocieri tematice a universului bacovian de conexiunile aparente cu poetica eminescian, ntre cele dou constiinte creatoare stabilindu-se intrinsec o relatie
7 8

Nicolae Manolescu, op. cit., pag. 72 Mihail Petroveanu, George Bacovia, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1969, pag.125 9 Idem, pag. 132 10 Idem, pag. 134

160

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

disjunctiv, de excludere reciproc, deoarece, asa cum afirm Ion Caraion, dezgustul de viat, saturrile produse de excesul durerii, de incompletitudini si inadaptri multiple, dorul de moarte, ca si reechilibrarea prin repaos si neant par a descinde n poezia bacovian din aceea a lui Eminescu. Dar morbiditatea e a lui Bacovia, nencetata zvrcolire - a lui Bacovia, excitabilitatea si suspiciunea, dezamgitoarele spectacole de regresiune, frica de moarte si jeluirea agasant toate acestea sunt ale lui Bacovia.11 Definindu-se, prin contrast, ca negatie a constiintei titanice, eul liric bacovian rmne un Hyperion nsingurat, cu aripile arse n tragica alternativ dintre real si ideal. Acceptnd ideea dezvoltat de Matei Clinescu, conform creia Luceafrul eminescian ar fi ultimul avatar al eroului titanic, eul bacovian nu mai pare a adera la viziunea fastuozittii hyperionice: Eroul eminescian are suferinta rece a transcendentului, dar secretul eului bacovian, tinnd de ordinea existential si social, este acela al absurdului iar patosul su dramatic reprezint o suferint a contingentului.12 Viziunea bacovian presupune astfel o mutatie calitativ de accent, de la dimensiunea gnoseologic, la aceea ontologic: este o rsturnare valoric intuit de Matei Clinescu, o radicalizare spre anulare a modelului: Ceea ce este caracteristic lui Bacovia este dorinta de anonimat. Omul singular, ntr-un univers al cumplitei monotonii si al abrutizrii (cum este acel al lui Bacovia), si suport singularitatea cu umilint, ca pe un destin implacabil, lipsit ns de orice mretie.13 n acest context, se poate afirma c poeziei bacoviene i este specific ruptura de imaginarul eminescian al oniricului, al iluziei, al misterului transcendent. Ce l separ pe Bacovia de viziunea eminescian st n faptul c n textul su nu se ntrevede redemptiunea nici n viat, nici n moarte, lipsind magicul spatiu compensatoriu, indiferent c el s-ar numi trecut sau univers oniric, cosmos, istorie ori eros. Nici una din principalele fete ale fiintei nu reprezint pentru poet un remediu: fiinta cosmic e materia plngnd, fiinta istoric se nftiseaz ca imens ntindere goal, fiinta erotic rateaz relatia cu cellalt. Lumea lui Bacovia se arat epuizat de vise, nchis n grota contingentului. Poezia lui Eminescu reflect eternul codrului, Blaga evidentiaz vesniciile ncrustate n spiritualitatea satului, n actele creative, aceste experiente lirice plecnd de la iluzia, dac nu a permanentei omului, mcar a unor forme ale lumii, n care fiinta se integreaz ca parte a unui cosmos familial. Pentru Bacovia, toate aceste tentative sunt utopii, cci iluzionarea e deviatie de la real si ignorare a vaietului tragic sub care se percepe absolutul. Numirea absolutului constituie cheia poeziei eminesciene, exprimndu-se n ideea misterului primordial, a gnoseologiei asumate de fiint. n schimb, absolutul n viziunea bacovian se nchide n ideea de mineralizare, prin asimilarea metafizicului cu neantulafirm implacabil V.Fanache.14 Asumarea incompatibilittii structurale ntre poetica eminescian si cea bacovian duce implicit la de-constructia specificittii eminesciene din erotica lui Bacovia, la distrugerea aparentei continuitti vizionar-formale revendicat de unii critici. Asa cum apropierea lui Bacovia de Eminescu nu s-ar acredita dect n virtutea unor circumstante pe care n fapt vpaia lirismului le consum, fr o adres la substanta liric profund nnoit sub o conjunctur a unicittii,15 tot asa erotica scap de sub umbra tutelar eminescian, pozitionndu-se distinct sub incidenta angoasei si a spleen-ului. n acest sens, dihotomia celor dou modele erotice este subliniat transant si de Nicolae Manolescu, care constat c la Eminescu, iubirea este o expresie fireasc a instinctului, fr mari complicri, si de aceea, sntoas. Bacovia, care trece zadarnic pe sub ferestre sau bate n geamul stins, e un amant morbid.16 Structura antiromantic bacovian comunic sub-textual un mesaj erotic thanatic, n care domin perspectivele cderii si ale descompunerii organice, nct
11 12

Ion Caraion, Bacovia. Sfrsitul continuu., Bucuresti, Ed. Cartea Romneasc, 1977, pag.129 Matei Clinescu, Titanul si geniul n opera lui Eminescu, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966, pag. 69 13 Idem, Aspecte literare, Bucuresti, Ed. pentru literatur, 1965, pag. 8-9 14 vezi studiul lui V.Fanache, Bacovia. Ruptura de utopia romantic, Cluj, Ed. Dacia, 1994 15 Gheorghe Grigurcu, Bacovia, un antisentimental, Bucuresti, Ed. Albatros, 1974, pag. 162 16 Nicolae Manolescu, op. cit., pag. 63-64

161

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

poemele mortii erotice (Amurg, Decembre, Nevroz, Melancolie, Trudit, Plumb de toamn, Vals de toamn) transcriu, la nivelul discursului, imaginea unui eros monologic, fracturat de absenta celuilalt. Androginitatea primordial nu mai reprezint rezultatul cutrii erotice a cuplului, care se subordoneaz obsesiv unei recurente si monotone dialectici a cderii. Lectura paralel a textelor erotice ale celor doi poeti a permis constatarea incompatibilittii de viziune, afirmat uneori deosebit de transant: Alexandru Paleologu nu distinge nici o afinitate ntre Eminescu si geniul afazic al lui Bacovia, cu obsesiile si nuantele lui insidioase, involuntare 17 iar Ion Caraion e la fel de categoric atunci cnd afirm c Bacovia denunt de la un punct ncolo poezia eminescian.18 Acest exercitiu al lecturilor paralele demonstreaz c apropierea lui Bacovia de Eminescu, provocat de aparente nseltoare, permite evidentierea ntr-un mod mai eficient a ceea ce reprezint distanta dintre cei doi la nivelul structurilor de adncime, potentnd inconfundabilul bacovian. Labirintul poetic bacovian nu asimileaz structurile eminesciene, ci chiar se desolidarizeaz de ele, perfectionndu-si o dialectic a cunoasterii prin negativitate n care statutul erosului depersonalizat devine imanent a gndirii poetice. Pornind de la ideea eului feminin mineralizat si a discontinuittii cuplului, erotica bacovian poate fi re-analizat cu consecinte surprinztoare pentru contextul modernist al creatiei. Se poate observa, n primul rnd, c demersul poetic modernist propune o viziune amplificant a erosului devenit subiect liric autonom, n timp ce erotica bacovian mizeaz pe instantele anulrii acestuia. Subiectivitatea erotic este anihilat prin chiar ipostazele punerii sale n spatiu (acvaticul, aerialul, caloricul sau chtonicul care neantizeaz). Dac apelm la esafodajul teoretic utilizat de Hugo Friedrich n analiza discursului poetic modernist (si centrat n special pe constatarea unei rupturi ntre eul poetului modernist si eul exprimat n poezia sa, numit depersonalizare19), atunci putem surprinde notele esentiale ale clivajului existent ntre erosul ca reprezentare n lirica modern si erosul bacovian, ceea ce transeaz implicit si o irevocabil distantare fat de modelul erotic eminescian. Cel de-al doilea termen al dichotomiei analizate de Friedrich, eul poetic, (ce devine n analiza noastr, prin transfer, eul feminin bacovian) este diminuat la Bacovia pn la disparitie, pn la impersonalitatea eului mineral: acesta nu mai reprezint o manifestare explicit de subiectivitate, ci , de multe ori, i este manipulat doar absenta, ceea ce aminteste de conceptia lui Dinu Flmnd, care vorbeste despre Bacovia ca despre un prim heterocentrist n poezie. n discursul erotic bacovian apare trecerea de la reprezentarea antropocentric a eului spre un heterocentrism de factur modern, dizolvant.20 Depersonalizarea este, asadar, radicalizat pn la substituirea relatiei dintre eul feminin din lirica modern si eul feminin bacovian cu cea dintre eul feminin real si un eu mineralizat, neutru, aproape absent. Angoasa thanatic, sinistrul, claustrarea, nu mai presupun implicarea n trirea erotic (desi ele sunt trecute la nivelul versului prin filtrul gramatical al relatiei cu persoana a doua): ele nu mai sunt extensiuni trite ale relatiei erotice, ceea ce ar implica o actualizare a subiectului, ci doar nregistrate ca atare, conform dezideratului monologic al eroticii. n aceste conditii, analiznd n continuare imaginarul erotic bacovian prin prisma teoriei lui Hugo Friedrich, discursul ndrgostit bacovian se abate n mai toate valentele sale de la structura liricii moderne. Teoreticianul modernittii observase c exist n poezia modern un tip special de raportare la idealitate, definit prin formula idealittii goale, unde telul nltrii nu e numai ndeprtat, ci e si gol, este o idealitate fr continut.21 Erotica bacovian radicalizeaz si aceast
17 18

Alexandru Paleologu, Simtul practic, Bucuresti, Ed. Cartea Romneasc, 1974, pag. 63 Ion Caraion, op. cit., pag. 455 19 Remarca lui Hugo Friedrich este foarte important deoarece cuvntul liric nu se mai naste din acea unitate a poeziei cu persoana empiric la care aspiraser romanticii. (Structurile liricii moderne, Bucuresti, Editura pentru literatur universal, 1969, pag. 33) 20 Dinu Flmnd, Introducere n opera lui G. Bacovia, Bucuresti, Ed. Minerva, 1979, pag. 26 21 Hugo Friedrich, op. cit., pag. 46

162

LITERATUR ROMN SI COMPARAT

dimensiune, deoarece, odat cu disolutia omogenittii ideatice a cuplului, este anihilat / devalorizat si locul su transcendent idealitatea erotic se transform n non-idealitate. Acutizarea depersonalizrii conduce deci, n cadrul discursului erotic bacovian, la o succesiv acutizare a lipsei de esent a idealittii erotice. Poetul nu mai individualizeaz transcenderea ntr-un eros idealizat, ci procedeaz regresiv, eludnd orice functie de diferentiere: Carbonizat, amorul fumega. ( Negru) Spatiul interior erotic este amorf, claustrant, redus la un numitor comun funebru: peste tot E miros de cadavre, iubito. (Cuptor) Materia inert completeaz o aceeasi ipostaz dominant a mineralizrii erosului: Ascult cum greu, din adncuri / Pmntul la dnsul ne cheam (Melancolie) Toate acestea anuleaz ecuatia idealittii goale, substituind-o cu cea a imersiunii progresive n chtonicul thanatic conotat erotic, care nu mai permite nici o relatie cu recuperarea totalittii cuplului genezic: Sunt ctiva morti n oras, iubito / Si-ncet, cadavrele se descompun. (Cuptor) n felul su specific, relund ideea obsedant, Bacovia si construieste propria dialectic a cderii erotice n statismul materiei. Se ntelege c, n acelasi fel, se poate demonstra cum poezia erotic a lui Bacovia depseste toate constantele erotice din lirica modern. Tipul special de depersonalizare a erosului pe care lam descris anterior conduce la neutralizarea formelor poetice ale unui eros alienat. Dac valorificm ideea Esteticii urtului, inaugurat - dup Hugo Friedrich - de ctre Baudelaire prin perceperea urtului ca noua << frumusete >>, si o definim n termenii unui eros mortifer ce apartine de aceast estetic, dar incluznd insolit valente ale frumusetii, se observ c retorica iubirii capt la Bacovia o nuant aparte, care i modific fundamental sensul: fat de un eu feminin impersonal, urtul erotic este nregistrat neutral, conform dezideratelor moderniste ale descompunerii si deformriierotice, ca date pre-existente ontologic. Din aceast perspectiv, erotica bacovian poate fi definit n termeni de neutralizare a constantelor erotice din poezia modern. Efectele specifice de actualizare ale unei asemenea mutatii devin din ce n ce mai evidente: erosul bacovian este perceptibil ca expresie acutizat a unei experiente erotice radicalizate n sens thanatic. Comentnd imaginarul erotic bacovian, exegetii s-a concentrat doar asupra primelor volume, considerndu-le pe ultimele drept rezultatul direct al unei scderi de intensitate creatoare. Astfel Vladimir Streinu22 vorbeste despre istovirea lirismului bacovian, ca si Mihail Petroveanu23 care constat la Bacovia ultimelor volume un complex al epuizrii. Cel mai radical n opinie este Gheorghe Grigurcu24: Spre deosebire de un Rimbaud, care a prsit poezia, Bacovia s-a lsat prsit de aceasta. Constiint torturant, atingnd un apogeu, a trecut n reversul su. O blnd obnubilare a scrupulului artistic, o inofensiv manie a scrisului versificat l-au mpins pe marele poet ctre o trdare de sine, ca nssi tcerea neantului de care era n rstimpuri constient. ncercnd s reabiliteze poezia trzie, Dinu Flmnd25, desi i constat materialismul primitiv, i recunoaste un farmec straniu, produs de un experiment al cutrii novatoare. n raport cu aceste perspective critice, considerm c evolutia poeziei erotice bacoviene st sub incidenta asumrii fidele a substantei erotice la nivelul expresiei. Versurile consacrate sentimentului ajung s structureze un flux poetic discontinuu, fragmentat pn la pulverizare, prin care disolutia erotic echivaleaz cu disolutia poeziei nssi: Amorul, hidos ca un satir, / Copil degenerat- / nvinetit, transfigurat / Ieri, a murit n delir. (Proz) Privit astfel, erotica bacovian mpinge reprezentarea erosului din lirica modern pn la efectul-limit, amplificnd o paradigm poetic a rupturii: ruptur fat de contextul imaginarului erotic modernist si, n acelasi timp, o implicit detasare fat de autoritatea modelului erotic eminescian. Diferenta de specific a imaginarului erotic bacovian const, astfel, n particularizarea a cel putin trei dimensiuni:
22 23

Vladimir Streinu, Pagini de critic literar, vol. I, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968, pag.40 Mihail Petroveanu, op.cit., pag. 72 24 Gheorghe Grigurcu, op.cit., pag. 202 25 Dinu Flmnd, op.cit., pag.80

163

ANNALES UNIVERSITATIS APULENSIS. SERIES PHILOLOGICA

1. Moartea ca imagine final, implacabil, coboar la nivelul faptului banal, deoarece ea se interfereaz, odat cu nceputul existentei cuplului, n toate clipele erosului, neantizndu-le. Spectacolul thanatic nu-i este cuplului de ndrgostiti mai putin apropiat ca spectacolul erotic; dimpotriv, ambele sunt nsumate organic n sfera devenirii partenerilor. Eros si Thanatos se arat la fel de prozaice n manifestrile lor cotidiene si monotone. 2. Semnificatia mortifer a eroticii nu st doar n caracterul spectacular al mortii, n ntmplarea morbid din afara eului singular, ci n prezenta mortii chiar n interioritatea cuplului; thanatosul este sesizat n fiecare act erotic. Altfel spus, erotica bacovian transfigureaz moartea n speciae aeternitatis. 3. Cuplul bacovian (feminitatea nssi, prin particularizare) se constat prins ntr-un joc ntre Eros si Thanatos, interpretnd continuu un text al agoniei, ambiguu. ncercarea de a se smulge din fatalul ntre, de a se rupe din opresivul concentrism al existentei erotice este sortit esecului, deoarece Erosul si Thanatosul, alternative ale unicei platitudini, existenta uman, sunt n esent indisociabile. Bibliografie Baconsky, A.E., Bacovia n Steaua nr. 1/1956 Caraion, Ion, Bacovia. Sfrsitul continuu., Bucuresti, Ed. Cartea Romneasc, 1977 Clinescu, Matei, Aspecte literare, Bucuresti, Ed. pentru literatur, 1965 Clinescu, Matei, Titanul si geniul n opera lui Eminescu, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966 Fanache, V., Bacovia. Ruptura de utopia romantic, Cluj, Ed. Dacia, 1994 Flmnd, Dinu, Introducere n opera lui G. Bacovia, Bucuresti, Ed. Minerva, 1979 Friedrich, Hugo, Structurile liricii moderne, Bucuresti, Editura pentru literatur universal, 1969 Grigurcu, Gheorghe, Bacovia, un antisentimental, Bucuresti, Ed. Albatros, 1974 Manolescu, Nicolae, Lecturi infidele, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966 Negoitescu, Ion, Scriitori romni moderni, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1966 Paleologu, Alexandru, Simtul practic, Bucuresti, Ed. Cartea Romneasc, 1974 Petroveanu, Mihail, George Bacovia, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1969 Streinu, Vladimir, Pagini de critic literar, vol. I, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968 Tomus, Mircea, Cinsprezece poeti, Bucuresti, Editura pentru literatur, 1968

164